De ce nu am mai venit...acasa

:006:
:salam:

...ma simt ca o...refugiata, desi va scriu din tara mea! Din tara careia apartin...totusi. Si acum cand tastez tampenii am comprimat tot universul meu, la "rasarit".
As fi vrut sa intru si sa va spun ca uneori mi-a fost dor, ca alteori mi-a fost mai bine si am stat mai "linistita", insa dupa portii teribile de ras, am devenit brusc deprimata (sa fie semn de labilitate?!). Nu as fi crezut in veci ca semnele despre care am citit in carti le voi "trai".
...................
Nici nu mai stiu cum era aici, acasa, pe rasarit, imi amintesc doar diminetile cand imi beam cafeaua si va asteptam cu nerabdare, cand citeam si imi umpleam sufletul de putere, ochii de lacrimi si piosenia (?)...cu iman printr-un singur click.
Astazi, imi caut "priza" care ma ajuta sa trec mai departe peste o a nnnnnnnnn-a testare a vietii si ce sa vad? Daca ar trebui sa desenez asa cum fac americanii (un deliciu!) "procesele" as lua un carbune mare si negru si as schita...umbre. Ce e cu voi?
Nu, nu, doar umbre, niste stropi mici, picaturi, poate o raza doua (se stiu ele, ei toate/toti)...
Si totusi, ce e cu voi?
Unde este fratia?
Brotherhood?
Ya ahy, Ya uhty...........
........................................
Noi am crescut impreuna, intr-un fel, va mai amintiti?
Asa cum copiii isi impart jucariile...pana la un timp...ne-am mai tras de par, cand am devenit "studiosi" si "pasionali" dar nu am incetat sa neiubim...cred (eam).
Astazi, parca s-a rupt ceva si, precum poetul "...chiar de m-as intoarce a `ntelege nu mai pot".
.........................................

.........................................

.........................................

Salamu alaykum....ya maryam...eu nu înţeleg ce ai vrut să spui....

Păi dacă ce ai scris sunt, citez:

Quote:

---

tâmpenii

---

, să înţeleg că mesajul e o "tâmpenie"?

Dacă e o "tâmpenie", ce ai vrea, să răspundem la "tâmpenii"?

Spui că uneori ţi-a fost dor....că unde e frăţia???...şi astea sunt "tâmpenii" ?

Dacă nu sunt "tâmpenii" şi ai scris acest cuvânt, doar aşa, de licenţă poetică, atunci eu îţi replic la mesaj astfel:

Eu sunt departe de ţară şi îmi e dor în FIECARE ZI, nu doar UNEORI, de sora mea. Aşadar, eu ştiu că atunci când iubeşti pe fratele tău, îl cauţi în fiecare zi şi dacă ţii la el, faci tot posibilul să ţii legătura cu el tot mai des.

Şi mai ştiu că un bun musulman, atunci când vede o greşeală sau că un frate sau o soră nu a înţeles ceva...nu face "porţii teribile de râs" şi nici nu "devine brusc deprimat", ci îi explică pentru îndreptare, fie în mod public, la modul general, fie în particular, prin mesaj privat.

Dacă noi, cei care am rămas aici şi mai scriem câte ceva, am greşit, polemizând, poate, prea mult, de ce nu ai intrat să scrii TU despre Islam şi să ne faci pe noi, aşa cum te-au făcut şi alţii pe tine, să ni se umple inimile de Iman şi ochii de lacrimi şi, astfel, să revenim la ceea ce trebuie şi nu să pierdem vremea în discuţii sterile?

De ce nu ne-ai reamintit, prin exemplul tău (postările tale), că ne abatem şi că deviem...

Dacă în "casa ta"(site-ul răsărit) apar probleme, este bine să le rezolvi, sau măcar să încerci să le îndrepţi, nu să "fugi" de acasă şi apoi să te întrebi "unde e frăţia?" când tu însăţi te-ai depăratat de fraţii şi surorile tale.

A-nţelege nu mai poţi?! Qurânul şi sunna are explicaţii pentru TOATE, sora mea. Caută şi, in shaa_Allah vei găsi răspuns şi explicaţii pentru tot ce nu înţelegi.

:salam:
Poti intelege ce vrei...desi vad ca te-ai cam grabit cu analiza textului.
Nu suntem toti la fel, asa ca ceea ce stii tu poate nu se potriveste cu ceea ce stiu eu.
Da` cum ai tras tu concluzia ca ar fi trebuit, sau ca as putea eu sa (re)amintesc ceva sau ca ceea ce au facut altii pot face eu?

Repet, te-ai grabit cu analiza si ai pierdut esentialul...aproape singura chestie corecta pe care ai postat-o este, citez: "ya maryam...eu nu înţeleg ce ai vrut să spui...."
Dar nu e niciun bai, ca nici eu nu ma inteleg intotdeauna...insa iti multumesc ptr "Qurânul şi sunna are explicaţii pentru TOATE, sora mea. Caută şi, in shaa_Allah vei găsi răspuns şi explicaţii pentru tot ce nu înţelegi."

Quote:

---

Originally Posted by maryam

:006:
:salam:

...ma simt ca o...refugiata, desi va scriu din tara mea! Din tara careia apartin...totusi. Si acum cand tastez tampenii am comprimat tot universul meu, la "rasarit".
As fi vrut sa intru si sa va spun ca uneori mi-a fost dor, ca alteori mi-a fost mai bine si am stat mai "linistita", insa dupa portii teribile de ras, am devenit brusc deprimata (sa fie semn de labilitate?!). Nu as fi crezut in veci ca semnele despre care am citit in carti le voi "trai".
...................
Nici nu mai stiu cum era aici, acasa, pe rasarit, imi amintesc doar diminetile cand imi beam cafeaua si va asteptam cu nerabdare, cand citeam si imi umpleam sufletul de putere, ochii de lacrimi si piosenia (?)...cu iman printr-un singur click.
Astazi, imi caut "priza" care ma ajuta sa trec mai departe peste o a nnnnnnnnn-a testare a vietii si ce sa vad? Daca ar trebui sa desenez asa cum fac americanii (un deliciu!) "procesele" as lua un carbune mare si negru si as schita...umbre. Ce e cu voi?
Nu, nu, doar umbre, niste stropi mici, picaturi, poate o raza doua (se stiu ele, ei toate/toti)...
Si totusi, ce e cu voi?
Unde este fratia?
Brotherhood?
Ya ahy, Ya uhty...........
........................................
Noi am crescut impreuna, intr-un fel, va mai amintiti?
Asa cum copiii isi impart jucariile...pana la un timp...ne-am mai tras de par, cand am devenit "studiosi" si "pasionali" dar nu am incetat sa neiubim...cred (eam).
Astazi, parca s-a rupt ceva si, precum poetul "...chiar de m-as intoarce a `ntelege nu mai pot".
.........................................

.........................................

.........................................

---

Subhanallah, sora Maryam, ai dreptate...Condivid acealeasi sentimente, te iubesc in numele lui Allah, si cele mai sincere du'a pentru tine si familia ta, si pentru toate surioarele si fratii nostri...

:salam:
Fie ca Cel de dragul Caruia ne iubim sa ne iubeasca sis a fie multumit de noi!
AMIIN!

şi care era, iubita, esenţialul?

Ce vă mai place să vă ascundeţi după cuvinte!

La mai mare!

Quote:

---

Originally Posted by yvette

şi care era, iubita, esenţialul?

Ce vă mai place să vă ascundeţi după cuvinte!

La mai mare!

---

Surioara, scuza-ma ca iti spun, dar esti rautacioasa, si, subhanallah , nu inteleg de ce...

Nu sunt răutăcioasă...dar cuvintele cu dublu inteles lasa intotdeauna loc de interpretări....
Să nu imi spui, sora aiscia, că nu este NICIO URMA DE REPROS ŞI REGRET in postarea sorei maryam!

Ce tot atâta elucubraţii...am greşit ceva , eu sau oricare, spune , frate pe nume, direct, cinstit, fără licenţe poetice, şi întorsături de condei. Te doare ceva, spune- frate, care e durerea, fără disimulări şi victimizări.

Asta e tot!

As-Salam wa wa rahmadullah wa barakatu
Bine ai revenit "acasa" !!
sper ca nu o sa superi si nu o sa intelegi gresit.
sora,dupa parerea mea "acasa" este un loc de unde niciodata nu poti fi plecat.indiferent ce s-ar intampla acasa ramane acasa, nu conteaza cate furtuni apar,acoperisul maine diminetata nu mai exista,dar atunci cand intru in casa simt locul,miroase acasa.
eu nu vreau sa supar pe nimeni,curand o sa imi sarbatoresc un an aici in casa mea rasarit,locul unde atunci cand vin acasa de la servici astept cu nerabdare sa intru, locul in care in ultimul an am inavat,m-am suparat si mi-am facut multe cunostinte. tot aici am gasit-o pe doamna ummraschid, o femeie de aur de la care am inavatat multe, aici mi-am gasit multe prietene si asa cum ai spus am gasit un loc virtual pe care il pot numi acasa.

Quote:

---

Unde este fratia?
Brotherhood?

---

noi suntem aici, si indiferent cati oamnei idem abbu vor veni niciodata nu vom fugi. si chiar daca casa dupa furtuna e distrusa pe acea temeile veche daca Allah Subhana Wa Ta`ala
vrea noi vom putea construi una mult mai mare,mai frumosa si mai rezistenta.poate ar trebui sa invatam ca asemni atacuri nu ar trebui sa ne afecteze ci sa ne faca mai uniti.

nicodata nu am sa stau in umbra,mereu am sa spun ce gandesc este dreptul meu,la fel am si dreptul de a ignora oamneii caci nu vreu sa ma injosesc, valuri vor mai fi!!!,dar am invatat sa plutesc.

inchei aici sper ca nu te-ai suparat, fie ca Allah Subhana Wa Ta`ala sa iti dea puterea sa te intorci acasa si sa ne ajuti sa reconstruim ceea ce eu nu am prins,acele vremuri "de acasa", e casa nostra avem puterea de a arata usa musafirilor nepoftiti.
Allahu Akbar

:006:
:salam:

Alhamdulillah ptr ceea ce s-a inteles, alhamdulilah ptr ceea ce nu s-a inteles, jazaaki ALLAHu khairan flor ptr mesaj, jazaaki ALLAHu khairan aiscia ptr intelegere.
O precizare: nu am stat si nici nu am de gand sa stau nici in umbra nici in penumbra.
Alhamdulillah ca este UmmRaschid si altii ca ea care au puterea de a tine in picioare rasaritul si asa cum se intampla de...(cati ani?) valuri vin, pleaca, se ridica...se "sparg" la mal, insa marea ramane, nu?
ALLAH sa va/ne ajute pe toti!

iubita eu vb la general,acest mesaj este pentru toata lumea. sper ca rasaritul va redeveni casa de care tu ai vorbit si acea umbra nu ar trebui sa ne afecteze ci sa ne uneasca mai mult.sa stii ca mi-ai lipsit :give_rose:

::salam:
:give_rose: si tie...nu-ti fa griji, nu sunt suparacioasa...si sa stii ca si mie imi lipsesc de multe ori:smile01, lasand gluma la o parte, iti multumesc, ALLAH sa te rasplateasca!

Assalaamu alaikum

Cred ca inteleg ce simti si ce doresti sa exprimi, draga Maryam. Bate vant de dezbinare si aici, ca si pe Islamulazi. "Divide et impera" parca se spune, nu? Sunt, fireste, doar impresii pe care ti/vi le impartasesc, n-as putea sa indic o singura entitate vinovata de dispersarea noastra. Daca, insa, ne dorim cu adevarat sa legam din nou amicitii, sa ne impartasim opiniile cu incredere si sinceritate, sa invatam unii de la ceilalti si sa ne sprijinim reciproc, poate ca am avea nevoie de un grup de discutii mai restrans, mai intim - de exemplu un blog sau alt spatiu virtual. Facilitatile si posibilitatile pe care le ofera un forum sunt incontestabile, fireste, dar langa un copac falnic pot creste si alti vlastari... Eu m-as gandi la varianta asta.

Salaam si, poate, pe curand.

«Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera. Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o ofera unica fereastra.

Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria celuilalt ce vedea afara.

Omul ce nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rate salbatice isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau lansand la apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce cresteau din belsug in parc. Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare.

Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa amiaza calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc. Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa-si imagineze colvnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare.

Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia eforul celui de la fereastra de a-i descrie in detaliu ce se intampla afara dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepu sa-si antipatizeze colegul de camera si, in cele din urma, ajunse sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia.

Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, chema asistentii sa ia trupul neinsufletit.

Curand dupa aceasta, bolnavul ce tanjise dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat. Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara! Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra.

In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: „Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc cu un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa-mi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?”.

Sora ii raspunse surprinsa: „Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite altceva”. Apoi adauga, trista: „Poate ca voia sa te incurajeze”.»

BAssalamu alaikum!Bine v am regasit...cineva pe aici?

Wa'alaikum assalam
Deocamdata nu ... in curand inshallah