Originally Posted by amal
Gateam azi in bucatarie, si am auzit la radio o emisiune despre religie.
Au inceput sa vorbeasca despre cazul unui musulman, nu stiu exact de unde, cred ca din Siria, care s-a convertit la crestinism. Pana acum nimic rau...insa ce am observat a fost ca la pasajele in care citeau despre conversatia acestui om cu familia lui, formata din musulmani, despre dorinta tatalui sau de a-l trimite sa studieze Quranul, despre convingerea musulmanilor ca Isus nu este Fiul lui Dumnezeu, puneau o muzica clasica mai "intunecata", ca sa zic asa, iar cand venea vorba de Isus sau de crestinism puneau ceva vesel si inaltator, o muzica placuta.Vocile celor care citeau textul erau deasemenea in functie de ce citeau, crestinsm sau islam.
M-am gandit ca poate mi se pare mie...am stat si am ascultat emisiunea pana la capat.Emisiunea a fost bazata pe fapte reale cred, desi nu am auzit sa citeze o sursa anume.Nu stiu daca e vorba sau nu despre acelasi musulman de care am aflat la TV.
Era vorba de un musulman care acum traieste in Austria.El a trecut prin multe, deoarece o data ce a renuntat la islam, familia nu l-a mai acceptat, ba chiar au vrut sa-l otraveasca in timp ce i-au dat de mancare la o reuniune de familie, la care el a crezut ca este invitat de parintii lui pentru ca au acceptat ca a trecut la crestinism.El insa a supravietuit, si-a continuat studiile sale biblice. A ajuns la concluzia ca in Biblie a gasit explicatii la multe intrebari,ca totul este clar, ca Isus a preluat pacatele tuturor, si asa mai departe. In continuare, toate aceste ganduri despre crestinism erau insotite de muzica placuta, iar cele despre islam de muzica tulburatoare,deranjanta.
Emisiunea s-a terminat cu comentariile prezentatorului, care a spus ca doar prin credinta in Isus ne mantuim, si a cerut sa ne rugam o data cu el...
In lumea occidentala, musulmanii nu dispun de mass-media asa cum dispun alte religii, musulmanii nu fac atatea filme cu tema religioasa, sau cele realizate incearca sa pastreze obiectivitatea, nu auzi muzica induiosatoare, nu-l vezi pe Profetul Mohammed plangand, pt ca oricum nu este permisa reprezentarea sa in imagini.Pana la urma toate aceste simboluri au o puternica influenta psihologica aspura oamenilor, iar religia crestina contine azi multe simboluri si reprezentari...
De aici am ramas cu intrebarea, care mi-am pus-o de atatea ori in trecut, cum e posibil ca oamenii citind aceleasi carti sa ajunga la atatea pareri diferite?
Fiecare dintre cei care se considera credinciosi adevarati este convins de adevarul si claritatea mesajului religiei sale...de ce sa urlam unii la altii sau sa nu fim toleranti?
poate ca religia este prea importanta pt unii si ne simtim obligati sa ne exprimam convingerile proprii, insa care este limita?Este bine sa incercam sa ne impunem punctul de vedere prin metode mai mult sau mai putin fatise?