si ce ai zice genan daca tu ai vorbi cu mama ta frumos ani de zile fara nici un rezultat? cred ca ti-ai pierde rabdarea la un moment dat...
pt crestine este foarte greu cand aleg un barbat musulman cu intentia de a se casatori cu el. atat societatea cat si parintii ei refuza si comenteaza alegerea ei.
eu cred ca le datoram parintilor respect si iubire pt tot efortul depus in cresterea si educatia noastra, insa nu cred ca le datoram viata.
viata si casatoria sant sub paza si binecuvantarea lui Dumnezeu, si asa cum mamele s-au casatorit cu barbatii lor fara sa le intrebe cineva de ce si pt ce, sau daca au fost intrebate, tot au facut ce au considerat ele de cuviinta,asa si fiicele se pot casatori cu un barbat, daca considera ca barbatul acesta este cel potrivit pt ele.
Nu poti dicta sentimentelor sa dispara...si islamul spune ca un cuplu de doi oameni care se intalnesc , se iubesc si se casatoresc, sant destinati unul pentru celalalt.
Allah a spus "Si Allah v-a facut soate dintre voi insiva si v-a dat El voua de la muierile voastre fii si nepoti si v-a dat spre hrana din cele bune. Si iata cum cred ei in desertaciune si nu cred in binefacerea lui Allah."
Quran, surat 16 An-Nahl, versetul 72
- in araba se intelege sotii din sufletele voastre, adica corespunzatoare voua...
Eu stiu ca si in islam, daca parintii se impotrivesc casatoriei fara un motiv justificat, atunci casatoria celor doi este valabila, chiar daca trec peste cuvantul parintilor.
Daca asa este in islam, ce ziceti de casatoria intre o femeie crestina si un musulman, situatie care este dificila adesea, si careia i se pun aproape intotdeauna piedici din partea oamenilor nestiutori si a parintilor fetei?
Nu mi se pare drept...mai ales pt ca refuzul parintilor fetei este bazat pe necunoasterea islamului, pe ignoranta si prejudecati, nu numai in privinta islamului ci si a arabilor in general: "teroristi", "o sa-mi forteze fiica sa poarte batic", "fiica mea nu o sa aiba dreptul sa iasa din casa, nu o sa aiba drepturi", "barbatul ei o sa-si ia cel putin 4 neveste si pe ea o sa o lase in voia sortii", " fiica mea o sa treaca in islam pt ca barbatul ei o sa o oblige; islamul- religia pagana", " fiica noastra renunta la noi si alege un barbat care o sa o faca doar sa sufere", " fiica mea merita ceva mai bun", " prefer ca fiica mea sa se casatoreasca cu un roman betiv decat cu barbatul acesta musulman". Propozitiile acestea nu sant din imaginatie, ci le-am auzit adesea si cred ca sant un "sablon", un "tipar" al reactiilor parintilor fetelor respective...desigur, exista si exceptii, fericite...
De unde stiu parintii ce o sa fie in viitor?
De unde stiu ca acel barbat nu este bun pt fiica lor?
Daca Dumnezeu i-a pus unul in calea altuia si casatoria este o binecuvantare, si doar Allah stie si hotaraste viitorul si destinul, si doar El stie ce este in sufletele noastre, de ce sa renunte o fata la sotul ei pt parinti?
