Cele 40 de hadisuri ( An-Nawawi)

[imanikka]

Assalam w aleikum
In urma cu cateva saptamani am avut norocul sa vad cartea Comentariul celor 40 de hadisuri de An-Nawawi si mi-a placut foarte mult. De accea m-am gandit ca cu ajutorul lui Allah Sabhanah w Ta'ala sa le scriu aici( in caz ca nu se supara cineva). Stiu ca foarte multe surori se afla departe de casa si poate le este greu sa faca rost de carti traduse in limba romana , si sunt nevoite sa citeasca in engleza , franceza, poate chiar si japoneza
Insha Allah dupa ce o sa termin de postat o sa fac ca la arhiva 1 cu toate hadisurile , ca printr-un singur click sa cititi hadisul care va intereseaza.

Introducere

Slava lui Allah, Stapanul lumilor, care a grait : "O, oameni! V-am creat dintr-un barbat si o femeie si v-am facut popoare si semintii ca sa va cunoasteti. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi" (Odaile: 13).

Binecuvantarea si pacea asupra trimisului lui Allah. Muhammad, ultimul dintre profeti si trimisi pe care Allah l-a trimis drept calauza pentru intreaga lume si a trimis mesajul lslamului, intreg, perfect pentru a fi lege pentru inireaga omenire in decursul vremurilor.

HADISUL 1
SINCERITATEA INTENŢIEI

De la emirul drept credincioşilor Abu Hafs ibn al-Khattab - Allah cei Preamărit fie mulţumit de el! care a spus: L-am auzit pe Trimisul lui Allah - Allah să-L binecuvânteze şi să-L miluiască laolaltă cu tot neamul său! - spunând:

"Numai în intenţii sunt faptele şi numai ceea ce a intenţionat are fiecare om. Cel a cărui fugă (emigrare) a fost înspre Allah şi Trimisul Său înspre Allah şi înspre Trimisul Său a fugit (emigrat). Cel a cărui fugă (emigrare) a fost înspre lumea pământească pentru a o dobândi sau înspre o femeie pentru a se însoţi cu ea, fuga (emigrarea) lui a fost înspre ceea ce a fugit".

L-au relalat doi imami ai transmiţătorilor de hadisuri -(Abu Abdullah Muhammad ibn Ismail ibn Ibrahim ibn al-Mughira ibn Bardizbah al-Bukhari şi Abu al-Husayn Muslim ibn al-Hajjaj ibn Muslim al-Qushayri al-Naysaburi» ale căror Sahih-uri suni cele mai corecte dintre cărţile alcătuite.

Prezentarea transmiţătorului

Omar ibn al-Khattab ibn Nafil al-Qurashi al-Adawi. Abu Hafa Emirul drept credincioşilor, a fost înainte de apariţia Islamului ambasador al tribului Quraysh printre celelalte triburi. A fost aspru cu musulmanii înainte de a îmbrăţişa Islamul, apoi după îmbrăţişarea Islamului a devenit aspru cu păgânii. Trecerea lui la Islam a fosl un triumf pentru musulmani. A plecat la Medina cea luminoasă în plină zi şi a fost de faţă la toate întâlnirile. A devenit calif al musulmanilor în anul 13 h. (634 e.n.). în timpul lui au avut loc importante cuceriri. A murit ca un martir în anul 23 h. (644 e.n.), în vreme ce-şi făcea rugăciunea de dimineaţă, înjunghiat de hainul Abu Lu'lu'a al-Majusi. Califatul său a durat zece ani, şase luni şi cinci zile.

Comentariul

Acesta este un hadis neîndoielnic autentic, cu o poziţie şi o măreţie deosebite, cu multe foloase; este unul din hadisurile pe care se sprijină axa Islamului Imamul Ahmad şi Al-Shafi'i- Allah să fie milostiv cu el! au spus: Hadisul despre fapte după intentii reprezintă o treime a ştiinţei şi aceasta pentru că câştigarea robului lui Allah se face prin inima, limba si eforturile sale. Iar intentia este una din cele trei părţi. Al-Shafi'i a relatat că un grup de ulemai au afirmat: Acest hadis reprezintă a treia parte din Islam

Ulemaii au găsit de cuviinţă să-şi înceapă lucrările lor cu acest hadis. Şi trebuie ca toti aceia care alcătuiesc o carte să o înceapă cu acest hadis, pentru a atrage atenţia asupra necesitatii ca intenţia să fie corectă.

Cuvântul "Numai" este pentru restrângere, confirma lucrul menţionat şi neagă orice altceva în afara lui. Uneori el cere o restrângere absolută, alteori o restrângere specială. Se înţelege din context dacă prin cuvinte se urmăreşte o restrângere specială, altfel este vorba de o restrângere absolută. Acesta este si cazul spuselor lui Muhammad - Allah să-I binecuvânteze şi sa-l miluiască- "Numai în intenţii sunt faptele", prin fapte avându-se în vedere faptele legitime.

Sensul lor este că nu se iau în considerare faptele fară intenţie, cum sunt abluţiunea ce precede rugăciunile (wudu'), abluţiunea rituala majoră (ghasl), curăţirea de nisip (tayammum ), precum şi rugăciunea (salat) , darea de pomană (zakat), postul (sawm), pelerinajul (hajj), viaţa în izolare (i'tikaf) şi celelalte ritualuri ('ibadat). Cât despre îndepărtarea murdăriei, ea nu are nevoie de intentii căci ea face parte din categoria neglijenţei, iar neglijenţa nu are nevoie de intenţie. (...)

Cuvintele Sale "numai ceea ce a intenţionat are fiecare om" » a afirmat Al-Khattab exprimă un sens particular, altul decât primul .... anume definirea acţiunii prin intenţie.

An-Nawawi a afirmat că folosul menţionării lor constă în faptul ca definirea lucrului intenţionat este o condiţie Dacă un om trebuia sa facă o rugăciune stabilită, nu este suficient să intenţioneze facerea rugăciunii trecute, ci se condiţionează să intenţioneze stabilirea pentru amiază sau după-amiază etc. Iar dacă nu ar exista cel de-al doilea cuvânt, primul ar necesita rectitudinea intenţiei fară specificare sau ar a această iluzie şi Allah ştie cel mai bine.

Acest hadis a venit dintr-un motiv , caci s-a transmis ca un barbat a fugit de la Mekka la Medina pentru a se căsători cu o femeie, pe nume Umm Qays, fară ca prin aceasta să urmărească fapta virtuoasă a hegirei şi din această cauză i s-a spus "muhajir pentru Umm Qays" şi Allah ştie cel mai bine.

Invăţăturile acestui hadis

1. Axa acţiunilor se sprijină pe intenţie.
2. Obiceiul devine ritual prin intenţie.
3. Musulmanul trebuie să caute ca prin intenţie să obţină bunăvoinţa lui Allah Preaputernic
4. Musulmanul trebuie să-şi însoţească faptele sale de intenţia bună.
5. Omul primeşte pentru intenţia sa ceea ce nu primeşte pentru fapta sa.

[imanikka]

HADISUL 10
LUCRUL INGĂDUIT ŞI BUN

De la Abu Hurayra Allah fie mulţumit de el ! - care a spus: Trimisul lui Allah a spus:

"Allah Preamăritul este bun şi nu acceptă decât fapta bună. Allah a poruncit dreptcredincioşilor ceea ce a poruncit şi Trimişilor şi a spus Allah : "O, voi Trimişi, mâncaţi din cele bune şi faceti fapte bune!". Şi tot Allah Preamăritul a spus: "O, voi cei care aveţi credinţă, mâncaţi din cele bune pe care vi le-am rânduit!". Apoi a pomenit de bărbatul care călătoreşte îndelung, cu părul încâlcit şi plin de praf, întinzându-şi mâinile spre cer şi grăind: "Doamne! Doamne!", iar hrana lui era din cea oprită, băutura lui era din cea oprită, veşmintele lui erau din cele oprite şi s-a hrănit cu cele oprite. Şi cum să i se răspundă?".

Relatat de Muslim

Comentariul

Acesta este unul din hadisurile pe care se întemeiaza şi prescripţiile Islamului. El îndeamnă la folosirea a ceea ce este îngăduit şi opreşte de la ceea ce e oprit, spunând că mâncarea, băutura, îmbrăcămintea şi altele trebuie să fie perfect îngăduite, fără nici un fel de îndoieli asupra lor şi că cel care imploră trebuie cu atât mai mult să fie atent la aceste lucruri, că lucrurile bune cheltuite de robul credincios cresc la loc şi prosperă şi că mâncarea plăcută neîngăduita este o nenorocire pentru cel care o consumă, iar Allah nu acceptă fapta lui.
"Apoi a pomenit de bărbatul care călătoreşte îndelung, cu părul încâlcit şi plin de praf etc." înseamnă - şi Allah este Atoateştiutorul -că el călătoreşte îndelung pentru implinirea unor fapte evlavioase, cum ar fi pelerinajul sau lupta sfântă sau alte fapte cuvioase şi cu toate astea nu i se răspunde pentru că mâncarea, băutura şi veşmintele sale sunt dintre cele oprite. Atunci cum stau lucrurile pentru cel cufundat în cele lumeşti sau în ticăloşiile omeneşti sau pentru cei care neglijează actele de devotament şi faptele bune?
"Intinzându-şi mâinile", adică ridicându-le pentru a-l implora pe Allah, în ciuda încălcării celor oprite şi nesupunerii sale.
"Şi cum să i se răspundă?" înseamnă "Cum să i se răspundă celui cu aceste defecte?", căci el nu merită să i se răspundă, dar Allah Preamăritul poate să-i răspundă cu bunăvoinţă, graţie şi mărinimie. Allah este Atoateştiutorul.

Invăţăturile din acest hadis

1. Credinciosului musulman i se porunceşte să împlinească fapte bune.
2. Indeplinirea unui lucru din cele îngăduite este un motiv pentru a i se răspunde rugăciunii sale.
3. Allah Preaputernicul este bun şi nu acceptă de la robii Săi decât ceea ce este bun.
4. Nu i se răspunde rugăciunii aceluia care mănâncă din cele oprite.
5. "Bun" ca o calitate a lui Allah înseamnă "care este mai presus de orice defecte".

[manuela]

Masha Allah,multumiri sincere,o lectura care nu te lasa sa te dezlipesti de calculator.Sper sa aveti timpul si rabdarea necesare sa scrieti si celelalte hadisuri.Allah sa va aiba in paza sa!

[nour al huda]

Imanikkoooooooooooo...ce-mi facusi tu mie...............s-a ars si mancarea si toooooottttttt.
Dar am MERITAT!
Si sincer iti multumesc din suflet pentru aceste clipe si oaze de lectura pentru sufletul nostru..............

Astept...cu sufletul la gura..........

[imanikka]

HADISUL 11
VIRTUTEA EVLAVIEI

De la Abu Muhammad al-Hasan ibn Ali ibn Abu Talib, nepotul Trimisului lui Allah - care a spus:
Am reţinut de la Trimisul lui Allah :
"Lasă ceea ce îţi pricinuieste indoieli pentru ceea ce nu îţi pricinuieşte îndoieli!".
Relatat de al-Tirmidhi si Al-Nasa'i ( un hadis bun si autentic)

Prezentarea transmiţătorului hadisului

Abu Muhammad al-Hasan ibn Ali ibn Abu Talib Haşemitul Qurayshit, nepotul Trimisului lui Allah s-a născut la Medina şi a crescut în casa Profetului. A fost inteligent şi blând. Iubea fapta bună şi pe cei care o săvârşeau şi ura fapta rea şi pe cei care o săvârşeau. După martiriul tatălui său a fost recunoscut drept calif şi a rămas în această demnitate timp de 6 luni. Apoi a socotit că e mai bine să cruţe sângele musulmanilor şi a renunţat la califat în favoarea lui Mu'awiya , în anul 41 h. ,care a fost numit anul comunităţii, datorită unirii cuvântului musulmanilor. S-a sfarsit din viaţa în anul 50 h şi a fost înmormântat în cimitirul Al-Baqi.

Comentariul

Sensul este "Renunţă la lucrul de care te îndoieşti şi îndreaptă-te spre cel de care nu te îndoieşti", şi el aminteşte de sensul hadisului 6, in care se spune: "Ceea ce este îngăduit e limpede şi ceea este oprit e limpede, dar între cele două sunt lucruri îndoielnice". într-un alt hadis se menţionează că Profetul a spus: "Robul nu va ajunge să fie dintre noi cei pioşi decât atunci când va părăsi lucrul în care nu se află ceva rău de teamă că ar fi în el ceva rău" şi aici avem de-a face cu un grad mai înalt decât cel anterior.

Invăţăturile din acest hadis

1. Credinciosul musulman trebuie să se îndepărteze de lucrurile îndoielnice.
2. Credinciosul musulman trebuie să vină spre ceea ce este îngăduit şi cert.
3. Indepărtarea de cele îndoielnice este semnul pioşeniei.

[imanikka]

HADISUL 12

PREOCUPAREA DE CEEA CE ESTE FOLOSITOR

De la Abu Hurayra ( Radhia Allahu anhu) care a spus:
A zis Trimisul lui Allah :
"Din ceea ce vădeşte că omul este un bun musulman este nepăsarea faţă de ceea ce nu-l priveşte".
Relatat de AL-Tirmidhi

Comentariul

Acest hadis se încadrează în expresiile cuprinzătore, care exprimă multe sensuri mari cu puţine cuvinte. Tot aşa este şi expresia lui Abu Dhurr dintr-unul din hadisele sale: "Cel care-şi cumpăneşte cuvintele vorbind despre făptuirea lui vorbeşte puţin despre ceea ce nu-l priveşte!. Malik pomeneşte că a ajuns până la el cum i s-ar fi zis lui Luqman: "Cum de ai ajuns aşa cum te vedeam?", referindu-se la virtuţi. Iar el a răspuns: "Vorba cinstită, îndeplinirea lucrului încredinţat şi îndepărtarea de ceea ce nu mă priveşte".
Se relatează că AI-Hasan a zis: "Dintre semnele îndepărtării lui Allah Preamăritul de un rob este să-l facă să se preocupe de lucruri care nu mă privesc".

Invăţăturile din acest hadis
1. Credinciosul musulman trebuie să stea departe de ceea ce nu-l priveşte.
2. Indiferenţa faţă de ceea ce nu-l priveşte este semn că omul este un bun musulman.
3. Indiferenţa faţă de ceea ce nu-l priveşte este una din calităţile alese cu care trebuie să se împodobească orice credincios musulman.

[imanikka]

HADISUL 13
SEMNUL CREDINŢEI

De la Abu Hamza Anas ibn Malik (Radhia Allahu anhu) slujitorul Trimisului lui Allah precum că Profetul a spus:
"Nu este credincios niciunul dintre voi până ce nu-i doreşte fratelui său ceea ce-şi doreşte lui însuşi".
Relatat de Al-Bukhari si de Muslim

Prezentarea transmiţătorului hadisului

Abu Hamza Anas ibn Malik Ansaritul Khazrajit a fost slujitorul Trimisului lui Allah L-a adus mama sa, Umm Salim - Allah fie mulţumit de ea! - pentru a-l sluji pe Trimisul lui Allah. L-a slujit vreme de zece ani. Trimisul Iu Allah s-a rugat pentru el zicând:
"Doamne, dâruieşte-l cu multă avere şi copii, dă-i viaţă lunga binecuvânteaza-l şi primeşte-l în rai!". A fost unul dintre cei mai avuti oameni şi a trăit peste o sută de ani. S-a stins din viaţă la Al-Basra in anul 93 h.

Comentariul

Ulemaii au interpretat spunând că un bun credincios trebuie să-i dorească fratelui său fapte evlavioase si lucruri îngăduite. Această interpretare este d e m o n strată şi de relatarea Iui Al-Nasa'i: "până ce nu-i doreşte fratelui său binele pe care şi-l doreşte pentru sine". Acest lucru ar putea fi considerat dificil sau chiar imposibil, dar nu-i aşa, căci sensul lui este că nu este deplină credinţa niciunuia dintre voi dacă nu doreşte fratelui său întru credinţă islamică ceea ce îşi doreşte sieşi, iar acest lucru se realizează dorind să i se intample si lui acelaşi lucru fără să-l concureze pe el în ceva, astfel incat sa nu-i lipsească pe el de avantaje. Acest lucru este simplu, apropiat inimii bune, dar dificil pentru o inimă haină.

Unii au afirmat că aparenţa acestui hadis este egalitatea, dar realitatea lui este favorizarea, pentru că omul doreşte sa fie cel mai bun dintre toţi şi dacă îi doreşte şi fratelui său acelaşi lucru înseamnă că a intrat şi el în categoria celor favorizaţi. Nu credeti că omului îi place sâ i se facă dreptate? Iar dacă este deplină credinţa lui şi fratele lui are lsi el un drept, se va grăbi să stabilească dreptatea, chiar dacă va fi dificil.
Unii ulemai au spus: înţelesul acestui hadis este că omul credincios este faţă de un alt credincios ca şi cum ar fi un singur suflet şi de aceea trebuie să-i dorească ceea ce-si doreşte pentru sine, având în vedere că sunt un singur suflet.
Intr-un alt hadis se spune: "Credincioşii în iubirea şi înţelegerea lor sunt asemenea unui singur trup dacă un mădular al lui plânge se prăbuşeşte întregul trup de aprinzeală şi nesom.


Invăţăturile din acest hadis
1. Locul calităţii de frate în Islam.
2. Credinciosul Musulman trebuie să dorească pentru altul ceea ce doreşte pentru sine. Numai astfel se poate caracteriza prin credinţă deplină.
3. Credinciosul Musulman trebuie să urască răul ce s-ar putea abate asupra fratelui său musulman la fel cum îl urăşte.

[imanikka]

HADISUL 14
CIND ESTE INGĂDUITĂ VĂRSAREA SANGELUI UNUI MUSULMAN

De la Ibn Mas'ud - Allah fie mulţumit de el! - care a spus:
Trimisul lui Allah a spus:
"Nu este îngăduită vărsarea sângelui unui musulman decât într-una din trei (situaţii) preacurvia soţului, viaţa pentru viaţă şi cel care-şi lasă credinţa sa şi părăseşte comunitatea".
Relatat de Al-Bukhari si Muslim

Comentariul

In unele relatări acceptate apare varianta "Nu este îngăduita vărsarea sângelui unui musulman Care mărturiseşte că nu este Dumnezeu în afara lui Allah şi că Eu sunt Trimisul lui Allah decât într- una din trei (situaţii)". Cuvintele "care mărturiseşte că nu este Dumnezeu în afara lui Allah şi că Eu sunt Trimisul lui Allah" vin ca explicaţie pentru cuvântul "musulman".
Tot altfel, cuvintele " işi părăseşte comunitatea" sunt o explicaţie pentru "cel ce-şi lasă credinţi Vărsarea sângelui acestora trei este îngăduită. Prin "comunitate" se i în vedere musulmanii. Părăsirea de către ei a credinţei prin aposti este motiv pentru îngăduirea vărsării sângelui lor.
Cuvintele "cel care-şi lasă credinţa şi îşi i ârâseşte comunitatea t un caracter cuprinzător, referindu-se la oricine s-ar lepăda de Islam prin orice apostazie. Acesta trebuie ucis dacă nu revine la Islam.

Ulemaii au afirmat că el se referă, de asemenea, la oricine iese din comunitate p r i n t r-o erezie, crimă şi altele asemănătoare.
Este evident că aceasta este o expresie generală şi sunt particularizaţi cel care atacă şi alţii ca el, îngăduindu-se vărsa rea sângelui lor pentru respingerea primejdiei ce poate veni din partea Ior.

S-ar putea răspunde că acest caz s-ar putea încadra la cel care părăseşte comunitatea şi intenţia exprimată este aceea că nu se îngăduie uciderea premeditată decât a acestora trei.

Unii au dedus că cel care abandonează rugăciunea poate fi ucis pentru că abandonarea ei se încadrează în aceste trei situaţii, dar există divergenţe între ulemai în legătură cu această chestiune: unii o socotesc necredinţă, iar alţii nu o socotesc necredinţă.

Unii dintre cei care o socotesc necredinţă au adus ca dovadă celălalt hadis, adică spusele Profetului "Mi s-a poruncit să mă războiesc cu oamenii până ce vor mărturisi că nu este Dumnezeu în afară de Allah şi că Eu sunt Trimisul lui Allah, până ce vor face rugăciunea şi vor aduce dania". Şi au spus: dovada că El a condiţionat nevinovăţia de ansamblul celor două mărturisiri, îndeplinirea rugăciunii, aducerea daniei - adică de lucruri care nu merg decât toate împreună sau se anulează în cazul existenţei ansamblului lor. Aceasta dacă se intenţionează dovada fără echivoc, care este expresia "Mi s-a poruncit să mă războiesc cu oamenii etc." Ea necesită porunca de a lupta până la această limită, dar a fost omisă, căci El a făcut distincţie între războirea pentru ceva şi uciderea pentru ceva. Războirea presupune existenţa a doua părţi şi necesitatea războirii pentru rugăciune nu incuba necesitatea uciderii pentru ea, dacă a fost abandonată fără a se război cu noi.

Expresia "preacurvia soţului" are în vedere pe cel devenit virtuos ca urmare a căsătoriei, fie că este vorba de bărbat fie că este vorba de femeie - şi ea este un argument pentru pedeapsa convenită de musulmani pentru soţul adulter, adică lapidarea, cu condiţiile menţionate în lucrările de jurisprudenţă.

"Viaţă pentru viaţă" corespunde spuselor lui Allah Preamăritul: "Şi le-am prescris lor în ea sufletul pentru suflet" şi are în vedere sufletele egale în Islam şi libertatea.

Invăţăturile din acest hadis

1. Sângele, averea şi onoarea credinciosului musulman sunt apărate.
2. Sângele poate fi vărsat într-una din cele trei situaţii.
3. Aceste situaţii trebuie evitate pentru a nu ajunge la ele.

[imanikka]

HADISUL 15
DREPTUL OASPETELUI ŞI AL VECINULUI

De la Abu Hurayra - Allah Preamăritul fie mulţumit de el! - precum că Trimisul lui Allah a spus:
"Cel care crede în Allah şi în Ziua de apoi sa spună un lucru bun ori să tacă. Cel care crede in Allah şi în Ziua de apoi să-I cinstească pe vecinul sau. Cel care crede în Allah şi în ziua de apoi să-l cinstească pe oaspetele său".
Relatat de Al-Bukhari si de Muslim.

Comentariul

"Cel care crede în Allah şi în Ziua de apoi" înseamnă cel care are credinţa desăvârşită salvatoare de chinul lui Allah şi care aspiră la multurnirea lui Allah trebuie "sa spună un lucru bun sau să tacă", căci care crede în Allah cu adevărat şi doreşte răsplata lui şi se străduieşte împlinească ce i s-a poruncit şi să stea departe de ceea ce i s-a interzis are lucruri mai importante decât acestea şi anume şă-şi stăpâneasca membrele sale care sunt supuşii săi de care el este răspunzător, aşa cum a spus Allah Preamăritul. "Auzul, văzul şi inima, de toate acestea este răspunzător". Şi tot Allah Preamăritul a mai spus "Nu se rostesc vorbe decât sub un supraveghetor statornic", căci multe sunt vătămările limbii.

Profetul a mai spus: "Oare toarnă oamenii în foc pe nările lor altceva decât rodul limbii lor?".

A mai spus: "Orice vorbe spuse de un om sfânt împotriva lui, afară de pomenirea lui Allah Preamăritul, poruncirea faptei bune oprirea de o faptă rea" şi cine ştie acest lucru şi crede în el cu adevărat' se teme de Allah pentru limba lui şi nu spune decât lucruri bune sau tace.
Unul dintre ulemai a afirmat că bunele moravuri referitoare la împlinirea faptei bune derivă din patru hadisuri, menţionând dintre ele spusele profetului : "Cel care crede în Allah şi în Ziua de apoi să spună un lucru bun ori să tacă".
Un altul a spus în legătură cu sensul acestui hadis că dacă un om doreşte să vorbească, dacă ceea ce vrea să grăiască este un lucru bun, neîndoielnic, atunci se cuvine să vorbească, altfel e mai potrivit să tacă, indiferent dacă i se pare că ceea ce vrea să spună este oprit, respingător sau îngăduit. Şi în felul acesta, i se porunceşte să renunţe la vorbele îngăduite şi este chemat să renunţe la ele de teamă ca ele să nu conducă la ceea ce este oprit sau respinngător, căci acest lucru se poate întâmpla deseori. Şi a zis Allah Preamăritul: "Nu se rostesc vorbe decât sub un supraveghetor statornic".

[imanikka]

continuare Hadisul 15...

Savanţii au emis opinii diferite în legătură cu necesitatea de a i se prescrie omului tot ceea ce trebuie să rostească sau numai ceea ce îi este îngăduit sau să nu i se prescrie decât lucrurile pentru care va fi răsplătit sau pedepsit. Cea de-a doua opinie a fost spijinită de Ibn Abbas şi de alţii. In această interpretare versetul nobil este specificat, în sensul că nu se rostesc decât vorbe pentru care există o răsplată.

Cuvintele Profetului "să-l cinstească pe vecinul său... şi să-l cinstească pe oaspetele său" definesc dreptul vecinului şi al musafirului şi necesitatea respectului pentru ei şi îndeamnă la reţinerea membrelor. Allah Preamăritul a recomendat în Cartea Sa ca vecinul să fie bine tratat. Şi a zis Profetul
: "Gavril - pacea asupra lui! - stăruia să mă povăţuiască în legătură cu vecinul, încât mi-am închipuit că mi-l va numi moştenitor".
Ospitalitatea este parte a Islamului şi face parte dintre trăsăturile morale ale profeţilor şi ale evlavioşilor. Unii ulemai, ba chiar cei mai mulţi, au numărat-o ---------------re calităţile morale alese.

Acest hadis înseamnă şi că omul trebuie să nutrească în sinea sa convingerea că cinstirea oaspetelui este un cult (act de devoţiune) şi nu trebuie să-l reducă dacă este vorba de cinstirea unui bogat şi nici să-l schimbe, ci se cuvine să ofere oaspetelui ceva din ceea ce are, să-l omenească şi să-l primească surâzător, cu vorbe bune, baza ospitalităţii fiind ospătarea. Se cuvine să se grăbească a-i oferi ceea ce are de la Allah, fără o rânduială deosebită.

Cât despre cuvintele Sale "să spună un lucru bun ori să tacă", ele
înseamnă că rostirea vorbei bune este preferabilă tăcerii, dar tăcerea
este preferabilă rostirii unei vorbe rele.

Invăţăturile din acest hadis

1. Indemnul Ia cinstirea obrazului şi a vecinului, aceasta făcând parte din credinţă.
2. Credinciosul musulman trebuie să spună ceva bun, căci altfel este preferabilă tăcerea.

[imanikka]

HADISUL 16
PREVENIREA ASUPRA PRIMEJDIEI

De la Abu Hurayra - Allah Preamăritul fie mulţumit de el! - care a spus:

Un bărbat i-a zis Profetului : Povăţuieşte-mă! Şi i-a grăit astfel: "Nu te mânia!" A repetat de mai multe ori şi tot astfel i-a grăit: "Nu te mânia!"
Relatat de Al-Bukhari.

Comentariul

Pesemne că Profetul ştia despre omul acela că se mânia prea adesea şi de aceea i-a dat această povaţa. Profetul a adus laudă aceluia care ştie să se stăpânească la mânie, căci a zis: "Nu este putincios prin doborâre, ci putincios este acela care se stăpâneşte la mânie".


Tot Allah Preamăritul a adus laudă celor care ştiu sa-si stăpânească mânia şi să-i ierte pe semenii lor.

Se spune că Profetul- a zis: "Cel care este în stare să-şi stăpânească mânia, atunci când poate s-o preschimbe în faptă, va fi chemat în Ziua de apoi de către Allah Preamăritul în faţa tuturor făpturilor pentru a-i da puterea de a alege huriile pe care şi le va dori".

Un hadis spune că "Mânia este de la Şeitan" şi de aceea iese din starea lui de cumpătare şi rosteşte nimicuri, săvârşeşte fapte reprobabile, nutreşte pizmă şi ură ori alte fapte urâte din cele oprite. Şi toate astea din pricina mâniei .


Allah să ne ferească de ea!


Intr-un Hadis relatat de Sulayman ibn Sard se spune: "Căutarea ocrotirii la Allah împotriva lui Şeitan cel afurisit alungă mânia". Şi aceasta pentru că Şeitan este cel care insuflă mânia. Toţi cei care doresc să facă lucruri lăudabile sunt chemaţi de Şeitan care-i îndepărtează de mulţumirea lui Allah Preaputernicul. Căutarea ocrotirii la El împotriva lui Şeitan este arma cea mai puternică pentru a alunga viclenia lui.

Invăţăturile din acest hadis
1. Dorinţa însoţitorilor Profetului de a învăţa lucrurile cele bune.
2. Mânia insuflată de Şeitan este cheia răului.
3. Credinciosul musulman trebuie să se împodobească cu virtuţile blândeţii şi răbdării.