Expediţia de la Tabuk

Frate Munir....
Rugăminte mare la dumneavoastră....
ce va urma este o traducere din wikipedia despre "bătălia" de la Tabuk.

vă rog să mă corectaţi dacă, din punct de vedere istoric, este corect sau dacă ar mai fi ceva important de adăugat
Vă rog, pentru că aceasta va constitui una dintre notele mele de lectură şi vreau să fie corect ...să nu memorez prostii.

Mulţumesc din suflet...
NU E GRABĂ...când aveţi dumneavoastră timp.
deci traducerea:

A fost o expediţie militară, care a fost condusă de Profetul Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) şi a avut loc la Tabuk, teritoriu aflat actualmente în Arabia Saudită, împotriva Imperiului Bizantin.

Armata Profetului (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) se ridica la 30.000 de oameni.

Nu există izvoare bizantine care să vorbească despre această bătălie, detaliile asupra acesteia vin toate din surse musulmane.

Expediţia a avut loc în al 9 an Hijrah (هِجْرَة) sau 630 e.n.

După ĀlRrahiyq ĀlMaħtuẅm (الرحيق المختوم), o istorie islamică modernă a hagiografiei (studiul vieţii sfinţilor) lui Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) scrisă de autorul indian Saif_Rahman Mubarakpuri, spune că Heraclius, Împăratul bizanţului de la acea vreme, a considerat că este necesară stoparea puterii musulmane care se dezvolta rapid în Peninsula Arabică, care începuse să se extindă şi asupra teritoriilor Imepriului persan aflat în decădere. De aceea Heraclius considera importantă cucerirea Arabiei cât mai urgent posibil.

În conformitate cu relatările musulmanilor, se spune că Împăratul Heraclius a coagulat o armată impresionantă formată din soldaţi ai imperiului şi din aliaţi lor ghassaānizi în vederea cuceririi teritoriilor musulmane.

Ghassaānizi (ālghasaāsinah - الغساسنة sau Banu Ghassaān ) erau un trib creştin din sudul Arabiei care a emigrat pe la începutul secolului III din Yamaān în Hauran, sudul Siriei, al Iordaniei şi al Ţării Sfinte, care s-au mixat prin relaţii matrimoniale cu băştinaşii romani grecizaţi şi cu membrii unor comunităţi creştine timpurii, vorbitoare de limbă greacă. Termenul de «Ghassaān-id /-zi» se foloseşte pentru a nominaliza un vechi regat arab creştin situat în Levant.

Multe zvonuri despre pericolul iminent care ameninţa pe musulmani au fost duse la Mecca de către nabateeni, care făceau comerţ între Siria şi Medina.

Nabateeni (الأنباط – ālᶝAnbaāŧ) erau vechi arabi din sudul Iordaniei, Canaan şi nordul Arabiei, al cărui nume dreivă din numele oazei unde îşi aveau aceştia aşezrile încă din vremea lui Iosefus (37 – 100 e.n.). Teritoriile lor erau la graniţa dintre Siria şi Arabia, de la Eufrat până la Marea Roşie.

Nabateeni au adus vestea că heraclius se pregăteşte de atac utilizând o armată enormă cu un număr cuprins între 40000 şi 100000 de oameni, în afară de cei din Lakhm şi Judham, precum şi alte triburi arabe aliate.

Profetul Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) a considerat necesar şi preventiv să investigheze adevărul în ceea ce priveşte asemenea zvonuri; de aceea a pus la cale un plan de expediţie militară în Siria. Armata a fost ridicată din subcripţiile celor care earu mai bine situaţi, deşi la acea vreme erau condiţii ostile din cauza foametei şi a lipsurilor de resurse.

Armata lui Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) a spre nord către Tabouk, cu o armată formată din 30000 de oameni, o armată de-a dreptul impresionantă faţă de cele anterioare. Ajunşi la Tabuk ei şi-au aşezat tabăra acolo şi s-au pregătit pentru confruntarea cu bizantinii şi aliaţii lor. Musulmanii au stat acolo zile bune, dar bizantinii nu au venit, căci se pare, că la acea vreme, Heraclius se afla în Homs.

Unii istorici musulmani spun că este posibil ca aflând informaţii despre campamentul musulmanilor şi despre mărimea oştirii lui Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم), care putea rivaliza cu cea a lui Heraclius, aceştia s-au retras fără luptă.

Este demn de reţinut faptul că în anul 630, heraclius a plecat pe jos, deghizat în călugăr creştin, către Ierusalim şi a restaurat „crucea cea adevărată” pe biserica Sfântului Mormânt.

Cu toate că lupta dintre cele două forţe nu a avut loc, musulmanii au avut un câştig extraordinar de mare, în sensul că această expediţie a ridicat reputaţia musulmanilor astfel încât triburile locale au încheiat tratae de vasalitate şi au fost de acord cu plata unei taxe de protecţie numită jizyah (جزية‎) şi asigurarea practicării libere a oricărei religii.

Rezultatul strategic pe termen lung al acestei desfăşurări de forţe a fost că multe triburi arabe au rupt alianţele cu Imperiul Bizantin şi au trecut de partea lui Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم), mărind terirtoriile de sub control musulman.