Cele 40 de hadisuri ( An-Nawawi)

Assalam w aleikum
In urma cu cateva saptamani am avut norocul sa vad cartea Comentariul celor 40 de hadisuri de An-Nawawi si mi-a placut foarte mult. De accea m-am gandit ca cu ajutorul lui Allah Sabhanah w Ta'ala sa le scriu aici( in caz ca nu se supara cineva). Stiu ca foarte multe surori se afla departe de casa si poate le este greu sa faca rost de carti traduse in limba romana , si sunt nevoite sa citeasca in engleza , franceza, poate chiar si japoneza :give_rose:
Insha Allah dupa ce o sa termin de postat o sa fac ca la arhiva 1 cu toate hadisurile , ca printr-un singur click sa cititi hadisul care va intereseaza.

Introducere

Slava lui Allah, Stapanul lumilor, care a grait : "O, oameni! V-am creat dintr-un barbat si o femeie si v-am facut popoare si semintii ca sa va cunoasteti. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi" (Odaile: 13).

Binecuvantarea si pacea asupra trimisului lui Allah. Muhammad, ultimul dintre profeti si trimisi pe care Allah l-a trimis drept calauza pentru intreaga lume si a trimis mesajul lslamului, intreg, perfect pentru a fi lege pentru inireaga omenire in decursul vremurilor.

HADISUL 1
SINCERITATEA INTENŢIEI

De la emirul drept credincioşilor Abu Hafs ibn al-Khattab - Allah cei Preamărit fie mulţumit de el! care a spus: L-am auzit pe Trimisul lui Allah - Allah să-L binecuvânteze şi să-L miluiască laolaltă cu tot neamul său! - spunând:

"Numai în intenţii sunt faptele şi numai ceea ce a intenţionat are fiecare om. Cel a cărui fugă (emigrare) a fost înspre Allah şi Trimisul Său înspre Allah şi înspre Trimisul Său a fugit (emigrat). Cel a cărui fugă (emigrare) a fost înspre lumea pământească pentru a o dobândi sau înspre o femeie pentru a se însoţi cu ea, fuga (emigrarea) lui a fost înspre ceea ce a fugit".

L-au relalat doi imami ai transmiţătorilor de hadisuri -(Abu Abdullah Muhammad ibn Ismail ibn Ibrahim ibn al-Mughira ibn Bardizbah al-Bukhari şi Abu al-Husayn Muslim ibn al-Hajjaj ibn Muslim al-Qushayri al-Naysaburi» ale căror Sahih-uri suni cele mai corecte dintre cărţile alcătuite.

Prezentarea transmiţătorului

Omar ibn al-Khattab ibn Nafil al-Qurashi al-Adawi. Abu Hafa Emirul drept credincioşilor, a fost înainte de apariţia Islamului ambasador al tribului Quraysh printre celelalte triburi. A fost aspru cu musulmanii înainte de a îmbrăţişa Islamul, apoi după îmbrăţişarea Islamului a devenit aspru cu păgânii. Trecerea lui la Islam a fosl un triumf pentru musulmani. A plecat la Medina cea luminoasă în plină zi şi a fost de faţă la toate întâlnirile. A devenit calif al musulmanilor în anul 13 h. (634 e.n.). în timpul lui au avut loc importante cuceriri. A murit ca un martir în anul 23 h. (644 e.n.), în vreme ce-şi făcea rugăciunea de dimineaţă, înjunghiat de hainul Abu Lu'lu'a al-Majusi. Califatul său a durat zece ani, şase luni şi cinci zile.

Comentariul

Acesta este un hadis neîndoielnic autentic, cu o poziţie şi o măreţie deosebite, cu multe foloase; este unul din hadisurile pe care se sprijină axa Islamului Imamul Ahmad şi Al-Shafi'i- Allah să fie milostiv cu el! au spus: Hadisul despre fapte după intentii reprezintă o treime a ştiinţei şi aceasta pentru că câştigarea robului lui Allah se face prin inima, limba si eforturile sale. Iar intentia este una din cele trei părţi. Al-Shafi'i a relatat că un grup de ulemai au afirmat: Acest hadis reprezintă a treia parte din Islam

Ulemaii au găsit de cuviinţă să-şi înceapă lucrările lor cu acest hadis. Şi trebuie ca toti aceia care alcătuiesc o carte să o înceapă cu acest hadis, pentru a atrage atenţia asupra necesitatii ca intenţia să fie corectă.

Cuvântul "Numai" este pentru restrângere, confirma lucrul menţionat şi neagă orice altceva în afara lui. Uneori el cere o restrângere absolută, alteori o restrângere specială. Se înţelege din context dacă prin cuvinte se urmăreşte o restrângere specială, altfel este vorba de o restrângere absolută. Acesta este si cazul spuselor lui Muhammad - Allah să-I binecuvânteze şi sa-l miluiască- "Numai în intenţii sunt faptele", prin fapte avându-se în vedere faptele legitime.

Sensul lor este că nu se iau în considerare faptele fară intenţie, cum sunt abluţiunea ce precede rugăciunile (wudu'), abluţiunea rituala majoră (ghasl), curăţirea de nisip (tayammum ), precum şi rugăciunea (salat) , darea de pomană (zakat), postul (sawm), pelerinajul (hajj), viaţa în izolare (i'tikaf) şi celelalte ritualuri ('ibadat). Cât despre îndepărtarea murdăriei, ea nu are nevoie de intentii căci ea face parte din categoria neglijenţei, iar neglijenţa nu are nevoie de intenţie. (...)

Cuvintele Sale "numai ceea ce a intenţionat are fiecare om" » a afirmat Al-Khattab exprimă un sens particular, altul decât primul .... anume definirea acţiunii prin intenţie.

An-Nawawi a afirmat că folosul menţionării lor constă în faptul ca definirea lucrului intenţionat este o condiţie Dacă un om trebuia sa facă o rugăciune stabilită, nu este suficient să intenţioneze facerea rugăciunii trecute, ci se condiţionează să intenţioneze stabilirea pentru amiază sau după-amiază etc. Iar dacă nu ar exista cel de-al doilea cuvânt, primul ar necesita rectitudinea intenţiei fară specificare sau ar a această iluzie şi Allah ştie cel mai bine.

Acest hadis a venit dintr-un motiv , caci s-a transmis ca un barbat a fugit de la Mekka la Medina pentru a se căsători cu o femeie, pe nume Umm Qays, fară ca prin aceasta să urmărească fapta virtuoasă a hegirei şi din această cauză i s-a spus "muhajir pentru Umm Qays" şi Allah ştie cel mai bine.

Invăţăturile acestui hadis

1. Axa acţiunilor se sprijină pe intenţie.
2. Obiceiul devine ritual prin intenţie.
3. Musulmanul trebuie să caute ca prin intenţie să obţină bunăvoinţa lui Allah Preaputernic
4. Musulmanul trebuie să-şi însoţească faptele sale de intenţia bună.
5. Omul primeşte pentru intenţia sa ceea ce nu primeşte pentru fapta sa.

mashAllah habibti
Allah sa ta rasplateasca este nemaipomenita postarea ta si binevenit si la "cerere"
Allah sa te aiba in paza Lui si sa te rasplatesca cu Paradisul:give_rose: :give_rose: :give_rose: :give_rose:

:salam:
Iman stii cat te iubesc eu pe tine ? Nu stii , dar te iubesc enorm . Eram chiar suparata ca nu am cartea cu Hadusuri , dar te am pe tine , care stii tot . Allah sa te rasplateasca , si sa fii mereu langa noi .
P.S O sa iti fac ceva bun cand vii la mine :give_rose:

Am scris o data si cand am dat sa-l postez nu era net si mi s-a sters :( Mai scriu odata :give_rose:

HADISUL 2
TREPTELE CREDINŢEI

De la Omar - Allah sa fie mulumit de el! care a mai spus:
"In vreme ce şedeam lângă trimisul lui Allah -Allah să-l binecuvânteze şi să-I miluiască - într-o bună zi, iata că ni se arată un om cu veştminte nespus de albe şi cu părul nemaipomenit de negru, pe care nu se vedea nici un semn că ar fi fost călător şi pe care nu-l cunoştea nici unul dintre noi. S-a aşezat lângă Profet - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască , sprijinindu-şi genunchii de genunchii Lui şi a pus palmele sale pe coapsele Lui şi i-a zis:

"Muhammad, vorbeste-mi despre Islam!".

Şi i-a răspuns Trimisul lui Allah : "Islamul este să mărturiseşti că nu există Dumnezeu în afara lui Allah şi că Muhammad este Trimisul lui Allah, să faci rugăciunea, să dai zakat-ul, să posteşti în Ramadan şi să mergi în pelerinaj la Casă (AI-Kaaba), dacă poţi să faci drumul până la Ea". A zis: "Adevăr grăit-ai!". Ne-am mirat de El că-l întreabă şi că îi dă dreptate.

A spus: "Vorbeste-mi despre credinţă!".

I-a răspuns: "Ea este să crezi în Allah, în îngerii Lui, în cărţile Lui, în trimişii Lui şi în Ziua de apoi şi să crezi în destin, atât cel bun cât şi cel rău". A zis: "Adevăr grăit-ai!".

I-a zis: "Vorbeşte-mi desprebuna făptuire!".

I-a răspuns: "Să te supui lui Allah, ca şi cum L-ai vedea, chiar dacă nu-L vezi, căci El te vede".

A zis: "Vorbeşte-mi despre Ceasul judecăţii de apoi!".

I-a răspuns: "Cel întrebat despre El nu ştie mai mult decât cel care întreabă".

A zis: "Vorbeşte-mi despre semnele Lui!".

I-a zis: "Sclava să o nască pe stăpâna ei şi să-i vezi pe cei desculţi şi goi, pe săracii păstori de oi întrecându-se în înălţarea construcţiilor".

Apoi a plecat şi am zăbovit îndelung. Apoi a zis: "Omar, ştii cine este cel care a întrebat?" Am zis: "Allah şi Trimisul ştiu mai bine. A zis: "Era Gavril, care a venit la voi ca să vă înveţe religia voastră".

A fost relatat de Muslim .

Comentariul:

Acesta este un hadis magnific, care include toate funcţiile faptelor, cele vizibile şi cele tainice. Toate ştiinţele şariat-ului fac referire la el şi derivă din el, dat fiind că el cuprinde ştiinţa sunnei.In el există dovada nevoii de a îmbrăca veştminte frumoase, de a avea înfăţişare aleasă si de a fi curat atunci când intri la învăţaţi, la oamenii distinşi şi la regi. căci Gavril a venit să-i înveţe pre oameni cu înfăţişarea şi cu
graiul său.

Din acest hadis se poate deduce că Islamul şi credinţa sunt doua realităţi diferite, atât din punct de vedere lexical cât şi din punct de vedere al legislaţiei religioase.Aceasta este originea diverselor nume, dar legislaţia religioasă le poate extinde pe cele două, permiţând folosirea unuia dintre ele în locul celuilalt prin ----foră.

Vorbele "Ne-am mirat de El că-I întreabă şi că Ii dă dreptate" înseamnă ca ei s-au mirat de acest lucru pentru că ceea ce a adus Profetul Allah să-l binecuvânteze şi sâ-l miluiască - nu este cunoscut decât de El, iar această persoană care întreba nu era dintre cei cunoscuţi a se fi întâlnit cu Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi sa-l miluiască şi nici să-l fi auzit. Apoi el a adresat întrebarea unui cunoscător care crede şi s-au mirat de lucrul acesta.
"Să crezi în Allah, în îngerii Lui şi în cărţile Lui".

Credinţa în Allah este încrederea că EL - există şi se caracterizează prin calităţile măreţiei şi perfecţiunii, mai presus de defecte şi că EL este unic, adevărat şi etern, creator al tuturor făpturilor, care dispune de toate şi face în împărăţia Sa tot ce doreşte.

Credinţa în îngeri este încrederea că ei sunt slujitori veneraţi care nu o iau cu vorba înaintea Lui şi care acţionează din porunca Lui.

Credinţa în Trimişii Iui Allah este pentru că ei au fost sinceri în tot ce au vestit despre Allah Sobhanah w Ta'ala şi i-a sprijinit prin minunile care au dovedit sinceritatea lor şi pentru că ei au transmis mesajele lui Allah şi au arătat celor obligaţi să respecte ceea ce le-a poruncit Allah, că trebuie să fie respectaţi fara deosebire.

Credinţa în Ziua de apoi este încrederea în Ziua judecăţii de apoi, învierea din morţi, judecarea, balanţa, calea, raiul şi iadul pentru răsplătirea celor care au fiicut fapte bune şi pedepsirea celor care au facut fapte rele şi alte lucruri transmise.

Credinţa în destin este încrederea în cele menţionate mai înainte si pe scurt ea este dovedită de vorbele celui Preamărit: "Şi Allah v-a creat şi voi nu ştiţi" şi de vorbele Lui: "Noi am creat totul după un destin".

In acest sens sunt menţionate şi vorbele Profetului - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască din hadisul lui Ibn Abbas:

"Şi să ştii că dacă se va uni comunitatea pentru a-ţi fi de folos, nu-ţi vor fi de folos decât cu ceva scris de Allah pentru tine; dacă se va uni pentru a-ţi face rău, nu-ţi va face decât ceva scris de Allah împotriva ta. S-au ridicat calemurile şi s-au uscat. Iar după învăţătura strămoşilor şi a imam-ilor care le-au succedat, cel care crede în aceste lucruri categoric, fără îndoieli şi şovăieli, este un adevărat credincios, fie că acest lucru se datorează unor dovezi evidente fie că se datorează unor convingeri categorice".

Referirea la buna făptuire care înseamnă "să te supui lui Allah ca şi cum L-ai vedea..." are în vedere perfecţiunea ritualului, respectarea drepturilor lui Allah şi teama de EL şi evocarea măreţiei Sale în cârdul ritualurilor.

(In cuvintele "Vorbeşte-mi despre semnele Lui" "semn" are sensul de "prevestire, semn prevestitor", iar "sclava" este - mai departe - "sclava căreia i se cere să nască copii", iar "stăpâna" este "posesoarea ei".

Conform unei interpretări, s-ar avea în vedere alterarea situaţiei oamenilor înainte de Ziua judecăţii în aşa măsură încât stăpânii sa le vândă pe mame copiilor lor, iar ele să treacă atât de mult de la un cumpărător la altul încât să fie posibilă cumpărarea lor de către proprii fii, fară ca ei să ştie lucrul acesta şi astfel, printre semnele ceasului de apoi s-ar afla şi necunoaşterea interdicţiei vânzării lor.

Conform unei alte versiuni, s-ar avea în vedere răspândirea nesupunerii fiilor care vor ajunge să le umilească şi să Ie ocărască pe mamele lor aşa cum stăpânii îşi tratează sclavele).

In acest hadis există o repulsie faţă de ceea ce nu este necesar, aşa cum ar fi înălţarea construcţiilor şi ridicarea lor. S-a transmis că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: "Omul poate să închirieze orice în afară de ceea ce a pus în această ţărână". Şi Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze şi să-I miluiască - s-a săvârşit din viaţă fără să fi pus o piatră pe piatră sau o cărămidă pe cărămidă, adică nu şi-a clădit o casă, nu a înălţat-o şi nu s-a preocupat de înfrumuseţarea ei.

"Săracii păstori de oi" este o expresie care îi scoate în evidenţă pe păstorii de oi, care sunt cei mai dezavantajaţi şi slabi dintre beduini, spre deosebire de stăpânii de cămile, care de cele mai multe ori nu sunt săraci.

"Şi am zăbovit îndelung" a fost transmis la persoana întâi, adică Omar - Allah fie mulţumit de el! S-a transmis şi varianta "a zăbovit" (la persoana a treia), adică a rămas Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-I miluiască - după plecarea lui. Ambele variante sunt corecte din punct de vedere al sensului. Iar "îndelung" înseamnă "mult timp".

Prin expresia "a venit la voi ca să vă înveţe religia voastră" se au în vedere normele religiei voastre şi perceptele ei generale.

An-Nawawi a comentat acest hadis în Sahih de Muslim.
Lucrurile cele mai importante pomenite în acest hadis sunt claritatea Islamului, credinţei şi bunei făptuiri şi necesitatea credinţei în confirmarea în destinul lui Allah cel Preamărit. A vorbit mult despre claritatea Islamului şi a credinţei.
Ibn Battal a menţionat că după doctrina adepţilor sunnei, atât cei mai vechi cât şi cei mai noi, credinţa este vorbă şi faptă, mai multă sau mai puţină, aducând ca dovadă spusa celui Preamărit: "Să sporească credinţa lor laolaltă cu credinţa lor".

Unii ulemai au afirmat: Consimţământul nu este nici în plus nici în minus, dar credinţa legitimă este în plus sau în minus prin creşterea roadelor sale - care sunt faptele - sau diminuarea lor.
Au spus: Aceasta este o punere de acord între aparenţele textelor care au adus lucruri în plus şi între originea situaţiei lui în limbă. Acest lucru pe care I-au spus aceştia, chiar dacă este vizibil, dar cel mai vizibil este şi Allah ştie cel mai bine - că consimţământul creşte odată cu creşterea constatării aparenţei dovezilor, şi de aceea, credinţa celor care consimt este mai puternică decât credinţa celorlalţi, astfel încât nu-i amăgeşte şi credinţa lor nu se clinteşte la ivirea unui lucru accidental, ci dimpotrivă, inimile lor continuă să fie deschise şi luminoase, chiar dacă situaţiile lor sunt diferite.

Alţi autori nu sunt aşa. Şi astfel nu poate fi negat şi nu există îndoială în legătură cu încrederea lui Abu Bakr al-Siddiq- Allah să fie mulţumit de el! - care nu-şi are egal în încrederea nici unui alt om. De aceea, Al-Bukhary a zis în Sahih-ui său: A spus Ibn Abu Malika: Am prins treizeci de bărbaţi dintre contemporanii Trimisului lui Allah care cu toţii se temeau pentru ei de ipocrizie, nici unul dintre ei neputând să spună că are o credinţă la fel ca cea pe care au avut-o Gavril şi Mihail - pacea asupra lor!

Folosirea cuvântului "credinţă" pentru acţiuni a fost acceptată de către legiuitori, iar dovezile sunt nenumărate. Allah cel Preamărit a zis: "Allah nu poate să vă facă să vă pierdeţi credinţa voastră", adică "rugăciunea voastră". Se spune că seicul Amr Ibn al-Slah ar fi spus despre vorbele Profetului - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- : "Islamul înseamnă să mărturiseşti că nu există Dumnezeu în afara Iui Allah şi că Muhammad este Trimisul lui, să faci rugăciunea etc". iar apoi a explicat "credinţa", zicând: "Să crezi în Allah Preamărit, în îngerii lui etc".
A spus - Allah fie milostiv cu el- : Aceasta este dovada originii credinţei şi încrederii lăuntrice. Dovada originii Islamului este supunerea aparentă, iar judecata Islamului asupra aparenţei este confirmată de cele două mărturii, dar a mai adăugat la ele rugăciunea, zakat-ul, postul şi pelerinajul, în calitatea lor de cele mai vizibile şi mai importante îndatoriri ale Islamului, prin îndeplinirea cărora supunerea devine completă şi corectă. Apoi. termenul "credinţă" se referă la lucrurile prin care a fost explicat Islamul în acest hadis şi la celelalte fapte evlavioase. în calitatea lor de convingere lăuntrică, ce constituie baza credinţei.

De aceea, nu se potriveşte termenul de credincios desăvârşit pentru acela care a comis un mare păcat sau a neglijat una din îndatoririle esenţiale, căci definirea unui lucru ca fiind desăvârşit se potriveşte doar pentru cele depline şi nu se foloseşte pentru cele incomplete aparent decât în mod intenţionat. (...) Cuvântul "Islam" se referă, de asemenea, la ceea ce reprezintă baza credinţei şi aceasta este încrederea lăuntrică, după cum se referă la faptele evlavioase şi toate acestea înseamnă supunere.
A zis: Reiese din ceea ce am spus mai sus că Islamul şi credinţa se şi întâlnesc, se şi deosebesc şi că orice credincios este un musulman, dar nu orice musulman este şi credincios.

Invăţăturile din acest hadis

1. Sensul expresiilor "Islam", "credinţă" şi "bună făptuire".
2. Normele de credinţă ale celui care caută ştiinţa.
3. Claritatea unor semne ale Zilei de apoi
4. Invăţătura musulmanului să se teamă de Allah Preaslăvitul şi Preamăritul în toate împrejurările căci Iui Allah cel Preaputernic nu-i este nimic necunoscut.
5. Musulmanul când este întrebat despre un lucru pe care nu-l cunoaşte trebuie să spună "Nu ştiu".
6. Credinţa sporeşte prin supunere şi se diminuează prin nesupunere.

.........eu astept continuarea cu "sufeltul la gura"...........si te rog sa le termini pe toate!!!!!!!!!!!:give_rose: :give_rose: :give_rose:
Inshallah!

Masha Allah tabarak Allah Iman !!!
iti multumim din suflet Allah sa te rasplateasca pentru ceea ce faci !!!
astept continuarea cu mare interes ............

Masha Allah ya Iman :give_rose:
Iti multumim pentru efortul depus si asteptam sa ne bucuri mereu cu prezenta si postarile tale.:give_rose:
:give_rose: :give_rose: :give_rose:

HADISUL 3

STALPII ISLAMULUI

De la Abu Abdul Rashman Abdulah ibn Omar ibn al-hattab - Allah Preamăritul fie mulţumii de ei. A spus:

"L-am auzii pe trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască ! zicând: "Islamul este bazat pe cinci stâlpi: mărturisirea că nu este Dumnezeu în afară de Allah şi că Muhammad este Trimisul lui Allah, împlinirea rugăciunii, darea zakat-ului (dania), pelerinajul la Al-Kaaba şi postul Ramadan-ului".

Relatat de Al-Bukhari si de Muslim

.

Prezentarea transmiţătorului hadisului

Abdullah ibn Omar ibn al-Khattab abu Abdul Rahman a trecut la Islam împreună cu tatăl său, fiind încă mic.Inainte de vârsta pubertăţii, plecând de la Mecca la Medina (în hijra), când avea doar unsprezece ani. Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! -nu l-a acceptat să ia parte la luptele de la Badr şi de la Uhud, dar a fost prezent la incursiunea de la Al Khandaq şi la campaniile ulterioare. Este unul dintre cei care au relatat multe despre Trimis - Allah să-l binecuvânteze şi sa-l miluiască! - căci l-a însoţit multă vreme pe Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! S-a stins din viaţă în anul 73 h.

Comentariul

Aceste cinci îndatoriri reprezintă baza religiei islamice şi temeiurile pe care ea a fost durată şi pe care se întemeiază.
Le-a menţionat în mod special pe acestea, fără a mai pomeni şi jihad-ul împreună cu ele, cu toate că el evidenţiază credinţa şi duce Ia supunerea cerbiciei necredincioşilor, pentru că acestea cinci sunt
îndatoriri permanente, în vreme ce jihad-ul ţine de posibilităţi şi uneori este omis. In unele relatări ale acestui hadis pelerinajul este menţionat înaintea postului şi aceasta este o eroare, dar Allah ştie cel mai bine. Ibn Omar, când l-a auzit pe Al-Musta'id, cel care şi l-a amintit menţionând pelerinajul înaintea postului, l-a dojenit şi i-a interzis lucrul acesta, punând postul înaintea pelerinajului şi zicând: "Aşa l-am auzit de la Trimisul lui Allah ".

Acest hadis este un fundament deosebit de important pentru cunoaşterea credinţei, căci pe el este clădită şi în el sunt adunaţi toti stâlpii ei.

Invăţăturile din acest hadis
1. Fundamentele Islamului sunt cinci şi pe ele se întemeiază Islamul.
2. In Islam, prin ritualuri se au în vedere ţelurile acestora şi nu forma lor.

:salam:
Iubita asteptam continuarea .
:smile06: :smile06: :smile06: - pentru tine

HADISUL 4
FACEREA, SOROCUL ŞI URSITA

De la Abdul Rahman ibn Abdullah ibn Mas'ud Allah fie mulţumit de el! - care a spus:
"Astfel graitu-ne-a Trimisul lui Allah Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască ! - iară El adevăr grăieşte şi cuvine-se a i se da crezare:
"Fiecare dintre voi este adunat, la facere, în pântecele mamei sale, timp de patruzeci de zile, într-o picătură. Apoi devine un cheag de sânge, tot pe atât. Apoi este un boţ de carne, tot pe atât. Apoi este trimis la el îngerul pentru a-i insufla duhul şi căruia îi sunt poruncite patru vorbe: scrierea ursitei lui, soroculului lui, faptei lui şi de va fi nefericit sau fericit. Pe Allah, în afara căruia nu există alt Dumnezeu, oricare dintre voi care plineşte fapta celor sortiţi să ajungă în rai până ce nu-l mai desparte de acesta decât o lungime de braţ, (tar atunci i-o lua înainte ursita şi plineşte fapta celor sortiţi a ajunge în iad şi în el va intra oricare dintre voi plineşte fapta celor sortiţi să ajungă în iad până ce nu-l mai desparte de acesta decât o lungime de braţ, şi doar atunci i-o ia înainte ursita şi plineşte fapta celor sortiţi a ajunge în rai şi în el va intra."
Relatat de Al Bukhari şi de Muslim.

Prezentarea transmiţătorului hadisului
Transmiţâtorul este Abu Abdul Rahman Abdullah ibn Mas'ud al-Hadhli, care a trăit în perioada preislamicâ, a migrat în Etiopia, apoi la Medina. A fost prezent alături de Pofet - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! - la toate momentele din faza propăvăduirii noii religii.
S-a stins din viaţă în anul 32 h., în vârstă de peste şaizeci de ani şi a fost înmormântat la cimitirul Al-Baqi din Medina.

Comentariul

,,Iară el adevăr grăieşte şi cuvine-se a i se da crezare" înseamnă că el spune adevărul şi că vorbele sale sunt demne de crezare.
Expresia "Fiecare dintre voi este adunat, la facere, în pântecele mamei sale!, înseamnă - în opinia unor ulemani că sperma se risipeşte în uter, iar Allah o adună în acest interval de timp în locul din uter în care se va plămădit embrionul.
Ibn Mas'ud a zis: Picătura dacă ajunge în uter şi Allah vrea să creeze din ca o fiinţă umană (...). Apoi rămâne patruzeci de zile. apoi devine sânge în uter şi în felul acesta o adună. Acesta este momentul preschimbării ei într-un cheag.
Prin cuvintele "Apoi este trimis la el îngerul" se are în vedere îngerul care răspunde de uter.
Prin vorbele "oricare dintre voi care plineşte fapta celor sortiţi să ajungă în rai etc. ... se are în vedere faptul că acesta plineşte fapte bune şi se apropie de rai, ca urmare a faptelor sale, în cat nu-l mai desparte de acesta decât o lungime de braţ, dar ursita îl împiedică de la aceasta, ivindu-se în cele din urmă. Aşadar faptele sunt prestabilite. Dar cum ceea ce a fost prestabilit rămâne ascuns şi numai sfârşitul este vizibil, într-un hadis se spune,, Faptele sunt după sfârşitul lor". Cât despre hadisul menţionat de Muslim în Sahih-ul său despre Cartea Credinţei în care se zice că Trimisul lui Allah :009: - ar fi spus "Omul plineşte în aparenţă ceea ce fac sălăşluitorii raiului, dar el este dintre sălăşluitorii iadului", acesta vrea să sugereze că fapta lui nu a fost sinceră, ci a fost făţărnicie. Din acest hadis deducem necesitatea de a nu da atenţie faptelor şi de a nu ne încredeîn ele, ci de a ne bizui pe dărnicia lui Allah Preamăriiul şi pe îndurarea lui.

Ca şi vorbele Sale - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! "Pe cel care nu este Dumnezeu în afara Lui, fiecare dintre voi plineşte faptele sălăşuitorilor raiului..."până la" şi plineşte fapta sălăşluitorilor iadului şi ajunge la ei.
Ceea ce vrea să se sublinieze este că acest lucru se întâplă numai rareori, fară a fi precumpănitor şi aceasta datorită bunăvoinţei lui Allah Slăvitul şi nemărginitei Sale îndurări. Trecerea oamenilor de la rău la bine se întâmplă de cele mai multe ori, pe când trecerea lor de la bine la rău este extrem de rară şi numai lui Allah i se cuvine slava şi
recunoştinţa pentru asta; şi acesta este o exprimare ----forică.

Tot El spune "îndurarea mea o ia înaintea mâniei mele", iar într-o altă relatare "învinge mânia mea". Acest hadis este o confirmare a predestinării, ca în doctrinele sunniţilor, şi a faptului că toate întâmplările sunt rânduite de Allah Preamăritul: atât cele bune cât şi cele rele, atât cele folositoare cât şi cele dăunătoare. Zis-a Allah Preamăritul: "Nu este întrebat despre ceea ce face, iar ei sunt întrebaţi şi nu există nici o obiecţie în legătură cu împărăţia Lui, în care EL face ceea ce doreşte. A zis imam-ul Al-Sam'ani: Calea de cunoaştere a acestui adevăr este împăcarea Cărţii cu sunna, fară recurgere la analogie, ci doar la raţiune, iar cel care s-a îndepărtat de împăcare a ratacit drumul şi a ajuns în încurcălură, nu ajunge la tămăduirea sufletului şi nici la liniştea inimii, căci ursita este una dintre tainele lui Allah Preamăritul, ţinută sub oboroc, doar Preaslavitul cunoscând-o şi ascunzând-o de minţile făpturilor omeneşti şi de cunoaşterea lor, dată fiind înţelepciunea lui. Şi se cuvine să ne oprim şi să nu trecem dincolo de limita pe care ne-a statornicit-o, căci Allah Preamăritul a ascuns oamenilor ştiinţa predestinării, pe care nu o cunoaşte nici un înger şi nici un profet trimis. Se spune că taina ursitei li se va dezvălui oamenilor o dată cu intrarea în rai şi nu înainte de acest moment. Dar hadisurile resping renunţarea la faptă şi lăsarea în seama destinului; dimpotrivă, omul trebuie să plinească faptele şi poruncile lui Allah, aşa cum sunt ele pomenite în legislaţia islamică (şariat). Nu se poate implini decât ceea ce a fost hărăzit. Cel care a fost sortit de Allah să fie fericit va fi fericit, iar cel care a fost sortit de Allah să fie nefericit va fi nefericit, aşa cum spune hadisul.

Şi a mai spus Allah Preamăritul: "O să-i sortim fericirea" şi "O să-i sortim nefericirea".
Stiinţa se află numai la Allah . "Şi nu veţi cunoaşte nimic din ştiinţa Lui în afară de ceea ce El vrea" caci Allah este Atotştiutorul.

Invăţăturile din acest hadis

1. Informaţiile Profetului - - despre fazele embrionului sunt o minune a Lui Allah!
2. Musulmanul trebuie să fie încredinţat că destinul său bun sau rău - a fost hărăzit de Allah Preamăritul.
3. Faptele musulmanului sunt judecate după finalitatea lor şi, de aceea, ei trebuie să dorească pentru a ajunge la un sfârşit bun.
4. Musulmanul trebuie să dorească să plinească fapte evlavioase şi să stea deoparte de faptele reprobabile.

HADISUL 5
BLAMAREA NĂSCOCIRILOR Şl RESPINGEREA LOR

De la mama dreptcredincioşilor,Umm Abdullah A'isha - Allah fie mulţumit de ea! care a spus:
A zis trimisul lui Allah :009: :
"Cel care născoceşte în această chestiune a noastră lucruri ce nu ţin de ea respins fi-va".
Relalat de Al-Bukhari şi de Muslim.
lar intr-o altă relatare a lui Muslim găsim:
"Cel care săvârşeşte lucruri ce nu ţin de chestiunea noastră respins fi-va".

Prezentarea transmiţătorului hadisului

Umm Abdullah, fiica lui Abu Bakr as-Siddiq, mama dreptcredincioşilor, a fost cea mai învăţată dintre femei. Trimisul lui Allah :009: - s-a căsătorit cu ea de tânără. A relatat multe lucruri despre casa Profetului şi calea cea dreaptă. A încetat din viaţă la vârsta de 57 de ani şi a fost înmormântată la cimitirul Al-Baqi.

Comentariul
Acest hadis reprezintă o normă importantă a religiei, numărându-se printre cuvintele cu sens larg, cuprinzător, care i-au fost date lui Al-Mustafa: - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! El respinge în mod explicit orice născocire. El este adus ca dovadă pentru invalidarea tuturor înţelegerilor interzise şi -----strarea inutilităţii lor. Unii legişti îl aduc ca dovadă pentru faptul că înţelegerile prohibite sunt considerate ilicite.

Cealaltă variantă ("Cel care săvârşeşte lucruri ce nu ţin de chestiunea noastră respins fi-va") este clară în ceea ce priveşte necesitatea de a se renunţa la orice născocire săvârşită de făptaşul ei sau de altcineva. Se aduce ca argument împotriva unor îndărătnici care născocesc ceva şi spun "Nu am născocit nimic", răspunzându-li-se cu această relatare.
Filologii au spus că "respins" are aici sensul de "lucru respins", adică ilicit şi care nu trebuie luat în considerare. Iar expresia "(ce nu ţin) de chestiunea noastră" înseamnă "de judecata noastră".
Acest hadis trebuie să fie reţinut, difuzat şi folosit pentru invalidarea faptelor reprobabile, căci la toate acestea se referă. Cât despre derivaţiile de la norme care nu ies din sunna, respingerea nu se referă şi la ele, aşa ar fi - de pildă scrierea Coranului cel Glorios în volume sau doctrinele care sunt interpretate de legişti ca derivaţii (furu') ale normelor ce reprezintă spuse ale Trimisului lui Allah :009:- sau aşa cum ar fi cărţile de gramatică, despre ritualuri şi alte ştiinţe care se întemeiază pe spusele şi pe poruncile Trimisului lui Allah- :009: Astfel de lucruri nu sunt respinse de acest hadis.

Invăţăturile din acest hadis
1. Acest hadis reprezintă una din normele importante ale religiei.
2. Născocirile sunt respinse şi blamate, dacă vin în contradicţie cu religia.
3. Normele după care o inovaţie este acceptată sau respinsă sunt Coranul şi sunna.

HADISUL 6
PRUDENŢA ŞI CREDINŢA

De la Abu Abdullah al-Nu'man fiul lui Başir Allah fie mulţumit de el! - care a spus: L-am auzit pe Trimisul lui Allah:009: spunând:
"Ceea ce este îngăduit e limpede şi ceea ce este oprit e limpede, dar între cele două sunt lucruri îndoielnice, pe care nu le cunosc mulţi oameni: Acela care se fereşte de cele îndoielnice rămâne nevinovat faţă de religia sa şi faţă de cinstea sa, iar acela care cade în cele îndoielnice cade în ceea ce este oprit, asemeni păstorului care păşunează în jurul locului oprit al sanctuarului, aproape gata de a păşuna pe el. De bună seamă, fiecare cârmuitor are un loc oprit. De bună seamă, locul oprit al lui Allah stă în sanctuarul Lui. Cu adevărat, în trup se află o bucată care, dacă este sănătoasă, tot trupul va fi sănătos, iar dacă este stricată, tot trupul va fi stricat. Iară aceasta este inima".

Relatat de AL-Bukhari si de Muslim.

Prezentarea transmiţătorului hadisului

El este Al-Nu'man fiul lui Başir Ansaritul din tribul Khazraj. Atât el cât şi tatăl lui s-au numărat printre companionii Profetului. A locuit în Şam şi a fost guvernator la Al-Kufa şi la Homs. A murit în anul 64 h.

Comentariul

Acest hadis exprimă una dintre normele importante ale legii revelate. Abu Dawud al-Sigistani a spus că Islamul se bazează pe patru hadisuri, printre care l-a menţionat şi pe acesta. Ulemaii i-au recunoscut in mod unanim poziţia deosebită şi numeroasele foloase.
"Ceea ce este îngăduit e limpede si ceea ce este oprit e limpede, dar între cele două sunt lucruri îndoielnice" exprimă ideea că lucrurile se împart în trei secţiuni:

In primul rând, ceea ce Allah a stabilit a fi îngăduit şi este îngăduit. Aşa, de pildă, Preamăritul a spus: "Vi Ie îngădui vouă pe cele bune, iar mâncarea celor care au adus Cartea vă este îngăduită şi vouă", după cum tot» EL a spus "Vă îngădui vouă ceea ce este în spatele acelora" etc.

In al doilea rând, ceea ce Allah a stabilit a fi oprit este limpede. Aşa, de pildă, Preamăritul a spus: "Vi s-a oprit vânatul câtă vreme sunteţi într-un loc sacru". După cum vă sunt oprite lucrurile necuviincioase, atât cele vizibile cât şi cele ascunse, precum si toate celelalte pentru care Allah a stabilit pedepse.

In al treilea rând, sunt lucrurile îndoielnice, categorie în care intră acele lucruri în care există dovezi divergente în Carte şi în sunna şi păreri divergente şi de la care este mai prudent să te abţii.

Ulemaii au avut opinii diferite în legătură cu lucrurile îndoielnice la care face aluzie Profetul :009: în acest hadis. Unii dintre ei au spus că ele sunt interzise, dată fiind afirmaţia Sa că "rămâne nevinovat faţă de religia sa şi faţă de cinstea sa". Totodată s-a afirmat că cel care nu rămâne nevinovat faţă de religia sa şi faţă de cinstea sa face un lucru oprit. Alţii au interpretat că lucrurile îndoielnice ar fi îngăduite, aducând ca argument în favoarea opiniei lor afirmaţia Profetului :009: "asemeni păstorului care păşuneazâ în jurul locului oprit al sanctuarului", ceea ce ar -----stra că aceste lucruri sunt îngăduite, dar că renunţarea la ele ar fi mai prudentă. Alţii au afirmat că nu se poate spune despre lucrurile îndoielnice despre care este vorba în acest hadis nici că ar fi îngăduite nici că ar fi oprite. Profetul :009: le-a situat între ceea ce este îngăduit limpede şi ceea ce este oprit limpede. In consecinţă, e preferabil să ne abţinem de la ele, aceasta făcând, de asemenea, parte din prudenţă.
Intr-un hadis relatat de Udayy ibn Hatam se spune că el ar fi zis: Trimis al Iui Allah, îl trimit pe câinele meu şi cer binecuvântare pentru el. Dacă îl găsesc asupra vânatului împreună cu un alt câine, ce fac? I-a răspuns: "Nu mănânci! Am binecuvântat câinele tău, nu un alt câine!"

...continuare

Trimisul lui Allah :009: l-a sfatuit tot cu ceva îndoielnic de teama să nu fi fost binecuvântat câinele care a ucis. Şi a zis Allah Preamăritul în această privinţă: "Şi este păcat!"
In sfatul Trimisului lui Allah :009: este o dovadă a nevoii de a fi prudent în ceea ce priveşte întâmplările posibile de a fi îngăduite sau oprite, dată fiind îndoiala în legătură cu cauzele lor. Acesta este şi sensul cuvintelor Trimisului lui Allah : "Lasă lucrul de care te îndoieşti pentru cel da care nu te îndoieşti!".

Lucrurile îndoielnice se împart în trei categorii:
In primul rând, lucrurile despre care omul ştie că sunt interzise, dar apoi are îndoieli în legătură cu încetarea sau continuarea stării de prohibiţie a lor. Aşa cum ar fi interdicţia de a mânca înaintea sacrificării, atunci când există îndoieli asupra sacrificării şi nu încetează interdicţia decât o daTă cu certitudinea sacrificării. Norme în legătură cu aceasta este hadisul lui Udayy menţionat mai sus.

In al doilea rând, cănd este vorba de un lucru permis dar există îndoieli asupra interzicerii lui. Cum ar fi un bărbat care are o soţie de a cărei repudiere se îndoieşte .In astfel de cazuri lucrurile sunt permise până în clipa când omul află că ele sunt oprite. Norma în aceasta privinţă este hadisul lui Abdullah ibn Zayd despre cel care s-a îndoit de impuritatea rituală până când s-a convins de curăţenia rituală.

In al treilea rând, este vorba de cazul în care un om se îndoieşte de ceva, neştiind dacă este îngăduit sau oprit, fiind posibile ambele situaţii. Iară să existe dovada uneia sau alteia din cele două. In acest caz este preferabilă abţinerea, aşa cum a făcut Profetul -:009: în legătură cu curmala căzută când a găsit-o în casa sa şi a zis: "Dacă nu m-aş teme să fie din pomană, aş mânca-o". Dacă este vorba de o închipuire lipsită de temei, cum ar fi renunţarea folosirii apei din teama de a nu fi căzut în ea o murdărie sau cum ar fi renunţarea la rugăciune într-un loc în care nu există nici o urmă de teama să nu se fi uscat urina pe el sau cum ar fi spălarea unui vestmânt de teama să nu fi fost pângărit de ceva pe care nu l-ai văzut şi altele asemănătoare lor. Acestea sunt lucruri cărora nu trebuie să li se dea atenţie, iar oprirea din acest motiv este o absurditate, iar abţimerea de la un astfel de lucru este o ispită diavolească, căci nu există nici pic de îndoială asupra lui şi Allah este Atotştiutorul.

Expresia Profetului :009: "pe care nu le cunosc alţi oameni" are în vedere cunoaşterea plasării lor între cele îngăduite sau cele oprite. Astfel, cel care cunoaşte lucrul îndoielnic îl cunoaşte în sensul că el este o problemă, datorită plasării lui între lucruri cu mai multe probabilităţi. Dacă omul ar cunoaşte în ce prescripţie se încadrează, el ar înceta de a mai fi un lucru îndoielnic şi ar fi clar, fie permis, fie interzis.
"Acela care se fereşte de cele îndoielnice rămâne nevinoval faţă de religia sa şi faţă de cinstea sa" în raport cu lucrul Ia care se referă îndoielile. Expresia "iar acela care cade în cele îndoielnice cade în ceea ce este oprit" prezintă două aspecte:
Primul aspect se referă la faptul că cel căruia nu-i este teamă de Allah şi se încumetă Ia cele îndoielnice este împins de cutezanţa sa la făptuirea lucrurilor interzise, iar îngăduinţa faţă de ele îl împinge la săvârşirea păcatului şi păcatul mic atrage după sine păcatul mare, iar păcatul mare atrage după sine necredinţa, căci aşa cum se spune "Păcatele sunt vestitorii necredinţei".

Cel de al doilea aspect se referă la faptul că celui care cade în mod repetat în cele îndoielnice i se întunecă inima, întrucât îşi pierde lumina ştiinţei şi prudenţei şi cade în cele interzise, fară ca măcar să-şi dea seama, şi prin aceasta poate să păcătuiască, dacă devine un defect.

Cuvintele Profetului :009: "asemeni păstorului care păşunează în jurul locului oprit al sanctuarului" este o zicală referitoare Ia locurile sacre ale lui Allah Subhanah w Ta'ala şi se referă la faptul că arabii beduini păstrau păşuni pentru cirezile lor de vite. Ea are sensul unei ameninţări cu pedeapsa pentru cei care se apropie de ele. iar cel care se teme de pedeapsa stapânitorului se îndepărtează cu turma Iui de locul oprit, căci dacă se apropie de el, de cele mai multe ori îl încalcă, căci sunt posibile şi excepţiile. Prudenţa cere să păstreze o distanţă de locul oprit, care să-l asigure că nu-l va încălca.
Aşa sunt şi lucrurile interzise de Allah cum ar fi uciderea, camătă, hoţia, consumarea băuturilor alcoolice, acuzaţia falsă şi altele asemenea lor. Omul trebuie să evite să se învârtească în jurul lor de teama de a nu cădea în ele.
Expresia "a păşuna pe el" are sensul de a mânca pe o păşune, vobind de vite, adică instalarea pe ea şi întinderea lor la păscut.

Cuvântul "bucată" din expresia "Cu adevărat, în trup se află o bucată care, dacă ea e sănătoasă, tot corpul va fi sănătos", înseamnă "o bucală de carne", de mărimea unei înghiţituri mestecate, prin aceasta vrând să sublinieze volumul ei mic şi marea ei însemnătate. "Inima (qalb)" este la origine un nume de acţiune (masdar), cu care a fost numit acest organ - cel mai nobil dintre organele corpului omenesc -datorită repeziciunii schimbărilor care se produc în ea.

Cineva a compus următorul vers în acest sens: "Nu a fost numită inima astfel decât datorită răsturnărilor ei şi fereşte-te de o schimbare ce se poate produce în inimă".

Allah Preamăritul nu a înzestrat cu acest organ decât regnul animal, organizând în el interesele urmărite. Se constată că diversele feluri de animale îşi înţeleg interesele graţie lui şi disting cu ajutorul lui primejdiile care le ameninţă de foloasele lor. Apoi Allah l-a deosebit pe om de restul animalelor înzestrându-l şi cu raţiunea, pe lângă inimă, şi a zis Allah Preamăritul: "Oare nu merg ei pe pământ şi au inimi cu care înţeleg şi urechi cu care aud?" Allah a facut celelalte organe supuse ei şi ceea ce sălăşuieşte în ea se manifestă pe ele, acţionând după dictonul "dacă e bine, bine este, iar dacă e rău, rău este".

Şi îl implorăm pe Allah Preamăritul să ne îndrepte stricăciunile din inimile noastre. "Tu cel care ne schimbi inimile, statorniceşte inimile noastre la credinţa Ta. Tu cel care îndrepţi inimile, îndreaptă-ne inimile pentru a se supune Ţie".

Invăţăturile din acest hadis
1. Musulmanul trebuie să ia ceea ce este îngăduit şi să stea departe de ce este oprit.
2. Musulmanul trebuie să dorească să stea departe de lucrurile îndoielnice.
3. Ceea ce conduce spre ceea ce este oprit constituie un păcat.
4. Musulmanul trebuie să-şi îndrepte inima căci în îndreptarea ei se află îndreptarea sufletului.
5. Lucrul îngăduit, oricât de puţin ar fi, luminează inima, pe când cel oprit o întunecă.

HADISUL 7
RELIGIA ESTE CUVIOŞENIE

De la Abu Ruqayya Tamim ibn Aws al-Dari Allah Preamăritul fie mulţumit de el! - care a spus că Profetul :009: a spus:
"Religia este cuvioşenie!" Am spus: "Faţă de cine?" A zis: "Faţă de Allah şi faţă de Cartea Lui şi faţă de Trimisul Lui şi faţă de imamii musulmanilor şi faţă de norodul lor".

Relatat de Muslim

Prezentarea transmiţătorului hadisului

Abu Ruqayya Tamim ibn Aws al-Dari a îmbrăţişat Islamul în anul 9 h. Trăia la Medina. Apoi s-a mutat în Şam şi s-a stabilit la Ierusalim. S-a stins din viaţă în Palestina. în anul 40 h.

Comentariul

Tamim al-Dari nu are decât acest hadis.
"Cuvioşenie" este un cuvânt cuprinzător cu sensul de a dori tot binele şi norocul cuiva. Este una dintre expresiile foarte concise. In limba arabă nu mai există un alt cuvânt care să redea exact sensul acestuia. Aşa cum am spus şi despre "mântuire" (falah), nu există în vocabularul arab un cuvânt mai cuprinzător decât acesta pentru binele din această viaţă şi din viaţa de apoi.

Expresia "Religia este cuvioşenie" vrea să însemne stâlpul religiei şi suportul ei. "Cuvioşenia" este ca în spusa Trimisului :009:: "Pelerinajul este Arafa", adică acesta este stâlpul lui si partea lui cea mai importantă.
In ceea ce priveşte "cuvioşenia" şi tipurile ei, Al-Khattabi şi alţi ulemai au spus:

1. Cuvioşenia faţă de Allah Preamăritul înseamnă dedicarea credinţei în El. Negarea faptului că El ar fi doar o zeitate, abandonarea necredinţei în calităţile Sale, caracterizarea Lui ca fiind înzestrat cu întreaga desăvârşire şi măreţie, situat mai presus de orice cusur, supunerea şi evitarea nesupunerii faţă de El, iubirea pentru El, lupta împotriva celor care nu cred în El, recunoaşterea binefacerilor Sale şi aducerea de mulţumiri pentru ele, sinceritatea în toate lucrurile, chemarea la toate calităţile menţionate, îndemânarea la ele şi să te araţi binevoitor faţă de toată lumea.
Aceste calităţi trebuie să şi le recomande robul lui Allah pentru sine, căci Allah nu are nevoie de sfatul celui care povăţuieste.

2. Cuvioşenia faţă de Cartea lui Allah Preaslăvitul şi Preamăritul înseamnă credinţă în faptul ca vorbele lui Allah Preamăritul şi revelaţia Sa nu-şi au asemuire în vorbele oamenilor, căci nici o făptură nu poate grăi ca El. înseamnă preamărirea Ei aşa cum se cuvine, înseamnă ascultarea Ei cu smerenie, înseamnă apărarea Ei de interpretările celor care o deformează, încrederea în tot ceea ce se spune în Ea, apărarea judecăţilor ei, înţelegerea ştiinţelor Ei şi învăţarea lor, cugetarea Ia minunile Ei, făptuirea după prescripţiile Ei şi recunoaşterea celor asemănătoare cu Ea, căutarea sensurilor generale, chemarea la Ea şi la cuvioşenia faţă de Ea, aşa cum am pomenit.

3. Cuvioşenia faţă de Trimisul Lui :009:- însemnă încredere în mesajul Său şi în tot ceea ce El a adus, supunerea faţă de toate poruncile Sale şi sprijinirea Lui, atât viu cât şi după moarte, manifestarea neprieteniei faţă de cei care-i sunt duşmani şi a prieteniei faţă de cei care-i sunt prieteni, proslăvirea şi venerarea adevărului Său, reînvierea drumului Său şi legii Sale, răspunsul la propovăduirea Sa, răspândirea legii Sale şi ferirea ei împotriva acuzaţiilor, însuşirea ştiinţelor ci şi înţelegerea sensului lor. chemarea la ele şi învăţarea lor cu blândeţe, preamărirea lor şi citirea lor cu bunăcuviinţă, abţinerea de la a vorbi despre ele fără a le cunoaşte şi respectarea celor care Ic stăpânesc, luarea ca model a firii Sale şi a cuviinţei Sale, dragostea pentru familia casei Sale şi pentru tovarăşii

Săi, evitarea celor care au născocit in legătură cu legea Lui ori s-au ridicat împotriva vreunuia din tovarăşii Lui şi altele asemănătoare acestora

4. Cuvioşenia faţă de imamii musulmanilor înseamnă sprijinirea acestora în ceea ce este adevărat, supunerea faţă de ei, reamintindu-le orice lucruri cu blândete şi delicateţe, aducându-le la cunoslinţa lucrurile pe care le-au uitat, drepturile musulmanilor, părăsind folosirea săbiei împotriva lor, îmblânzirea inimilor oamenilor pentru a Ie da ascultare şi a se ruga împreună cu ei şi a lupta împreună cu ei, chemarea lor la evlavie.

5. Cuvioşenia faţă de norodul musulmanilor - aceştia fiind cei care s-au ridicat împotriva conducătorilor legitimi - înseamnă călăuzirea acestora spre binele lor în această lume şi în lumea de apoi, ajutarea lor, ascunderea cusururilor lor, acoperirea nevoilor lor, ferirea lor de daune şi aducerea de foloase pentru ei, poruncirca de a fi recunoscători şi oprirea de la fapte reprobabile cu blândete, milostivirea fată de ei, respectarea celor mari dintre ei şi mila pentru cei mici, sfatuirea bună, îndemnul de a lăsa înşelăciunea şi ura , sa le doreşti binele pe care ţi-l doreşti ţie şi să nu doreşli să li se întâmple necazurile care nu doreşti să ţi se întâmple ţie, să le aperi bunurile şi onoarea lor şi alte lucruri ale lor cu vorba şi cu fapta, să-i îndemni să se împodobească cu toate soiurile cuvioşeniei despre care am pomenit.

Allah este Atotştiutorul.

Cuvioşenia este o datorie colectivă şi dacă ea este îndeplinită de cel pentru care este suficientă, ea scapă altora, fiind necesară pe cât este cu putinţă. Cuvântul nasiha în limbă înseamnă "alegere", se spune - de exemplu - "am ales mierea, adică am purificat-o". Se spune şi pentru alte lucruri. Allah este Atotştiutorul.

Invăţăturile din acest hadis

1. Cuvioşenia faţă de Allah este credinţa curată, nealterată de nici un neajuns.
2. Cuvioşenia faţă de Trimis este credinţa în tot ceea ce EL a adus şi respectarea acestor lucruri.
3. Cuvioşenia faţă de imamii musulmanilor înseamnă sprijinirea lor în tot ceea ce este adevărat.
4. Cuvioşenia faţă de norodul musulmanilor este poruncirea ca ei să faca bine şi oprirea lor de la faptele reprobabile.
5. Cuvioşenia este una dintre normele importante ale Islamului.
6. Cuvioşenia faţă de Cartea Lui este credinţa în Ea şi purcederea în conformitate cu Ea.

HADISUL 8
CĂINŢA SINCERĂ

De la Anas Allah fie mulţumit de el! care a spus:
L-am auzit pe Trimisul lui Allah :009: spunând:
Astfel grăit-a Allah Preamăritul:
"Omule, când m-ai chemat şi m-ai rugat, te-am iertat pentru ce ai săvârşit fără să ţii scama! Omule, dacă păcatele tale ar fi ajuns până la norii cerului şi mi-ai fi cerut iertare, te-aş fi iertat! Omule, dacă ai fi venit la mine cu învelişul pământului plin de păcate şt m-ai fi găsit fără să-mi asociezi nimic, aş fi venit Ia tine cu învelişul lui plin de iertare".
Relatat de Al-Tarmidhi

Comentariul

In acest hadis se află o măreaţă veste bună, îngăduinţă şi mărinimie nemăsurate şi nenumărate dovezi de graţie, bunăvoinţă, milă. îndurare şi bunăvoinţă. La fel este şi spusa Lui: "Pentru Allah mă bucur pentru iertarea robului Său". Despre Abu Ayyub - Allah fie mulţumit de el se spune că atunci când i-a venit timpul să moară a spus:
V-am ascuns un lucru pe care l-am auzit de Ia Trimisul iui Allah :009: : "Daca voi nu aţi păcătui, ar crea Allah alte făpturi care să păcătuiască pentru a le ierta".

Se spune că robul, dacă a păcătuit şi apoi s-a căit, zicând "Doamne, am păcătuit. lartă-mă, căci nu ierţi păcatele decât Tu!", Allah Preamăritul îi va grăi aşa: "Robul meu a ştiut că el are un Domn care-i iartă păcatele şi care-l călăuzeşte. Vă mărturisesc că i-am iertat păcatele".

Poate să facă lucrul acesta şi a doua oară şi a treia oară şi Allah Preaputernicul îi va spune de fiecare dată la fel, iar la urmă va zice: "Fă ce vrei, căci Eu te-am iertat!", adică numai ce vei păcătui şi le voi şi ierta.

Află că pentru căinţă există trei condiţii:

-abţinerea de la păcat
-remuşcarca pentru ceea ce a trecut
- hotărârea de a nu mai reveni la ceea ce a fost.

Dacă omul va face acest lucru de mai multe ori într-o zi şi se va căi cu toate condiţiile cerute, Allah îl va ierta.

Cuvintele "pentru ce ai săvârşit" înseamnă pentru repetarea păcatului tău. "Fără să ţii seama", adică fără să ţii seama de păcatele tale.

Cuvintele Sale "Omule, dacă păcatele tale ar fi ajuns până la norii cerului şi mi-ai fi cerut iertare, te-aş fi iertat!". Adică dacă ar fi existat persoane care să umple spaţiul dintre cer şi pământ şi aceasta este limita maximă a mulţimii. Dar mărinimia şi blândeţea lui Allah Preamăritul, precum şi iertarea lui sunt mat multe şi mai mari şi între cele două nu există potrivire şi nici preferinţa nu-şi găseşte locul aici şi toate păcatele lumii se şterg, datorită îngăduinţei şi iertării Sale.

Cuvintele "Omule, dacă ai fi venit la mine cu învelişul pământului plin de păcate şi m-ai fi găsit fără să-mi asociezi nimic, aş fi venit la tine cu învelişul lui plin de iertare", adică dacă ai fi venit la mine cu ceva care ar fi aprope de dimensiunile pământului. Cuvintele "Şi ma-i fi găsit", adică ai fi murit pentru credinţă fară să-mi asociezi nimic. Şi dreptcredinciosul nu va avea tihnă înainte de întâlnirea Domnului Său.

Allah Preamăritul a grăit: "Allah nu iartă să i se asocieze, dar iartă pentru cel care vrea până la aceasta". Profetul :009: a zis: "Nu insistă cel care cere iertare chiar dacă revine de şaptezeci de ori într-o zi" Şi a spus Abu Hurayra - Allah fie mulţumit de el! -: "Gândul bun despre Allah este din buna adorare a lui Allah

Invăţăturile din acest hadis
1 Musulmanul nu trebuie să deznădăjduiască în ceea ce priveste mila lui Allah Atotputernicul.
2 Musulmanul trebuie să se grăbească să se căiască şi să ceară iertare.
3 Asocierea unei alte zeitaţi este un mare păcat, care nu va fi iertat celui care îl săvârşeşte în Ziua de apoi.

HADISUL 9

IMPUNEREA A CEEA CE ESTE POSIBIL

De la Abu Hurayra Abdul Rahman ibn Sakhr -Allah sa fie mulţumit de el! - care a spus:
L-am auzit pe Trimisul lui Allah :009: spunând:

"Feriţi-vă de cele de la care v-am oprit şi săvârşiţi-Ie pe cele pe care vi le-am poruncit, pe cât puteţi, căci pe cei dinaintea voastră i-au prăpădit mulţimea întrebărilor lor şi neînţelegerile dintre ei asupra Profeţilor lor".
Relatat de Al-Bukhari si de Muslim.

Prezentarea transmiţătorului hadisului

Abdul Rahman ibn Sakhr al-Dusi al-Yamani abu Hurayra al-Sihabi al-Jalili a aderat la Islam în anul în care Profetul a ocupat Khabir. A venit la Trimis:009: în momentul când El se afla la Khabir şi s-a situat de partea Lui. Apoi l-a însoţit pe Trimisul lui Allah şi nu l-a mai părăsit niciodată, dobândind de la Trimisul lui Allah :009: învăţătură bogată, întrecându-i cu ea pe ceilalţi însotitori (sihaba). A păstrat cel mai bine dintre toţi însoţitorii blagoslovirea propovăduirii Profetului :009: S-a sfârşit din viaţă la Medina, în anul 57 h., la vârsta de 75 de ani a fost înmormântat în cimitirul al-Baqi.

Comentariul

Acest hadis este menţionat în cartea lui Muslim, după Abu Hurayra, unde se spune: Trimisul Iui Allah -:009: ni s-a adresat zicând: "Oameni buni, Allah v-a prescris pelerinajul, mergeţi în pelerinaj!" L-a întrebat un bărbat: "în fiecare an, Trimis al lui Allah?". El a tăcut. L-a întrebat de trei ori.

Atunci Profetul :009: răspuns: "Dacă aş fi spus 'DA', aşa ar fi trebuit să faceţi şi n-aţi fi putut!" Apoi a mai adăugat: "Luaţi ceea ce vă las, căci pe cei dinaintea voastră i-au prăpădit mulţimea întrebărilor şi neînţelegerile dintre ei asupra Profeţilor lor. Dacă vă poruncesc ceva, faceţi atât cât puteţi din lucrul poruncit, iar dacă vă opresc de la un lucru, părăsiţi-l!".

Acest hadis este adus ca argument acelora care propun oprirea. A întrebat, zicând: "în fiecare an?". Dacă ar fi vrut să absolutizeze în sensul necesităţii repetării sau al nerepetării. Profetul:009: nu ar fi răspuns "Dacă aş fi spus 'DA', aşa ar fi trebuit (să faceţi) şi n-ati fi putut". De fapt, nici nu era nevoie de întrebare, căci comunitatea a fost unanim de acord cu faptul că pelerinajul nu trebuie facutn decât o singură dată în viaţă, după norma legii canonice. Cât despre vorbele Sale "luaţi ceea ce vă las", ele sunt edificatoare pentru neobligativitatea repetării.

"Şi sâvârşiţi-Ie pe cele pe care vi le-am poruncit, pe cât puteţi" reprezintă una din normele importante ale Islamului, din expresiile cuprinzătoare lăsate de Profet -:009: în ea încadrându-se nenumărate judecăţi, cum ar fi cele referitoare la rugăciune, atunci când nu se pot îndeplini unele din componentele şi condiţiile ei şi se îndeplinesc celelalte, dacă nu se pot spăla unele părţi în cadrul abluţiunii rituale, se spală cele care este posibil să fie spălate. La fel şi dacă trebuie să fie miluit un grup pentru care trebuie făcute unele cheltuieli. La fel şi dacă trebuie eliminate faptele reprobabile şi nu este posibil să fie eliminate toate pistele şi nu este posibil să fie toate eliminate şi se procedează la abandonarea celor care este posibil să fie abandonate. Există multe alte situaţii asemănătoare cu acesta. Acest hadis este des citat în lucrările de drept canonic, amintind de versetul Preamăritului "Păziţi-va de Allah pe cât puteţi".

Au spus că "adevărata evlavie" este supunerea faţă de porunca Sa şi respectarea interdicţiillor Sale, dar Allah Preaslăvitul nu a poruncii decât ceea ce este posibil, căci Allah Premăritul a spus: "Allah nu impune unui suflet decât ceea ce el poate". Şi tot Preamăritul a zis: "Şi nu a pentru pentru voi din religie un chin.

Cât despre cuvintele Profetului -:009: "Feriţi-vă de cele de la care v-am oprit", ele reprezintă o interdicţie cu caracter absolut, dar dacă există un motiv care îngăduie lucrul respectiv - cum ar fi consumarea cărnii de mortăciune la nevoie şi altceva de acest gen - în acest caz nu mai acţionează interdicţia. Dar în afară de situaţia in care există un motiv, tot ceea ce este supus interdicţiei rămâne oprit, fară nici o excepţie. Această normă dacă este înţeleasă - este problema unei porunci cu caracter absolut, indiferent dacă se împlineşte imediat sau treptat, o singură dată sau în mod repetat . Pentru acest hadis există mai multe interpretări. Allah este Atoateştiutorul.

Vorbele "Pe cei dinaintea voastră i-au prăpădit mulţimea întrebărilor lor şi neînţelegerile dintre ei asupra profeţilor lor" pomenite după vorbele Sale "Luaţi ceea ce vă las!" - vor să însemne că nu trebuie să întrebaţi de mai multe ori căci s-ar putea să primiţi mai multe răspunsuri Aceasta seamănă cu povestea israelilor când li s-a spus "sacrificaţi o vacă". Dacă ei s-ar fi limitat la admiterea acestor cuvinte şi ar fi sacrificat orice vacă, ar fi fost lăsaţi în pace, dar când ei au insistat cu întrebările, au fost trataţi cu asprime şi au fost dojeniţi pentru asta. Profetul :009: s-a temut să nu se întâmple lucrul acesta şi în comunitatea Sa.

Invăţăturile din acest hadis

1. Musulmanul trebuie să evite ceea ce îi este interzis prin legea canonică.
2. Ceea ce este poruncit în legea canonică este pe măsura posibilităţilor
3. Interzicerea divergenţelor care să constituie unul din motivele pieirii.
4. Impunerea a ceea ce este posibil.

HADISUL 10
LUCRUL INGĂDUIT ŞI BUN

De la Abu Hurayra Allah fie mulţumit de el ! - care a spus: Trimisul lui Allah :009: a spus:

"Allah Preamăritul este bun şi nu acceptă decât fapta bună. Allah a poruncit dreptcredincioşilor ceea ce a poruncit şi Trimişilor şi a spus Allah : "O, voi Trimişi, mâncaţi din cele bune şi faceti fapte bune!". Şi tot Allah Preamăritul a spus: "O, voi cei care aveţi credinţă, mâncaţi din cele bune pe care vi le-am rânduit!". Apoi a pomenit de bărbatul care călătoreşte îndelung, cu părul încâlcit şi plin de praf, întinzându-şi mâinile spre cer şi grăind: "Doamne! Doamne!", iar hrana lui era din cea oprită, băutura lui era din cea oprită, veşmintele lui erau din cele oprite şi s-a hrănit cu cele oprite. Şi cum să i se răspundă?".

Relatat de Muslim

Comentariul

Acesta este unul din hadisurile pe care se întemeiaza şi prescripţiile Islamului. El îndeamnă la folosirea a ceea ce este îngăduit şi opreşte de la ceea ce e oprit, spunând că mâncarea, băutura, îmbrăcămintea şi altele trebuie să fie perfect îngăduite, fără nici un fel de îndoieli asupra lor şi că cel care imploră trebuie cu atât mai mult să fie atent la aceste lucruri, că lucrurile bune cheltuite de robul credincios cresc la loc şi prosperă şi că mâncarea plăcută neîngăduita este o nenorocire pentru cel care o consumă, iar Allah nu acceptă fapta lui.
"Apoi a pomenit de bărbatul care călătoreşte îndelung, cu părul încâlcit şi plin de praf etc." înseamnă - şi Allah este Atoateştiutorul -că el călătoreşte îndelung pentru implinirea unor fapte evlavioase, cum ar fi pelerinajul sau lupta sfântă sau alte fapte cuvioase şi cu toate astea nu i se răspunde pentru că mâncarea, băutura şi veşmintele sale sunt dintre cele oprite. Atunci cum stau lucrurile pentru cel cufundat în cele lumeşti sau în ticăloşiile omeneşti sau pentru cei care neglijează actele de devotament şi faptele bune?
"Intinzându-şi mâinile", adică ridicându-le pentru a-l implora pe Allah, în ciuda încălcării celor oprite şi nesupunerii sale.
"Şi cum să i se răspundă?" înseamnă "Cum să i se răspundă celui cu aceste defecte?", căci el nu merită să i se răspundă, dar Allah Preamăritul poate să-i răspundă cu bunăvoinţă, graţie şi mărinimie. Allah este Atoateştiutorul.

Invăţăturile din acest hadis

1. Credinciosului musulman i se porunceşte să împlinească fapte bune.
2. Indeplinirea unui lucru din cele îngăduite este un motiv pentru a i se răspunde rugăciunii sale.
3. Allah Preaputernicul este bun şi nu acceptă de la robii Săi decât ceea ce este bun.
4. Nu i se răspunde rugăciunii aceluia care mănâncă din cele oprite.
5. "Bun" ca o calitate a lui Allah înseamnă "care este mai presus de orice defecte".

:give_rose: Masha Allah,multumiri sincere,o lectura care nu te lasa sa te dezlipesti de calculator.Sper sa aveti timpul si rabdarea necesare sa scrieti si celelalte hadisuri.Allah sa va aiba in paza sa!

Imanikkoooooooooooo...ce-mi facusi tu mie...............s-a ars si mancarea si toooooottttttt.
Dar am MERITAT!
Si sincer iti multumesc din suflet pentru aceste clipe si oaze de lectura pentru sufletul nostru..............

Astept...cu sufletul la gura..........:give_rose: :give_rose: :give_rose:

HADISUL 11
VIRTUTEA EVLAVIEI

De la Abu Muhammad al-Hasan ibn Ali ibn Abu Talib, nepotul Trimisului lui Allah:009: - care a spus:
Am reţinut de la Trimisul lui Allah :009: :
"Lasă ceea ce îţi pricinuieste indoieli pentru ceea ce nu îţi pricinuieşte îndoieli!".
Relatat de al-Tirmidhi si Al-Nasa'i ( un hadis bun si autentic)

Prezentarea transmiţătorului hadisului

Abu Muhammad al-Hasan ibn Ali ibn Abu Talib Haşemitul Qurayshit, nepotul Trimisului lui Allah :009: s-a născut la Medina şi a crescut în casa Profetului. A fost inteligent şi blând. Iubea fapta bună şi pe cei care o săvârşeau şi ura fapta rea şi pe cei care o săvârşeau. După martiriul tatălui său a fost recunoscut drept calif şi a rămas în această demnitate timp de 6 luni. Apoi a socotit că e mai bine să cruţe sângele musulmanilor şi a renunţat la califat în favoarea lui Mu'awiya , în anul 41 h. ,care a fost numit anul comunităţii, datorită unirii cuvântului musulmanilor. S-a sfarsit din viaţa în anul 50 h şi a fost înmormântat în cimitirul Al-Baqi.

Comentariul

Sensul este "Renunţă la lucrul de care te îndoieşti şi îndreaptă-te spre cel de care nu te îndoieşti", şi el aminteşte de sensul hadisului 6, in care se spune: "Ceea ce este îngăduit e limpede şi ceea este oprit e limpede, dar între cele două sunt lucruri îndoielnice". într-un alt hadis se menţionează că Profetul :009: a spus: "Robul nu va ajunge să fie dintre noi cei pioşi decât atunci când va părăsi lucrul în care nu se află ceva rău de teamă că ar fi în el ceva rău" şi aici avem de-a face cu un grad mai înalt decât cel anterior.

Invăţăturile din acest hadis

1. Credinciosul musulman trebuie să se îndepărteze de lucrurile îndoielnice.
2. Credinciosul musulman trebuie să vină spre ceea ce este îngăduit şi cert.
3. Indepărtarea de cele îndoielnice este semnul pioşeniei.

HADISUL 12

PREOCUPAREA DE CEEA CE ESTE FOLOSITOR

De la Abu Hurayra ( Radhia Allahu anhu) care a spus:
A zis Trimisul lui Allah :009: :
"Din ceea ce vădeşte că omul este un bun musulman este nepăsarea faţă de ceea ce nu-l priveşte".
Relatat de AL-Tirmidhi

Comentariul

Acest hadis se încadrează în expresiile cuprinzătore, care exprimă multe sensuri mari cu puţine cuvinte. Tot aşa este şi expresia lui Abu Dhurr dintr-unul din hadisele sale: "Cel care-şi cumpăneşte cuvintele vorbind despre făptuirea lui vorbeşte puţin despre ceea ce nu-l priveşte!. Malik pomeneşte că a ajuns până la el cum i s-ar fi zis lui Luqman: "Cum de ai ajuns aşa cum te vedeam?", referindu-se la virtuţi. Iar el a răspuns: "Vorba cinstită, îndeplinirea lucrului încredinţat şi îndepărtarea de ceea ce nu mă priveşte".
Se relatează că AI-Hasan a zis: "Dintre semnele îndepărtării lui Allah Preamăritul de un rob este să-l facă să se preocupe de lucruri care nu mă privesc".

Invăţăturile din acest hadis
1. Credinciosul musulman trebuie să stea departe de ceea ce nu-l priveşte.
2. Indiferenţa faţă de ceea ce nu-l priveşte este semn că omul este un bun musulman.
3. Indiferenţa faţă de ceea ce nu-l priveşte este una din calităţile alese cu care trebuie să se împodobească orice credincios musulman.

HADISUL 13
SEMNUL CREDINŢEI

De la Abu Hamza Anas ibn Malik (Radhia Allahu anhu) slujitorul Trimisului lui Allah :009: precum că Profetul a spus:
"Nu este credincios niciunul dintre voi până ce nu-i doreşte fratelui său ceea ce-şi doreşte lui însuşi".
Relatat de Al-Bukhari si de Muslim

Prezentarea transmiţătorului hadisului

Abu Hamza Anas ibn Malik Ansaritul Khazrajit a fost slujitorul Trimisului lui Allah :009: L-a adus mama sa, Umm Salim - Allah fie mulţumit de ea! - pentru a-l sluji pe Trimisul lui Allah. L-a slujit vreme de zece ani. Trimisul Iu Allah :009: s-a rugat pentru el zicând:
"Doamne, dâruieşte-l cu multă avere şi copii, dă-i viaţă lunga binecuvânteaza-l şi primeşte-l în rai!". A fost unul dintre cei mai avuti oameni şi a trăit peste o sută de ani. S-a stins din viaţă la Al-Basra in anul 93 h.

Comentariul

Ulemaii au interpretat spunând că un bun credincios trebuie să-i dorească fratelui său fapte evlavioase si lucruri îngăduite. Această interpretare este d e m o n strată şi de relatarea Iui Al-Nasa'i: "până ce nu-i doreşte fratelui său binele pe care şi-l doreşte pentru sine". Acest lucru ar putea fi considerat dificil sau chiar imposibil, dar nu-i aşa, căci sensul lui este că nu este deplină credinţa niciunuia dintre voi dacă nu doreşte fratelui său întru credinţă islamică ceea ce îşi doreşte sieşi, iar acest lucru se realizează dorind să i se intample si lui acelaşi lucru fără să-l concureze pe el în ceva, astfel incat sa nu-i lipsească pe el de avantaje. Acest lucru este simplu, apropiat inimii bune, dar dificil pentru o inimă haină.

Unii au afirmat că aparenţa acestui hadis este egalitatea, dar realitatea lui este favorizarea, pentru că omul doreşte sa fie cel mai bun dintre toţi şi dacă îi doreşte şi fratelui său acelaşi lucru înseamnă că a intrat şi el în categoria celor favorizaţi. Nu credeti că omului îi place sâ i se facă dreptate? Iar dacă este deplină credinţa lui şi fratele lui are lsi el un drept, se va grăbi să stabilească dreptatea, chiar dacă va fi dificil.
Unii ulemai au spus: înţelesul acestui hadis este că omul credincios este faţă de un alt credincios ca şi cum ar fi un singur suflet şi de aceea trebuie să-i dorească ceea ce-si doreşte pentru sine, având în vedere că sunt un singur suflet.
Intr-un alt hadis se spune: "Credincioşii în iubirea şi înţelegerea lor sunt asemenea unui singur trup dacă un mădular al lui plânge se prăbuşeşte întregul trup de aprinzeală şi nesom.


Invăţăturile din acest hadis
1. Locul calităţii de frate în Islam.
2. Credinciosul Musulman trebuie să dorească pentru altul ceea ce doreşte pentru sine. Numai astfel se poate caracteriza prin credinţă deplină.
3. Credinciosul Musulman trebuie să urască răul ce s-ar putea abate asupra fratelui său musulman la fel cum îl urăşte.

HADISUL 14
CIND ESTE INGĂDUITĂ VĂRSAREA SANGELUI UNUI MUSULMAN

De la Ibn Mas'ud - Allah fie mulţumit de el! - care a spus:
Trimisul lui Allah :009: a spus:
"Nu este îngăduită vărsarea sângelui unui musulman decât într-una din trei (situaţii) preacurvia soţului, viaţa pentru viaţă şi cel care-şi lasă credinţa sa şi părăseşte comunitatea".
Relatat de Al-Bukhari si Muslim

Comentariul

In unele relatări acceptate apare varianta "Nu este îngăduita vărsarea sângelui unui musulman Care mărturiseşte că nu este Dumnezeu în afara lui Allah şi că Eu sunt Trimisul lui Allah decât într- una din trei (situaţii)". Cuvintele "care mărturiseşte că nu este Dumnezeu în afara lui Allah şi că Eu sunt Trimisul lui Allah" vin ca explicaţie pentru cuvântul "musulman".
Tot altfel, cuvintele " işi părăseşte comunitatea" sunt o explicaţie pentru "cel ce-şi lasă credinţi Vărsarea sângelui acestora trei este îngăduită. Prin "comunitate" se i în vedere musulmanii. Părăsirea de către ei a credinţei prin aposti este motiv pentru îngăduirea vărsării sângelui lor.
Cuvintele "cel care-şi lasă credinţa şi îşi i ârâseşte comunitatea t un caracter cuprinzător, referindu-se la oricine s-ar lepăda de Islam prin orice apostazie. Acesta trebuie ucis dacă nu revine la Islam.

Ulemaii au afirmat că el se referă, de asemenea, la oricine iese din comunitate p r i n t r-o erezie, crimă şi altele asemănătoare.
Este evident că aceasta este o expresie generală şi sunt particularizaţi cel care atacă şi alţii ca el, îngăduindu-se vărsa rea sângelui lor pentru respingerea primejdiei ce poate veni din partea Ior.

S-ar putea răspunde că acest caz s-ar putea încadra la cel care părăseşte comunitatea şi intenţia exprimată este aceea că nu se îngăduie uciderea premeditată decât a acestora trei.

Unii au dedus că cel care abandonează rugăciunea poate fi ucis pentru că abandonarea ei se încadrează în aceste trei situaţii, dar există divergenţe între ulemai în legătură cu această chestiune: unii o socotesc necredinţă, iar alţii nu o socotesc necredinţă.

Unii dintre cei care o socotesc necredinţă au adus ca dovadă celălalt hadis, adică spusele Profetului :009: "Mi s-a poruncit să mă războiesc cu oamenii până ce vor mărturisi că nu este Dumnezeu în afară de Allah şi că Eu sunt Trimisul lui Allah, până ce vor face rugăciunea şi vor aduce dania". Şi au spus: dovada că El a condiţionat nevinovăţia de ansamblul celor două mărturisiri, îndeplinirea rugăciunii, aducerea daniei - adică de lucruri care nu merg decât toate împreună sau se anulează în cazul existenţei ansamblului lor. Aceasta dacă se intenţionează dovada fără echivoc, care este expresia "Mi s-a poruncit să mă războiesc cu oamenii etc." Ea necesită porunca de a lupta până la această limită, dar a fost omisă, căci El a făcut distincţie între războirea pentru ceva şi uciderea pentru ceva. Războirea presupune existenţa a doua părţi şi necesitatea războirii pentru rugăciune nu incuba necesitatea uciderii pentru ea, dacă a fost abandonată fără a se război cu noi.

Expresia "preacurvia soţului" are în vedere pe cel devenit virtuos ca urmare a căsătoriei, fie că este vorba de bărbat fie că este vorba de femeie - şi ea este un argument pentru pedeapsa convenită de musulmani pentru soţul adulter, adică lapidarea, cu condiţiile menţionate în lucrările de jurisprudenţă.

"Viaţă pentru viaţă" corespunde spuselor lui Allah Preamăritul: "Şi le-am prescris lor în ea sufletul pentru suflet" şi are în vedere sufletele egale în Islam şi libertatea.

Invăţăturile din acest hadis

1. Sângele, averea şi onoarea credinciosului musulman sunt apărate.
2. Sângele poate fi vărsat într-una din cele trei situaţii.
3. Aceste situaţii trebuie evitate pentru a nu ajunge la ele.

HADISUL 15
DREPTUL OASPETELUI ŞI AL VECINULUI

De la Abu Hurayra - Allah Preamăritul fie mulţumit de el! - precum că Trimisul lui Allah :009: a spus:
"Cel care crede în Allah şi în Ziua de apoi sa spună un lucru bun ori să tacă. Cel care crede in Allah şi în Ziua de apoi să-I cinstească pe vecinul sau. Cel care crede în Allah şi în ziua de apoi să-l cinstească pe oaspetele său".
Relatat de Al-Bukhari si de Muslim.

Comentariul

"Cel care crede în Allah şi în Ziua de apoi" înseamnă cel care are credinţa desăvârşită salvatoare de chinul lui Allah şi care aspiră la multurnirea lui Allah trebuie "sa spună un lucru bun sau să tacă", căci care crede în Allah cu adevărat şi doreşte răsplata lui şi se străduieşte împlinească ce i s-a poruncit şi să stea departe de ceea ce i s-a interzis are lucruri mai importante decât acestea şi anume şă-şi stăpâneasca membrele sale care sunt supuşii săi de care el este răspunzător, aşa cum a spus Allah Preamăritul. "Auzul, văzul şi inima, de toate acestea este răspunzător". Şi tot Allah Preamăritul a mai spus "Nu se rostesc vorbe decât sub un supraveghetor statornic", căci multe sunt vătămările limbii.

Profetul :009: a mai spus: "Oare toarnă oamenii în foc pe nările lor altceva decât rodul limbii lor?".

A mai spus: "Orice vorbe spuse de un om sfânt împotriva lui, afară de pomenirea lui Allah Preamăritul, poruncirea faptei bune oprirea de o faptă rea" şi cine ştie acest lucru şi crede în el cu adevărat' se teme de Allah pentru limba lui şi nu spune decât lucruri bune sau tace.
Unul dintre ulemai a afirmat că bunele moravuri referitoare la împlinirea faptei bune derivă din patru hadisuri, menţionând dintre ele spusele profetului :009: : "Cel care crede în Allah şi în Ziua de apoi să spună un lucru bun ori să tacă".
Un altul a spus în legătură cu sensul acestui hadis că dacă un om doreşte să vorbească, dacă ceea ce vrea să grăiască este un lucru bun, neîndoielnic, atunci se cuvine să vorbească, altfel e mai potrivit să tacă, indiferent dacă i se pare că ceea ce vrea să spună este oprit, respingător sau îngăduit. Şi în felul acesta, i se porunceşte să renunţe la vorbele îngăduite şi este chemat să renunţe la ele de teamă ca ele să nu conducă la ceea ce este oprit sau respinngător, căci acest lucru se poate întâmpla deseori. Şi a zis Allah Preamăritul: "Nu se rostesc vorbe decât sub un supraveghetor statornic".

continuare Hadisul 15...

Savanţii au emis opinii diferite în legătură cu necesitatea de a i se prescrie omului tot ceea ce trebuie să rostească sau numai ceea ce îi este îngăduit sau să nu i se prescrie decât lucrurile pentru care va fi răsplătit sau pedepsit. Cea de-a doua opinie a fost spijinită de Ibn Abbas şi de alţii. In această interpretare versetul nobil este specificat, în sensul că nu se rostesc decât vorbe pentru care există o răsplată.

Cuvintele Profetului:009: "să-l cinstească pe vecinul său... şi să-l cinstească pe oaspetele său" definesc dreptul vecinului şi al musafirului şi necesitatea respectului pentru ei şi îndeamnă la reţinerea membrelor. Allah Preamăritul a recomendat în Cartea Sa ca vecinul să fie bine tratat. Şi a zis Profetul
:009: : "Gavril - pacea asupra lui! - stăruia să mă povăţuiască în legătură cu vecinul, încât mi-am închipuit că mi-l va numi moştenitor".
Ospitalitatea este parte a Islamului şi face parte dintre trăsăturile morale ale profeţilor şi ale evlavioşilor. Unii ulemai, ba chiar cei mai mulţi, au numărat-o ---------------re calităţile morale alese.

Acest hadis înseamnă şi că omul trebuie să nutrească în sinea sa convingerea că cinstirea oaspetelui este un cult (act de devoţiune) şi nu trebuie să-l reducă dacă este vorba de cinstirea unui bogat şi nici să-l schimbe, ci se cuvine să ofere oaspetelui ceva din ceea ce are, să-l omenească şi să-l primească surâzător, cu vorbe bune, baza ospitalităţii fiind ospătarea. Se cuvine să se grăbească a-i oferi ceea ce are de la Allah, fără o rânduială deosebită.

Cât despre cuvintele Sale "să spună un lucru bun ori să tacă", ele
înseamnă că rostirea vorbei bune este preferabilă tăcerii, dar tăcerea
este preferabilă rostirii unei vorbe rele.

Invăţăturile din acest hadis

1. Indemnul Ia cinstirea obrazului şi a vecinului, aceasta făcând parte din credinţă.
2. Credinciosul musulman trebuie să spună ceva bun, căci altfel este preferabilă tăcerea.

HADISUL 16
PREVENIREA ASUPRA PRIMEJDIEI

De la Abu Hurayra - Allah Preamăritul fie mulţumit de el! - care a spus:

Un bărbat i-a zis Profetului *salat* : Povăţuieşte-mă! Şi i-a grăit astfel: "Nu te mânia!" A repetat de mai multe ori şi tot astfel i-a grăit: "Nu te mânia!"
Relatat de Al-Bukhari.

Comentariul

Pesemne că Profetul *salat* ştia despre omul acela că se mânia prea adesea şi de aceea i-a dat această povaţa. Profetul *salat* a adus laudă aceluia care ştie să se stăpânească la mânie, căci a zis: "Nu este putincios prin doborâre, ci putincios este acela care se stăpâneşte la mânie".


Tot Allah Preamăritul a adus laudă celor care ştiu sa-si stăpânească mânia şi să-i ierte pe semenii lor.

Se spune că Profetul-*salat* a zis: "Cel care este în stare să-şi stăpânească mânia, atunci când poate s-o preschimbe în faptă, va fi chemat în Ziua de apoi de către Allah Preamăritul în faţa tuturor făpturilor pentru a-i da puterea de a alege huriile pe care şi le va dori".

Un hadis spune că "Mânia este de la Şeitan" şi de aceea iese din starea lui de cumpătare şi rosteşte nimicuri, săvârşeşte fapte reprobabile, nutreşte pizmă şi ură ori alte fapte urâte din cele oprite. Şi toate astea din pricina mâniei .


Allah să ne ferească de ea!


Intr-un Hadis relatat de Sulayman ibn Sard se spune: "Căutarea ocrotirii la Allah împotriva lui Şeitan cel afurisit alungă mânia". Şi aceasta pentru că Şeitan este cel care insuflă mânia. Toţi cei care doresc să facă lucruri lăudabile sunt chemaţi de Şeitan care-i îndepărtează de mulţumirea lui Allah Preaputernicul. Căutarea ocrotirii la El împotriva lui Şeitan este arma cea mai puternică pentru a alunga viclenia lui.

Invăţăturile din acest hadis
1. Dorinţa însoţitorilor Profetului *salat* de a învăţa lucrurile cele bune.
2. Mânia insuflată de Şeitan este cheia răului.
3. Credinciosul musulman trebuie să se împodobească cu virtuţile blândeţii şi răbdării.

HADISUL 17
BUNA IMPLINIRE IN TOATE


De la Abu Ya'la Şaddad ibn Aws cum că Trimisul lui Allah *salat* a grăit astfel:

"Allah a rânduit buna împlinire în toate. Dacă ucideţi, folosiţi calea cea mai potrivită pentru a o împlini. Dacă înjunghiaţi, găsiţi calea cea mai potrivită pentru înjunghiere, iar acela dintre voi care o face să-şi ascută bine tăişul pentru că jertfa lui să nu se stingă în chinuri".
Relatat de Muslim.

Prezentarea transmiţătorului hadisului

Abu Ya'la Şaddad ibn Aws - Ansarit din tribul Khazrag. Omar -Allah fie mulţumit de el! - l-a numit guvernator la Homs. A fost elocvent, blând şi înţelept. S-a stins din viaţă la Jerusali în anul 58 h., în vârstă de 75 de ani.

Comentariul

In unele relatări ale hadisului se spune "împliniţi bine înjunghierea". Cuvintele "să-şi ascută bine tăişul'' vin de la verbul "a ascuţi", adică "a ascuţi cuţitul". Uciderea are un caracter general referindu-se la sacrificarea animalelor sau uciderea prin retezare sau pe tăiş şi altele asemănătoare.

Acest hadis cuprinde numeroase norme. Prin folosirea căii celei mai bune pentru a împlini uciderea se are în vedere strădania de a nu pricinui chinuri.

Prin calea cea mai potrivită pentru înjunghierea dobitoacelor se are in vedere luarea lor cu blândeţe, fără a le trânti brusc şi fâră a le târî dintr-un loc în altul, îndreptându-le cu capul spre qibla, invocând numele lui Allah şi aducându-i slavă, retezându-le apoi beregata şi venele jugulare, lăsându-le să se răcească, aducând apoi mulţumire lui Allah Preamăritul pentru bunăvoinţa Sa, căci Allah Preaslăvitul a supus nouă ceea ce dacă ar fi vrut ar fi putut îndrepta împotriva noastră şi ne-a îngăduit ceea ce ne-ar fi putut opri nouă.

Invăţăturile din acest hadis

1. Tratarea animalelor cu blândeţe face parte din bunele moravuri ale Islamului.
2. Allah Preaputernicul a impus buna împlinire în toate lucrurile.
3. Buna împlinire este treapta cea mai înaltă a credinţei.

HADISUL 18
EVLAVIA ŞI BUNA PURTARE

De la Abu Dharr Jundub ibn Junada şi Abu Abdul Rahman Mu'adh ibn Jabal - Allah fie mulţumit de ei! - precum că Trimisul lui Allah *salat* a spus:

"Fii cu frica Iui Allah, oriunde te-ai afla, şi fă în urma unei fapte rele o faptă bună, care s-o şteargă şi poartă-te frumos cu oamenii!"
Relatat de At-Tirmidhi, care a spus: "Este un hadis bun", iar în unele copii "Este un hadis bun şi autentic".

Prezentarea trasmiţătorului hadisului

Abu Dharr ibn Jundub ibn Junada din tribul Bani Ghifar a fost unul din însoţitorii Profetului -*salat* A îmbrăţişat Islamul de timpuriu la Mekka. "Eu sunt al cincilea musulman" afirma el. A fost primul care l-a salutat pe Trimisul lui Allah*salat* cu salutul Islamului. S-a stins din viaţă la Al-Rabdha, în anul 32 h.

Comentariul

Virtuţile lui Abu Dharr sunt numeroase. EI a îmbrăţişat Islamul pe vremea când Trimisul lui Allah -*salat* se afla la Mekka şi când El i-a poruncit să urmeze neamul lui şi a văzut că insistă să rămână cu EI la Mekka şi-a dat seama că nu poate face lucrul acesta, Trimisul lui Allah - *salat* - i s-a adresat cu vorbele "Fii cu frica lui Allah oriunde te-ai afla, şi fă în urma unei fapte rele o faptă bună, care s-o şteargă!". Şi aceste cuvinte se potrivesc cu spusele Iui Allah Preamaritul: "Faptele bune şterg faptele rele" şi cu spusele Lui: "Şi poartă-te frumos cu oamenii", în sensul de: Poartă-te cu oamenii aşa cum ţi-ar place ca ei să se poarte cu tine şi să ştii că purtarea frumoasă este lucrul cel mai greu care se pune în balanţă. Şi a mai spus Trimisul lui Allah *salat* : "Cel mai drag mie şi cel ami apropiat de mine în Ziua de apoi va fi dintre noi care va avea cea mai aleasă purtare." Purtarea aleasă este una din însuşirile Profeţilor, Trimişilor şi celor mai aleşi credincioşi. Ei nu răsplătesc cu răul fapta rea, ci iartă şi miluiesc, fac bine chiar si atunci când li se face rău.

Invăţăturile din acest hadis:
1. Islamul îndeamnă la evlavie în toate împrejurările.
2. Scopul multora dintre actele de devoţiune este împlinire evlaviei.
3. Dovada credinţei preacredinciosului este buna purtare.
4. Adevărata evlavie se dovedeşte atunci când Allah te gaseşte acolo unde ţi-a poruncit să fii şi să nu te afli în locurile de la care le-a oprit.