Povestiri pentru cei mici...

assalamu alaikum wa rahmatu-llahi wa barakatuhu,

m-am gandit sa deschid un thread asemanator celui cu "Povestiri de luat aminte..." insa dedicat de aceasta data copiilor...si iata primele traduceri, alhamdulillah...

BarakAllahu fikum!

Dulciurile

Era odata un baietel caruia ii placeau dulciurile tare mult...Ii cerea mereu tatalui lui sa-i cumpere. Acesta era insa om sarac si nu putea sa-si permita mereu dulciurile dorite de fiul sau. Baietelul insa nu intelegea acest lucru si cerea mereu dulciurile indragite.

Tatal baiatului se gandi cum sa faca sa-l opreasca pe fiul lui a-i mai cere atat de multe dulciuri. Traia pe atunci un om foarte intelept, chiar in apropiere. Tatal baiatului se decise sa-si duca fiul la acel om deosebit, care ar fi putut sa fie in stare sa-l convinga pe baiat sa renunte la a mai cere tot timpul dulciuri.

Baiatul si tatal lui se dusera astfel la acel om invatat, iat tatal ii spuse acestuia: " Oh, om intelept, ai putea sa-l convingi pe fiul meu sa nu mai ceara dulciurile pe care nu-mi permit sa i le cumpar?" Omul cel intelept, se afla in incurcatura, pentru ca lui insusi ii placeau dulciurile. Cum ar fi putut sa ii ceara baiatului sa renunte la ele? Inteleptul ii spuse tatalui sa-l aduca pe fiul sau din nou, peste o luna.

In timpul acelei luni, omul cel intelept renunta la a mai manca dulciuri si atunci cand veni baiatul insotit de tatal sau, el ii spuse: "Dragul meu copil, nu vrei sa incetezi sa ceri acele dulciuri, pe care tatal tau nu ti le poate cumpara?"

Din acea clipa, baiatul inceta sa mai ceara dulciuri.

Tatal il intreba pe intelept, "De ce nu i-ai cerut baiatului meu sa renunte la dulciuri, acum o luna?" Inteleptul raspunse:" Cum as fi putut sa ii cer sa renunte la dulciurile, pe care eu insumi mi le doream? In ultima luna insa am renuntat la ele."

Exemplul unei persoane este mai puternic decat doar cuvintele. Atunci cand cerem cuiva sa faca ceva, noi insine trebuie sa facem acelasi lucru. Nu ar trebui sa cerem nicodata ceva ce nu facem si noi.

Fii intotdeauna sigur ca vorbele tale sunt asemenea faptelor tale.

Roadele muncii
dupa Shazia Andaleeb

Traia odata un om bogat care avea insa un baiat lenes si pierde-vara. El ura munca si se delecta distrandu-se si jucandu-se toata ziua. Insa tatal lui isi dorea ca fiul sau sa devina un om muncitor si responsabil. El isi dorea ca fiul sau sa inteleaga valoarea muncii si a straduintei. El nu-si dorea un fiu lenes.

Intr-o buna zi el il chema pe baiat si ii spuse:"Astazi, vreau ca tu sa te duci si sa castigi ceva. Daca nu, nu vei primi nimic la cina."

Baiatul cel lenes, nu era obisnuit cu nici un fel de munca. Aceasta cerere a tatalui sau il sperie si el se duse plangand la mama lui.

Inima acesteia se topi la vederea lacrimilor din ochii fiului ei. Ea se nelinisti si incercand sa-l ajute, ii dadu un banut de aur.

Seara, cand tatal ii ceru fiului sa-i arate ce castigase in acea zi, acesta ii prezenta prompt banutul de aur, gandind ca tatal va crede ca el castigase acel banut prin munca lui.

Tatal insa ii ceru baiatului sa arunce banutul de aur, in fantana. Si baiatul il arunca.

Atunci tatal, care era un om intelept, intelese ca acel banut ii fusese dat baiatului de catre mama sa.

A doua zi, tatal o trimise pe sotia sa la parintii ei si ii ceru baiatului sa mearga sa castige ceva, sub amenintarea de a nu primi nimic de mancare la cina, in caz ca ar da gres.

De aceasta data, baiatul se duse plangand la sora lui, care il iubea mult si aceasta ii dadu si ea un banut de aur, din economiile ei.

Cand tatal ii ceru din nou sa vada ceea ce agonisise, baiatul ii arata banutul pe care i-l daduse sora lui.
Tatal ii spuse din nou sa-l arunce in fantana. Si el il arunca.

Din nou, intelepciunea tatalui ii arata ca banutul fusese daruit de sora baiatului. Astfel ca el o trimise pe fiica sa, la rudele sotului ei.

Si din nou tatal ceru fiului sa mearga sa castige ceva, ori de nu, va ramane nemancat.

Insa de aceasta data, nu mai era nimeni care sa-i sara in ajutor, astfel ca baiatul fu nevoit sa mearga la piata, sa caute de lucru.

Unul dintre negustori ii spuse ca ii plateste doi bani daca il ajuta la caratul marfurilor. Fiul cel lenes nu putu refuza si pana la sfarsitul zilei, plin de sudoare, isi implini munca. Picioarele ii tremurau, ceafa si spinarea il dureau.

Intorcandu-se acasa si dand tatalui sau banii castigati, cand acesta ii spuse din nou sa-i arunce in fantana, fiul striga disperat. Nu-si putea imagina sa-si arunce banii castigati cu greu, in acest fel. El spuse printre suspine: "Baba! Ma dor toate madularele. Spinarea mi-este zgariata si tu imi cer sa-mi arunc banii in fantana?"

La acestea, batranul sau tata zambi. El ii spuse fiului ca o persoana simte durere numai atunci cand roadele unei munci grele sunt risipite. Cu doua zile inainte fusese ajutat de mama si de sora lui, si de aceea nu il duruse sa arunce banii in fantana.

Fiul isi dadu atunci seama de valoarea muncii. El jura sa nu mai fie niciodata lenes si sa se ingrijeasca de averea tatalui sau. Tatal ii inmana cheile pravaliei sale si promise sa il sfatuiasca si sa-l ajute pentru tot restul vietii.

Inelul Regelui

Era odata, de mult, un om pios care le vorbea adesea oamenilor despre Islam.

Intr-o zi, le vorbea oamenilor despre Bismillah (In Numele lui Allah). El le spunea ca pot obtine o mare rasplata spunand Bismillah inainte sa inceapa a face orice lucru.

Si era si o fata nemusulmana in acea multime. Ei ii placu atat de mult ceea ce auzise, incat accepta Islamul. Astfel, ea urma acest obicei foarte bun: spunea Bismillah inainte sa inceapa ceva. Se intampla ca tatal ei - care nu era musulman - sa afle ca ea credea in Allah Unicul.

Oh! Va puteti imagina cat de suparat a fost!
Vedeti voi, el era Ministrul Regelui si ii era frica de faptul ca oamenii s-ar putea sa nu fie incantati auzind aceasta. Tatal ei incepu sa o ameninte, sperand si dorindu-si ca ea sa renunte la Islam. Insa ea nu renunta - pentru ca iubea atat de mult acest Islam minunat.

In culmea disperarii, tatal ei incerca sa scape de ea. El se duse la ea si-i dadu un inel. Acel inel era sigiliul cu care Regele obisnuia sa-si inchida scrisorile. Tatal ei ii spuse sa pastreze ea inelul pana cand el i-l va cere. Ea spuse Bismillah, lua inelul si il puse in buzunar.

Tarziu in intunericul noptii, cand doar greierii se auzeau, tatal se strecura in camera ei si fura inelul.

De necrezut, el arunca inelul in raul din apropiere! Planul lui era sa vada ce ii va face Regele fiicei lui; o va pedepsi, cu siguranta.

A doua zi de dimineata, un pescar sosi la casa Ministrului. El ducea cu el un peste, in dar. Ministrul ii multumi pescarului si spuse fiicei lui sa prepare pestele. Astfel, ea spuse Bismillah si se apuca sa curete pestele.

Cat de mirata a fost ea cand gasi in burta pestelui un inel care semana intocmai cu inelul pe care tatal ei i-l daduse in grija.

Ea cauta si cauta, insa nu-l gasi. Spunand Bismillah, puse din nou inelul in buzunar.
La cina, ea servi tatalui ei pestele. Dupa care, el ii ceru sa aduca inelul. Si ce facu fata? Sigur, ea spuse Bismillah si scoase inelul din buzunar. Tatal nu mai intelegea nimic.

El se aseza si cu capul in maini, ii povesti fetei ce facuse el cu inelul. Apoi o intreba plin de teama, unde il gasise ea. Ea raspunse ca il gasise in burta pestelui pe care il gatise. Ea povesti intreaga intamplare - cum spunea "In Numele lui Allah" de fiecare data cand facea un lucru.

Cand vazu tatal ei binecuvantarea din Bismillah, el accepta Islamul pe loc, Alhamdulillah.

Barfitoarea

Odata, o femeie raspandi un zvon despre un vecin. Dupa cateva zile, intreaga comunitate cunostea povestea. Persoana in cauza fu profund lezata si ofensata.

Mai tarziu, femeia raspunzatoare pentru raspandirea acelei barfe, afla ca lucrul respectiv nu era deloc adevarat. Ei ii paru tare rau si se duse la un intelept, sa intrebe cum ar fi putut repara stricaciunea.

"Du-te la piata" spuse el "cumpara un pui si taie-l. Pe urma, in drum spre casa, smulge-i penele una cate una si arunca-le de-a lungul drumului." Desi surprinsa de sfat, femeia facu ce i se spuse.

A doua zi, inteleptul spuse: "Acum du-te si aduna toate penele pe care le-ai aruncat ieri si adu-le la mine."

Femeia urma acelasi drum, insa, spre disperarea ei, vantul spulberase toate penele. Dupa ore de cautare, ea se intoarse doar cu trei pene in mana ei.

"Vezi", spuse batranul intelept, "este usor sa le arunci, insa este imposibil sa le aduni inapoi. Asa este cu barfa. Nu iti ia mult sa raspandesti un zvon, insa odata ce ai facut-o, nu poti niciodata sa repari raul facut."

********************


"O, voi cei care credeti! Feriti-va cu strasnicie de banuieli, caci banuieli sunt un pacat! Nu va iscoditi si nu va ponegriti unii pe altii! Oare voieste vreunul dintre voi sa manance carnea fratelui sau mort? [Nu!] Voi ati urat aceasta! Si fiti cu frica de Allah, fiindca Allah este Iertator si Indurator"
[Surah Hujurat 49:12]

inshaAllah, vor urma si altele...

Adevarul

A spune adevarul este un obicei foarte bun. Daca spui mereu adevarul, poti scapa de o multime de necazuri! Iata povestea unui om care facea o multime de lucruri rele, insa promisiunea lui de a spune adevarul, l-a salvat!

Un om veni o data la Profetul Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, si spuse: "Oh, Profet al lui Allah, am o gramada de obiceiuri rele. La care dintre ele sa renunt mai intai?" Profetul pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, spuse: " Renunta mai intai la a mai spune minciuni si spune intotdeauna adevarul." Omul promise sa faca intocmai si pleca acasa.

In acea noapte omul se pregati sa mearga la furat. Inainte sa iasa din casa, el se gandi o clipa la promisiunea facuta Profetului pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui. "Daca maine Profetul ma va intreba unde am fost asta noapte, ce ii voi spune? Sa-i spun ca am fost la furat? Nu, nu pot sa spun asa ceva. Insa nu pot nici sa mint. Daca spun adevarul, toti vor incepe a ma ura si ma vor numi un hot. Voi fi pedepsit pentru furt."

Asa ca omul se decise sa nu mai mearga la furat in acea noapte, si renunta la acest obicei urat.

A doua zi, vrand sa bea vin, isi spuse in sinea lui: "Ce sa-i spun Profetului daca ma intreaba ce am facut in cursul zilei de azi? Nu pot spune o minciuna, si daca spun adevarul, oamenii ma vor ura, pentru ca un musulman nu are voie sa bea vin." Si astfel renunta la obiceiul de mai bea vin.

In acest fel, de oricate ori omul se gandea sa faca ceva rau, el isi aducea aminte de promisiunea facuta, de a spune mereu adevarul. Unul cate unul, el renunta la toate lucrurile rele si deveni un musulman si un om foarte bun.

Daca spui mereu adevarul, vei fi un om bun, un musulman bun, pe placul lui Allah. Daca Allah - Creatorul nostru - este multumit de noi, El ne va rasplati cu Paradisul, care este un loc al fericirii fara de sfarsit.

PROMITE SI TU: VOI SPUNE INTOTDEAUNA ADEVARUL

Assalamu alaykum!

Lui Abdullah ibn Umar ibn Al-Khattab, fiul lui Umar ibn Al-Khattab (Allah sa fie multumit de ei) ii placea sa ofere oamenilor salutul de pace (salaam).

El il vazuse pe Profet, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, spunand salaam tuturor, tineri si batrani, bogati si saraci, spunea salaam pana si copiilor care se jucau pe strada.


Abdullah il iubea foarte mult pe Profet pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, si ii placea sa faca exact ceea ce facea Profetul pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, el insusi. Astfel ca oferea si el salaam tuturor.

In fiecare zi, Abdullah se ducea in piata, dadea ocol magazinelor, mergea acolo und musulmanii vindeau diferite marfuri, insa desi facea aceasta in fiecare zi, el nu cumpara nimic. Ce facea el, mergand in piata, in fiecare zi?

Abdullah oferea salaam! El saluta negustorii, si oamenii din strada. Saluta pe cei care sedeau si pe cei care stateau in picioare. Saluta pe oricine intalnea, mic si mare.

Cineva observa aceasta si il intreba pe Abdullah de ce venea in piata in fiecare zi, fara sa cumpere nimic. "Vii zilnic in piata, fara gres, insa nu cumperi, nici nu vinzi, nici nu te tocmesti. Nu cauti prin magazine si nu stai la discutii cu negustorii. Vii mereu in piata si pleci din nou, fara sa te opresti nicaieri. De ce faci aceasta?"

"Vin in piata sa ofer salaam oamenilor!" raspunse Abdullah, "Nu ca sa cumpar."

"Daca vi se da binete, raspundeti cu binete inca si mai frumos sau [cel putin] raspundeti!
[Surah Nisa, 4: 86]

"Calaretul sa-l salute pe cel care merge pe jos, si cel care merge pe jos sa-l salute pe cel asezat, si grupul mai mic sa salute grupul mai mare, si cel tanar pe cel batran."
[Sahih al-Bukhari]

Saracul

Era o adunare obisnuita. Profetul (salAllahu alayhi wasalam) sedea la locul sau si companionii erau in jurul sau ascultand cuvintele sale intelepte si calauzitoare. Deodata un om sarac si zdrenturos venii, saluta adunarea: " Assalamu Alaikum" si gasind un loc liber, se alatura, asezandu-se. Profetul (salAllahu alayhi wasalam) le spusese ca toti musulmanii sunt frati si in adunari sa se aseze acolo unde gasesc un loc liber, fara deosebire.

Se intampla insa, ca saracul sa se aseze langa un om bogat. Acesta se simti deranjat si incerca sa stranga marginea straiului sau, langa el, astfel ca saracul sa nu il atinga. Profetul (salAllahu alayhi wasalam) observa aceasta si adresandu-se omului bogat, ii spuse:

"Poate ca iti este frica ca saracia lui sa nu te afecteze?"
"Nu, Oh, Mesager al lui Allah," spuse el.
"Atunci poate ca ti-e teama ca ceva din averea ta sa nu treaca asupra lui?"
"Nu, Oh, Mesager al lui Allah".
"Sau iti este teama ca hainele tale sa nu se murdareasca din cauza lui?"
"Nu, Oh, Mesager al lui Allah".
"Atunci de ce te-ai tras la o parte si ai strans haina pe langa tine?"

Omul cel bogat spuse: "Marturisesc ca am facut un lucru foarte urat, a fost o greseala si o recunosc. Vreau sa o ispasesc si ii voi da acestui frate musulman o jumatate din averea mea, pentru a fi poate iertat."

Auzind aceasta, saracul se ridica si spuse: "Oh Profet al lui Allah, nu accept aceasta oferta."

Oamenii din jur fura foarte surprinsi. Saracul insa explica:
"Oh, Profet al lui Allah, refuz oferta sa pentru ca ma tem sa devin la fel de trufas si sa ma port cu fratii mei musulmani, in felul in care s-a purtat el cu mine."

"Iata ca voi sunteti chemati sa cheltuiti pe calea lui Allah. Si unii dintre voi sunt zgarciti, iar acela care este zgarcit este zgarcit numai spre paguba lui insusi. Allah este deajuns pentru Sine, iar voi sunteti saraci. Iar de va veti intoarce, El va va inlocui cu un alt neam si apoi aceia nu vor fi asemenea voua."
[47: 38]

"...Purtati-va bine cu parintii, cu rudele, cu orfanii, cu sarmanii, cu vecinul apropiat si cu vecinul strain, cu tovarasul de alaturi, cu calatorul de pe drum si cu cei stapaniti de mainile voastre drepte, caci Allah nu-i iubeste pe cel trufas si pe cel laudaros!"
[4: 36]

Sacrificiul lui Ali

"Uite! Am gasit luna," striga micutul Ali, tatalui sau.
"Unde?" intreba Abdullah, fratele mai mare cu zece ani, al lui Ali.
"Vezi pomul cel mare? Chiar langa el", raspunse Ali.
Baietii incercau sa zareasca luna noua, pentru inceputul lunii DhulHijjah. Sarbatoarea de EID urma sa fie la zece zile dupa ziua in care zareau luna noua.
"Oh, da o vad acum", spuse Abdullah
"Tati, margem maine sa cumparam o capra?", intreba Ali.
"Sigur, mergem maine, dupa Rugaciunea de Dhur", raspunse tatal.

A doua zi, baietii se urcara in masina impreuna cu tatal lor. Voiau sa mearga in satul vecin, sa cumpere o capra pe care sa o sacrifice in Ziua de Eid, in amintirea a ceea ce a facut Profetul Ibrahim (Abraham), alayhi salam.
"O sa aducem de data aceasta capra acasa", spuse tatal, "asa ca va trebui sa aveti grija de ea si sa o hraniti. Va puteti si juca cu ea."
"Yuhuu, o sa am grija de ea", spuse Ali, "o sa o invat smecherii!"

Baietii si tatal lor gasira in sfarsit o capra si o adusera acasa. A doua zi, Ali se trezi devreme mult inainte de cum obisnuia sa se trezeasca. Se spala si se imbraca, si se duse afara sa se joace cu capra. Fratii lui, Uthman si Abdullah, erau deja afara si se jucau cu ea.

"Assalamu alaikum," ii spusera ei.
"Wa-alaikum as salam," raspunse Ali.
"Am decis sa ne ingrijim pe rand de capra. Fiecare dintre noi o va ingriji cate o zi. Tu poti sa fii primul " spuse Abdullah.
"Bine," spuse Ali, "unde este mancarea ei?"
"Chiar aici" raspunse Abdullah, aratand spre mancarea ascunsa intr-un colt.
"Sa te asiguri ca-i dai destul fan si apa" spuse Uthman.
Ali o chema pe capra. Ea veni supusa la el si manca mancarea. Apoi bau putina apa.
Baietii se ingrijira de ea pe rand, pana in Ziua de Eid. O plimbara prin vecini, ba chiar o data , cand Abdullah iesi la moschee pentru Rugaciunea de Maghrib, capra se lua dupa el. Baietii incepura sa iubeasca capra foarte mult. Dupa Rugaciunea de Eid, in Ziua de Eid, familia se intoarse acasa. Venise vremea sa sacrifice capra.

"T-t-taaati, de ce vrei sa o-m-m-moori capra?" intreba Ali, care era gata sa planga, cand tatal isi ascutea cutitul.
"Trebuie sa o omoram, pentru ca Allah ne-a poruncit aceasta" veni raspunsul. "In fiecare Eid-ul Adha, Musulmanii din toata lumea, cei care isi pot permite, sacrifica o capra, o oaie, o vaca sau o camila. Profetului Ibrahim, alayhi salam, i-a fost poruncit de catre Allah sa-si sacrifice fiul, ca un test. El era pe cale sa faca aceasta, pentru ca era porunca lui Allah, insa Allah ii darui un berbec pentru sacrificiu, si Ibrahim, alayhi salam, il sacrifica pe acela. Ca o comemorare a acestui mare sacrificiu, Musulmanilor li se cere sa sacrifice un animal. Si tu vei sacrifica un animal, cand vei fi mare."

Ali nu raspunse si privi cum tatal lui sacrifica capra. Apoi fugi in casa, pentru ca nu putea suporta sa o vada murind.
Abdullah se duse dupa el, si ii explica inca o data ceea ce tatal spusese inainte. Ali intelese in sfarsit, insa era trist.
Baietii il ajutara mai apoi pe tatal lor cu restul muncii. Stand pe ganduri, Ali realiza ca tocmai invatase intelesul cuvantului "sacrificiu": renunti la ceva ce iubesti, pentru un scop mai inalt. El se inveseli, pentru ca acum stia ca omorasera capra pentru ca Allah le poruncise aceasta. Apoi o zbughi spre casa unde o ajuta pe mama lui la curatatul carnii.

Cele trei curmale

A'isha, sotia binecuvantata a Profetului, (salAllahu alayhi wasalam), era o persoana foarte primitoare si darnica. Ei ii placea sa primeasca oaspeti si petrecea clipe fericite ingrijindu-se de ei.

O data, o femeie veni sa o vada pe A'isha, aducand cu ea pe cele doua fiice ale ei. A'isha o primi, zambind si urandu-i bun venit, si curand, cele doua femei incepura sa stea de vorba.

Insa A'isha era ingrijorata, ea voia sa ofere ceva oaspetilor insa in acea vreme, era foarte greu in Medinah. Adesea, oamenii flamanzeau iar in casa Profetului lui Allah, nu se facea focul, zile in sir. Era greu cu mancarea, pana si curmalele erau rare.

A'isha se hotara sa caute prin casa in speranta sa gaseasca ceva sa ofere oaspetilor ei. Odaia in care ea isi primise oaspetii era atat de mica incat sculandu-se in picioare, A'isha aproape atinse tavanul cu capul.
Nu-i lua vreme multa sa caute peste tot, si isi dadu seama repede ca nu avea mult de oferit. Si totusi, gasise trei curmale. A'isha le dadu oaspetilor ei, care o privira cu recunostinta.

Femeia dadu cate o curmala fiecarei copile, si ele le apucara cu repeziciune; erau foarte flamande, caci nu macasera de cateva zile. Mama lor retinu ultima curmala pentru ea, insa nu o manca. O tinu in mana, in timp ce vorbea cu A'isha.


Fiind foarte flamande, fetitele inghitira repede curmalele lor. Terminand, ele incepura sa priveasca la ultima curmala, pe care mama lor o tinea in mana ei.

Mama lor le vazu si zambi. Ea stia exact ce voiau ele, si ceea ce trebuia ea sa faca. Astfel, ea rupse ultima curmala in doua si dadu cate o jumatate fiecarei fetite.

A'isha fu foarte miscata de marea dragoste si de sacrificiul mamei si de cum sosi Profetul lui Allah (salAllahu alayhi wasalam), acasa, ea ii povesti ce se intamplase.

"Cu adevarat", spuse Profetul lui Allah, (salAllahu alayhi wasalam) " femeia aceasta a intrat in Paradis pentru dragostea si blandetea pe care ea a aratat-o fetitelor ei. Allah va avea mila de ea, pentru ca ea a avut mila de ele."

Tusea

Hakim tusea toata noaptea si nu putea dormi. Mami il duse la doctor pentru ca sa-i dea un sirop de tuse. In acea noapte si in cea urmatoare, nu s-a simtit nici o imbunatatire in tusea lui.
A doua zi mami vorbi cu prietena ei si aceasta ii sugera sa-i prepare un remediu natural. Prietena ei, Jasmina, spunea ca ea folosea leacuri facute in casa pentru toata familia si ca erau sanatosi, prin Voia lui Allah subhanahu wa ta'ala.

Mami ii dadu lui Hakim medicamentul. Hakim spuse, "Bismillah (in Numele lui Allah)."
Mami spuse, "Sa facem Dua la Allah subhanahu wa ta'ala. El este Cel care ne face sanatosi."
Atunci Hakim spuse,"Ya Allah! Fa-ma sanatos!"

Prima noapte Hakim a tusit, insa nu atat de rau. Cu fiecare noapte ce trecea mami observa ca Hakim tusea din ce in ce mai putin si Hakim avea un somn din ce in ce mai linistit.

Dupa cateva zile, Hakim dormea deja toata noaptea fara sa tuseasca. Hakim voia sa impartaseasca aceasta veste bunicii sale, asa ca o chema si ii spuse, "Buni, tusea mea s-a dus, Alhamdulillah ( Slava lui Allah subhanahu wa ta'ala). Pot dormi toata noaptea. Medicamentul a lucrat bine. Trebuie sa-l folosesti si tu cand tusesti."

Bunica spuse, "Alhamdulillah, esti bine din nou. Hakim, medicamentul a fost bun doar pentru ca Allah subhahau wa ta'ala a voit asta. Ar trebui sa spui: prin voia lui Allah subhanahu wa ta'ala, medicamentul a lucrat bine si eu nu mai tusesc. Alhamdulillah."

de Jamil Momand

Intr-o noapte, profetul Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, dormea langa Ka´ba in Meca, cand Ingerul Gabriel a venit la el si l-a atins cu piciorul. Profetul, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, s-a trezit dar nu l-a vazut pe Inger, asa ca si-a lasat capul jos ca sa doarma din nou, gandind ca poate a fost doar un vis. Arhanghelul a incercat, din nou, sa-l trezeasca pe Profet, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, din somnul sau cel adanc, dar abia dupa cea de-a treia incercare, Profetul, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, s-a ridicat. Atunci, Ingerul Gabriel l-a luat de un brat si l-a dus la Marea Moschee. La poarta; il astepta o fiara alba care semana cu un cal gigantic. Din spatele sau ieseau doua aripi uriase si fiecare pas facut de acest animal era mai mare decat orizontul indepartat.
Profetul, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, s-a urcat pe spatele fiarei, care se numea Buraq, in timp ce Ingerul Gabriel statea langa ei, aratand drumul de urmat catre nord, pana la orasul Ierusalim. Dintr-o clipire, ei au si ajuns la orasul vechi si, acolo, s-au intalnit cu un grup de profeti: Ibrahim, Musa si Isa, si multi altii. Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, a coborit de pe Buraq si i-a indrumat pe profeti in rugaciune la Domul Stancii. Dupa rugaciune, doua vase au fost aduse dinaintea Profetului Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, unul umplut cu vin si altul cu lapte. Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, insa a baut doar din vasul ce continea lapte. Gabriel a spus apoi: "O Mohammed, tu te-ai bucurat de ceea ce este pur si ai indepartat ce este inpur. Cu siguranta, tu iti vei indruma oamenii catre credinta lui Allah".
Condus de Ingerul Gabriel, Profetul Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, a inceput calatoria sa prin cele sapte ceruri unde el a vazut multi alti profeti. Au fost acolo Musa, Ibrahim, Nuh si multi altii. Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, de asemenea, l-a vazut pe Yusef si a fost uimit de cat de frumos arata acesta. Cand a urcat catre treapta cea mai inalta a Universului, el a vazut un tron puternic. Buraq s-a oprit si Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, a coborat, aflandu-se singur in fata Jujubierului . Jujubierul marcheaza sfarsitul tuturor cunostintele pamantene si, dincolo de acesta, nimeni nu stie ce exista, cu exceptia lui Allah. Apoi, Allah a revarsat Lumina Divina asupra Jujubierului, care a devenit extraordinar de luminos, dupa care Profetul, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, si-a lasat privirile asupra copacului si a spus: "Imi gasesc refugiul in Lumina Harului Tau, oh Allah Atotputernicule". La Jujubier, Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, a primit pentru musulmani invatatura pentru salat, ultima parte a Surah al-Baqarah si porunca de la Allah ca fiecare musulman sa se roage de cincizeci de ori pe zi.
Profetului Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui; i-a fost, de asemenea, aratata si profunzimea Iadului unde a vazut multe lucruri inspaimantatoare. El a vazut oameni care aveau stomacurile marite atat de mult incat nici nu puteau macar sa stea jos. Fiind supusi la asa mare suferinta, Profetului, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, i s-a spus ca acestia erau oamenii care au tinut orfanii departe de proprietatile care erau de drept ale lor si le-au folosit pentru ei insisi. Profetul, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, a vazut, de asemenea, oameni care aveau in fata lor doua platouri cu carne. Unul avea carne gatita proaspat si care era buna de mancat, in timp ce in celalalt era carne care era stricata si urat mirositoare. Acesti oameni mancau insa doar din carnea putreda. Profetului, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, i s-a spus ca ei au fost aceia care obisnuiau sa comita adulter si curvie. Mai era, de asemenea, un alt grup de oameni care incerca sa vorbeasca dar care, de fiecare data cand deschideau gura s-o faca, un cutit ascutit era gata sa le taie limbile. Profetului, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, i s-a spus ca acestia erau oamenii care au vorbit rau in spatele colegilor lor musulmani.
Profetul, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, a pornit apoi drumul de intoarcere pe Pamant. In timp ce mergea in jos, Musa l-a oprit si l-a intrebat: "Cate rugaciuni au fost stabilite pentru tine?". "Cincizeci", i-a raspuns Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui. Musa i-a spus apoi: "Rugaciunea congregationala are mare greutate si oamenii tai sunt slabi. Intoarce-te la Domnul tau si cere-i Lui sa-ti usureze sarcina pentru tine si oamenii tai". Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, i-a urmat sfatul prietenului sau si s-a intors la Allah sa-i ceara o reducere a numarului rugaciunilor zilnice. Allah a dat deoparte zece rugaciuni si Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, a pornit, din nou, pe drumul de intoarcere catre Pamant. Musa l-a oprit iarasi pe Profet; Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui; si i-a spus ca numarul de rugaciuni este inca prea mare. Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, s-a intors, astfel, la Allah de cateva ori ca sa-i reduca numarul de rugaciuni, pana cand a ajuns la cinci rugaciuni zilnice. Musa, din nou, i-a spus ca e prea mult, dar Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, i-a raspuns: "M-am intors la Domnul meu atat de multe ori si i-am cerut Lui atat de mult incat mi-e rusine. Nu o sa mai merg din nou, dar am asigurarea Lui ca cine va face cinci rugaciuni zilnice va avea rasplata pentru cincizeci".
Profetul, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, a continuat coborarea din Rai catre Ierusalim. De acolo, Profetul, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, s-a intors la Mecca. Era inca noapte, cand a ajuns in locul unde dormise numai cu cateva ore mai inainte. Noaptea petrecuta la Ierusalim a fost numita apoi Al-Isra´a si urcarea lui Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, in Rai, cunoscuta drept Al-Mi´raj.
A doua zi, Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, s-a dus la Moschee si a inceput sa vorbeasca oamenilor de calatoria sa miraculoasa. Musulmanii, care erau slabi in credinta, s-au indoit de vorba Profetului, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui. Ei au crezut ca este imposibil pentru oricine sa faca toate acele lucruri intr-o singura noapte. Dar musulmanii adevarati l-au sustinut si aparat. Unul dintre cei mai buni prieteni ai Profetului, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, era Abu Bakr. Dupa ce a auzit despre calatoria faimoasa a Profetului, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, Abu Bakr a spus :"Daca Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, spune asta, atunci trebuie sa fie adevarat. De ce trebuie sa ne indoim de el? El mi-a spus tot timpul ca, Coranul a venit din Rai si eu il stiu pe el ca vorbind adevarul. Acela face mai mult decat ce l-ati chestionat despre ziua de azi". Dupa calatoria din acea noapte, Profetul, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, a capatat o noua tarie si incredere. El a fost sigur ca poate duce la indeplinire misiunea sa de a calauzi oamenii in credinta in Islam. Acesta a fost, de asemenea, timpul in care oamenii din Medina au auzit despre noua religie numita Islam. Ei l-au invitat pe Profet, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, in orasul lor si, cativa ani mai tarziu, el a facut Hijra in acel oras. Minunata noapte Isra´a si Mi´raj l-a ajutat pe Profet, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, cat si pe musulmani care au devenit mai puternici in credinta lor, permitandu-le sa depaseasca inchinarea la idolii Mecai din acele timpuri.

sursa: http://special.worldofislam.info/ind...?page=children

assalamu alaikum wa rahmatu-llahi wa barakatuhu,

draga surioara, Allah subhanahu wa ta'ala sa te rasplateasca, asteptam, inshaAllah, cu nerabdare, si alte postari :give_rose:

BarakAllahu fiki!

de Jamil Momand



Allah a facut oamenii numai pentru un singur lucru: sa aleaga a-i servi Lui. Ar fi putut sa ne faca precum Ingerii care trebuie sa asculte si care, niciodata, nu ies din cuvantul Lui. Dar, El a vrut sa faca o creatura care sa poata sa aleaga sa-L iubeasca. Nu este mai important ca cuiva sa-i placa sa fie langa tine, decat sa fie obligat sa fie in jurul tau?
Allah ar fi putut, de asemenea, sa ne faca precum Jinii, care pot merge oriunde in univers si care pot fi buni sau rai, dar care nu pot vedea nicio frumusete in creatia lui Allah. Ei doar traiesc si fac tot ceea ce fac.

Oamenii il pot iubi pe Allah, sau sa uite de El. Ei il pot urma pe Allah, sau pot sa nu asculte Comenzile Sale. Ei pot fi cele mai bune creaturi din univers sau cele mai rele. Allah a spus ca ne-a facut ca sa fim cei mai buni. Singurul lucru este ca daca noi nu incercam sa fim cei mai buni, putem merge in jos, sa devenim cei mai rai.
"Jur pe timp!
Ca omul va fi in pierdere,
Afara de aceia care cred si implinesc fapte bune si se indeamna unul pe altul catre Adevar si se indeamna unul pe altul la rabdare. [103: 1-3]

Avem o multime de responsabilitati pe umerii nostri. Scurtul nostru timp pe pamant este un test pentru fiecare dintre noi. Ne nastem, crestem si, pe urma, murim. In acest timp, invatam despre bine si rau, auzim despre Allah, intr-un fel sau altul, si ne folosim mintea ca sa ne gandim la viata si la ce inseamna ea.
Daca alegem noi insine sa fim buni, sa credem in Allah si sa traim dupa Islam, atunci am trecut testul. Dupa ce trupurile noastre mor, sufletul din noi se trezeste in lumea adevarata, lumea cealalta. Apoi, vom fi lasati in cel mai fabulos loc din toate: Paradisul. Nu vom mai muri niciodata si nu vom mai fi tristi sau nefericiti acolo.
Dar, daca ne lasam pe noi insine sa facem lucruri rele, sa uitam de Allah si sa respingem Islamul, atunci am picat testul, si in lumea cealalta sufletele noastre vor fi trimise intr-un loc pentru a fi pedepsite. Acel loc inspaimantator este focul Iadului. De ce meritam sa fim pedepsiti? Pentru ca Allah ne-a dat minte sa (ne) gandim si toate dovezile din lume sa credem in El, dar noi alegem sa urmam calea cea rea. Haideti sa incercam, din rasputeri, sa trecem testul acestei vieti si sa evitam focul Iadului.



Hijra la Medina

de Jamil Momand



Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, s-a trezit brusc. Ce este acel zgomot? El si-a infasurat mantia strans in jurul sau pentru a se incalzi, stand absolut nemiscat si ascultand. Aici, in Mecca, el stie ca are multi dusmani. Cand Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, a inceput sa predice despre Allah, spunand oamenilor sa scape de idolii la care se inchinau, multi au devenit foarte furiosi. Ei se inchinau idolilor lor de mult timp, si pe langa asta, zeitatile din Kabah au adus negustorie si bani in Mecca. Oamenii nu-si vor schimba caile lor doar pentru ca Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, a spus ca ar trebui. Cine credea el ca era, oricum?

O ruga rapida veni de pe buzele lui Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, apoi il trezi pe tanarul sau discipol, Ali, (Allah sa fie multumit de el) care dormea langa el.
"Este timpul", a spus Profetul, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui.

Oricine stie ca erau oameni care complotau sa-l ucida pe Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, dar nimeni nu stia cand. Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, si prietenii sai au intocmit planuri de a parasi Mecca pentru Medina. Oamenii din Medina au devenit nerabdatori sa-l aiba pe Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, ca liderul lor, spre deosebire de Meccani. Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, si Abu Bakr, (Allah sa fie multumit de el) marele sau prieten si sustinator, au planuit sa scape in miezul noptii. Ali (Allah sa fie multumit de el) trebuia sa ia mantia lui Mohamed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, si sa se prefaca a dormi in patul Profetului, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui.
Asta trebuia sa le dea lor mai mult timp sa scape. Era foarte important sa se asigure ca Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, va ajunge in Medina viu.
Ali s-a intins pe rogojina lui Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, sudoarea stralucindu-i pe frunte. Ochii sai erau larg deschisi si el asculta orice mic sunet.
Profetul, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, s-a strecurat afara in liniste, in timp ce Ali auzi voci spunand: "Mohammed este acolo adormit. In zori, cand el va pasi pe usa, noi il vom linisti pe vecie".

In zori, fugarii plecasera de mult.
Grupul de asasini se furisa in jurul casei unde dormea Ali. Ei au aruncat usa cat colo, deschizand-o, ... dar s-au oprit uimiti sa constate ca numai Ali se afla inauntru. El era prea tanar ca sa aiba vreo importanta. Asasinii l-au lasat cu dezamagire, si au fost atat de surprinsi, incat i-au dat voie lui Ali sa-i dea la o parte si sa iasa din casa.

Intre timp. Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, si Abu Bakr (Allah sa fie multumit de el) au evitat drumul de la Mecca catre Medina, unde puteau fi vazuti si prinsi, cu siguranta. Erau desculti, mergeau pe jos, urcand pantele stancoase ale pesterilor aproape de Mecca. Erau acoperiti de praf, epuizati si insetati.
Abu Bakr era, in schimb, furios si temator. El nu putea sa creada ca un Mesager al lui Dumnezeu, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, trebuia sa se ascunda asa. El l-a chemat pe Dumnezeu in ajutor.
Profetul, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, l-a imbarbatat, spunandu-i: " Dumnezeu te va auzi".

(Pana) la caderea noptii ei au ajuns la pesteri dar, deja, puteau sa auda copitele cailor dusmanilor lor, aproape langa ei. Ce puteau sa faca? Abu Bakr incepu sa dispere. "Ce trebuie sa facem?", a spus el. "Suntem numai noi doi".
Mohammed, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra Lui, l-a impins in cea mai apropiata pestera. "Tu gresesti", a spus el. "Suntem trei". Pasii puteau fi auziti in gura pesterii. Abu Bakr si-a tinut respiratia. Apoi, s-a auzit o voce. "Nu, ei nu pot fi aici. Este acoperita cu panze de paianjeni si cuiburi si ramuri. Nimeni nu a mai fost pe aici de cand Mohammed s-a nascut". Apoi se auzi sunetul oamenilor indepartandu-se, copitele cailor pierzandu-se in departare. Abu Bakr dadu drumul unui oftat lung. Il lauda pe Dumnezeu, dar era prea speriat ca sa se miste.
"Si ce-au vrut sa zica cu panze de paianjeni, cuiburi si ramuri"?

El deschise ochii. Pestera nu mai arata la fel. Deasupra intrarii era, intr-adevar, o frumoasa, argintie panza de paianjen, si peste ea o creanga cu un cuib unde un porumbel sta, gangurind usor. "Cum s-a intamplat asta?", a intrebat Abu Bakr, (Allah sa fie multumit de el) dar Profetul, Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, s-a intors, simplu, catre prietenul sau si a zambit.
Cand cei doi au fost siguri ca dusmanii au plecat, au parasit pestera care i-a protejat, si si-au continuat drumul, in siguranta, catre Medina.



sursa: http://special.worldofislam.info/ind...?page=children

Quote:

---

Originally Posted by ummraschid

assalamu alaikum wa rahmatu-llahi wa barakatuhu,

draga surioara, Allah subhanahu wa ta'ala sa te rasplateasca, asteptam, inshaAllah, cu nerabdare, si alte postari :give_rose:

BarakAllahu fiki!

---

Draga surioara, dupa cum vezi, indemnul tau a fost de folos!
Sper ca aceste povestioare sa fie ascultate sau citite cu placere de cei mici, dar mai ales, sa fie sursa de invatatura pentru toti.

:006:
:salam:

Un baiat orb statea si cersea langa o cladire, tinandu-si palaria intre picioare; avea agatat langa el un afis, pe care scria:
“Sunt orb, va rog, ajutati-ma!”
In palarie erau numai cativa banuti.
Un om a trecut pe acolo, a scos cativa banuti din buzunar si i-a pus in palarie, apoi a luat afisul, s-a intors si a scris cateva cuvinte. L-a pus apoi la loc, astfel incat oricine trecea putea sa vada noile cuvinte.
In scurt timp palaria a inceput sa se umple. Mult mai multi oameni ii dadeau bani baiatului orb. In dupa-amiaza aceea, barbatul care schimbase afisul veni sa vada cum stateau lucrurile. Baiatul i-a recunoscut pasii si l-a intrebat:
“Tu esti cel care mi-ai schimbat afisul de dimineata? Ce ai scris?”
Omul spuse: “Am scris doar adevarul. Am spus ceea ce ai spus si tu, dar intr-un fel diferit.”
Ceea ce scrisese era:
“Astazi este o zi minunata si eu n-o pot vedea!”
Crezi ca prima inscriptie si cea de-a doua sunt identice?
Desigur ca ambele spuneau oamenilor ca baiatul era orb. Insa prima, o facea pur si simplu. A doua, le spunea oamenilor ca ei sunt foarte norocosi ca nu sunt orbi, ca pot vedea.
Ar trebui sa ne surprinda ca aceasta a avut un efect puternic?

“El este Cel care a creat pentru voi auzul, vazul si inimile.
Insa nici auzul, nici vazul, nici inimile lor nu le-au fost de niciun folos.
Insa voi sunteti atat de putin multumitori!”
(Surat Al-Mu'minun: 78)

Quote:

---

Originally Posted by maryam

:006:
:salam:

Un baiat orb statea si cersea langa o cladire, tinandu-si palaria intre picioare; avea agatat langa el un afis, pe care scria:
“Sunt orb, va rog, ajutati-ma!”
In palarie erau numai cativa banuti.
Un om a trecut pe acolo, a scos cativa banuti din buzunar si i-a pus in palarie, apoi a luat afisul, s-a intors si a scris cateva cuvinte. L-a pus apoi la loc, astfel incat oricine trecea putea sa vada noile cuvinte.
In scurt timp palaria a inceput sa se umple. Mult mai multi oameni ii dadeau bani baiatului orb. In dupa-amiaza aceea, barbatul care schimbase afisul veni sa vada cum stateau lucrurile. Baiatul i-a recunoscut pasii si l-a intrebat:
“Tu esti cel care mi-ai schimbat afisul de dimineata? Ce ai scris?”
Omul spuse: “Am scris doar adevarul. Am spus ceea ce ai spus si tu, dar intr-un fel diferit.”
Ceea ce scrisese era:
“Astazi este o zi minunata si eu n-o pot vedea!”
Crezi ca prima inscriptie si cea de-a doua sunt identice?
Desigur ca ambele spuneau oamenilor ca baiatul era orb. Insa prima, o facea pur si simplu. A doua, le spunea oamenilor ca ei sunt foarte norocosi ca nu sunt orbi, ca pot vedea.
Ar trebui sa ne surprinda ca aceasta a avut un efect puternic?

“El este Cel care a creat pentru voi auzul, vazul si inimile.
Insa nici auzul, nici vazul, nici inimile lor nu le-au fost de niciun folos.
Insa voi sunteti atat de putin multumitori!”
(Surat Al-Mu'minun: 78)

---

assalamu alaykum wa rahmatu-llahi wa barakatuhu,

Allah subhanahu wa ta'ala sa te rasplateasca pentru povestire, pentru tot ce faci, draga surioara, cat este de adevarat, subhanAllah...nicicand nu am putea fi suficient de recunoscatori pentru binecuvantarile de la Allah ta'ala, indiferent ce am face!!!...si cat de putin facem, cu toate acestea...

:006:
:salam:
Pe noi toti draga mea draga.
Inshaa ALLAH esti bine...!?
Bunul ALLAH sa-ti dea putere sa treci cu bine peste toate si noua(tuturor), sa ne raspunda rugilor si sa te avem mereu printre noi.
Chiar daca repet, am sa tot spun: fara tine nu este la fel. Sunt sigura ca ceea ce emana postarile tale sunt un ajutor real ptr foarte multi dintre cei care intra, citesc, intreaba, se gandesc.
ALLAH sa fie multumit de tine si sa te rasplateasca numai cu bine in dunia si ahirah.
:give_rose: :give_rose: :give_rose:

Copilul bine crescut

Într-un sat din câmpie, s-au întâlnit la fântână trei femei. Două dintre ele nu încetau să-şi laude băieţii. Cea de-a treia însă, nu spunea nimic, cu toate că avea şi ea un băiat de care nu s-ar fi putut plânge. Au luat cele trei femei câte o găleată cu apă şi au plecat împreună înapoi, spre casă. Pe drum, s-au întâlnit cu cei trei copii, care se jucau într-o livadă.
- Ia uite-l pe-al meu, a zis prima femeie. E aşa de puternic.
- Dar al meu, zise şi a doua, e priceput la toate.
Nici de această dată, cea de-a treia femeie nu a spus nimic, însă copilul ei, văzându-şi mama, s-a grăbit să vină şi să ia el găleata. Ceilalţi doi băieţi au început să râdă şi au rămas să se joace mai departe. Acum se vedea adevărul. Din modestie, cea de-a treia femeie nu se lăudase cu feciorul său, dar, în locul ei, vorbeau faptele…

....................

poveste pentru Abbu ! :

Demult, trăia un bătrân, om cu fiica lui Dumnezeu, ce-şi câştiga traiul trecând călătorii, cu barca sa, de pe un mal pe celălalt al unui râu.
- Într-o zi, în timp ce moşul îl trecea cu barca pe un tânăr, acesta observă că pe fiecare vâslă este ceva scris şi întrebă:
- De ce ai scris pe o vâslă “credinţă” şi pe cealaltă “fapte bune”?
- Fiindcă acestea două mă conduc în viaţă, răspunse bătrânul.
- Nu cred că omul are nevoie de amândouă, spuse cu îndrăzneală tânărul. Este de ajuns doar una după care să îţi călăuzeşti viaţa: dacă faci fapte bune, eşti de folos celorlalţi, dacă ai credinţă, îţi eşti ţie însuţi de folos.
Bătrânul nu a spus nimic, dar a început să vâslească cu o singură vâslă. Barca nu a mai avansat nici un pic, învârtindu-se în loc. în felul acesta a înţeles tânărul ce-a vrut să spună omul: că acela cu suflet curat, adică luminat de credinţă, va avea şi o viaţă curată, adică încărcată de roadele bunătăţii şi milei creştineşti. Cum este sufletul omului, tot aşa îi este şi viaţa.

.............

scuze...:
sursa:
http://www.agnos.ro/blog/2010/08/