departe de tara ....

Salamu alaikum! Stiu ca nu isi are locul aici intrebarea mea dar nu mai gasesc rubrica aceea de "relici rapide" ... nu sunt chiar off topic ca eu chiar sunt departe de tara acum... motiv pentru care va intreb cu insistenta: stie cineva ceva de una din surorile noastre care a "disparut" pur si simplu.... adica ne faceam planuri ca odata ajunsa aici ne vom suna zilnic si...iata-ma ajunsa aici insa pe ea nu stiu de unde sa o iau... e vorba de Ishtar... stie cineva ceva ???? eu ultima data am auzit-o la tel cand a fost in Romania...apoi...nimic.
So, help!

Quote:

Originally Posted by Iman3

Salamu alaikum! Stiu ca nu isi are locul aici intrebarea mea dar nu mai gasesc rubrica aceea de "relici rapide" ... nu sunt chiar off topic ca eu chiar sunt departe de tara acum... motiv pentru care va intreb cu insistenta: stie cineva ceva de una din surorile noastre care a "disparut" pur si simplu.... adica ne faceam planuri ca odata ajunsa aici ne vom suna zilnic si...iata-ma ajunsa aici insa pe ea nu stiu de unde sa o iau... e vorba de Ishtar... stie cineva ceva ???? eu ultima data am auzit-o la tel cand a fost in Romania...apoi...nimic.
So, help!

Al Salamu Aleycum!
Te-am urmarit pe forum dar nu te citeam mai deloc.Sa inteleg ca traiesti in Siria.
Sper sa ma recunosti sunt Ema.
Aproape zilnic aud de la sot ca se apropie timpul de plecare definitiva.Sti?Cand mergem pentru 2luni vara e bine,dar cand i-mi inchupui ca trebuie sa raman definitiv acolo ma cuprinde o teama si nu-mi trece pana ne intoarcem aici.Nu stiu de ce.Abia astept sa merg acolo i-mi place familia sotului,nu stiu nici mie insumi nu-mi pot explica de ce simt acea teama de a ramane acolo pe veci.
Daca doresti sa-mi povestesti si mie viata de acolo mi-ar prinde bine.Tin minte ca si tu aveai asemenea teama candva inainte sa pleci acolo.Astept un PM sau ceva aici daca vrei bineinteles.

Salamu alaikum wa rahmatullah! Daaa spre rusinea mea eu nu am fost f activa pe acest forum in a scrie pentru ca mashaAllah simt ca e un castig doar citind... de multe ori chiar nu am ce sa spun, in plus...sau parerea mea poate sa nu nici nu conteze.
Da...acum sunt in Siria; deja tergiversarile in legatura cu plecarea noastra definitiva nu mai sunt un secret pentru nimeni din cei apropiati mie. Problema e ca noi ne tot gandim si tot amanam iar pentru copii timpul trece.
In vara am venit in vacanta si am dat fetele aici la o scoala f buna pentru o luna de zile. Am constatat cu stupoare ca din punct de vedere al limbii arabe copii mei sunt "analfabeti" in conditiile in care aici la grupa mica deja se fac litere... ca deja sunetele specifice lb.arabe sunt foarte greu de pronuntat pentru ele... si ceea ce e mai trist am inteles ca in Romania nu vom putea recupera niciodata ceea ce se invata aici... oricate meditatii am pune copiilor.
Apoi este vorba de comportamentul islamic care e greu sa il intiparesti in mintea copilului doar din ce vede acasa si pe la prieteni ... prieteni pe care noi oricum nu-i aveam aproape de noi. Asha ca ... orice hotarare am fi luat era grea... si sa ramanem, e greu sa iti asumi asha ceva, e o "crima" practic pentru copii (fete), si sa plecam definitv, nu avem curaj inca din punct de vedere profesional... asha ca ... am plecat eu cu copiii si sotul meu vine cand se poate, deocamdata in vizita. Am inteles ca nu sunt singura in aceasta situatie... e greu! insa macar am sentimentul datoriei implinite.
Copiii merg la o scoala f buna, sambata merg la o moschee unde unde se ia f in serios educatia copilului (o sa relatez ceva mai tarziu in mesajul meu), la asta mai adauga puterea exemplului adica o echipa intreaga de verisori si verisoare intr-o familie f mare, mashaAllah, o familie buna - ma refer din punct de vedere al exemplului pe care il pot oferi copiilor.
Sa revin la moschee. Prima zi... copilul nu este lasat sa iasa de la baie fara wudu si este o profesoara care intra cu fata si o invata tot ce trebuie sa spuna si sa faca. Multi vor spune: asta trebuia sa o inveti tu acasa... uite ca am invatat-o insa nu am reusit sa o fac sa respecte asta tot timpul... iar acum... vai de mine ... nu iese din cuvantul celor de acolo... nu exista sa se aseze la masa fara du'a ... si asta doar in 3 saptamani. Au mai fost in vara la alta moschee unde au invatat Qur;aan destul de mult pentru perioada scurta insa acolo doar repetau dupa o doamna, aici e altceva... fac literele si apoi cu exercitii de scriere si citire si apoi aplicat pe cuvinte din Qur'an deci in plus fata de a repeta dupa profesor sura dupa sura.
In autocarul cu care vin de la gradinita repeta continuu Guzu Amma... exista autocar si de la moschee insa... eu stau cam departe si nu vine in zona mea.
Ce sa iti spun? Din punctul de vedere al educatiei copiilor nu regret nici o secunda hotararea pe care am luat-o. Al hamdulillah si imi pare rau ca nu am facut asta de anul trecut. A! Am uitata sa spun; in prima zi: cum sa stau 3 ore degeaba doar sa supravegez copiii ??? cand s-au lamurit in legatura cu situatia mea m-au repartizat undei doamne... ce doamna?!... e o copila desi are o fetita de 12 ani... e din Bosnia, traieste de 5 ani in Siria si pe motivul ca venim din societati asemanatoare urmeaza ca de saptamana asta sa incep si eu lectii cu ea. Nu stiu inca ce o sa fie... Aceasta doamna spunea: ca nu s-a acomodat inca si viseaza inca sa se intoarca in Bosnia insa ducatia copiilor o mai tine aici si crede ca va mai sta ani buni inainte sa se intoarca.
Uff e mult de spus... eu deja mi-am luat viata in propriile maini, fac piata singura, ma duc si imi duc copii la lectii, avem si o profesoara de araba care vine acasa de 3 ori pe saptamana... azi de exemplu la insistentele soacrei mele am fost sa imi cumpar asterunuturi de iarna... pematur zic eu pentru ca e inca destul de cald.
Sa stii ca a inceput sa imi placa, azi am fost si am vazut niste case vechi sub pamant, unele transformate in restaurante - absolut superbe - intentionez sa ma intorc sa fac fotografii, unele dintre ele au canale sub pamant care comunica cu Citadela. I-am intrebat de cutremur... cum au curaj? au ras de mine... Am gasit aceste locuri intamplator cautand fire de tricotat... in "jdaide" hmmm...aici simti ca timpul s-a oprit in loc si senzatia din acele case e absolut unica si ... f placuta.
Nu imi mai este atat de frica de Siria, nu... sunt de asemenea investitii si deschideri f mari, francezi, emiratezi... la Sheraton vin continuu autocare cu turisti.... este o tara care se deschide si cel putin orasul Aleppo este viu, se construieste si se modernizeaza f mult.
E mult de spus... sper ca ti-am facut asha o imagine de ansamblu... lasa-mi pe privat Id-ul de messenger, mai vorbim. Desigur ca ma usuca deja dorul de parinti ... si baiatul meu care este la facultate anul I, de sot nu iti mai spun... dar inshaAllah, Allah ne va usura si ne va ajuta sa trecem usor prin asta , caci in acest moment educatia copiilor este lucrul cel mai imp.
O sa vezi o sa fie bine, inshaAllah. Nu te uita in urma si vei fi fericta inshaAllah. Eu am multe priviri de aruncat inapoi peste umar asta e problema dar... inshaAllah gasim fiecare ce cautam.
Fi amanillah!

Poate ca aici e subiectul potrivit, mi-e asa dor de casa desi am fost acolo acum doua saptamani,( ironic ca tot casa o numesc desi am plecat de acolo de atatia ani)
Deja sunt 5 ani de cand am plecat, adica de peste 5 ani si maine e 1 Decembrie Ziua Nationala si stateam si ma gandeam ce mi-as dori sa fiu in Romania
InshAllah sa ne mutam acolo cat mai curand, am hotarat sa facem sa stam si acolo si aici in fiecare an cam perioade egale ca sa impac si capra si varza:D
Merg asa des acasa de cateva ori pe an nu stiu ce as face daca ar trebui sa stau departe, cred ca ar fii groaznic

Postarea lui Iman m-a facut sa ma gandesc cat de greu este unei familii de muslim sa-si educe copii in stil islamic in Romania intrucat nu avem asemenea institutii.