Printable View
Sunt cele mai frumoase declaratii si povesti de dragoste pe care le-am auzit pana acum. Cu toata sinceritatea, puritatea si nesfarsirea sentimentului de iubire fata de Allah si de Islam - de altfel singura iubire care dureaza la nesfarsit in ambele sensuri, de la om la Dumnezeu si de la Dumnezeu la om.
Va multumesc tuturor celor care ati decis sa va deschideti inima si sa marturisiti. Cuvintele voastre nu sunt in van. :give_rose:
Draga Wannabe,imi cer scuze pt. intirziere dar efectiv am si uitat de subiect.
Zilnic se iveste cite ceva si trebuie sa-i faci fata:)
Acum dupa ce am citit-o pe surioara mea Maryam,parca imi vine sa ma razgindesc.Nu as reusi o descriere mai frumoasa :give_rose:
Eu am fost ortodoxa.Credincioasa si practicanta tinind cont de faptul ca m-au crescut bunicii ,asta pina la 6 ani.
Am avut si bunici "pocaiti".Cei din partea tatalui.Nu exista duminica fara "intilniri si cantari " ,ei intre ei,fratii.Asa ca m-am apucat de citit Biblia pe la 12 ani.
Mult cred ca n-am inteles atunci,insa nici dupa ce am crescut nu am putut intelege unele lucruri si-am preferat sa iau totul asa cum imi era dat.
Un singur lucru stiu ca n-am putut sa-l "asez" cum trebuie si de aceea nu l-am considerat niciodata pe Iisus ,Dumnezeu.Sau poate asa am fost invatata caci,acum intreband-o pe mama si ea are aceasi conceptie.Iisus este fiul si nimic mai mult!
Dupa ce m-am casatorit n-am avut nici un interes pt. islam.Era religia sotului meu dar eu o aveam pe a mea.Nu discutam niciodata decit daca eu intrebam ceva sau daca sotul meu intreba din curiozitate ceva despre crestinism.(chestii auzite de el ,cam cum sunt alea care le auzim noi acum islam=terorism)
Citeodata zimbea cind ma vedea facindu-mi cruce inainte de masa sau de culcare.
Si asa au trecut vreo 2 ani.Dupa doua vizite in Egipt am inceput sa fiu curioasa.Am vrut sa stiu ce inseamna Islamul!Am vrut sa stiu pt. ca m-au facut curioasa .In primul rind Azanul si urmarind de la balcon dimineata inainte de revarsatul zorilor multe mogildete albe care se grabeau spre moschee.
Atunci a aparut primul "de ce?" .De ce se trezeau oamenii acestia cu noaptea in cap,atunci cind somnul era mai dulce ,sa mearga la rugaciune!Si de ce barbati?!!Mare iumire stiind fiind faptul ca in ro. numarul barbatilor care merg la biserica e cam mic si din aia majoritatea batrani!
Si asa am inceput sa intreb.Primele informatii le-am primit de la cumnata mea.Tot eu am rugat-o sa ma invete cum se face ablutiunea,ce sunt toate acele miscari pe care le urmaream cind isi faceau rugaciunea,ce inseamna,ce zic inainte ,intre si dupa.
Vroiam sa stiu tot!Din pacate timpul nu mi-a fost aliat si am plecat doar cu citeva foi pe care notasem tot ce am putut.
Intoarsa acasa am hotarit sa caut singura ,sa citesc cit mai mult!
Si-am citit!Si am simtit ca asta este ceea ce cautam!
Nici eu nu imi explic cum este posibil ca unora le vine atit de usor sa inteleaga ceva iar altii nu inteleg si nu vad niciodata.
A fost o lectura de citeva ore la sfirsitul careia deja ,cu ochii in lacrimi am decis ca eu sunt musulmana.
Am decis ca voi incepe sa-mi fac rugaciunea imediat si ca nu voi mai iesi afara fara hijab.
Norocul meu ca aveam o abaya cumparata de sot ,atirnata pe undeva si care avea si hijab.
Am inceput sa-mi fac rugaciunea singura asa cum puteam eu si am inceput sa port hijab fara stirea sotului meu.
A aflat dupa o sapt. si noroc ca sta bine cu inima.
Cind am tinut in mana prima data prima carte despre viata Nobilului Profet salla aleyhi wa sallam si Qoranul (Traducerea Sensurilor) am plins in hohote!
Eram atit de fericita pt. ca in sfirsit puteam sti mai multe nu doar fragmente si citate de ici de colo caci inainte de Qoran am avut ocazia sa citesc alte carti despre Islam.(multumita aceleasi minunate persoane care mi-a trimis absolut tot ce am in biblioteca despre Islam.):give_rose: :give_rose:
A fost un drum usor,foarte usor.Am simtit,am stiut ca asta este adevarul.Totul avea sens(pt. mine:) ) ,totul era plin de logica ,totul era si este atit de clar incit chiar si acum cind stiu de ce unii oameni nu inteleg ,nu pot sa nu ma intreb totusi "DE CE???"
De-a lungul timpului m-am angajat in n discutii si dispute .Toate fara nici un rezultat.Chiar si atunci cind nu stiam mare lucru despre Islam n-am renuntat sa-mi apar religia si nu am dat inapoi nici cind acuzele pe care le-am auzit au fost din cele mai dureroase si mai mizere.
Am pierdut nopti intregi citind,copiind ,dind citate ,explicind si plingind atunci cind vedeam ca totul este in zadar.
Acum timpul si-a pus amprenta :) au aparut copiii ,nu mai este timp de pierdut si nici prea multa rabdare (desi asta nu ar trebui sa dispara).
Citesc cu multa placere pe surorile si fratii mei cind scriu despre Islam si prefer sa-i citesc si sa-i aprob in tacere.Ii admir pt. rabdarea de care dau dovada sa explice iar si iar aceleasi lucruri.Stiu ca mai am foarte,foarte mult de invatat si simt ca nu voi putea niciodata sa fiu elevul care "zbiara" inaintea profesorului .
Aici sunt fete care au studiat si care inca studiaza foarte mult .Prefer sa le citesc si sa le admir in tacere!
:give_rose: :give_rose:
Imi pare nespus de bine ca nu te-ai razgandit, draga mea hannen :give_rose:.
Cred ca tot ce ati ales sa dezvaluiti despre voi si descoperirea Islamului sunt marturii miscatoare care patrund in inima mai mult decat o suta de argumentatii. Mintea are logica ei, dar adevarul Islamului se simte in primul rand cu inima, nu-i asa?
Quote:
Originally Posted by wannabe
Perfect adevarat!:give_rose: :give_rose: