am nevoie de sfatul vostru

ADIRA nu te descuraja. eu cred ca nu te merita, daca a renuntat asa de usor. sotul meu arab m-a prezentat parintilor dupa 3 luni si am locuit in casa lor pentru 2 saptamani, bineinteles ca am dormit cu fetele si el cu baieti, nu ca la noi acasa in europa. m-au placut foarte mult, mi-au dat nenumarate cadouri inainte de plecare. cand el pleca cu prieteni la o cafea, toti din familie inclusiv tatal lui erau pe langa mine in acest timp cat lipsea sotul aratandu-mi poze,intreband despre tara mea natala, etc incercand prin toate astea sa ma faca sa uit ca a iesit fara mine. la 2 luni dupa ce ne-am reintors acasa, tatal lui s-a razgandit in privinta mea. si nici pana in ziua de azi nu ma accepta si au trecut 2 ani de cand l-am cunoscut pe tatal lui si de curand am devenit o familie adevarata avem un copil. el suna aproape zilnic pe mama lui si intreba daca tatal e bine. chiar un frate al tatalui sau a incercat sa il convinga sa ma accepte, dar fara nici o reusita. viata merge inainte noi suntem fericiti si cred ca doar tatal e nefericit in cazul nostru pentru ca fiul nu il asculta .sotul e multumit ca mama lui ma iubeste si ne-a dat binecuvantarea ei, doar atat conteaza. mult succes, fii tare si gandeste-te ca Dumnezeu a ales asa pentru tine facandu-ti un bine...

Quote:

---

Originally Posted by Adira

prietenul meu este musulman si traieste intr-o tara musulmana. ne iubim foarte mult si nu vedem viata unul fara celalalt, dar parintii lui doresc pentru el o nevasta din tara lui natala. sunt foarte trista deoarece nu vreau sa-l pierd.
el e optimist si ma incurajeaza, dar stiu ca nu mi-ar spune ceva ce m-ar nelinisti pentru ca nu vrea sa-mi fac griji. nu pot decat sa ma rog la D-zeu sa ne ajute sa gasim o solutie, o cale ca toata lumea sa fie fericita. dar oare exista aceasta solutie? nu stiu... sunt dezorientata....
stiu ca in islam dorinta parintilor este foarte importanta si ca e pacat sa nu-ti asculti parintii. dar cat de important este acordul parintilor in acest caz? ce-as putea sa fac sa fiu acceptata? la ce final sa ma astept? sa sper, sa-mi fac vise ca totul va fi bine? sau sa incerc sa ma impac cu gandul ca totul e pierdut?
sunt o fire luptatoare si ambitioasa. nu vreau sa cedez... vreau sa fiu langa cel pe care il iubesc si sa fim cu totii o familie fericita...
ce sa fac?

---

acordul parintilor este foarte important si nu cred ca iti doresti sa te casatoresti cu el si sa ai o viata mizerabila din cauza opozitiei familiei,,,ca sa fi acceptata incearca sa arati toate partile tale bune si sa discuti cu ei daca e posibil si sa ai incredere in Dumnezeu si restul lasa sa se intample cum a scris El...nu iti face vise dar de sperat toti facem asta....dar in cazul unui refuz accepta lucrurile asa cum sunt si gandestete ca nu tot ce ne dorim putem avea si toate se intampla cu un scop si Dumnezeu stie mai bine de ce e asa...si e adevarat ca ochii care nu se vad se uita,sunt sigura ca vei trece peste un refuz dar eu iti doresc sa ai un happy end Adira,,,macar tu ;) daca altii nu...

Quote:

---

Originally Posted by dunia

Salam alaikum,
tot am stat sa ma gandesc daca sa scriu sau nu. In fine....
Eu zic daca crezi cu adevarat ca il iubesti si vrei sa fii cu el atunci sa lupti pentru voi.
Eu am fost in aceeasi situatie cu socrii si inca suntem din pacate, au trecut peste 4 ani de zile si asta este mergem mai departe. Mai presus in aproape 1400 de ani in familia sotului meu nu au existat casatorii din afara, adica nici macar din tara lui, doar din familia respectiva, nu intru in amanunte ce si cum iti spun asta ca sa iti dai seama ca situatia nu e niciodata asa de neagra precum pare
Si uite ca s-a putut totul datorita milei lui Allah si daca crezi in Dumnezeu atunci sa ai incredere ca totul se va intampla asa cum trebuie sa se intample pentru ca Allah stie cel mai bine
Avand o casatorie mixta daca voi avea copii nu m-as opune ca ei sa se casatoreasca cu cine vor ei, sper ca in limitele bunului simt oricum.... Cine sunt eu ca sa ii opresc, poate doar sa dau sfaturi insa in rest nu ma voi amesteca pentru ca nu doresc sa creez probleme asa cum am avut eu si sotul meu
Eu de exemplu nu le inteleg pe mamele romance care fac asta, si ele au fost la punctul acela, si ele au fost poate in aceasta situatie poate ca au uitat sau nu vor sa isi mai aminteasca, ce are oricum daca sotia e romanca, in fiecare tara sunt bune si rele si nu trebuie sa judeci un om dupa nationalitate ci dupa calitatile lui. Nu cred ca in Islam alte nationalitati decat cea araba trebuie considerate mai prejos

---

mashallah as spune mai multe dar e mai bine sa tac,,,,sper ca se intelege dc,,,unele probleme se intampla si la altii,,,:(

Quote:

---

Originally Posted by Adira

e dureros. nu ma accepta si nici macar nu ma cunosc. nu stiu ce fel de om sunt. ma doare pentru ca cineva ma respinge fara sa ma cunoasca pe mine ca om. nu stiu daca e corect ca doua persoane sa sufere doar din cauza unor traditii sau o unor idei preconcepute. nu mi se pare corect. atata timp cat tu ti-ai ales ce ai vrut si ce ti-o placut, lasa si copilul sa aleaga ce-i place. ca doar el are de trait cu ea. era altceva daca ma cunosteau personal si nu ma acceptau dar asa....... sa judeci o persoana fara sa o fi vazut in viata ta nu mi se pare corect...

---

acestea vor fi cred si cuvintele mele,,,inshallah sa fie diferit,,,

Am citi cu atentie tot ce este pe aceasta tema si pot sa-ti spun ca acuma noua luni in urma am trait acest cosmar pe care il traesti si tu.
cind am plecat la ei am plecat cu un singur gind eram sigura ca ma asteapta o lupta o lupta care incepuse in mometul cind mam casatorit.
chiar din prima zi soacra mea la anuntat pe sotul meu ca sa nu calcam pragul usei ei fiindca ea nu doreste alta nationalitae decit siriana,aici a contat foarte mult dragostea dintre mine si sot noi nam pierdut speranta si am trait cu toate acestea mai departe pina ce au inceput ei sa sune sa ne caute sa trezit interesul de a ma vedea si de a face cunostinta cu mine insa deacum desi a inceput sa fie pace nu pot sa o iubesc, ma ranit foarte mult ,acuma spun numai multumesc lui Allah ca ma ajutat in asa momente si ca a Avut grija de mine.
timpul multe rani le tamaduieste dar ca sa treci prin asa situatie e nevoie sa te incarci cu multa credinta si multa rugaciune catre Allah.
Acum ramine ca tu si sotul sa va hotariti mergeti impreuna cu dragostea voastra pentru Allah inainte si infruntati greutatile sau va veti rani pe voi si veti ramine tristi si cun vis neimplinit ...
inca vroiam sa-ti zic parinti au multe drepturi ina cind merge vorba de o sotie si daca pe cea care o propune fiul ei are toate calitatile care corespund islamului ea nu are deptu de a se amesteca,fiindca islamul nu ingreuneaza viata noastra ci dincontra ea este solutia problemelor noastre,parintii trbuie sa inteleaga spre binele copilului si sa aleaga sal vada fericit sau sa fie pina la ultima suflare cu pica pe ei.
sper ca istoria mea sa-ti fie deajutor cu toate ca nu tiam spus prea multe,acuma insAllah sa fie bine si sa facem dua pentru voi.

Sunteti niste dragute. :smile06:
Scuze ca raspund abia acum. Am lipsit ceva timp de pe forum deoarece am avut probleme cu calculatorul si abia azi am reusit sa le rezolv.
Nu stiu daca s-a insurat sau nu, stiu doar ca parintii i-au gasit o fata si el a zis: Da. Cand am vorbit cu el mi-a spus ca asa cum parintii nu i-au refuzat niciodata nimic, nici el nu ii va refuza , chiar daca asta inseamna sa nu se casatoreasca cu persoana iubita.
Totusi cred ca a renuntat prea usor. Tatal lui nu i-a mai vorbit deloc si dupa o saptamana a cedat....
Nu cred ca se mai poate face nimic. Si Nadya ai dreptate, nu ma merita. Inca doare..... e greu ..... dar merg inainte...

[QUOTE=Adira;33607]Sunteti niste dragute. :smile06:
Scuze ca raspund abia acum. Am lipsit ceva timp de pe forum deoarece am avut probleme cu calculatorul si abia azi am reusit sa le rezolv.
Nu stiu daca s-a insurat sau nu, stiu doar ca parintii i-au gasit o fata si el a zis: Da. Cand am vorbit cu el mi-a spus ca asa cum parintii nu i-au refuzat niciodata nimic, nici el nu ii va refuza , chiar daca asta inseamna sa nu se casatoreasca cu persoana iubita.
Totusi cred ca a renuntat prea usor. Tatal lui nu i-a mai vorbit deloc si dupa o saptamana a cedat....
Nu cred ca se mai poate face nimic. Si Nadya ai dreptate, nu ma merita. Inca doare..... e greu ..... dar merg inainte...[/QUOTE


Inshaa ALLAH sa iti dea ALLAH putere sa mergi inainte, pentru ca ai dreptul la viata si de fapt, asa cum Nadya bine ti-a zis, nu te merita!!!
Si este un adevar testat ca orice rau este pana la urma spre bine.:give_rose:

Quote:

---

Originally Posted by maryam

Si este un adevar testat ca orice rau este pana la urma spre bine.:give_rose:

---

Da maryam ai dreptate, in viata orice rau este spre bine; cel putin la mine asa a fost pana acum si asa va fi si de data asta! Este greu dar nu ma las invinsa. Merg mai departe dar am atatea intrebari la care nu le voi gasi niciodata raspuns. Poate nici nu trebuie sa le gasesc.

M=as fi casatorit cu parintii lui nu cu el, deoarece in familia noastra totul s-ar fi intamplat cum doreau parintii lui, nu noi; parintii lui ar fi fost factor de decizie in orice.. Iar eu m-as fi ales cu un sot incapabil sa ia propriile decizii, incapabil sa fie hotarat , incapabil sa ia viata in propriile maini.

Si totusi ... parintii lui au avut aceeasi problema cand s-au casatorit..... si nu ne inteleg. :(

A fost o poveste de iubire pura si frumoasa ca un vis .... dar nu toate visele devin realitate, unele sunt menite sa imbratiseze nemurirea....

Acum, orice intrebare nu isi mai are rostul ... si nici lacrimile..... Iau ce a fost bun si frumos si merg mai departe.....

Nimic nu e intamplator pana la urma.... Am avut prea multa incredere.... si am pierdut....:(

A fost frumos dar ce va urma va fi si mai frumos!

Va multumesc din suflet ca imi sunteti alaturi! :give_rose::give_rose::give_rose:

:salam:


Adira draga mea ,Allah subhanahu shtie ce e mai bine pentru tine,inshallah vei avea parte de un musulman mumin (credincios) care sa te merite cu adevarat!!!

Va multzumim tuturor pentru sfaturile voastre shi vorbele voastre bune!!!