de ce "Da" si in ce fel... partea a II-a
Introducere despre Divort
In comparatie cu crestinismul, spre exemplu, islamul s-a sprijinit pe realitatea faptului ca ceva se poate ivi in casnicie, incat sa oblige la separarea partilor (i.e. sa duca la imposibilitatea de a convietui in continuare). Asadar Islamul permite divortul, spre deosebiree de numreoase ramuri ale religie crestine, care interzic pentru totdeauna divortul.
Este clar ce greutati pot exista in asemenea situatii deosebite si ca interzicerea divortului nu e decat teoretica si nerealista. Cat de indepartat este acest fapt de spunerea profetului (salla Allahu alayhi wa salam!):
Quote:
„Lui Allah, cel mai dispretuit lucru dintre cele permise ii este divortul.”
Aceasta exprimare profunda e menita sa aminteasca de „dispretul” extrem fata de divort in fata lui Dumnezeu, si totusi ramane important avand ca motiv acceptarea inevitabilului. In ciuda faptului ca divorul ramane cel mai putin placut lui Allah, dintre lucrurile permise, totusi e de neevitat in anumite situatii.
Ca urmare se pot vedea membri ai altor religii care interzic divortul ajungand in situatii imposibile, in urma carora recurg la „divortul civil”.
Asadar pentru ce lucru bun mai sta aceasta prohibitie, atunci?
Consider ca „prohibitia” ramane doar pentru mandrie, fals motiv si (falsa) dreptate in a spune ca „aceasta religie este mai buna decat cea care permite divortul”.
Aceasta este fie un lucru gresit, fie un lucru neadevarat, fie un lucru fatarnic.
Poligamia
Situatia este aceeasi, daca nu chiar mai grava si mai periculoasa in ceea ce priveste poligamia.
Islamul a adus dispozitii in beneficiul societatii ca intreg, admitand imperfectiunea fapturii umane, pornind de la aceasta premisa si cautand sa minimalizeze raul cauzat din aceasta imperfectiune.
Nu s-a pripit orb, ignorant fata de problema, dupa cum s-a intamplat in alte religii si legi civile si tocmai aici se face diferenta.
Da, clerul Crestin a interzis poligamia, iar Islamul a permis-o (in circumstante stricte).
Numeroase legi civile au interzis poligamia, iar Islamul a permis-o.
Si totusi cu tristete provocam pe oricine sa -----streze succesul interzicerii poligamiei in orice societate, nu doar in epoca noastra, ci de-a lungul intregii istorii.
In alte cuvinte, legea care interzice exista, dar aplicarea ei lipseste; din contra, ceea ce se practica in realitate este opusul spiritului acestei legi, care se aplica tuturor claselor societatii, de unde il gasim chiar pe presedintele Frantei vorbind in trecere despre fiica sa nelegitima, cu nici o lege care sa-l traga la raspundere pentru fapta sa. Asadar ce folos mai are aceasta lege?
Si mai vedem si adulterul dovedit al candidatului la Presedentia Statelor Unite, insa legea „ce interzice poligamia” nu-i impiedica alegerea.
Mai mult, alte acte sexuale cunoscute sunt dovedite impotriva lui, si totusi isi reia guvernarea, iar legea nici macar nu discuta infidelitatea sa conjugala.
Si gasim scandaluri ale Printului Charles, sot al raposatei Printese Diana…
Asadar unde este legea aceea si care este crima Islamului?
Atunci daca ceea ce vrei sa spui prin „interzicerea poligamiei” sau „permisiunea poligamiei” se rezuma numai la ceea ce este scris in ------------ele legilor, raspunsul este: Da, ------------ele altor legi au interzis poligamia, dar a indepartat acest fapt durerea femeii care descopera ca propriul sot a avut o amanta pentru opt ani (cum s-a intamplat in cazul lui Clinton, inaintea alegerii sale)?
Va lua sotia sa o copie a legii si o va atarna pe perete in locul pozei sotului incat sa-si gaseasca alinarea?
Si care este pacatul acelei femei al carei sot aduce acasa virusul HIV sau alte boli cu transmitere sexuala? Ar trebui sa ia ------------ul legii, sa-l puna in apa si sa-l bea ca medicament?
Si cum ramane in privinta copiilor nelegitimi, fara de pacat, abandonati la usile orfelinatelor? Le citim legea pentru a-i mangaia?
Sotia mea ii raspundea unei doamne americane despre acelasi subiect, spunandu-i:
"Daca sotul meu se casatoreste cu o alta femeie, cel putin stiu cine este si ca nu m-a parasit pentru o dansatoare sau pentru o prostituata si stiu unde este in toiul noptii sau daca un accident ni se intampla mie ori copiilor, sau ca nu aduce vreun virus etc etc."
Acea doamna i-a raspuns: "Ai dreptate".
Pe scurt, alte legi si religii au esuat in a preveni actuala practica a poligamiei, in ciuda laudarii cu ------------ul legii; dar pentru ca au ignorat realitatea umana, s-au limitat la interzicere fapt pentru care au afectat profund societatea, au violat drepturile fundamentale ale copiilor (fructe ale infidelitatii conjugale) care isi cer drepturile ca membri ai omenirii - drepturile lor la viata si la a nu fi ucisi prin avort, sau la a trai cu o mama si un tata, nu intr-un orfelinat.
Acest drept al omenirii este de departe mai important decat sentimentele oricaruia dintre parinti, bineinteles fara a nega importanta sentimentelor femeii, insa adevarul trebuie spus.
Cat priveste Islamul, lege a Creatorului, nu „a luat-o pe ocolisuri”, ci a adresat problema direct si sincer.
Si atunci de ce ne uitam doar la inevitabil, la faptul ca e imposibil de prevenirea (in practica) a poligamiei?
De ce nu privim si mai departe, la ceea ce rezulta din aceasta realitate, ca poligamia nu poate fi oprita, nu din cauza ca Islamul a permis-o, ci din cauza naturii umane, caci daca voia Domnului era astfel, am fi fost cu totii precum ingerii, fara a face pacate si fara a rani sentimentele celorlalti, iar natura umana ar fi fost diferita? Dar Dumnezeu Desavarsitul nu a voit astfel si ne-a creat imperfecti. („El, Cel ce a creat moartea si viata pentru a va testa care dintre voi are faptele mai bune.”).
Si atunci, din moment ce nu este posibila prevenirea (practica) a poligamiei, care sunt atunci legile necesare minimalizarii raului produs asupra societatii? Ce au facut celelalte legi in privinta acestui lucru cu cei precum Clinton sau Charles si ce au facut cu milioanele de copii nelegitimi care au fost privati de dreptul de a trai, sau de a avea un tata, sau o mama si o casa?
Cateva surori musulmane au insistat sa adauge urmatoarele la raspunsul nostru:
"In afara Islamului, ce-a de-a „doua” femeie este privata de drepturile sale in a fi tratata omeneste ca o sotie, in timp ce Islamul garanteaza aceasta pentru amandoua."
Nu am luat in calcul acest lucru in raspunsul nostru original, insa surorile noastre au insistat - a cere drepturile celei de-a doua femei la o casa, la un adapost, la o familie, la respect: A fi tratata cu demnitate, nu doar ca un obiect sexual temporar.
Nu ramane indoiala ca sunt si celelalte considerente pe care le-ai mentionat in scrisoare, insa ai raspunsul lor (ca adaugare la raspunsul ce urmeaza). Daca admiti ca Islamul Nu a impus poligamia, ci a admis simplu ca e imposibil de prevenit, asa incat a limitat-o si a impus reguli pentru aceasta in beneficiul societatii de unde a cladit o cetate solida prescriind cele mai severe pedepse pentru oricine ameninta institutia sacra a familiei.
Cat priveste celelalte legi si religii care au interzis poligamia, au interzis-o in timp ce au ignorat realitatea. Drept urmarea au neglijat drepturile societatii, pe langa esuarea prohibitiei insesi, asa ca in aceasta maniera s-au limitat pe ei insisi doar la a se lauda cu ceva ce nu exista, cu o fapta pe care ei nu o fac, iar apoi au adancit problema afectand profund structura societatii si drepturile omului.
Quote:
áÇó ÊóÍúÓóÈóäøó ÇáøóÐöíäó íóÝúÑóÍõæäó ÈöãóÇ ÃóÊóæÇú æøóíõÍöÈøõæäó Ãóä íõÍúãóÏõæÇú ÈöãóÇ áóãú íóÝúÚóáõæÇú ÝóáÇó ÊóÍúÓóÈóäøóåõãú ÈöãóÝóÇÒóÉò ãøöäó ÇáúÚóÐóÇÈö æóáóåõãú ÚóÐóÇÈñ Ãóáöíãñ
„Nu-ti inchipui ca cei care se bucura de ceea ce au facut si cei carora le place sa fie laudati pentru ceea ce nu au facut si nu-ti inchipui ca ei vor birui chinul, caci lor le va fi chinul teribil.”
(Surat `Al-`Imran (3):188)
E de observat ca acest esec (de a preveni reala poligamie) e serios impartita:
Este aproape imposibil sa „ascunzi” poligamia intr-o societate Musulmana: Drepturile de mostenire sunt in functiune, la fel de bine ca si stabilirea unui adapost pentru cealalta familie. Astfel dorinta reala de a te casatori cu o alta sotie e intampinata de presiuni sociale serioase, incepand de la copiii barbatului, pana la chiar tatal, mama sau rudele sale. Numai o persoana incapatanata si nedreapta ar nega acest lucru.
Drept rezultat, exista o presiune naturala enorma fata de poligamia legalizata de Islam. In contrast, adulterul este comis in mod obisnuit in secret in societatile non-Islamice. In comparatie cu Islamul, este incurajat si chiar rasplatit.
Astfel interzicerea poligamiei, in singurul mod in care este aplicata (i.e. fara mijloace de impunere) este un esec multiplu. Nu numai ca a ratat sa dobandeasca ceea cu ce se lauda, dar chiar a incurajat „adevarata” poligamie facand-o nepasatoare, iresoponsabila si fara nici un fel de responsabilitati pe care sa le implice.
~~~
de ce "Da" si in ce fel... partea a III-a
Mentionez mai jos ceva din ceea ce ai scris, urmat de raspunsurile noastre sumare, rugandu-l pe Allah sa te calauzeasca in a cugeta obiectiv asupra lor.
„ […] cand Islamul a permis poligamia, i-a sters toate sentimentele (i.e. sentimentele unei Femei al carei sot e casatorit cu o alta femeie).
Este sotul ei cel care i le-a sters. Si e de uitat ca o alta femeie a avut un rol major in aceasta injustitie fata de „drepturile femeii”, acceptand sa faca parte dintr-un nou mariaj poligam? Poligamia NU poate exista fara consimtamantul cele de-a doua sotii.
In ceea ce priveste Islamul, a adresat sentimentele copiilor (nelegitimi) care ar exista intr-un numar urias, daca poligamia ar fi interzisa; societatile non-Islamice fac marturie despre acest lucru.
~~
„[…] in scopul de a satisface scopul barbatului. Nu vorbesc aici despre casatoria cu o alta femeie, in cazul cand sotia e sterila sau bolnava, ci despre cazurile lipsite de orice motiv, in afara de a servi propria placere a barbatului […]”
Acestui lucru i s-a raspuns in explicatiile detaliate date in introducerea noastra, intrucat Islamul nu a impus poligamia; a plecat de la imposibilitatea prevenirii ei, asa incat a desemnat reguli in privinta acesteia, cu scopul de a minimaliza raul produs asupra societatii ca intreg, nu doar in ceea ce priveste sentimentele unei parti.
Astfel femeia intampina greutati in acest caz, in timp ce, spre exemplu, barbatul risca sa-si piarda viata in cazul serviciului militar (jihad), si daca spui ca „rasplata sa e la Allah”, atunci acelasi raspuns se aplica si femeii.
Profetul (salla Allahu alayhi wa salam) a spus in aceasta privinta:
~~
Quote:
Allah Preainaltul a decretat gelozie (sensibila) asupra femeii si jihad aspura barbatilor, astfel ca daca oricare dintre ele (femei) este rabdatoare din credinta si asteptand (rasplata Domnului), va avea rasplata martirului.
Narat de Tabarani, citandu-l pe Ibn Masoud. Hadith solid, dupa Suyuti.
~~
„Femeia este extrem de geloasa (i.e. intr-un fel sensibil) prin natura sa, si prezenta sotului cu o alta femeia ii provoaca rani psihice imense.”
Acelasi lucru se aplica si societatilor ce interzic poligamia, caci ranile psihice exista, fie ca sunt datorate poligamiei dintre Musulmani, sau infidelitatii maritale din alte parti.
~~
„Dupa cum sotii multor femei s-au casatorit cu altele.”
Rata adulterului in socetatile non-Islamice este inca mult mai ridicata decat poligamia dintre Musulmani.
Este limpede ca un barbat poate comite adulter cu o femeie maritata si cu alta, si cu alta, ceea ce este un fapt, pe cand in societatile Islamice, avand in vedere ca numarul barbatilor este egal cu cel al femeilor, daca nu si ceva mai scazut, de unde este imposibil ca poligamia sa se multiplice, ramane atunci relativ rara, exceptand situatiile de razboi.
~~
„si au fost afectate de tulburari psihice apropriate de nebunie… rezultand distrugerea familiei…”
Fiul meu care locuieste in USA m-a informat ca rata divorturilor acolo este de 80% (pentru proaspat-casatoriti) – o crezi sau nu, motivul principal este infidelitatea maritala, asa ca asta ar corespunde cu distrugerea a 80% dintre familii.
Mai mult, dupa cum am amintit mai sus, exista presiuni sociale colosale impotriva poligamiei insesi (incepand de la proprii copii ai barbatului, tatal, mama etc.), in timp ce in societatile non-Islamice adulterul este in mod obisnuit savarsit in secret, fara a fi tras la raspundere si fara vreo responsabilitate care sa decurga de aici.
~~
„M-am ferit de o casatorie de teama ca sotul meu s-ar putea casatori cu o alta.”
Cum ramane insa cu teama de infidelitate in societatile care interzic poligamia, ignorand ca acest lucru este imposibil? Si astfel barbatul se poate pierde ca un animal salbatic, raspandind neintelgere (sau propria lui "samanta") in stanga si in dreapta, in timp ce Islamul a prescris cele mai dure pedepse pentru adulter.
Care dintre cele doua solutii este mai buna pentru societate?
~~
"Si imagineaza-ti, daca femeia s-ar putea casatori cu un alt barbat, cum ai putea suporta asta atunci?"
Sprijinindu-ma pe cuvintele Profetului nostru_salla Allahu alayhi wa salam! (in ceea ce priveste durerea femeilor in situatia poligama), eu cred ca impactul asupra mea ar fi acelasi cu al mortii, iar rasplata aceeasi cu a martiriului; nu ma sfiesc de raspuns, insa iti indrept atentia la realitatea prezenta, fie ca Islamul permite poligamia sau ca legile non-Islamice o interzic: este absolut imposibil sa previi practicarea poligamiei, fie sub forma infidelitatii maritale in societatile non-Islamice (fie ele pe termen scurt sau lung), fie sub forma poligamiei autorizate de Islam.
Cercetand mai atent aceasta problema, casatoria unei femei cu inca un barbat este impotriva propriei sale naturi, iar fiecare femeie este constienta de acest lucru in adancul inimii sale. Mai mult, nu e de folos societatii, ci din contra - o afecteaza, caci ar trebui s-o vedem alergand din casa in casa pentru nevoile copiilor ei imprastiati in patru case? E limpede ca responsabilitatea barbatului tine in mod normal de munca pentru asigurarea traiului, in timp ce responsabilitatea femeii tine de casa si de cresterea copiilor si intr-adevar, ce responsabilitatea nobila este aceasta, comparata cu cea "materiala" a barbatului: sa cladesti caracterul copiilor, bazandu-te pe inalte principii morale si etice.
Mai trebuie adaugat ceva pentru a completa imaginea, in cazul "drepturilor" identice, care poate te va face sa zambesti putin: care ar fi soarta unei societati daca sotia avea patru soti, fiecare dintre ei avand cate patru sotii... fiecare avand cate patru soti... fiecare avand cate patru sotii. Fiecare sotie va avea una din zile cu unul dintre sotii ei, in timp ce fiecare sot va avea cate o zi pentru fiecare dintre sotiile sale. Asadar posibilitatea ca barbatul sa-si intalneasca sotia este de o zi din 16 (4x4=16), dar ar putea imbunatai situatia prin atenta colaborare a tuturor partilor implicate!!!
Si acesta este fiul carui sot, iar daca un barbat moare ar trebui sa mergem la cele patru sotii ale sale sa-i impartim mostenirea printre copiii lor, sau oare ei nu sunt copiii lui, iar daca medicina poate rezolva problema prin testul ADN, va fi toata lumea in stare sa-si permita costurile, ori va fi acest lucru subventionat de guvern?
Daca ne lasam imaginatia sa mearga mai departe vom gasi numeroase alte probleme; coincidenta ciudata este ca disolutia morala - in special adulterul - in cadrul multor societati non-Islamice a cauzat in realitate intre familii acest haos genetic tipic, de unde a dus la slabirea legaturilor familiale.
~~
de ce "Da" si in ce fel... partea a IV-a
" [...] si atunci unde este rolul barbatului in restul zilelor?? este doar placere cu restul femeilor lui??"
Nu poate fi negat faptul ca responsabilitatea lui a crescut de patru ori, sa trudesti pentru patru familii ziua intreaga; adica la munca, ceea ce este epuizant.
Cat o priveste pe sotia lui, responsabilitatea ei a ramas si nu s-a marit de-a lungul intregii zile (exceptand responsabilitate ei fata de cresterea copiilor, care a crescut, fapt datora absentei lui partiale), asa ca de ce sa privim doar la placere:
Mai mult, intelectul uman nu a produs o alternativa fata de solutia Islamica temeinic integrata, care stabileste de asemenea si responsabilitatea barbatului in aceasta situatie. Un tanar mi-a vorbit in US, glumind prieteneste cu mine: e adevarat ca vi se permite sa aveti patru sotii? I-am raspus: "da, e adevarat". A zambit, s-a aratat incantat si s-a uitat "piezis" la mine cu umor. Am continuat, zambind: "Da, ma pot casatori cu patru sotii, cu conditia ca le pot asigura adapost fiecareia dintre ele, ca pot investi pentru fiecare in mod egal... Si am continuat in insiruirea indatoririlor mele pana ce a cedat cu un zambet.
~~
"Sa vina Islamul dupa aceea sa spuna ca scopul casatoriei este de a cladi o familie trainica..."
Si sa vina legile facute de om, ignorand realitatea (faptul ca nu este posibili sa previi poligamia in practica) si sa interzica poligamia "legal"; insa drept urmare de fapt o vor mari, iar relatiile familiale vor fi slabite din cauza lipsei reglementarilor, restrictiilor si responsabilitatilor (in cazul poligamiei din practica, sub forma infidelitatii conjugale).
~~
de ce "Da" si in ce fel... partea a V-a
"si nu vad ca asta (i.e. cladirea unei familii trainice) sa fie potrivit cu a te casatori cu mai mult de o femeie."
Cum poate fi aceasta opinie indeplinita?
Si s-a intalnit oare vreodata de-a lungul istoriei in cadrul vreunei societati?
Asta e mai mult o "dorinta" decat o "opinie". E o diferenta intre a vrea ceva si a putea avea acel ceva.
Nu incape indoiala ca "dorinta" ta este buna, insa aplicarea acestei "opinii" nu a avut niciodata sorti de izbanda in alte societati, decat pe hartie. Ceea ce iti "doresti" nu a rezultat din asta (protejarea sentimentelor femeii si a dorintelor celorlalti), ci tocmai opusul s-a intamplat.
1. Poligamia este larg raspandita sub forma infidelitatii conjugale, care este cu mult mai mare decat rata poligamiei intre Musulmani. In anii '70, infidelitatea conjugala in US (eram student acolo) era in jur de 30% printre barbati si de 20% intre femei, iar acum este cu mult mai mare. Acelasi lucru este valabil si pentru Europa.
In mod clar, rata poligamiei este cu mult mai scazuta in societatile musulmane pentru ca este imposibil sa ai 30% de femei in plus (fata de barbati) intr-o societate normala (exceptand situatiile de razboi), asta pe langa ceea ce am mentionat mai sus privitor la presiunile sociale naturale impotriva poligamiei practice in Islam, in contradictie cu lipsa oricarei reglementari, restrictii sau tragere la raspundere din societatile non-islamice;
2. se adauga faptul ca-i ranesti sentimentele ei prin a fi cu o alta femeie (in societatile non-islamice intocmai ca in cele islamice)...
3. ... problema se agraveaza si mai mult cand el este cu o prostituata sau cu oricine altcineva de acest fel. Asa ca te intreb: care vor fi sentimentul unei femei percum sotia lui Clinton, atunci cand descopera ca sotul ei a intretinut relatii sexuale timp de opt ani cu o "artista". Cum va accepta ea, pe langa faptul ca el este cu "o alta femeie", diferenta vasta dintre cele doua persoane, adica dintre sotia lui Clinton si acea "artista"? Cum va fi consideratia ei fata de propria ei persoana? Si cum se va intalni ea cu oamenii din societate, toti stiind ca sotul ei prefera o "artista" fata de ea cu care a avut o relatie timp de opt ani de zile? Poate ca isi doreste sa nu se fi nascut vreodata;
4. in plus, spre exemplu, transmiterea unor boli incurabile ei si celor din pantecele ei;
5. mai mult, violarea celor mai fundamentale drepturi ale copiilor, omorandu-i prin avort ori parasindu-i la usile orfelinatelor;
6. se mai adauga si raspandirea legaturilor familiale slabite din cauza raspandirii adulterului, si cum ar putea acesta sa nu se raspandeasca daca "poligamia" nu este permisa?
Si apoi, dupa asta ne entuziasmam sa punem la indoiala trainicia familiei Islamice?
In mod cert, daca am fi fost fapturi ideale intr-o lume ipotetica, aceasta problema nu ar fi existat (barbatii nu si-ar fi dorit sa se casatoreasca cu mai mult de o sotie), la fel ca si toate celelalte probleme ale omenirii, facand ceea ce ni s-a poruncit si nearatand vreodata nesupunere fata de Dumnezeu; insa Dumnezeu a Voit ca aceasta trasatura sa fie a Ingerilor, nu a Oamenilor.
Asa ca nu trebuie sa fim orbi in fata realitatii, caci in caz contrar vom fi precum strutii care-si sapa loc in nisip si-si ascund capul acolo, crezand ca pradatorul nu-i mai vede.
Nu, caci in primul rand trebuie sa recunoastem realitatea, iar apoi sa ne ocupam de problemele sale, iar apoi sa studiem Islamul in timp ce pastram acea realitate in minte, in ciuda asprimii sale (inevitabilitatea poligamiei).
Caci de catre Dumnezeu nu suntem decat intr-un loc al testarii. Un savant a spus candva: "Nu dispera atunci cand se intampla ceva care nu-ti place, caci o asemenea intamplare are loc pentru a insufleti adevarata ta personalitate. Aceasta inseamna ca ceea ce nu ne place ni se intampla, apoi reactionam, iar in lumea de apoi vom fi judecati in conformitate cu aceasta: in conformitate cu faptele si raspunsurilor noastre, iar nu pe baza faptului ca eram "persoane dragute" sau "oameni de treaba", iar "daca" ceva ce nu ne-a placut s-a intamplat, "ne-am fi" purtat corect, iar "daca" am fi avut bani "le-am fi dat" saracilor... si asa mai departe.
Nu, judecata va fi: Asta este ceea ce ni s-a intamplat, aceasta a fost reactia noastra;si in baza acestui lucru vom fi judecati, iar situatia noastra va fi evaluata.
Il rog pe Allah sa-ti deschida inima catre adevar, sa-ti dezvaluie intelepciunea lucrurile Sale si sa fie Indurator atat cu tine, cat si cu noi,
Aameen.
-------
mail-ul cu intrebarea originala din limba araba..
Quote:
Stim ca Islamul a onorat femeia si a asezat-o intr-o pozitie inalta... si... si a indemnat sa fie tratata bine, fiind o faptura sensiblia... si dupa cum Profetul nobil (Muhammad) a spus: "Purtati-va grijuliu cu sticla.." (cestile de sticla fiind un simbol al femeii, prin gingasie si prin faptul ca se pot sparge usoar).
Si totusi, atunci cand Islamul a permis poligamia, a alungat toate sentimentele ei pentru a statisface scopul barbatului. Si nu vorbesc aici de casatoria cu o alta femeie in cazul cand sotia e sterila ori bolnava; vorbesc de situatiile lipsite de orice motiv in afara de propria placere a barbatului...
Femeia este extrem de geloasa (i.e. intr-un mod sensibil) prin natura ei, iar prezenta sotului cu o alta femeie ii provoaca dureri psihice imense. Cate femei n-au avut sotii casatoriti cu o alta si au fost afectate de turbulente pshihice apropiate de nebunie... rezultand in distrugerea familiei...
Domnule, va rog, stiu ca noi (i.e. Musulmanii) nu putem obiecta pentru un lucru decretat de Allah (i.e. faptul ca poligamia se intampla), insa contine un mare rau pshiologic pentru femeie... si Islamul a neglijat total acest aspect al problemei si nu l-a adresat; dar chiar daca a impus conditia "justetii" (purtarea in mod egal fata de sotii), totusi cei mai multi (barbati) nu sunt drepti, si deci problema nu alina nimic, nici afectarea psihologica a femeii.
Nici o femeie nu are puterea sa faca fata acestei chestiuni, oricat de islamica ar fi (ea_femeia). Si imaginati-va, daca femeia s-ar putea casatori cu un alt barbat, ati putea atunci sa suportati?
Am citit odata intr-un ziar ca o femeie si-a oferit rinichiul sotului ei, insa primul lucru pe care el l-a facut dupa ce a iesit din spital a fost sa ia in casatorie pe o alta... fapt care m-a socat profund... in special dupa ce l-am auzit pe barbat spunand ca ceea ce a facut nu a fost un pacat si ca ii este permis sa o ia in casatorie pe o alta... atunci aceasta este viziunea Islamului asupra femeii?
Domnule, nu ma ascund de dumneavoastra... m-am ferit de casatorie de teama ca sotul meu s-ar putea casatori cu o alta, caci nu as putea suporta orice s-ar intampla; iar acest lucru este larg raspandit in societatea noastra... in special in ciuda a cat de devotata si sincera ar putea deveni femeia: acest lucru nu-l va impiedica pe sotul ei de la a se casatori cu o alta femeie, iar el nu va fi considerat vinovat in ochii nimanui... nu in Islam si nici dupa orice Musulman... caci Islamul nu a numit nici o exceptie... tot ce a luat in consideratie a fost dorinta barbatului, chiar daca o raneste pe femeie si cat de usor este pentru barbat sa spuna fara sa-i pese de sentimentele si de sinceritatea femeii: "Acesta este dreptul meu"...
Asa ca puteti simti cat de ieftina este ea dupa tot ceea ce a facut pentru el... asa ca nu exista nici cea mai mica consideratie pentru sentimentele ei... Si nu cred ca este drept pentru barbat sa se bucure de patru femei, in timp ce drepturile femeii asupra barbatului scad la un sfert... caci ea (apoi) il vede o data la patru zile si apoi devine responsabila 3 zile pentru casa ei, devenind mama si tata in acelasi timp... asadar unde este rolul barbatului in restul zilelor?? este doar placerea cu celelalte femei ale lui?? Sa vina apoi Islamul si sa spuna ca scopul casatoriei este cladirea unei familii trainice... si nu vad ca asta sa se armonizeze cu a te casatori cu mai mult de o femeie.
Asa ca va rog sa ma lamuriti si Fie ca Allah sa va rasplateasca ..
~~~
