me my self and i

ce pot sa zic nimic interesant, doar ca sunt divortata din toate punctele de vedere, am doi copii dar care bine inteles sunt in ingrijirea tatalui ca asa am hotarat impreuna in acte la tribunal, dar ma ocup in continuare de cresterea lor cu sprijinu financiar din parte tatalui., pentru ca sunt minori si au nevoie de mama. si mai ales ca traiesc pe teritoriul Romaniei.Ne-am gandit si la o dadaca dar am cazut deacord ca mama ii creste mai bine.Locuiesc in continuare in casa cu ex sotul meu , chipurile de dragul copiilor! imi ofera 5 mil pe luna plus tot ce-mi tebuie ca sa traiesc si sa exist in crestere-a copiilor.Sa nu plec din viata lor sa-mi fac alta viata , nici eu nu prea imi vine cai ador si fara ei viata mea nu prea are sens!!!!Ne-am gandit si la varianta plecarii copiilor la ex soacra sau cum sar spune bunica copiilor din tara ex sotului meu, bineinteles ca au fost si niste precedente dar foarte nereusinte din punctul de vedere al starii de sanatate mental si pshologic al copiilor care nu sau adaptat deloc la stilul de viata de acolo ,chiar mai mult au avut de suferit considerabil!!!!,.Eu sunt de religie musulmana dar nu pre respect traditiile, ma refer la port sau altele,respect mai mult regulile de majore sau de baza!IDEEAeste alta , ca nu prea inteleg stilul meu de viata! as vrea sa ma recasatoresc dar nu stiu daca va afecta asta relatia mea cu copii/?mai este si latura psihologica a problemei ca eu eu nu mai suport presiunea acestei intelegeri dar ma linistescprin copii ,ca au nevoie de mine!eu ca femeie ce fac ?///ma refer mai mult la mandria mea!!!!DATI-MI UN SFAT VA ROG!!!

Consider ca atunci cand esti mama nu te mai poti gandi prea mult la persoana ta. Pentru ca efectiv nu te mai intereseaza daca ai mancat tu in acea zi, ci copiii, nu te mai intereseaza sa dai banii pe haine la moda, daca stii ca micutul nu are ce imbraca si asa mai departe. Cand esti mama copilul este prioritatea. Iar pentru o femeie copii reprezinta cea mai mare realizare in viata.
Te sfatuiesc sa iei o decizie care sa includa cei 2 copii care ii ai. Multe mame singure si-au construit viata si au avut curajul sa o ia de la zero, singure fara suportul nimanui.

De sfat, sincer nu pot da un sfat, pentru ca nu as baga mana in foc ca mie insami mi le dau pe cele mai bune...insa.
Consider ca alegerea ta de a ramane alaturi de copii este cea mai inteligenta, nu conteaza cum, in ce fel...si daca sotul tau a acceptat sa ramai in casa nu stiu, esti sigura ca nu cumva omul acesta a mers la tribunal pentru ca nu a avut optiune?
Sincer, n-am sa inteleg niciodata de ce oamenii se baga in lucruri pe care nu le pot duce...si nu e vorba de tine sau de islamul tau, dar in viata nu te schimbi mai ales cand ai copii!!!
Eu cred ca a fi mama nu inseamna sa te abandonezi si eu am copii, alhamdulillah si cu toate astea daca am posibilitatea sa-mi fac un "moft" fara sa privez pe cineva de ceva: copii, sot, casa, parinti, obligatia mea de musulman fata de altii (poate de multe ori ordinea e alta;)) il fac. Dar aici vorbesc despre un hatar, vreau pantofi alta culoare, sau vreau neaparat sa-mi cumpar nu stiu ce carti, etc...
Insa atunci cand e vorba despre vietile copiilor, problemele sunt altele.
Ei au nevoie de un sistem corect in care sa traiasca ca sa se dezvolte normal.
N-as putea suporta sa-i plimb dintr-o parte in alta, mi se pare o povara ptr un copil...si ei au nevoie de stabilitate, de a simti ca apartin unui loc, ca se regasesc, ca au spatiul lor, proprietatea lor. Si crede-ma ca stiu ce vb!!!
Sigur ca idealul este ca un copil sa creasca acasa cu mama si baba dar asta este forma perfecta mai ales daca familia este fericita, daca exista iubire...ptr ca astea fac parte dintre valorile cresterii lor; dar dc ele nu exista copiii nu trebuie dusi de nas, chiar dc adevarul este dureros ptr ei, trebuie sa stie ca in viata nu este totul perfect. Nu trebuie amagiti!
Cred, repet ca alegerea pe care ati facut-o de a ramane impreuna este buna in contextul actual, problema se pune ce ati hotarat voi doi?
Cum ati decis ca veti continua?
Nu-mi pot explica cum tribunalul i-a dat sotului copiii si sincer, mai ales strain fiind, dar asta e altceva...
Sincer, pare dur ce-ti scriu eu, este un punct de vedere, nicidecum un sfat, dar cred ca lucrurile sunt mai profunde decat ai scris tu aici, cred ca ai nevoie nu de sfaturi ci de o discutie fffffffff serioasa tu cu tine! Esti sigura ca stii ce vrei?
In viata nu e usor sa te schimbi, dar schimbarile nu se pot produce la infinit...nu pot sas fiu cativa ani intr-un fel, apoi altfel...incearca Inshaa ALLAH sa ajungi sa te cunosti, sa-ti evaluezi viata si Inshaa ALLAH sa te ajute ALLAH sa faci ce este mai bine pentru tine in relatia ta cu ALLAH, indiferent cum te raportezi la El...si apoi restul cred ca va veni de la sine.

Inshaa ALLAH sa auzim ca esti bine si ca viata voastra a revenit la o normalitate.:give_rose:

Spui ,,copii binenteles sunt in ingrijirea tatalui.,, Cred ca ar trebui sa spui de ce crezi ca e normal sa fie in custodia tatalui. Cati ani au copii tai? Cati ani ai tu? Cine a initiat divortul.

,,.Locuiesc in continuare in casa cu ex sotul meu , chipurile de dragul copiilor! ,, Ai prefera sa locuiesti in alta parte? Ce te/a determinat sa ramai in aceasi casa? Ce semtimente ai fata de el? Din ceea ce ai scris am dedus ca/i iubesti f. mult.

Sustii in postarea ta ca nu iti prea intelegi stilul de viata, dar nu uita ca doar tu poti opera schimbari in stilul tau de viata. Daca vrei ca relatia cu copii sa fie buna in cazul in care te recasatoresti trebuie sa le explici copiilor de ce ai facut acest lucru si sa ii asiguri prin fapte ca orice s/ar intampla tu ii iubesti si ei vor fi in continuare parte din viata ta. Intelegerea dintre tine si ex a fost de comun acord sau sub presiunea unor santaje sau amenintari? Ai dreptul sa te recasatoresti, dupa unele opinii daca o faci pierzi dreptul de custodie asupra copiilor tai. De fapt ei sunt incredintati tatalui asa am inteles din ce ati postat. Tu vrei sa te recasatoresti din ambitie, intreb asta ptr ca ai spus ca te referi la mandria ta. Inainte de a decide gandeste/te foarte bine la avantaje si dezavantaje, gandeste/te la ce se va intampla cu copii tai in viitor.


Daca as fi in locul tau as cere custodia copiilor si m/as centra pe cresterea si educarea lor. Nu pot sa inteleg de ce ai acceptat o astfel de intelegere. Nu as accepta sa ma despart de bunavoie de copii mei ptr nimic in lume. Incearca sa stai o saptamana departe de ei si apoi spune/mi ce ai simtit. Eu nu te judec si nici nu iti impun solutii, esti libera sa decizi . Probabil ca tu esti in categoria acelor femei programate sa fie intai sotii si apoi mame. Iti doresc minte limpede si multa ratiune.

eu sint deacord cu ceea ce a spus maryah,copii sin principali in viata unei femeii dar totusi aici ca sa dai cu parerea e foarte complicat ,cum a intrebat si batool,cine a cerut divortul motivul ,etc.aste sint niste aspecte care pot lamuri mai detailat si mai complicit situatia.
in fine chiar daca as fiu eu aceea as lua situatia sub controlul meu si mias trai viata cu copii mei mai de parte de ce ma deranjeaza pe mine...dar in asa cazuri vezi ceti zice inima ta,si totusi tu esti aceea care va hotari veata de mai departe.

Sora mea , nu stiu cat de binevenit este sfatul meu :

Este dreptul tau sa te recasatoresti , sa ai langa tine un sot care sa aiba grija de tine nu numai financiar .

Este obligatia ta fata de tine sa nu te "ingropi" in "oala depresiei" , si sa simplifici lucrurile cat de tare posibil .

Problema ta din partea cealalta este sa ai grija de copii tai sa fii alatur de ei .

Ti-as propune sa lasi copii o saptamana la ai tai si sa-l iei pe fostul tau sot de mana , sa iesiti undeva intr-o excursie , sa stati la hotel intr-o zona frumoasa (camere separate bineinteles) , sa stati sa va analizati viatia , situatia in care va aflati amandoi . Sa incercati sa ajungeti la o intelegere in ceea ce va priveste pe amandoi (separat fata de copii) , iar daca vreti binele ALLAH va indruma spre el .

Daca problemele voastre nu sunt unele grave , ci niste lucruri care se pot intampla la orice cuplu , atunci puteti sa va apelati la "terapie de familie" .

Islamul nu interzice acest lucru , ci el incurajeaza orice mijloc de impacare .

Punctul vostru comun , de start , sa fie "poate sa urati un lucru iar el sa fie un bine pentru voi" ...

Nu va trageti concluzii de la inceput , ca prima conditie pentru a reusi un lucru este sa-l incepeti si sa-l incercati .

---------------------------------------

As salamu aleikom wa rahmatu llahi wa barakatuhu

Surioara si eu te sfatuiesc acelasi lucru ca si fratele suleiman incercati sa vedeti daca chiar nu merita sa treceti peste aceste neintelegeri..Nimeni nu e perfect cu toti avem cateodata neintelegeri important e cum facem fata lor...IAR FEMEIA ESTE UN PION IMPORTANT ...Daca o femeie este intelegatoare dreptcredinciosa ,,rabdatoare atunci si sotul este multumit de ea. si totul e ok . ...Din pacate noi oameni in general nu traim pentru Viata De Apoi..Daca am constientiza acest fapt am fi atat de buni..dar nu constientizam...ne gandim ca wowwww nu pot sta toata viata cu el...CARE VIATA??CARE TOATA VIATA????????????Poate sa fie 5 ani,poate sa fie 10 pot fi 20..dar nu o VESNICIE....Atata timp cat esti lasata sa-si practici religia,si nu esti batuta,si el isi indeplineste datoria de sot atat cat poate el...in sha ALLAH ATUNCI MAI INCHIDE OCHII....Nu stiu problema voastra am dat exemplele acestea ca poate te regasesti printre ele

Acum referitor la portul islamic..tu sti surioara ca noi musulmani daca vedem o greseala trebuie sa o indreptam..nu vreau sa atrag atentia acum. poate nu e momentul ...dar este obligatia nostra sa o facem.
Portul islamic este fard..obligatoriiu SI FACE PARTE DIN PACATELE MAJORE .
Allah sa te binecuvanteze surioara cu stiinta ..si sa usureze treburile voastre

in parc mereu vedeam o batrinica :si dimineata ,in drum spre liceu si seara ,si in ploaie si in vint. statea absenta la orice, aruncind firimituri porumbeilor. da cit se poate!?nu-mi pot nici eu stapini curiozitatea la nesfirsit. n-a fost greu sa leg vorba cu ea ,parca astepta sa se descarce cuiva. a dus o viata tipica vremurilor acelea ,familie ca multe altelea ,doar ca ea ,in comparatie cu bunicuta, isi hamaia sotul oriunde si oricind.
copiii isi iubeau nespus tatal ,doar ea:de ce aici ?de ce dincolo? ii vedea doar defectele . "off ,sa-l rabd toata viata?"era problema ce-o rodea si de care stia si sotul.
si ...in toiul vietii sotul muri intr-un accident la locul de munca...
se trezi singura ,toate problemele(de care el o privase), de care nici habar nu avea ramasera pe umerii ei.
"cum se descurca el cu toate?"
tirziu si-a dat seama ca el,cel pe care nu-l suporta,era cea mai draga fiinta, ca fara el nici dimineata ,nici soarele nu mai e la fel. simtea chiar si lipsa certurilor ,
se tot intreba "toata viata? si 9 vieti l-as suporta"
nicicind nu-i spusese o vorba blinda ,de ce?
cit il iubea ,dar cit negase asta...acum atitea i-as spune !..
tot mingiind hainele decolorate de lacrimi ,gasi un ravas :,..

m-am chinuit destul sa trimit a doua parte, nu pot:smile18::mad: unele mesaje merg la altele imi spune sa nu pun linkuri , dar nici nu pun?!!? va las fara sfirsit :p da era interesant:D:beberon:

Salam aleikum...
incearca sa nu scrii imediat dupa ce pui punct ;) si acum asteptam finalul povestioarei tale!!

care e motivul divortului???
cred ca esti o tanara mama care nu stie ce sa faca cu viata ei....
stai putin si vb cu tine ....sau ia o hartie si scrie ce iti doresti cel mai mult in viata asta???