Pavel - fă-te frate cu dracu' până treci puntea!
După un eseu de Ali Malik
In analele istoriei religiilor, Pavel este cu adevărat surprinzător. De ce?, pentru că el este singurul „teolog” sau apologet care să admită înşelăciunea şi minciuna și, destul de ciudat, o şi justifică!
Deşi toţi, dar absolut toţi profeții au condamnat în mod clar acest obicei rău, Pavel îl proslăveşte și îi dă un nou sens acela de «scopul scuză mijloacele».
In timpul misiunii lui Isus, Saul (Pavel) a fost un membru fervent al unei secte evreiești puternice şi exclusiviste numită Farisei, a căror pretenţie exagerată de pioşenie i-a catalogat drept ipocriţi. (Pavel se apără în faţa lui Agrippa spunând „Daca vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partida a religiei noastre. - Fapte 26: 5).
Această sectă a fost blamată de Isus (alayhi-ūa-selem) despre care el a spus:” Voi aveți de tată pe diavolul; şi vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de cate ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”Ioan 8:44
Saul, un persecutor zelos a ucenicilor devotați ai lui Hristos, a devenit primul misionar creștin și un apostol al neamurilor, după convertirea sa la creștinism printr-o "viziune", pe care el pretinde că a avut-o, în timp ce mergea pe drumul spre Damasc.
Misionarul Saul şi-a schimbat numele în Pavel și a devenit cel mai mare contribuabil la întocmirea Cărților Noului Testament.
Ţinând cont de cuvintele lui Isus (alayhi-ūa-selem) din versetul redat mai sus, Hristos, ca mulți dintre predecesorii săi, a condamnat minciuna, înșelăciunea și ipocrizia.
Minciuna este condamnată frecvent în Biblie, cu atât mai mult este condamnată înșelăciunea, care prin sine însăşi este păcătoasă și nu poate duce decât la rele consecințe.
Dar, iată, ce spune Petru în ceea ce privește viclenia (adică ipocrizie, înșelăciune, impostură, fraudă, trădare)
” Cel ce voiește să iubească viața şi să vadă zile bune să-şi oprească limba de la rau şi buzele sale să nu grăiască vicleșug;”1Petru 3:10,
ca mai apoi să se contrazică singur spunând:
„Dar fie! Eu nu v-am împovărat. Ci, fiind isteț, v-am prins cu înșelăciune."
Aşadar, Pavel admite prin propria mărturisire că se folosește de înșelăciune ca «modus operandi». Această afirmație este făcută la mult timp după convertirea sa la creștinism, în faza când el ar trebui să fie pios și drept, și cel mai important dintre toate, ghidat de învăţăturile lui Hristos.
In Epistola întâia către Tesaloniceni, Pavel scria:
„ Pentru că îndemnul nostru nu venea din rătăcire, nici din gânduri necurate, nici din înșelăciune,” (2:3)…
dar,
„ Alte Biserici am prădat, luând plată ca să vă slujesc pe voi.”
Şi cu toate că a primit plată („…luând plată…”) el spune în versetul următor că se afla în sărăcie şi, deşi a prădat alte biserici (creştine, ale opozanţilor doctrinei pauliniene) el afirmă că nu a necăjit pe nimeni:
„ Si de faţă fiind la voi şi în lipsuri aflându-mă, n-am făcut supărare nimănui. Căci în cele ce mi-au lipsit, m-au îndestulat frații veniți din Macedonia. Şi în toate m-am păzit si mă voi păzi, să nu vă fiu povara.” 2Corinteni11:8-9
Acest comportament să fie oare învăţătura lui Hristos: „10. Este în mine adevărul lui Hristos, că lauda aceasta nu-mi va fi îngrădită în ținuturile Ahaei.” 2Corinteni11:10
Şi cu toate acestea, Pavel nu îşi dezminte caracterul scriind:
„Dar ceea ce fac, voi face şi în viitor, ca să tai pricina celor ce poftesc pricină, pentru a se afla ca şi noi în ceea ce se laudă.” 2Corinteni11:12
A folosi înșelăciunea și viclenia este semnul celor nesiguri și paranoici. Pare că Pavel nu este atât de sigur că propria lui credință este corectă, căci el pune mai presus dorinţele lui şi uită esenţa mesajului lui Hristos: adevărul şi iubirea necondiţionată.
A uitat Pavel de adevăr, de principii, de sinceritate, căci pentru a atrage adepţi în noua lui religie, iată ce mărturiseşte el că a făcut:
„20. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca sa dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deși eu nu sunt sub lege, ca sa dobândesc pe cei de sub lege;
21. Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără lege, deși nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce n-au Legea;” 1Corinteni 20-21
Există vreo dovadă mai mare de ipocrizie şi de înşelăciune?! Fă-te frate cu dracu’ să treci puntea! sau Pavel dixit: „Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos?
8. Şi de ce n-am face cele rele, ca să vină cele bune, precum suntem huliți şi precum spun unii că zicem noi? Osânda aceasta este dreapta.” Romani 3:7-8
Este ca şi cum ai face dreptate prin nedrepte, este ca şi cum ai spune adevărul minţind. Aşa ceva este pur şi simplu imposibil.
Se pare că „sfântul şi piosul apostol” Pavel nu pare a pricepe ce înseamnă ipocrit, mincinos, viclean şi de ce aceste trăsături de caracter sunt reprobabile şi mai ales, de ce trebuie ele reprimate, după cum profeţii de mai înainte, inclusiv Isus (alayhi ūa selem) le-au înfierat şi le-au catalogat drept blasfemii şi i-au avertizat pe oamenii că aceste trăsături negative de caracter sunt pedepsite şi de legile lumeşti şi de Legea divină.
„Blestemat [fie] cel ce face lucrarea Domnului cu vicleșug, ...
Ieremia 48:10
„De dragul adevărului”, Pavel minte, înșeală, trădează…. Şi misionarii creştini de azi îi urmează exemplul. Pentru a-i atrage în creştinism, misionarii creştini iubesc când pe evrei, când pe budişti, taoişti, idolatri… Şi dacă veţi fi atenţi veţi observa că propaganda lor prin intermediul mass media este plină de practici hinduiste, budiste, idolatre… Programele tv si radio ale creştinilor relatează despre aşa zisele tehnici yoga şi filosofii budiste de reincarnare, teologii tibetane, ori de practici celtice cu rune şi talismane şi alte asemenea, deşi toate sunt în evidentă opoziţie cu bazele credinţelor avramice.
Qurânul îi avertizează pe musulmani cu privire la acest pericol:
„O parte dintre oamenii Scripturii ar fi vrut să vă pricinuiască rătăcirea, dar ei nu-şi pricinuiesc decât lor înşişi rătăcire, fără să-şi dea seama!”
sura Al-Imraān (Âá ÚăŃÇä), verset 69