Iubesc un arab

L-am vazut pentru prima oara intr-un club. Un barbat inalt, de o eleganta impecabila si de o distinctie rara. Am aflat ulterior de la prietena mea Camelia care ii observase interesul pentru mine inca de la sosirea in club ca este arab si ca isi manifestase deschis dorinta de a ma cunoaste apeland la unul dintre baietii care ne insoteau. Intorsesem capul dar privirea lui continua sa ma strapunga. Ma simtem vulnerabila. Pana la plecare s-a ridicat de la masa si m-a insotit afara insistand sa-mi ia numarul de telefon pentru a ma cunoaste mai bine. Initial am fost sceptica. De abia il cunoscusem, nu stiam absolut nimic despre el, iar teama de a avea de-a face cu cu un musulman exista in stadiu latent in sufletul meu, desi pe moment imi era imposibil sa reactionez.

Am aflat apoi ca Aswad este intr-adevar din Cairo, stabilit de cinci ani in Romania unde se ocupa cu afaceri imobiliare si, culmea, ca este ortodox. Certitudinea ca este de aceeasi religie cu mine m-a impulsionat sa-i accept in urmatoarele zile invitatiile in oras, eliberandu-ma de orice temere ca ma voi izbi de conservatorismul si mentalitatea rigida a musulmanilor. Ma simteam usurata si implinita. Il simteam de fiecare data cald, afectuos. In plus, ma lasam rasfatata de cadourile luxoase pe care mi le facea in mod frecvent, de invitatiile sale in localuri selecte in care initial nu m-am regasit, dar treptat am deprins gustul acestor mici placeri ale vietii.

Uneori ma privea ca pe un copil, alteori ca pe femeia de care s-a indragostit nebuneste. Reusise sa-mi rastoarne intregul sistem de valori. Nu ma mai interesa ascensiunea profesionala dupa care tanjisem atat inainte (imi doream sa devin un critic literar de succes). Reusisem in doar cateva luni sa abandonez pasiunea mea primara, cititul, imi petreceam tot timpul alaturi de el. In singuratate nu numai ca ii simteam lipsa, dar ma simteam incapabila sa mai iau decizii fara a-l consulta. Il veneram si asta ma facea sa ma subapreciez. Prietenele mele nu-i agreau prezenta si ma avertizau permanent ca imi impune prea multe restrictii in existenta actuala spunandu-mi ca sunt orbita de iubire. Mi se pareau absurde aceste comentarii, iar Aswad, sesizand atitudinea lor oarecum ostila fata de el, incerca subtil sa ma indeparteze de ele, convingandu-ma ca sunt doar geloase pe ceea ce am eu, adica un partener ca el.

Dupa doar sase luni ne-am mutat impreuna in apartamentul lui desi eu eram convinsa ca nu este momentul oportun pentru a intemeia o familie. Parintilor mei le-a displacut ideea la inceput, insa ulterior au inceput sa se obisnuiasca cu aceasta noua faza din viata mea. Totusi ceva se schimba in viata mea si puteam simti ca nebunia de la inceput se incheia gradat, pe masura ce Aswad pretindea ca ma iubeste si ma apreciaza mai mult ca niciodata. Cu toate acestea eu nu mai eram prezenta la toate escapadele lui in cluburi, restaurante si aflam abia apoi ca a avut niste obligatii de onorat, cand am realizat ce se petrecea in mintea lui. Eram un trofeu deja castigat, un bun al lui care nu mai necesita efortul dobandirii. Nu trecuse decat un an si eu aveam impresia ca ma aflu intr-un mariaj de ani de zile in care rutina se instaurase vizbil. Incerca intr-adevar sa-mi controleze existenta si facea in permanenta planuri de stabilire in Cairo. Imi povestea cu entuziasm despre pasiunea parintilor lui pentru copii si ma asigura ca ma vor placea ca pe un al doilea copil al lor.

Ma simteam ingradita, fara personalitate si cu toate acestea ma lasam directionata de fluxul iubirii pentru el. Ma simteam dependenta de el din toate punctele de vedere si ma gandeam cu mai putin entuziasm la finalizarea studiilor mele universitare. Imi propusesem sa le imbin armonios pe amandoua, dar relatia aceasta devenise prioritatea mea in viata. Iar Aswad era clar o oglinda a mediului in care crescuse, mentalitatea lui liberala de la inceput reusea sa releve acum o persoana cu foarte multe prejudecati. Observam cu tristete in suflet ca pe langa faptul ca incerca sa ma tina departe de orice tentatie in viata mea, isi dorea cu multa convingere sa ma transforme intr-o sotie obedienta alaturi de care sa-si intemeieze un viitor. Eram totusi o piesa de puzzle care nu se putea integra in proiectul lui. Am inceput sa observ ca alaturi de prietenii lui dispunea de libertate absoluta, in timp ce eu deveneam un tip de femeie in care nu ma regaseam: deveneam supusa, nu-i puteam riposta, il iubeam dar in acelasi timp il uram pentru ca incerca sa ma modeleze dupa tiparul feminin traditional din familia sa si asta ma infuria cumplit.

Probabil va doriti sa aflati finalul sau macar il puteti intui. A fost o despartire dureroasa pentru mine si cred ca sentimentele mele pentru el nu se vor putea anula cu usurinta. Exista insa discrepante de caracter, de mentalitate, de mod de viata care stau mai presus de trairea interioara deoarece un singur sentiment nu are forta de a anihila astfel de incompatibilitati. Momentan este casatorit cu o femeie de cetatenie araba si urmeaza sa aiba un copil. Oare am gresit eu ca nu m-am putut adapta la modul de viata pe care el il proiectase pentru mine?

Anonim

e un articol dintr-o revista
l-am postat aici pt ca e un caz tipic, f des intalnit
2 oameni din 2 civilizatii diferite .......si problemele care pot aparea

Miscatoare, descrierea anonimei.
Eu sunt de parere ca sentimentul de depersonalizare poate transforma o iubire frumoasa, echilibrata, in opusul ei: o iubire maladiva care aduce mai mult a dependenta din ce in ce mai accentuata de celalalt.
Nu cred ca o iubire care te poate des_fiinta, literalmente, in care sa nu te mai recunosti pe tine, cea "dinainte", cea "adevarata", cu aspiratii firesti, cu demnitatea propriilor decizii, cu siguranta de a fi o persoana intreaga si iubita in intregimea ta, si nu o amoeba care se lasa, usor-usor, absorbita de o alta amoeba, nu cred ca o astfel de iubire poate face pe cineva fericit mult timp.
Adaptarea la celalalt si la viata in 2, apoi intr-o comunitate sau alta, nu inseamna sa ajungi sa dispari din propria ta viata si din propria ta personalitate.
Eu asa cred :give_rose: dar, fireste, admit si inteleg existenta unor opinii si situatii de viata asemanatoare celor descrise de anonima.
Fiecare isi tese fericirea asa cum considera.

............
io:D ...............ma abtin sa scriu:999: si culmea, nu m-am imbolnavit!!!!!:999:

Assalamu aleylum

Din pacate , dupa stiinta mea(situatiile pe care le cunosc), de cele mai multe ori faptele se petrec precum in scrisoarea anonima. Apoi dupa personalitatea, vointa si putinta fiecarei femei exista cele doua optiuni: despartirea sau acceptarea situatiei. Exista si a treia situatie, mai rar intalnita, aceea in care el renunta la o parte dintre obisnuintele sale si accepta modificari in obiceiurile sale si in modul sau de gandire(schimbari statornice). Idealul este a treia situatie, dar asta numai Allah o poate harazi!

Si cum raspuns da, de cele mai multe ori, nastere la o alta intrebare, sper ca nu ne indepartam prea mult de subiect daca intreb: cum se face ca femeile au capacitatea si bunavointa necesara sa se schimbe mai usor decat barbatii? Sau, altfel spus, de ce barbatii isi schimba mai greu obisnuintele sau comportamentul decat femeile? Or fi mai putin maleabili?

Quote:

---

Originally Posted by Rafa'

Assalamu aleylum

Din pacate , dupa stiinta mea(situatiile pe care le cunosc), de cele mai multe ori faptele se petrec precum in scrisoarea anonima. Apoi dupa personalitatea, vointa si putinta fiecarei femei exista cele doua optiuni: despartirea sau acceptarea situatiei. Exista si a treia situatie, mai rar intalnita, aceea in care el renunta la o parte dintre obisnuintele sale si accepta modificari in obiceiurile sale si in modul sau de gandire(schimbari statornice). Idealul este a treia situatie, dar asta numai Allah o poate harazi!

---

Quote:

---

Originally Posted by shama

Si cum raspuns da, de cele mai multe ori, nastere la o alta intrebare, sper ca nu ne indepartam prea mult de subiect daca intreb: cum se face ca femeile au capacitatea si bunavointa necesara sa se schimbe mai usor decat barbatii? Sau, altfel spus, de ce barbatii isi schimba mai greu obisnuintele sau comportamentul decat femeile? Or fi mai putin maleabili?

---

Sincera sa fiu nu cred ca am raspunsul exact la intrebarile tale. Totusi cate ceva as putea adauga...fiecare in viata aplica ceea ce a vazut ca se face in propria casa de cand era copil. Adica anii copilariei isi pun amprenta pe comportamentul ulterior al adultului. Se zice ca femeile invata de la mama lor ce inseamna sa fii femeie, dar de la tatal lor afla ce valoreaza ca femei.
A nu se uita ca discutia se refera strict la relatia barbat arab - femeie de orice alta origine... adica culturi diferite.

Quote:

---

Originally Posted by shama

Si cum raspuns da, de cele mai multe ori, nastere la o alta intrebare, sper ca nu ne indepartam prea mult de subiect daca intreb: cum se face ca femeile au capacitatea si bunavointa necesara sa se schimbe mai usor decat barbatii? Sau, altfel spus, de ce barbatii isi schimba mai greu obisnuintele sau comportamentul decat femeile? Or fi mai putin maleabili?

---

Depinde ce fel de raspuns dorim la aceasta intrebare, pe care cred ca fiecare si-o pune la un moment dat si mai depinde si de cel care raspunde.
Un malitios ti-ar spune ca se intampla asta ptr ca femeile sunt mai usor de prostit, un misogin ar spune ca oricum, femeile nu au anumite capacitati....
Nu cred ca barbatii sunt mai putin maleabili, ci doar ca au capacitatea sa treaca cum se spune chiar si peste propriul cadavru decat sa faca compromisuri- in sensul bun al cuvantului. Mai tine si de doza de orgoliu infiltrata in constiinta fiecaruia.
Plus ca dc, de ex un barbat este stiut in "cercul" lui ca un barbat care cedeaza si este mai usor...schimbabil de catre partenera, el in ochii celorlalti devine din barbat "papagal".
Nu cred ca femeile se schimba, ci doar se...pliaza pe felul de a fi al partenerului, asta pana in momentul in care nu le mai convine...si atunci sa te tii!!!
Cred ca de fapt datorita proportiei dintre ratiune si sentiment femeile au aceasta disponibilitate; dc femeia ar fi mai mult rationala si mai putin sentimentala, lucrurile ar sta (probabil) altfel, dar in general, nu este!

Acum sigur ca astea sunt generalitati, fiecare caz are particularitatile lui, ideal ar fi ca aceste deschideri sa se faca reciproc si fara a trece peste limitele umane, ale bunului simt, respectului samd.

Quote:

---

Originally Posted by Rafa'

Sincera sa fiu nu cred ca am raspunsul exact la intrebarile tale. Totusi cate ceva as putea adauga...fiecare in viata aplica ceea ce a vazut ca se face in propria casa de cand era copil. Adica anii copilariei isi pun amprenta pe comportamentul ulterior al adultului. Se zice ca femeile invata de la mama lor ce inseamna sa fii femeie, dar de la tatal lor afla ce valoreaza ca femei.
A nu se uita ca discutia se refera strict la relatia barbat arab - femeie de orice alta origine... adica culturi diferite.

---

Ba eu te-as contrazice, se poate ca o fata sa vada la mama ei supunere totala si asta sa fie cauza pentru care acea mama sa aiba o viata plina de compromisuri si ca atare compromisa si asta sa o faca sa devina exact invers decat mama ei, se poate ca un barbat sa vada la tatal lui o atitudine extrem de agresiva si asta sa-l faca sa-si impuna un cu totul alt fel de a fi; sunt "n" situatii...cred ca da, ai perfecta dreptate cand spui ca anii copilariei isi pun amprenta, dar adolescenta, experientele din propria viata, maturitatea, educatia proprie...astea sunt cele care te ajuta cu adevarat sa poti sa decizi corect care sunt adevaratele valori.

Parerea mea la acest articol este simpla.
Toata lumea trebuie sa inteleaga ca, cultura araba este evident diferita de cultura occidentala.
Vb de 2 lumi diferite, cu obiceiuri diferite, ei nu se viziteaza precum o facem noi, se impun anumite reguli in caz de vizite, sexele nu socializeaza precum o facem noi si exemplele pot continua.
Anonima care a scris articolul, spune la un moment dat, eu am simtit+o ca o usurare ca s+a bucurat ca era ortodox insa a uitat ca el a trait intr-un mediu si o cultura araba care indiferent de religie este diferita de cultura occidentala.
E mai bine ca s-au despartit. Sa+si ia un roman si sa umble pe unde vrea ea , cu cine vrea.Mi-e asta mi se pare un caz rezolvat cu brio. Daca ar fi ajuns sa se casatoreasca si sa mai aiba si copii?

Quote:

---

Originally Posted by Mariyah

Parerea mea la acest articol este simpla.
Toata lumea trebuie sa inteleaga ca, cultura araba este evident diferita de cultura occidentala.
Vb de 2 lumi diferite, cu obiceiuri diferite, ei nu se viziteaza precum o facem noi, se impun anumite reguli in caz de vizite, sexele nu socializeaza precum o facem noi si exemplele pot continua.
Anonima care a scris articolul, spune la un moment dat, eu am simtit+o ca o usurare ca s+a bucurat ca era ortodox insa a uitat ca el a trait intr-un mediu si o cultura araba care indiferent de religie este diferita de cultura occidentala.
E mai bine ca s-au despartit. Sa+si ia un roman si sa umble pe unde vrea ea , cu cine vrea.Mi-e asta mi se pare un caz rezolvat cu brio. Daca ar fi ajuns sa se casatoreasca si sa mai aiba si copii?

---

:36_1_21: :36_1_21: :36_1_21: :36_1_21: :36_1_21: ce pacat ca sunt batrana ca dc eram mai tinerica veneam la tine la consiliere.:smile06: :smile06: :salam:

Quote:

---

Originally Posted by maryam

Ba eu te-as contrazice, se poate ca o fata sa vada la mama ei supunere totala si asta sa fie cauza pentru care acea mama sa aiba o viata plina de compromisuri si ca atare compromisa si asta sa o faca sa devina exact invers decat mama ei, se poate ca un barbat sa vada la tatal lui o atitudine extrem de agresiva si asta sa-l faca sa-si impuna un cu totul alt fel de a fi; sunt "n" situatii...cred ca da, ai perfecta dreptate cand spui ca anii copilariei isi pun amprenta, dar adolescenta, experientele din propria viata, maturitatea, educatia proprie...astea sunt cele care te ajuta cu adevarat sa poti sa decizi corect care sunt adevaratele valori.

---

Esti libera sa ma contrazici si sa iti exprimi opinia ta in legatura cu acest subiect :) Oricum cu o floare nu se face primavara si exceptia intareste regula. Foarte putine persoane nu aplica in viata ce au vazut acasa.

Al salamu aleicum!

Se vede ca indiferent de religie, arabul ramane arab.
Sa-mi spuna si mie cineva:De ce numai noi femeile trebuie sa ne schimbam si sa acceptam situatia,daca nu, ne schimba pe alte noi.
De ce ei nu s-ar stofoca sa salveze o relatia care undeva era frumoasa.

Sa fiu sincera eu sunt fericita ca sotul meu e musulman,mai fericita sunt ca, am cunoscut aceasta religie ALHAMDULILAH.Poate chiar cunoscand si practicand ISLAMUL, ne salveaza relatia in lumea asta si INSAALAH sufletul in ziua de apoi.

Quote:

---

Originally Posted by um-rahmun

Al salamu aleicum!

Se vede ca indiferent de religie, arabul ramane arab.
Sa-mi spuna si mie cineva:De ce numai noi femeile trebuie sa ne schimbam si sa acceptam situatia,daca nu, ne schimba pe alte noi.
De ce ei nu s-ar stofoca sa salveze o relatia care undeva era frumoasa.

Sa fiu sincera eu sunt fericita ca sotul meu e musulman,mai fericita sunt ca, am cunoscut aceasta religie ALHAMDULILAH.Poate chiar cunoscand si practicand ISLAMUL, ne salveaza relatia in lumea asta si INSAALAH sufletul in ziua de apoi.

---

Inshaa ALLAH!!!

Rafa` sper ca nu te-a deranjat "contrazicerea", am vrut sa spun ca tocmai exemplele negative vazute acasa te pot determina sa fii si sa aplici in propria viata opusul.
Am si explicat mai jos ca "ai perfecta dreptate cand spui ca anii copilariei isi pun amprenta" , nu sunt de acord cu ideea ca dc cineva a avut modele exemplare de ex va fi si el/ea exemplar, sau invers dc a avut modele negative va fi obligatoriu un element neg al societatii.
Numai bine tuturor!

Quote:

---

Originally Posted by maryam

Inshaa ALLAH!!!

Rafa` sper ca nu te-a deranjat "contrazicerea", am vrut sa spun ca tocmai exemplele negative vazute acasa te pot determina sa fii si sa aplici in propria viata opusul.
Am si explicat mai jos ca "ai perfecta dreptate cand spui ca anii copilariei isi pun amprenta" , nu sunt de acord cu ideea ca dc cineva a avut modele exemplare de ex va fi si el/ea exemplar, sau invers dc a avut modele negative va fi obligatoriu un element neg al societatii.
Numai bine tuturor!

---

Assalamu alaykum

Niciodata nu ma deranjaza faptul ca exista opinii contrare. Daca nu ar fi asa atunci nu am putea dialoga constructiv:)

Familia exercita o influenta deosebit de adanca asupra copiilor. O mare parte dintre cunostintele despre natura, societate, deprinderile igienice, obisnuintele de comportament, elevul le datoreaza educatiei primite in familie. (Utilizarea in limbajul comun a expresiei: "A avea cei sapte ani de acasa").

Factori ce influenteaza educatia in cadrul familiei:

In cadrul familiei moderne se produc unele mutatii, care consta in inlocuirea familiei formata din trei generatii cu familia formata din doua generatii. De aici putem conclude ca bunicii participa din ce in ce mai putin la educatia nepotilor.
Alte influente sociale pot fi considerate migratia de la sat la oras si urbanizarea satelor. Astfel cresc posibilitatile de folosire a mijloacelor audio-vizuale, contactul cu tehnica, preocuparile culturale si sportive, si rezulta o schimbare in mentalitatea familiei.
Nivelul de trai scazut obliga ambii parinti sa isi gaseasca cel putin un loc de munca pentru a putea asigura un trai decent copiilor. In asemenea conditii supravegherea copiilor este limitata, sau este incredintata altor persoane sau institutii sociale (ex: cresa, gradinita, etc).
Un caz aparte il constituie familiile in care unul dintre parinti este somer. Implicit, celalalt parinte se ocupa mai mult de copii, dar problema majora a acestei familii este asigurarea celor necesare pentru un trai modest.
Situatia familiilor in care ambii parinti sunt fara loc de munca este critica, deoarece cu doua ajutoare de somaj de abia se poate asigura hrana, neputandu-se vorbi nici macar despre un trai modest.

Familia care reprezinta un bun mediu educativ

Familia trebuie sa fie un colectiv sanatos, adica in componenta sa sa existe toti membrii care alcatuiesc in mod normal un asemenea colectiv (doi parinti), intre acestia sa fie relatii de intelegere, respect, intrajutorare, sa traiasca in deplina armonie, sa duca o viata cinstita, onesta. Opiniile celor doi parinti referitoare la copil trebuie sa fie convergente iar parintii trebuie sa fie un bun exemplu, avand in vedere cat de puternic este spiritul de imitatie la copii. In comparatie cu familia cu un singur copil, familia cu mai multi copii reprezinta un mediu educativ mai bun. Daca copilul este singur la parinti el tinde sa fie mofturos, egoist, capricios datorita parintilor care doresc sa-i faca toate poftele. In familiile cu mai multi copii, afectiunea parintilor se indreapta catre toti copiii. Parintii trebuie sa aiba o autoritate asupra copilului. Aceasta autoritate nu trebuie obtinuta cu ajutorul pedepselor sau a violentei si nici printr-un exces de bunatate si satisfacerea oricarei dorinte. "Adevarata autoritate deriva din exigenta parintilor fata de comportarea copiilor, imbinata cu respectul fata de acestia". Copilul trebuie sa simta iubirea pe care parintii i-o poarta, dar este necesar sa stie ca nu-i vor ingadui orice capriciu. "Dragostea este astfel nu numai cheagul familiei, ci si calea cea mai eficienta a educatiei, dar numai daca ea e potrivita si cu masura".
Nu in ultimul rand, "pentru a fi un bun mediu educativ, familia trebuie sa aiba o situatie economica apta sa satisfaca trebuintele de prim ordin ale membrilor sai".
A educa un copil nu este un lucru atat de usor. Unii parinti, avand conceptii invechite, cred ca ei stiu cel mai bine sa-si educe copilul, neacceptand sfaturi din exterior. In prezent, exista o multime de carti, filme si emisiuni special realizate pentru indrumarea pedagogica a parintilor.

Familia care nu reprezinta un bun mediu educativ

a) Familia descompusa - familia care ramane descompusa in urma unui divort sau a unui deces, nu este un mediu educativ ideal. Dar totusi conditia de viata a copilului orfan de un parinte depinde foarte mult de puterea de dragoste a celui ramas, care poate compensa dragostea celui disparut. In trecut divortul era extrem de daunator pentru copii. Cercetarile actuale par sa indice ca copiii se simt mai bine daca parintii nefericiti divorteaza decat daca stau impreuna intr-o atmosfera de furie, amaraciune, violenta si ura.

b) Familia reconstituita - Recasatorirea creeaza o familie reconstituita sau combinata formata din doi parinti, din care cel putin unul aduce in aceasta unitate familiala noua unul sau mai multi copii dintr-o casatorie anterioara.
Cuvintele mama mastera si tata vitreg sunt deja expresii peiorative. Atunci cand copiii provin din doua familii diferite, mama va proteja pe ai sai, iar tatal pe ai lui, plangandu-se fiecare impotriva copiilor celuilalt.
In acest context merita sa ne punem cateva semne de intrebare: Cine asigura disciplina in aceasta familie? Dar educatia? Care sunt indatoririle parintelui biologic caruia i s-a luat copilul? Ce autoritate are acesta? Raspunsul la aceste intrebari variaza de la caz la caz.

c) Violenta in familie este un fenomen ce ia amploare. Maltratarea partenerului si a copiilor are loc in toate clasele sociale, dar posibilitatea maltratarii creste o data cu problemele financiare.
Cazurile de maltratare a copiilor sunt in crestere. "Ca si in cazul maltratarii unuia dintre soti, sunt responsabili mai ales barbatii. In multe cazuri, cei care maltrateaza au fost maltratati in copilarie, astfel perpetuand un ciclu de violenta". Copiii maltratati sunt frustrati de dragoste, pierd bucuria de dragoste si intelegere a semenilor, sanatatea lor psihica fiind pusa la indoiala.

d) Alte cazuri in care familia nu este un bun mediu educativ:
- Certurile si neintelegerile dintre parinti au efecte traumatizante asupra copiilor.
- Divergentele dintre parinti cu privire la masurile educative au urmari negative asupra educatiei.
- Daca parintii mint, fura, injura, sunt necinstiti, in cele mai multe cazuri copilul va imita comportamentul acestora.

BIBLIOGRAFIE
1. Norman, Goodman (1992) Introducere in sociologie, Bucuresti, Editura Lider.
2. Victor, Tarcovnicu (1975). Pedagogie generala, Bucuresti, Editura Facla.
3. Nicolae, Margineanu (1973). Conditia umana, Bucuresti, Editura Stiintifica.
4. Anthony, Giddens (1997). Sociologie, Bucuresti, Editura Bic All.

Din discutiile mele cu unii barbati arabi pe care i-am intalnit am inteles ca prefera sa se casatoareasca cu femei tinere-copile de fapt, tocmai pentru a le putea modela mai usor dupa cum doresc; sa le transforme in sotii supuse, ascultatoare, sa le indeplineasca dorintele.
Caracterul unei persoane se formeaza de obicei pana pe la 20 si ceva de ani; mai tarziu este greu de influentat.

Ce nu inteleg este de ce barbatii arabi se casatoresc cu romance, de exemplu, iar apoi vor sa le modeleze conform culturii orientale, in loc sa se casatoreasca la ei acasa cu femei din tara lor, care sunt crescute dupa tiparul pe care si-l doresc? Si de ce sunt atrasi de femeile de aici, si le iubesc desi sunt atat de diferite de cele din tara lor, pentru ca mai tarziu sa-si doresca sa le schimbe personalitatea? Raspunsul cred ca este destul de simplu...Pacat insa de timpul irosit de cei doi.

Ce nu inteleg este de ce barbatii arabi se casatoresc cu romance, de exemplu, iar apoi vor sa le modeleze conform culturii orientale, in loc sa se casatoreasca la ei acasa cu femei din tara lor, care sunt crescute dupa tiparul pe care si-l doresc? Si de ce sunt atrasi de femeile de aici, si le iubesc desi sunt atat de diferite de cele din tara lor, pentru ca mai tarziu sa-si doresca sa le schimbe personalitatea? Raspunsul cred ca este destul de simplu...Pacat insa de timpul irosit de cei doi.

Ohhhhhhhhh stiu deja ca ceea ce am sa spun mai jos va face multe valuri si va incrunta multe sprancene, dar totusi am s-o spun, nicidecum ptr a supara voit pe cineva, dar ptr ca uneori, adevarul nespus este mai putin adevarat!:D
Amal scuze ca am intervenit un pic in textul tau cu subliniatul dar am vrut sa arat exact la ce ma refer.

As spune ca doar un mic procentaj dintre cei veniti aici si-ar permite sa faca acasa la ei ceea ce fac aici, as spune ca doar un infim procentaj din cei care preacurvesc aici inainte de casatorie:mad: si-ar permite s-o faca la ei acasa, as spune ca aproape niciunul dintre cei care "modeleaza" aici nu ar face-o cu o femeie de acolo...de ce? Pentru ca, in timp ce aici implicarea familiei, "un cuvant de spus" din partea societatii este aproape inexistent, acolo altfel sta treaba.
Am mai spus-o si o sa repet, alhamdulillah ca nu am dat peste un asemenea exemplar si ca nici atat de "aprinsa" nu as putea fi de cineva incat sa trec peste demnitatea cu care ALLAH m-a inzestrat de la nastere incat sa accept toate mojiciile, insa realitatea pe teren este mult mai neagra decat poate, cei care nu au contact cu ea pot intelege...
Este si vina acelor femei care se expun, care provoaca, incita, care accepta, este un cumul de factori, o serie intreaga de ingrediente care contribuie la "placinta" asta:D , dar din pacate, desi adevarul este dureros, asta este!!!

Nu as vrea sa spun ca romancele de ex sunt mai usor de prostit, dar oricum in timp ce dincolo dragostea trece prin stomac, la fetele de la noi, poti sa te culci si cu burta goala dc el iti spune ca maine ti-a rezervat un separeu la restaurant. :p

Plus ca mai este si alt aspect, tineretea trece si cand se "trezesc" ei ca de fapt sunt musulmani si aoleuuuuu:D cum o sa-mi creasca ea copiii mai vine o problema...cum s-o lase tot romanca cand maicasa ii zice ca dc ii pune batic e leita "de-a lor"??????:D :D

Offffffff si iar offfffff am vazut multe cazuri in ultimul an, prea multe, am avut "nefericitele" ocazii de a sterge lacrimi si de a cauta cuvinte de imbarbatare ptr fete tinere, frumoase, inteligente, cu perspective...care au ajuns din pacate doar foarte bune gospodine.
Cred ca totul face parte din destin...dar vigilenta, puterea de a schimba macazul, poate chiar si sa te impui si sa nu rabzi orice de dragul familiei, al copiilor...nu stiu, poate este norocul (sau ghinionul) meu ca sunt mai greu de stapanit si nu as accepta in ruptul capului un stil impus; cred ca lucrurile trebuie sa vina din inima, dar inainte de asta, sa cimentezi in minte ce e respectul, ce e toleranta, ce vrei de la tine, de la el/ea...nu sa mocnesti asteptand sa ai in mana toate cartile.
Sigur ca intr-o relatie ajungi sa mai faci si unele "compromisuri" , ok, le faci, dar sa le faca si partea cealalta...altfel este ca la puscarie, gardianul tine cheile si iti deschidecand vor muschii lui, brrrrrrrr lasamah ALLAH!

Din punctul meu de vedere exista in aceasta poveste doua caractere diferite mai mult decat doua culturi.A iubi parca inseamna a-ti dori mai mult fericirea celuilalt ,a fi fericit cand e si el(ea) fericit ,a tine cont de dorintele si visele lui mai presus de ale tale si de aici combinand aspectele intre ele sa ajungem la o comunicare in care aducem in dezbatere totul in sanul dragostei in speranta dobandirii unui echilibru si a unei vieti asa cum ne-o dorim.Atata timp cand unul dintre ei tine cont numai de ce anume isi doreste sau de cum a fost obisnuit sau a vazut in familia sa deja numai e vorba de dragoste incepe sa semene a interes a ceea ce a spus si anonima ca este ''un trofeu frumos'' castigat cu care se poate mandri ,nicidecum lucrul cel mai de pret ,lumina ochilor lui sau ceea ce inseamna in sufletul fiecaruia sau in ochii fiecaruia jumatatea mea ,persoana cu care sa imi impart existenta toata viata,sa o iubesc si o respect mai mult decat orice pe lume.Poate sunt eu naiva sau visez prea mult dar........inshallah el stie ce e mai bine pentru toti!
Sa fiti iubiti si respectati asa cum meritati,nu lasati pe nimeni sa va domine ca nu sunteti papitoi,suntem oameni cu personalitate si gandire proprie si fiecare are un dar de la Dumnezeu numai al lui,fiecare e pretios si special in felul lui!

salam alekom comentam povestea anonimei ,comentam cauzele esecului.... insa sufletul cine-l repara,durerea cum o stergem...imina cum o vindecam....increderea cum o redobandesti?cum invatam sa traim? avem ce-i mai de pret in viata,avem quranu,il avem pe allah in suflet ...cum procedam cand totul in jurul nostru este inpotriva linistii noastre,pana si cel de la care ai descoperit adevarata cale..islamul..este cel cu care te lupti sa respecte credinta si invataturile quranului...

Quote:

---

Originally Posted by faten

salam alekom comentam povestea anonimei ,comentam cauzele esecului.... insa sufletul cine-l repara,durerea cum o stergem...imina cum o vindecam....increderea cum o redobandesti?cum invatam sa traim? avem ce-i mai de pret in viata,avem quranu,il avem pe allah in suflet ...cum procedam cand totul in jurul nostru este inpotriva linistii noastre,pana si cel de la care ai descoperit adevarata cale..islamul..este cel cu care te lupti sa respecte credinta si invataturile quranului...

---

:D :D da sa stii, un paradox de atfel...am intalnit acum cateva sapamani un cuplu, ea convertita, el dintr-o familie straveche ;) musulmana...am ramas masca cand am auzit: ea trage de el sa-l scoale la rugaciune si nu reuseste, ea citeste Coran, el nu, ea tine post optional, el poate de-abia reuseste sa il tina si pe ala fard, cand ii spune de hadisuri se uita lung si neincrezator...ptr ca, shock!!! asa interpreteaza ea!!!
Sincer, nici nu stii pe cine sa incepi sa sfatuiesti!
Inshaa ALLAH sa ne ajute Bunul ALLAH pe toti sa fim dintre cei bine calauziti!

Inshaa ALLAH sa ne ajute Bunul ALLAH pe toti sa fim dintre cei bine calauziti! si inshaa ALLAH sa ridice valul ce le acopera ochii si urechile si sa devina dintre cei ce vad si aud.