Copilaria copiilor nostri
Nu este nimic care să ne capteze imaginaţia, să ne inspire devotamentul sau să ne trezească emoţiile aşa cum o face gândul la siguranţa, fericirea şi viitorul copiilor noştri.
Sunt unii părinţi care nu-şi lasă copiii să fie copii, ci insistă ca aceştia să devină micuţe doamne şi micuţi domni, în mod conştient sau nu, împingându-i în experienţa adultă mult înainte de vreme.Pentru cine ştie ce motiv ciudat, părinţii(unii) de azi parcă se tem de copiii lor. Părinţii cedează în faţa mofturilor copiilor, chiar şi atunci când acestea contravin unei judecăţi sănătoase.
S-ar zice că distracţia fizică este standardul acceptat al moralităţii în zilele noastre. Copiii cresc cu concepţia că ceva este rău sau bine dacă după ce l-ai făcut te simţi rău sau te simţi bine. De-acum tinerii nu mai caută să vadă ce spune Domnul cu privire la ceva, ci dacă este interesant sau distractiv de făcut.
In prezent, jocurile preferate ale copiilor sunt cele video, de pe computer sau cele pe care le descopera la televizor. Pentru ca parintii adesea nu au timp sa le arate jocuri noi, care implica miscare, imaginatie si creativitate, esentiale pentru orice copil, acestia devin sedentari, se izoleaza si multi dintre ei nu au prieteni.
DESENELE ANIMATE-Copiii au nevoie de desene animate cu personaje-eroi care nu promoveaza violenta,nivelul violentei din desenele animate a atins cote alarmante si s-a mentionat ca, potrivit unui studiu, durata violentei prezente in emisiuni a crescut”.Unde a ramas lectura?In biblioteca prafuita caci calculatorul este un prieten mai bun.Uniispecialisti recomanda folosirea aparatelor electronice dupa un anumit proram stablit de parinti.
Copiii trebuie preveniti de la varste foarte fragede asupra posibilelor pericole. Trebuie sa le spui sa nu primeasca nimic de mancat, de baut sau de fumat de la nimeni(= persoane straine). Trebuie sa le oferim copiilor nostri toate informatiile care le-ar putea fi necesare(absluttoate domniile,bineinteles n tandem cu varsta), astfel incat ei sa poata lua o decizie corecta in orice situatie.Scoala isi are rolul ei dar nu trebuie sa fie singura responsabila cu informarea. Cu toate acestea, nu le prezenta lucrurile in culori prea sumbre, ca sa nu-i transformi in niste fiinte prea tematoare, speriate si de umbra lor.
Dar a tine copilul in casa, cu intentia de a-l proteja, nu este o solutie.
Dumnezeu sa ne lumineze e calea cea dreapta