Printable View
vreau si eu in damasc:smile16: :smile16:
abia astept sa vina vara si sa treaca sesiunea ca mi-a promis sotu de 1 an ca ma duce in damasc...dar acum cum a povestit ishtar m-a innebunit si mai rau....si taman in sesiune ishtar?:D :D :D
nu mai citesc ce postezi u la subiectul asta:D
glumeam...:smile06:
Intr-adevar Damascul este un oras fermecator...plin de amintiri pentru mine.
Ceea ce surprinde este noul si vechiul care se straduiesc sa coexiste .Cladirile vechi sunt fermecatoare,iar cele noi pare ca nu se potrivesc deloc cu stilul arhitectonic.Cand eram acolo si vedeam magazine cu mobila moderna ma gandeam ca este total nepotrivita cu stilul caselor,cu felul lor de a fi.Imi plac mult locuitorii Damascului pentru ca se ambitioneaza sa-si pastreze identitatea ,aerul acela aristocrat...
Ca in orice mare oars nimic nu este mai fascinant decat sa te plimbi noaptea pe strazi,daca n-ar fi intuneric nici n-ai zice ca in alte parti oamenii la ora aia viseaza demult.Mirosul de cafea si de fructe,arahide si toate felurile de kebab posibile este imposibil sa nu te imboldeasca;negustorii sunt ceva de groaza,cred ca ,capitalistii ar avea multe de invatat din arta negocierii in Sam.
Este un fel de joaca cred in care te lasi placut antrenat si mai ales daca apuci sa intri in Suk Hamidiia ................
Nu stiu cum as putea sa descriu in cuvinte ceea ce inima se ambitioneaza sa stranga cu putere,este ceva fenomenal,mie mi-a placut foarte mult atmosfera de acolo,mai ales Moscheea Omeiazilor .
De pe munte poti privi panoramic samul si ramai in meditatie si contemplare rupandu-te de timp,parca intr-un alt spatiu...daca ai norocul sa auzi cand incepe Azanul si incepe ca un torent sa urce chemarea la salat care vine din toate partile si urca pana la nori pot jura ca ramai fermecat pe veci.Intr-o astfel de stare m-am aflat pentru prima oara cand am auzit Azan de pe munte,a fost ceva fabulos,mirific,de nedescris...parea ca cerul s-a contopit cu pamantul,m-a cuprins teama si am inceput sa plang instantaneu,chiar m-am speriat si am crezut ca este sunatul in trambita;acum imi vine sa zambesc dar atunci eram anesteziata...desi ceilalti radeau de reactiile mele m-a marcat foarte mult...
Parca v-am mai spus (scuze) a fost ca si cum acolo ar fi fost toata viata mea de pana atunci,n-am simtit nici o emotie specifica unei noutati...m-am regasit total ,parca as fi revenit acasa.:smile308:
Si niste poze...
bab Kisan si biserica SF. Pavel
http://www.damascus-online.com/Photos/sham/DSCN3660.jpg
capela Anania
http://www.damascus-online.com/Photos/sham/DSCN3623.jpg
si un detaliu din interiorul moscheii omeyyazilor,acolo unde se afla si capul Sf. Ioan Botezatorul.(Din pacate,n-am gasit un detaliu cu sarcofagul...ieri am facut niste fotografii acolo,daca-mi ies poate le pun).
http://www.syriagate.com/gallery/damascus21.htm