Coranul este miracolul viu dat Profetului Muhammad ,sas,.De la început şi până la sfârşit nu conţine altceva decât Cuvântul Lui Allah,aşa cum a fost revelat Profetului Muhammad,sas, prin îngerul Gavril.Ne spune de unde venim şi către ce ne îndreptăm.Ne călăuzeşte pe Calea cea Dreaptă,care ne va duce spre un loc de fericire eternă,numit Paradis.Şi ne avertizează să nu urmăm căile întortocheate şi periculoase,care nu fac decât să ne conducă direct spre suferinţă veşnică,în Iad.Transmite un cod moral, care face parte din Legislaţia Islamică Sharia, valabil atât pentru individ cât şi pentru comunitatea în care acesta trăieşte.Se adresează în egală măsură inimii dar şi raţiunii.Educă,vindecă şi însufleţeşte totul.Ne arată clar Calea şi ne dă energia şi motivaţia necesară să o urmăm.Nimeni nu va greşi dacă se va lăsa călăuzit,aşa cum nimeni nu va avea succes dacă-i ignoră Mesajul.
Companionii Profetului Muhammad,sas,au fost primii musulmani care au urmat Coranul aşa cum trebuie el urmat,gândit şi pus în practică.Coranul i-a ridicat de la un nivel jos la un grad superior .Au stabilit adevărate modele,demne de urmat şi au rămas în istorie ca fiind stâlpi ai credinţei,munţi de evlavie şi virtute, pe care nici o altă figură istorică nu a reuşit să-i poată doborî.Au pus bazele unei întregi civilizaţii,bazată pe dreptate,cinste şi bunătate,civilizaţie nemaiegalată de alta nici până în prezent.
„Apoi i-au succedat alte generaţii,care au abandonat Coranul. I-au păstrat cuvintele intacte,dar nu i-au respectat poruncile.Prea puţin l-au înţeles.Nu au pus pe primul loc ceea ce Coranul a facut prioritar şi nu au lăsat la o parte ceea ce Coranul lăsase la o parte.Nu au considerat superior ceea ce Cartea a considerat ca atare şi nu au depreciat ceea ce era lipsit de importanţă.Nu există altă soluţie, pentru această Comunitate Islamică,de a evita eşecul,regresul şi distrugerea decât întoarcerea la Coran..Trebuie să facem din acest Coran ghidul şi conducătorul nostru pentru a ieşi din situţia nefericită în care ne aflăm”afirmă Sheikh Yusuf Qardawi în cartea sa”Keife neteamal ma`al Qur`an El-`Adhim”(Care este atitudinea noastră faţă de Coranul Cel Sfânt).
Această întoarcere la învăţăturile Coranului poate fi făcută urmând mai multe etape:
1.Trebuie sa învăţăm să citim Coranul în limba arabă şi să-i învăţăm şi pe copii noştri să facă acelaşi lucru.
2.Să memorăm din el cât mai mult posibil.
3.Să-l citim cu regularitate şi nici o zi să nu treacă din viaţa noastră în care să uităm această îndatorire.
4.Să-i înţelegem mesajul şi să reflectam adânc asupra învăţăturilor sale.
5.Să ne modelăm viaţa după tiparul perfect al Coranului.
6.Să chemăm întreaga omenire pe calea Cărţii Sfinte.
Cu toate că,Coranul este călăuză pentru întreaga omenire,nu toţi cei care îl citesc beneficiază de învăţăturile sale,ci numai pentru aceia care-I caută cu sinceritate călăuzirea şi se apropie de el în maniera adecvată.Majoritatea celor care au ignorat următoarele condiţii de bază,au fost duşi în eroare în înţelegerea Coranului.
Pentru o interpretare corectă a Coranului sunt necesare cunoştinţe din mai multe domenii:
În primul rand, persoana care interpretează trebuie să stăpânească foarte bine limba arabă,cu vocabularul,gramatica,----forele,figurile de stil şi expresivitatea limbajului.
În al doilea rand, trebuie să cunoască istoria cronologică a Coranului,când şi unde a fost revelat fiecare verset;ce alte versete tratează acelaşi subiect şi care dintre ele le preced pe celelalte.Nu trebuie să uităm un lucru foarte important şi anume că,Coranul în sine este sursa principală de interpretare,proprie.
În al treilea rand,se cere o foarte bună cunoaştere a literaturii de Hadisuri.Să nu uităm că sarcina Profetului(pacea şi binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa!)era de a explica înţesurile Coranului şi nici o altă interpretare,care are deja ca suport o relatare profetică explicativă,nu poate fi acceptată.Cu alte cuvinte,pentru fiecare verset din Coran pentru care există o explicaţie de-a Profetului(pacea şi binecuvântarea lui Allahfie asupra!),nu este admisă o a doua interpretare decât cea existentă.
Este necesară cunoaşterea comentariilor companionilor Profetului(pacea şi binecuvântarea lui Allahfie asupra!).După Coran şi Sunnah(Tradiţia Pofetului,pacea şi binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa,!) ei sunt a treia sursă autentică de interpretare a Coranului.
Trebuie să aibă o serioasă pregătire în Sharia(ştiinţa Legislaţiei Islamice),pentru că nici o interpretare a Coranului nu este acceptată dacă încalcă principiile legislative islamice.
O altă condiţie,imperios de necesară este prezenţa evlaviei pentru că,Coranul nu-si deschide înţelesurile decât celor care dovedesc multă seriozitate în a-l urma.
Nu putem pur şi simplu să deschidem Coranul şi să începem să interpretăm fără să avem habar de ceea ce facem.Oricine apucă pe acest drum,ar trebui să se simtă ameninţat de următoare avertizare:
”Abdullah ibn Abbas,Allah fie mulţumit de el,relatează că Profetul Muhammad(pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui)a spus:`Cine interpretează Coranul pe baza propriei opinii,o să-şi găsească locul în Iad”.(Tirmidhi,nr.4023).
Din păcate,azi mulţi musulmani cu intenţii bune fac asta,fără să-şi dea seama.De exemplu,încep prin a forma un grup de studiu al Coranului şi încep să-l explice.Dacă respectivul care predă este un bun orator,s-ar putea să şi capteze atenta cursanţilor,care pot uşor confunda elocvenţa limbajului cu adevărata ştiinţă.Mai mult,aceşti pseudo-învăţaţi dau verdicte în Sharia şi Coran,fără ca măcar să aibe minima calificare pentru asta.De multe ori,publicul participant interacţionează şi el entuziasmat,discutând astfel Cuvintele lui Allah şi punctele sensibile ale legislaţiei Islamice(Sharia),fără nici o pregătire în domeniu.
Această atitudine nepăsătoare apare în antiteză cu cea a Companionilor.Aceştia nu numai că,cunoşteau foarte bine limbajul Coranului dar erau şi martorii fiecărei revelaţii.Cu toate astea nu îndrăzneau să-l interpreteze fără ca, în prealabil, să-l fi învăţat verset cu verset de la însuşi profetul Muhammad(pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui).Şi chiar şi atunci, erau foarte precauţi în a comenta ceva pe tema Coranului.
Abu Bakr(Allah să fie mulţumit de el)spunea mereu:”Care pământ mă va proteja şi care cer mă va acoperi dacă afirm ceva despre Coran fără să ştiu despre ce vorbesc!?”
La fel,Yazid ibn Yazid relatează:” Îl întrebam mereu pe Sayeed ibn Al-Musayeb(Allah să fie mulţumit de el)în chestiuni referitoare la Halal(Permis)şi Haram(Interzis),el fiind cea mai competentă persoană la acest capitol.Dar, atunci când îi ceream opinia în legătură cu tefsir(explicarea şi interpretarea sensurilor Coranului) pentru un oarecare verset,tăcea şi se făcea că nu ne aude”.
Companionii ştiau că,în Coran,Allah spune că este un lucru uşor de memorat Cartea Cea Sfântă,dar nu i-au abuzat înţelesul,pentru a da cum vor ei opinii in domeniile credinţei şi al legilor Islamice.Au fost perfect conştienţi de faptul că, a spune că un verset coranic înseamnă ceva anume,e ca şi cum i-ar atribui acea declaraţie lui Allah!
Este datoria noastră să studiem Coranul.Dar,cea mai indicată modalitate pentru aceasta este să găsim o interpretare corectă,autentică şi/sau un profesor calificat în ştiinţele Islamice.
