:salam:
Am cam ocolit eu putin subiectul asta dar ...am revenit ...
Daniela sunt de acord cu tine cu zestrea :give_rose:
Parerea mea despre cariera si familie ar fi urmatoarea(50/50)
As vrea sa spun ca femeile sunt diferite, altele mai ambitioase si mai visatoare, altele iubitoare de familie , etc...
In special cand suntem tineri , depunem mult efort sa terminam o facultate , sa facem un master , etc.. Vrem sa devenim femei importante in societate , visam la un apartament propriu ( c-apoi cand te vei casatori sa stii ca orice s-ar intampla ai unde sa te duci , nu in strada) si apoi ne gandim la o familie. Ne dam bine seama ca daca familia apara in timpul facultatii cam planurile ti se duc de rapa :36_1_21: In aceste situatii este nevoie de o forta de fier sa ajungi acolo unde ti-ai propus , si evident poti ajunge sau poti sa pierzi timpul in final neobtinand nimic.
Eu cel putin , i-am spus sotului de la bun inceput ca nici vorba de stat acasa , asta cel putin acuma cand nu avem copii ( apoi cine stie?) . Eu intotdeauna am fost de parerea ca ambii trebuie sa contribuie la construirea vietii familiale, c-apoi sa nu se apara probleme de felul ( parintii tai nu ti-au dat la fel de mult ca ai mei ... etc ).
Atunci cand ai un sot bogat poate te mai gandesti : ce rost ar avea sa lucrez , ca oricum am de toate si nu dau inainte cu salariul meu sau din contra poti sa lucrezi cu placere.
Atunci cand bugetul familiei nu este de ajuns evident ar trebui sa lucrezi ( parerea mea ) chiar daca ai copii.Copii au nevoie si de tata sa mai stea pe acasa nu 12/24 de ore la servici si in final tot nu faci fata cheltuielilor. Atunci cand iti permiti de toate , si mai ales copii nu duc lipsa de nimica poti sa-ti permiti sa stai acasa. Oricum astfel de situatii trebuie rezolvate in familie.
Eu ma intreb , ce nu fac parintii pentru copii lor? Mamele plec peste hotare , lasand copii singuri cu gandul sa le asigure un trai decent si sa nu-i zica copilul: Mama nustiu cu ce sa ma incalt ca in cizemele astea inghet la picioare, sau sa nu ai bani sa cumperi medicamente in caz ca copilul este grav bolnav. Parintii sun fericiti atunci cand copii sunt fericiti. Poti sa stai zi si noapte acasa cu copiii si sa nu ai cu ce-l hrani. In acest caz crezi ca el se gandeste ca mama sta cu el toata ziua , sau se gandeste : chiar mama nu poate face rost cumva de mancare ( exemple ce-mi vin acuma in minte :confused: ).
Si imi pare rau ca multi soti odata femeie plecata ( cu toate ca ar fi trebuie el sa plece) uita de responsabilitatile de tata si sot.
Mama mea a fost si casnica si la servici. Eu am avut o sora mai mare care ma ajuta la teme etc , faceam curatenie ( care era treaba noastra) , mama cand venea facea mancare. Frica de tata o aveam de cand eram mica si el stia doar sa controleze agenda zilnic.
Totusi consider ca sunt cativa ani in viata copilul care stau la educatia copiluli. Atunci cred ca trebuie sa stai mai mult cu el si evident nu trebuie sa uitam ca mama trebuie sa fie prietena si mama.
Eu nu am dus lipsa mamei cand era la servici ca asta era normal pentru mine , am dus lipsa unei prietene atata tot.
Deci eu cred ca asta depinde de fiecare familie in parte. Nu este usor sa faci o cariera si sa fii casnica in acelasi timp. Dar totusi sunt cazuri .
Sper ca m-am facut inteleasa:give_rose:
