Indiferent cate valuri ar naste aceasta afirmatie pe care o voi posta si oricat de mult as iubi moscheea, locul unei femei nu poate fi mai bun decat in casutza ei, acel coltisor pe care toti il cunosc si de-abia dc indraznesc sa-l atinga, acel loc micut in care atunci cand sotul intra pasii lui devin mai putin apasati, in care copiii isi surprind mamicile in adorare si se opresc brusc "ssttt mami se roaga..."; chioar si daca nu ai sot si copii tot mai bine este in locul tau, in camera ta si chiar de multe surori nu-si pot permite luxul de a avea propria camera, un petic de covoras tot incape si ceilalti membri il vor respecta ca fiind....itikhaful ei.
Alhamdulillah fac itikhaf acasa si desi mi-e dor pana mi se strange inima de moschee... zilele trecute am fost doua zile consecutiv (nu la taraweeh, ziua) intr-una din moscheile de aici si era ceva...de vis, se auzea doar un om citind jos Coran, iar sus, nu era nimeni in afara de ALLAH.
Am inteles atunci, ca si acum pentru prima oara in felul asta, sau pentru a "n"-a oara altfel, obisnuit...cata nevoie am, avem de solitudine in actele de adorare.
Si dintr-o data, cand am revenit acasa nimic nu mi s-a mai parut atat de frumos ca particica mea, alhamdulillah.
Acum ma consider favorizata pentru ca imi apartine toata casa :D pentru ca el face itikhaf la moschee si-mi spun ca, aici, in aceste particele pe care ma mai mut este moscheea mea, in care nu sunt nevoita sa ma intrerup, nici sa ma necajesc pentru ca prin fata ma trec permanent atatia pasi.............
ALHAMDULILLAH.
Intr-adevar locul unei femei este acasa!:p
