Discutie despre cearta in cuplu

Nu stiu ce ar fi facut alte persoane in locul meu daca ar fi trecut prin ce am trecut eu!Daca stie sotul ca ceva ma deranjeaza, nu face nimic sa remedieze.. face cum stie el !As vrea sa stiu daca este suficient pentru o femeie musulmana sa stie ca este sotia unui barbat, sa munceasca singura in casa, pentru familie ,sa isi cumpere cele necesare ei din banii ei(pentru ca lucrez am banii mei) si sa fie mereu in asteptare sa aiba sotul timp si pentru ea;sa nu discute absolut nimic cu sotul daca are ceva pe suflet si sa accepte tacit daca acesta sa suparat (sa stea departe de sotie si sa nu ii vorbeasca 4 zile si nici sa nu doarma impreuna)? Toate acestea mie mi se par ilogice si continuui sa caut raspunsuri si rezolvari la tot ce ma framanta!! O seara frumoasa tuturor si multumesc ca exista acest site!! Nu sunt musulmana dar imi place ceea ce citesc pe aici si imi doresc sa ma acceptati printre voi , caci altfel o sa tot bantui pe aici.....Cu stima ...astept raspunsuri...

Vad ca nu m-ai inteles,eu nu pot recomanda cuiva din start sa plece sau sa ramana acolo unde este,am spus ca trebuie sa cantaresti foarte bine situatia caci esti singura care stie ce se petrece acolo si tu stii cel mai bine ce simti,DAR,am spus eu,daca tu ajungi la concluzia ca e foasrte greu pentru tine si nu se mai poate,atunci e mai usor pentru ca nu aveti copii.Nu eu iti spune:"DU-TE!" si nici nu-ti spun:"RABDARE!",TU doar TU hotarasti ce e mai bine dupa ce ai pus totul in balanta.Tu stii ce se va intampla daca ramai si doar tu stii ce se va intampla cu tine si sufletul tau daca alegi sa pleci.Asta era ideea:DOAR TU ALEGI,PENTRU CA DOAR TU STII CE SE PETRECE ACOLO!BAFTA!

Eccram !!! Sfaturi ar fi asa de multe...Tu ai descris o situatie, intr-adevar, ilogica... Si, complimente din partea mea pentru rabdarea care o ai, crestina fiind... As vrea a vad cate musulmance ar sta asa sa cerseasca atentia de la sot, ar sta singure in Ramdan, ar inghiti si ar spera in zile mai bune...
Vreau sa te intreb daca cumva sotul ti-a vorbit despre islam, te-a invatat ceva sau te-a lasat asa sa crezi ca familia islamica e asa, unde sotul nu e obligat sa se preocupe de sentimentele sotiei... Sa stii ca nu este bine cum se comporta cu tine, si , te rog, gaseste curaj si intelepciune ca sa discuti cu el. In perioada sarbatorilor crestine, pentru musulmani este interzis categoric sa participe, deci din punctul asta de vedere sotul tau procedeaza corect. Dar in Luna Sfanta a Ramadanului ar trebui sa faci parte la tot ce fac ei, sa mancati impreuna, sa cititi Coran impreuna.
Allah sa te ajute draga mea, sa iti dea intelepciune in deciziile tale...O imbratisare calduroasa...

Asa este,cate femei ar accepta si ar astepta tacute in zile mai bune?Strainele merg in tari arabe din iubire pentru sotii lor,acolo nu au parinti,nu au prietene,nu au pe nimeni in afara sotilor,iar pe langa aceste lucruri mai trebuie sa se obisnuiasca si cu mentalitatea si obiceiurile lor care de multe ori nu au legatura cu islamul si sunt enervante si derajante.Deci o straina merge orbeste intr-o tara araba din dragoste pentru sotul ei,iar daca el nu e langa ea,atunci cum se simte ea si ce rost are sa se confrunte cu atatea diferente,pentru cine si pentru ce?
Ecrram ne-a cerut sfaturi pentru a-si salva casnicia,ce sa zic?Trebuie discutat la modul foarte serios cu sotul,ori e alba,ori e neagra.Poate nu-ti da atentia cuvenita,tocmai pentru ca tu ai acceptat fara sa comentezi si a vazut "ca tine",orice ti-ar face tu primesti fara sa comentezi,nu stiu,iar spun nu stiu ce este acolo.
Dar i-ai spus vreodata ca nu mai suporti si daca nu se schimba,tu esti prea disperata de tot ce se intampla in jurul tau si poate intr-o zi pleci?Sa vezi cum reactioneaza daca aude asta.

ecrram,tu trebuie sa simti cand este un moment prielinic discutiilor calme si sincere,atunci ii spui ce te deranjeaza,tot ce simti,si cere-i sa fie sincer si sa-ti spuna ceea ce il deranjeaza si pe el in comportamentul tau si asa poate si el si tu schimbati in bine relatia voastra.

Salam alekum draga Aiscia!Iti multumesc pentru raspuns!Sotul meu mi-a vb desigur despre Islam! Isi doreste ca dovada suprema a iubirii mele sa devin musulmana si sa port hijab!Nu este nimic rau in asta dar ma simt bine cu credinta mea...(ca si ortodoxa nu as face pe nimeni nefericit in nici o situatie)!Si nu vreau sa renunt la absolut tot pentru el! Daca situatia ar fi fost alta poate ...Ma consider, cumva, mai "bogata spiritual "daca am acces si la islam.Nu sunt o credincioasa model insa cele necesare invatate in familie ,m-au format pentru tot restul zilelor mele. Imi respect parintii, familia, sotul ,fac fapte bune cand se poate , ajut pe cine imi cere ajutorul,cantaresc bine lucrurile inainte de a face sau spune ceva.. zic eu sunt ok!Dar sotul meu este barbat ARAB.Nu ii face placere sa discutam despre ce ma deranjeaza !Atunci cand am vreo nemultumire se enerveaza foarte tare si ...pleaca, apoi nu vb 4zile,nu mananca acasa si nu dormim in acelasi pat cat il tine supararea! Singura solutie este rabdarea!Sa dea Doamne Doamne sa am multa rabdare!Si poate va fi soare si pe strada mea...In rest ma preocup de serviciu , de copiii ,de cele ce le-as pute face fara ajutorul sotului,astfel incat sa ne fie bine!Am recitit cele scrise de mine in acest thread si nu vreau sa va formati o impresie gresita despre mine!Caut doar raspunsuri la ce ma framanta!Sotul meu este un om bun insa..este tata, frate, cumnat , unchi si cam pe ultima pozite sot! E bine si asa dar mi-as dori sa discute cu mine problemele ce il framanta nu cu fratele lui...C'est la vie!! Multe urari de bine tuturor....

Salam alekum draga Yumna!!Cele scrise de tine sunt intocmai cu situatia mea!I-am spus de multe ori sotului ce ma deranjeaza dar se supara de fiecare data.Iar el imi spune ca este barbat ARAB si ca asa trebuie sa se comporte. Caci eu de fapt am o viata ravnita de multe alte femei(spune el)...Intradevar, am cam ce imi trebuie, dar am nevoie de el, de familia lui(care nu ne prea viziteaza pentru ca sunt obisnuiti ca sotul meu sa ii viziteze),am nevoie de prietene (nu este posibil pentru ca este haram sa ma viziteze acasa si sa le vada sotul meu-nefiind casatorite)!El este in general un om bun dar cred ca trebuie sa am rabdare cum imi recomandai tu.El este multumit cu relatia de familie pe care o avem insa ...sa nu ii fac nici un repros.Stiu ca este intr-o situatie speciala(locuieste cu sotia si cu fosta sotie in aceeasi casa)...incerc sa il inteleg ca are multe pe cap dar...pe mine cine ma intelege?Iti doresc o zi frumoasa iar Allah sa aiba grija de noi toti!Cu multa stima Ecrram

Quote:

---

Originally Posted by ecrram

Salam alekum draga Aiscia!Iti multumesc pentru raspuns!Sotul meu mi-a vb desigur despre Islam! Isi doreste ca dovada suprema a iubirii mele sa devin musulmana si sa port hijab!Nu este nimic rau in asta dar ma simt bine cu credinta mea...(ca si ortodoxa nu as face pe nimeni nefericit in nici o situatie)!Si nu vreau sa renunt la absolut tot pentru el! Daca situatia ar fi fost alta poate ...Ma consider, cumva, mai "bogata spiritual "daca am acces si la islam.Nu sunt o credincioasa model insa cele necesare invatate in familie ,m-au format pentru tot restul zilelor mele. Imi respect parintii, familia, sotul ,fac fapte bune cand se poate , ajut pe cine imi cere ajutorul,cantaresc bine lucrurile inainte de a face sau spune ceva.. zic eu sunt ok!Dar sotul meu este barbat ARAB.Nu ii face placere sa discutam despre ce ma deranjeaza !Atunci cand am vreo nemultumire se enerveaza foarte tare si ...pleaca, apoi nu vb 4zile,nu mananca acasa si nu dormim in acelasi pat cat il tine supararea! Singura solutie este rabdarea!Sa dea Doamne Doamne sa am multa rabdare!Si poate va fi soare si pe strada mea...In rest ma preocup de serviciu , de copiii ,de cele ce le-as pute face fara ajutorul sotului,astfel incat sa ne fie bine!Am recitit cele scrise de mine in acest thread si nu vreau sa va formati o impresie gresita despre mine!Caut doar raspunsuri la ce ma framanta!Sotul meu este un om bun insa..este tata, frate, cumnat , unchi si cam pe ultima pozite sot! E bine si asa dar mi-as dori sa discute cu mine problemele ce il framanta nu cu fratele lui...C'est la vie!! Multe urari de bine tuturor....

---

draga ecrram,

iti doresc din toata inima rabdare, insa iti doresc la fel, din TOATA inima calauzire de la Dumnezeu, spre Islam!...in nici un caz nu te indemn sa faci asta pentru sot, deci sa nu ai impresia ca te-am indemna vreuna dintre noi sa "renunti la tot" pentru el...acceptand Islamul, nu pierzi ceva, dimpotriva, castigi, te imbogatesti, facand , ca sa zic asa, un "update", credintei tale!...

Allah Preainaltul nu lasa nici o suparare, nici o durere, cat de marunta, a robilor Sai dreptcredinciosi, nerasplatita, astfel incat nici o fapta, nici o suferinta nu este in zadar...ma rog pentru tine, sa-ti calauzeasca Allah subhanahu wa ta'ala pasii spre Islam, la fel cum ti i-a calauzit spre acest forum!...

P.S.
ti-am lasat un mesaj privat...

Cum,un barbat arab nu discuta cu sotia lui???Nu asculta ceea ce ea doreste sa-i spuna si el nu-i spune ce-l nemultumeste?Asta este mentalitatea unor generatii mai "vechi"sau a unora care nu au iesit afara din tari arabe.Atunci de unde sa stie sotia lui ce-i ii place si ce nu?Sa ghiceasca?
Da,si eu cred ca nu trebuie sa devii musulmana ca dovada suprema a iubirii pentru el...
CIUDAT! Dar nu toti suntem la fel,adevarat.
Poti sa-ti faci prietene si sa te viziteze atunci cand sotul tau nu este acasa,cam asa se face in tari arabe,femeile se viziteaza cand sotii lor nu sunt acasa.Daca sotul tau isi viziteaza familia,mergi si tu cu el,daca-ti face placere.Sau daca el este plecat cu fratele,mergi tu in vizita la cumnate sau soacra ta.
REPET,nu iti spun:"Rabdare!" si nici altceva.Numai mintea si sufletul tau iau decizii.Se spune ca cerem sfaturi tocmai pentru a avea pe cine acuza daca nu ne iese bine.:p

Uite,un sfat pot sa-ti dau,cand discuti cu sotul tau sa nu fie o discutie tipic feminina,ca stii cum facem noi de obicei,aruncam cu reprosuri si apoi ne punem pe bocit,asa NU,nu faci altceva decat sa-l enervezi.