Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 61
VERSETUL 61
Şi [luaţi aminte] când aţi spus voi: „O, Moise! Nu vom putea îndura un singur soi de bucate! Roagă-te pentru noi la Domnul tău să scoată pentru noi din ceea ce dă la iveală pământul, din legumele lui: castraveţi, usturoi, linte şi ceapă!”, a zis el: „Voiţi a schimba cu ceea ce este mai rău ceea ce este mai bun? Coborâţi într-un alt oraş, unde veţi găsi ceea ce aţi cerut!” Şi a căzut asupra lor umilinţă şi sărăcie şi s-au întors însoţiţi de mânia lui Allah. Şi aceasta pentru că ei nu au crezut însemnele lui Allah, pentru că i-au ucis pe profeţi pe nedrept; aceasta pentru că ei s-au răsculat şi au călcat rânduielile.
1. Copii lui Israel preferă alimente cu calităţi nutritive inferioare
în locul prepeliţelor şi manei care sunt cu mult mai hrănitoare
Cu alte cuvinte, în acest verset, Allāh (swt) spune: « Şi aduceţi-vă aminte de favorurile Mele, pe care vi le-am pogorât: mana şi prepeliţele, mâncăruri bune, curate, delicioase şi uşor de preparat; şi de nerecunoştinţa voastră pentru ceea ce v-am trimis, căci i-aţi cerut lui Moise să schimbe acestea pentru nişte legume obişnuite şi verdeţuri.»
Al-Hasan Al-Basrii a comentat că: „Fiii lui Israel se plictisiseră de ceea ce li se pogorâse şi, în virtutea obişnuinţei, ei voiau mâncarea cu care se hrăneau mai înainte, adică: ceapă, linte, usturoi, verdeţuri şi altele asemenea.”
« ...un singur soi de bucate!... » - adică mană şi prepeliţe, pe care le primeau în fiecare zi, dar numai pe acelea. In verset se pomeneşte despre linte, ceapă şi verdeţuri, în sensul generic, cu referire la legume şi alte ierburi comestibile (cereale, mirodenii)
Ibn Mas’uud înţelegea «Ýőćă - fuūm» ca fiind « Ëőćă - thuum» care înseamnă «usturoi », iar Ibn Abuu Haatim a preluat de la Al-Hasan comentariul: „Ibn Abas a spus că «fuum – Ýőćă» înseamnă usturoi.”
In limbajul arhaic, «ÝćăćÇ áäÇ – fuumuu lanaa» înseamnă «coace-ne (nouă)». Ibn Jariyr a comentat: „Dacă e corect, atunci «fuum – Ýőćă» este unul dintre acele cuvinte a căror pronunţare a fost alterată, iar litera «Ý - fa» a fost înlocuită cu litera «Ë - tha», pentru că ele se asemănă ca sunet.”
Numai Allāh (swt) ştie cel mai bine.
Alţii spun că «Ýőćă - fuum» se referă la «grâu», din acela folosit pentru pâine.
Al-Bukhaarii a spus: „Unii zic că «fuūm – Ýőćă» include toate felurile de boabe sau de cereale care se pot consuma.”
„...Voiţi a schimba cu ceea ce este mai rău ceea ce este mai bun?...” – Această exprimare este un reproş adus evreilor care cereau alimente inferioare ca valoare nutritivă, deşi ei duceau un trai foarte comod tocmai prin favoarea lui Allāh (swt) de a le garanta şi furniza, zilnic, hrană gustoasă, hrănitoare şi curată.
«....Coborâţi într-un alt oraş, unde veţi găsi ceea ce aţi cerut!”... »
- « ÇĺúČöŘőćÇú ăöŐúŃđÇ – coborâţi într-un alt oraş»
„Aceasta înseamnă oricare alt oraş”, după cum spune Ibn Abas.
Ibn Jariyr a preluat de la Abuu Al-Aaliya şi de la Ar-Rabiy’ bin Anas că: „această expresie se referă la «ăöŐúŃ -Misr», adică Egiptul lui Faraon.”
Opinia corectă este cea care dă explicaţia că se referă la oricare alt oraş, opinie susţinută de Ibn Abas şi alţi învăţaţi.
Prin urmare, declaraţia lui Moise are acest sens: „Pentru ce motiv cereţi ceea ce este simplu de găsit, căci alimente dorite de voi se găsesc din abundenţă în oricare oraş aţi intra. Şi atâta vreme cât voi cereţi ceea ce se găseşte peste tot, nu voi cere lui Allāh (swt) să ni le pogoare, mai ales că sunt alimente inferioare ca hrană.” Acesta este motivul pentru care Moise le-a replicat: «....„Voiţi a schimba cu ceea ce este mai rău ceea ce este mai bun? Coborâţi într-un alt oraş, unde veţi găsi ceea ce aţi cerut!”....»
Cererea evreilor nu era decât o cerinţă a unor aroganţi şi blazaţi, iar solicitarea lor nu era necesară, iar cererea lor a fost respinsă. Allāh (swt) ştie cel mai bine.
2. Umilința şi sărăcia se abate supra Copiilor lui Israel
« ...Şi a căzut asupra lor umilinţă şi sărăcie şi s-au întors însoţiţi de mânia lui Allah. ...»
Aceasta înseamnă că Fii lui Israel au fost pedepsiţi cu umilinţe, iar aceasta este o pedeapsă continuă. Ei vor fi mereu supuşi umilinţelor şi suferinţelor din partea tuturor celor cu care ei vor intra în contact şi vor purta mereu povara unei nefericiri lăuntrice.
Al-Hasan a explicat: „Allāh (swt) i-a umilit, iar ei nu vor avea ocrotitor. Allāh (swt) i-a pus la picioarele musulmanilor, care au format într-o vreme când ālMajuūs* luau taxe* de la evrei.”
Abuu Al-Aaliya, Ar-Rabiy’ bin Anas şi As-Suddii au spus că «nenorocirea» lor înseamnă şi « sărăcie», iar Aatiya Al-Auufii a spus că «nefericirea» se referă la «plata taxelor».
Ad-Dahhaak a adăugat, cu privire la expresia «... Insoţiţi de mânia lui Allah ...»: „ei meritau ca Allāh să se mânie pe ei ”,
iar Ibn Jariyr a spus că aceasta înseamnă: „s-au ales cu mânia, aşa precum a fost revelat în âyatul: « Eu voiesc să porţi păcatul meu împreună cu păcatul tău şi să ajungi printre oaspeţii Focului, căci aceasta este răsplata celor nelegiuiţi!»(5:29), ceea ce înseamnă că ei s-au întors purtând şi mânia lui Allāh (swt), furia lui Allāh (swt) a pogorât asupra lor, iar ei meritau aceasta.”
Ultima parte a versetului: «... Şi aceasta pentru că ei nu au crezut însemnele lui Allah, pentru că i-au ucis pe profeţi pe nedrept.» înseamnă: „ - de aceea i-am pedepsit pe Copiii lui Israel cu umilinţă şi sărăcie.”
Mânia lui Allāh (swt) care s-a abătut asupra Copiilor lui Israel este parte din umilinţa pe care ei şi-au agonisit-o, pentru că nu au crezut în adevăr, în semnele lui Allāh (swt) şi au respins şi i-au batjocorit pe cei care au venit cu mesaje de la El, ucigând pe profeţi şi pe cei care le-au urmat acestora. Desigur, nu există păcate mai mari decât cel al necredinţei în semnele lui Allāh (swt) şi cel al uciderii profeţilor Lui.
3. Ce înseamnă « ÇáúßöČúŃ– al-kibr»
In ceea ce priveşte respingerea adevărului şi batjocorirea celor care îl vestesc, într-un hadith colecţionat în «Cele două Sahiih-uri» relatează că Mesagerul lui Allāh (saas) a spus:
„- « ÇáúßöČúŃ– ālkibr» înseamnă respingerea adevărului şi batjocorirea oamenilor”
Imam Ahmad a relatat că Ibn Mas’uud a preluat de la Rasuul_Allah (saas):
„- Cei care vor fi cei mai aspru pedepsiţi în Ziua Invierii sunt: acela care a fost ucis de către un profet sau a ucis un profet şi un conducător nedrept care a schingiuit.”
Allāh (swt) a spus: «...aceasta pentru că ei s-au răsculat şi au călcat rânduielile.»
Aceste ultime cuvinte ale versetului subliniază ideea că evreii, Copiii lui Israel, vor fi pedepsiţi în acest mod aspru deoarece că ei s-au răzvrătit şi au depășit limitele impuse prin Legea lui Allāh (swt). Răzvrătirea se referă la comiterea faptelor interzise, iar depăşirea limitelor înseamnă a încălca ceea ce este permis sau interzis. Allāh (swt) ştie cel mai bine.