Avantaj-femeie/barbat?

Conform spuselor voastre o femeie trebuie sa se dedice familiei, cresterii copiilor si educarea lor, lasand la o parte perspectiva carierei. Eu una nu sunt de acord cu voi insa nu cred ca in aceasta chestiune exista un raspuns corect sau gresit, totul e relativ si depinde de persoana.

Din ce ati scris voi , rezulta ca o sotie trebuie sa fie casnica pt a se ocupa cum trebuie de copii, insa e foarte clar ca baietii vor avea de castigat pt ca probabil veti dori ca si fetele voastre sa va preia "metoda". Asa ca eu imi voi creste baiatul cu speranta ca intr-o zi va deveni doctor, va fi foarte bun in ceea ce va face. Imi voi creste si fata pt a deveni ce??? Ce sunt eu???Dar fata nu are capacitati intelectuale pt a servi societatii???Chiar trebuie sa ne gandim doar la familia noastra?De ce sa ne mai trimitem fetele la facultate daca tot nu vor profesa. Si nu ma contraziceti la faza asta pt ca e probata de mine, ce inveti in facultate e una, practica e cu totul si cu totul alta.
Daca doar barbatii ar lucra si femeile ar fi casnice am ajunge sa traim din nou intr-o lume a barbatilor , pe care slava domnului am reusit sa o invingem. E destul de usor sa ne uitam putin in istorie si sa vedem ca metoda : barbatul -"provider" si sotia -"casnica" nu a fost un succes. Multe femei au plans considerandu-se sclave si reclamand lipsa de drepturi. Ca pana la urma de independenta financiara pt femei nu poate fi vorba.


Ar mai fi ceva .Nu inteleg de ce sustineti ca sotia isi neglijeaza familia daca lucreaza???
Cum a spus si Amal exista slujbe part-time (4 ore) f bine platite pt branduri straine si in multe cazuri poti lucra doar in night shift .Asa ca 4 ore pe zi singur nu cred ca va suferi educatia copilului ce va trebui sa o primeasca.
Si ma uit la mine la servici , fetele sunt mult dar mult mai eficiente decat baietii , sunt ambitioase si orientate catre rezultate. De baieti NO COMMENT.............

Poate o sa va supere postarea mea si multe dintre voi va veti simti jignite insa e ceea ce cred si e si adecvat perfect la realitatea vremii .

Draga Anamaria,pe mine nu ma supara postarea ta,ba,in mod neasteptat,nu?:D ,ii gasesc niste puncte comune modului meu de gandire!
Insa,nu chiar asta vreau sa spun acum,ci vreau sa-ti impartasesc cate ceva din experienta mea personala...Tu esti o fata desteapta,si oamenii destepti invata si din experienta altora...

Cand m-am casatorit(impotriva tuturor rudelor,din ambele parti,dar din aceleasi motive:D ),eram in anul terminal...aveam in fata licenta si perspectiva mult visata,pentru generatia mea,cel putin, a carierei universitare.
Dupa ce am absolvit,nu mai aveam nici unul din parinti in viata(deci nici un fel de ajutor la care sa sper),perspectiva carierei zburase odata cu schimbarea numelui,in schimb,aveam un ingeras in brate,cu care,sincer...nu prea stiam ce sa fac!
Pana sa-mi revin din buimaceala,au mai trecut doi ani...dupa care mi-am dat seama ca,in tara in care urma sa traiesc,diploma mea nu facea doi bani!!!Am luat-o de la capat,alta facultate,alta diploma...
Cum am reusit?Cumplit de greu!Si acum,cand iti scriu,inca mai scrasnesc din dinti.
Am ajuns aici,si,cu acelasi efort din partea mea si sprijin moral din partea sotului...am reusit sa gasesc de lucru...departe de casa,insa...naveta:o ora si un sfert,numai dus!Am rezistat o vreme...si as mai fi rezistat,cu toate cracnelile rudelor de pe-aici,cu toate betele-n roate,cu toate mizeriile...De ce?Nu concepeam sa nu am munca mea...Nici acum nu concep,dar nu in conditiile alea!Nu mai visez la cariera...asta e un cuvant pretios,ramas in amintire!

De ce am renuntat?
Ai sa intelegi singura cand vei avea puiutii tai:)

Daca regret?
Nici o clipa...stii de ce?
Anul trecut,fetita mea a luat premiul intai pe tara la olimpiada de mate!!Cand a venit acasa,stii ce mi-a spus?
"Mama,premiul asta tre' sa-l impartim pe din doua!"
Si asta a fost mai de pret pentru mine decat toate carierele din lume!

Ce-mi doresc pentru fiicele mele(am doua,acum)?
Exact ceea ce-mi doresc si pentru fiii mei...fara nici o discriminare!
Si,daca Allah(SWT) vrea sa ma lase in viata si sanatoasa,le voi sprijini in ceea ce vor sa faca,atat cat imi va sta in putere.
Mai departe,insa...vorbeste destinul fiecareia!

Vezi tu,Ana,e foarte greu de pus un "diagnostic",asa,cu ochii inchisi...Fiecare destin este un "caz" aparte si nu se poate trata cu aceeasi "schema de tratament"!
Pe de alta parte,cuvantul "cariera" nu se aplica pentru orice job,oricat de bine ar fi platit!Sunt sigura ca tu stii bine asta!

Si,oricat ti s-ar parea de ciudat,aici ,femeile capabile sa faca o cariera sunt nepretuite...si au parte in general de un tratament si o sustinere pe masura.
Asta inseamna ca li se recunosc pe deplin calitatile intelectuale,nu?:rolleyes:
Partea proasta este ca,de multe ori,ele singure nu si le recunosc:D


Si,da,Amoo,ai dreptate!
Nu stiu cu ce drept ar putea cineva sa-ti atribuie o nationalitate sau sa-ti retraga alta!!!
Cea care face asemenea afirmatii ar trebui sa stie cel putin un lucru:nu suntem romani,sau turci,sau greci,nici macar prin propria vointa!Ci numai prin vointa Celui Preaputernic(SWT) care pune in fiece actiune un motiv si un rost.
Subhan Allah!

da, draga nazirah, este realitatea varstei tale, pe care am avut-o si eu, atunci cand nu aveam copii si imi purtam numai mie de grija. acum realitatea este alta, pentru ca imi doresc mai bine pt copiii mei, ceea ce inseamna mai bine si pt mine.
tu crezi ca dupa un "night shift" vii acasa proaspata si zambitoare?
la scoala programul meu este de 5 sau uneori 6 ore pe zi si cand vin acasa simt ca innebunesc pt ca atat sotul cat si copilul te iau de odihnita, trebuie sa faci mancare, sa controlezi teme facute in graba, sa faci si ceva curatenie, etc.
de cate ori nu i-am rupt caietele, pt ca eram nervoasa de la scoala? acolo, tb sa fiu calma cu copiii altora, dar cum ramane cu al meu?
poate ca ar trebui sa-mi schimb profesia, dar ce sa fac daca imi place?
si nu se pune problema numai de neglijare a familiei, daca lucrezi, ci si de faptul ca nu mai ai timp si pt tine, sa citesti o carte, sa te intalnesti cu o prietena, pt ca mai tot timpul esti in stres si intr-o continua alergatura.
"la faza" cu diferenta dintre ceea ce inveti in facultate si practica nu te contrazic, pt ca am trait pe propria-mi piele asta. in timpul studiilor imi cumparasem multe culegeri sa pot impartasi elevilor mei cat mai multe din tainele matematicii, dar cei mai multi dintre ei nu stiau bine tabla inmultirii.
ishtar , felicitari pt fiica ta si pt tine, aceasta performanta a ei e demna de toata lauda, ii urez mult succes in continuare, rabdare si cat mai multe probleme rezolvate.

O,Criss,ce placere!Matematicienii sunt febletea mea:)

Sotul meu,care este total "antimate",imi spune uneori cu naduf:"mai,mamaliga aia a voastra sigur are esenta de radicali!":D
Ii spun:"nuuu,n-ai ghicit,secretul e ca noi o mancam cu peste.Deci sinapsele,la noi,is mai fresh":smile16:

Acuma,serios vorbind,multumesc pentru urari si,sa dea Dumnezeu mai bine pentru toti copiii!Si,in special,pace!!!(ca ,cel putin zona in care traim noi acum,miroase a praf de pusca pe o raza de sute de kilometri...)
Iar tie,putere sa rezisti in continuare...e foarte greu,intr-adevar!

am citit intr-o revista pt femei ca in Japonia, femeile fac baie dupa ce fac barbatii si toata familia...o sa caut citatul exact.nu scria ca si cum asta se practica in trecut, ci in prezent...era vorba despre baia japoneza ca si metoda de relaxare, de combatere a stresului.

Baia la japonezi are alt scop, nu de curatare, ci de relaxare.Pt a-si curata corpul, mai intai fac dus si abia apoi baie.

acuma eu nu ma apuc sa iau in serios ce scrie acolo...si chiar daca ar fi adevarat, nu as lua-o ca pe o regula generala despre femeile japoneze...mai ales ca Japonia este o tara dezvoltata.
pana la urma fiecare tara are traditii specifice si educatia se intelege diferit...ce li se pare normal oamenilor dintr-o tara, altora li se pare anormal.

SW RW BW,pentru surorile mele care isi consacra viata copiilor si sotilor lor "chapeau".Cea mai frumoasa cariera,cea mai delicata implinire a sufletului,si ai in final cea mai mare rasplata care nu o poti cumpara cu toti bani de pe lume;ce e mai frumos si mai bun cand familia iti pareciaza munca ta,vecini,profesori...si auzi"asta e fata sau baiatul lui"x",doamne ce rasplata:D .
Dar cand vine copilul de la scoala si gaseste casa goala si mancarea rece....si nici o vorbulita dulce de la MAMA.....VAI ce trist!!!
Si il intrebi sau o intrebi "unde e mama ta?","face cariera",daca intradevar situatia financiara e dificila este cu totul si cu totul altceva.
Dar cand ai toate conditiile e "pacat,mare pacat" ,iar daca exista intelegere in familie NICIODATA un adevarat OM nu o sa zica in nici o zi "FEMEIA MEA DEPINDE DE MINE!"
Un om adevarat zice "EU DEPIND DE EA",viata asta nu e numai banul si cariera...mai reprzinta si alte valori,valori adevarate care cu tot aurul din lume nu le poti cumpara.
Oricum problema e ca trebuie" sa intelegi "unde sunt aceste valori,inainte de a fi prea tarziu....
Si o zi buna la voi la toate
W AS RW BW

Ei bine mama mea a reusit sa lucreze si sa aiba grija de familie.Nu e un caz izolat , e exemplul majoritatea femeilor pe care le cunosc. Faza cu venitul acasa si mancarea rece cade pt ca atata timp cat cresti un copil pt a fi cineva probabil ca il duce capul sa isi incalzeasca mancarea.Cand e f mic , logic ca poti sa angajezi un baby sitter pt a sta cu el cat esti la servici dar in general il poti duce la gradinita cu program prelungit , acolo e super frumos si eu am fost si mi-a placut la nebunie.
Sa va mai zic o faza, cand eram in liceu si statea mama cu mine acasa pt ca lucra in tura cand eu eram la scoala era atat de aiurea. Ma enerva la culme." Nu te uita la TV " , "Invata", "Mananca aia"...in plus pt ca stateam cu ei dupa 10 : "ia si dormi, stai toata noaptea la calculator" Era asa stresant. Si invatam la scoala si mergeam la olimpiade doar ca sa iau note mari si sa se simta mama bine la sedinta cu parintii.
De mai bine de 2 ani de zile sunt singura in Bucuresti si e super bine. Nu mai am libertatea de acasa pt ca eu singura mi-am ingradit-o insa acum dorm cand vreau , mananc cand vreau ce vreau si culmea ma preocupa f tare studiile. Si m-am si angajat desi mi-e f greu sa ma descurc si cu facultatea insa voi reusi.
Daca voi avea un copil nu voi renunta sa lucrez pt ca au reusit atatea femei sa le faca pe amandoua de ce nu as fi in stare si eu???


Cineva spunea ca e super mandra de fetita ei care a reusit sa ia premiul intai la olimpiada de matematica. F bine insa as vrea sa o intreb .Tu ti-ai dori ca fetita ta stiind cat e de desteapta sa stea acasa dupa ce-si termina studiile???

Mama mea a lucreaza de cand o cunosc :smile16: si nu m-am simtit niciodata neglijat. Pur si simplu e firesc cred ca daca ar fi stat acasa m-ar fi "sufocat ".
Reteta fericirii la femeile din ziua de azi este compusa dintr-o familie, o slujba si un barbat care sa stie cum se incarca si se descarca o masina de spalat rufe.

Quote:

---

Faza cu venitul acasa si mancarea rece cade pt ca atata timp cat cresti un copil pt a fi cineva probabil ca il duce capul sa isi incalzeasca mancarea.

---

Probabil ca il va duce capul sa-si incalzeasca mancarea dar copilul tot copil. S-ar putea sa nu aiba chef de asta si sa fuga la joaca. sa nu spui acum ca intai iti faceai lectiile si dupa mergeai la joaca; nu se preteaza la toti copiii, nu toti sunt responsabili in asa masura.

Quote:

---

Si invatam la scoala si mergeam la olimpiade doar ca sa iau note mari si sa se simta mama bine la sedinta cu parintii.

---

Din pacate eu nu am avut sansa sa am alaturi o mama care sa ma primeasca cu bratele deschise cand veneam de la scoala, de mancarea care sa ma astepte pe masa nici atat. De cele mai multe ori mancarea trebuia sa mi-o prepar singura, cand veneam de la scoala si nu era usor pt un copil sa faca asta. Ma uitam cu jind la colegii mei dupa care veneau parintii sa-i ia cu masina sau de manuta dar eu trebuia sa merg pe jos pana acasa o buna bucata de drum, expusa la multe pericole si aveam mereu ochii in lacrimi. Mama mea nu avea niciodata timp sa faca "lucrurile marunte" atat de pretioase pt ca era nevoita sa munceasca triplu ca sa ne poata intretine.

Aproape ca nu o vedeam, ajungea noaptea acasa rupta de oboseala, facea mancare( de multe ori ea nu manca pt ca nu era suficient si ne spunea ca nu-i este foame):smile308:, apoi cu ultimele forte ne intreba daca ne-am facut lectiile, ce note am luat si cand e sedinta cu parintii.

Invatam bine la scoala si mergeam la olimpiade pt a nu fi nevoita sa muncesc asa mult precum ea o facea, nu ca sa fie multumita la sedinta cu parintii. Cu mintea mea de copil gandeam ca eu voi invata si voi ajunge mare doctorita, sa ajut oamenii si sa am tot ce imi trebuie pt mine si viitorii copii.

Sa nu credeti ca a fost usor. A fost fffffff greu si imi amintesc si azi ca nimeni nu m-a ajutat la lectii, nimeni nu mi-a explicat de ce e asa si nu altfel, de ce e necesar sa fac anumite chestii, a trebuit sa descopar singura toate cele si eram f mandra de mine.Toate le-am facut pt mine, pt un viitor mai bun si nu ca sa -----strez ca sunt capabila/ mai capabila decat un barbat.

Eu va spun sincer ca as fi vrut sa am o mama care sta acasa si are grija de noi dar Allah a ales alt destin.Tot ce mi-am dorit vreodata a fost sa ajung "cineva" sa am posibilitatea de a-i oferi mamei mele toate cele, sa nu o mai vad muncind nicicand, sa ii multumesc pt tot efortul depus si dragostea cu care ne-a crescut, sa nu mai vad lacrimi in ochii ei. Inshallah sa imi dea Allah putere si sansa sa merg mai departe si sa-mi implinesc visele.

Quote:

---

Tu ti-ai dori ca fetita ta stiind cat e de desteapta sa stea acasa dupa ce-si termina studiile???

---

Eu imi voi educa copii(baieti si fete) in asa fel incat sa fie pregatiti pt viata. Daca Allah ii va inzestra pe ei, inshallah, sa ajunga oameni cu stare si sa aduca ceva bun societatii in care traim. Cel mai mult imi doresc ca copiii mei sa fie fericiti si daca fiica mea va fi fericita sa stea acasa si sa aiba grija de educatia copiilor ei atunci eu o voi sustine din toata inima si nu va cadea in ochii mei, dimpotriva voi fi f mandra de ea

Si, da, bine ar fi ca toti barbatii sa fie bogati si sa-si permita sa le tina pe femei acasa(daca ele asta doresc) ca sa poate creste copii bine si sa mentina o stare de liniste si fericire in casa, nu asa cum spunea o sora ca atunci cand vine de la servici( 2 joburi) se enerveaza si isi pierde cumpatul cand sotul ii cere sa faca niste lucruri. Evident, in situatia in care este necesar ca ambii soti sa lucreze responsabilitatile casei se impart, ca amandoi sunt obositi si stresati.

Eu nu zic ca este bine sau nu ca femeia sa lucreze dar fiecare ar trebui sa fie multumit cu alegerea facuta. Daca femeia alege sa munceasca si are timp sa se ocupe si de familie, bravo ei. Asta in situatia in care o face pt ca are o pasiune si nu pt a -----stra ca este egala cu altii sau la fel de capabila

Na, ca v-am scris o intreaga poveste dar inca cate ar mai fi de spus. Nu inteleg ce e asa umilitor pt altii sa vada o femeie care nu munceste. Ca si cum i-ar pune eticheta de "femeie intretinuta":confused:

Mamicilor care stati acasa: multi pupici si sa va traiasca puii. Satisfactie mai mare nu exista pt mame decat fericirea copiilor lor

Na,Rania,M-AI FACUT SA PLANG,dar acum,chiar daca nu te cunosc personal:smile308: te admir ffff mult si meriti tot respectul din lume.Sa-ti dea Dumnezeu putere sa realizezi tot ceea ce iti doresti.:smile06: