Miracolul rugaciuni - Arta de a trai

[Sarah_Nour]

„Omul are nevoie de Allah (Subhana wa’ta aala) aşa cum are nevoie de oxigen”.

A vorbi omului modern despre rugăciune ar părea la prima vedere un lucru inutil. Oamenii moderni consideră rugăciunea ca un fapt desuet, o superstiţie, un misticism. In realitate, omul modern ignoră aproape cu desăvarşire rugăciunea şi efectele ei. Cauza principală a acestei ignoranţe este faptul că simţul sacrului s-a atrofiat în sufletul omului modern şi că rugăciunea a devenit o raritate. Foarte puţini se roagă şi, mai ales, foarte puţini se roagă cu adevărat. Rugăciunea multora este sterilă, deoarece nu trăiesc sensul rugăciunii: sunt egoişti, falşi, mincinoşi, farisei, orgolioşi, incapabili de credinţă şi iubire. In general, rugăciunea este un ţipăt de durere, un strigăt de ajutor. Uneori însă, ea devine o contemplaţie senină a principiului imanent şi transcendent al lucrurilor. Un act de iubire şi de adoraţie faţă de Acela de la care provine minunea vieţii. De fapt, rugăciunea este un efort al omului de a comunica cu Fiinţa invizibilă, cu Acela care este Creatorul a tot ce există. Departe de a fi o recitare mecanică de formule, adevărata rugăciune este transfuzie de viaţă divină în sufletul credinciosului, o absorbţie a conştiinţei acestuia în Dumnezeu. Dar acest fenomen, în esenţă, nu este de natură intelectuală sesizabilă, de aceea rămane inaccesibil atat filosofilor, cat şi savanţilor. Căci, precum simţul frumosului şi al iubirii nu depind de nici o cunoştinţă intelectuală, tot aşa, simţul sacrului – simţ al rugăciunii – nu depinde de silogisme intelectuale. Un om simplu, indiferent de gradul lui de inteligenţă, îl poate simţi pe Allah (Subhana wa’ta aala) tot atat de bine cum simte căldura soarelui sau parfumul florilor. Dar Allah , atat de accesibil celui care-L iubeşte, se ascunde celui ce nu ştie a simţi şi a iubi, ci doar cunoaşte şi înţelege. Pentru a te apropia de Allah (Subhana wa’ta aala) nu ai nevoie de ceremonii complexe nu ai nevoie decît de a face un efort de a tinde spre Allah ; “ Cel ce se increde in ALLAH nu va fi niciodata dezamagit,pentru ca atunci cand Robul cere,ALLAH se sfiieste sa nu-i dea”-Hadis. Acest efort trebuie să fie mai mult afectiv decît intelectual. Scurtă sau lungă, cu voce tare sau mentală, rugăciunea trebuie să fie asemenea unei conversaţii între copil şi tatăl său. Ne prezentăm în faţa lui Allah aşa cum suntem.
Cel ce se roagă să fie vindecat de o boală organică poate rămîne mai departe bolnav; în schimb, dacă s-a rugat serios, trece printr-o transformare morală. Incetul cu încetul, rugăciunea produce în suflet calm, linişte interioară, armonie între activitatea nervoasă şi activitatea morală, o putere mai mare de a suporta încercările vieţii: sărăcia, boala şi moartea. Echilibrul cauzat de rugăciune devine un puternic ajutor terapeutic pentru omul bolnav... Contactul cu Allah imprimă în sufletul omului o pace care apoi radiază din el şi difuzează pretutindeni. Prin rugăciune, omul se incredinteaza si doreste sa fie cat mai aproape de Allah, iar Allah (Subhana wa’ta aala) vine la om,ii raspunde cu siguranta. Rugăciunea apare ca indispensabilă dezvoltării noastre integrale şi armonioase. Omul are nevoie de Allah (Subhana wa’ta aala) aşa cum are nevoie de hrană şi de oxigen.
Realitatea este că cei vindecaţi prin rugăciune devin după aceea cu totul alţi oameni, li se schimbă chiar şi temperamentul şi caracterul, ba chiar şi liniamentul corpului. Mă întreb de ce nu am folosi rugăciunea pentru a ne vindeca de bolile sociale, de răutatea lumii, de meschinăriile educaţiei noastre, de avariţie, de erotism şi de cerinţa de dominare. Cu ajutorul rugăciunii, atomii omului, fiziologia lui intră în substratul divin al vieţii. Bazat pe o serie de date anatomice şi fiziologice, cred că stimulul rugăciunii ajunge în neuroni, se propagă prin circuitele neuronale şi cortico-subcorticale, şi de acolo se comunică ansamblului fiziologic.
Intr-adevăr, boala este în cele mai multe cazuri o urmare a transgresiunii legilor firii, o neascultare si o abatere majora , o nepasare si indiferenta fata de cel ce ne-a creat, fata de cel ce ne-a dat o sansa, indepartarea de Allah si nerespecatrea invataturilor lasate de Profetul nostru Muhammad (Sallalahu wa alleyhi wa salam) . Cînd inima omului se împietreşte faţă de legile naturale şi se întoarce spre josnicie, boala se apropie cu paşi repezi. Mînia, răzbunarea, invidia, răutatea, remuşcarea etc. produc în organismul uman o stare toxică, lucru evident pentru medic. Căci trupul omului, ca şi sufletul lui, a fost făcut să fie bun; răutatea îl îmbolnăveşte. Şi din acest motiv, duşmănia şi ura sînt păcate grave.
Rugăciunea este o forţă care restabileşte echilibrul organic, reaşezînd toate celulele şi funcţiunile corpului în faţa puterii infinite a lui Allah (Subhana wa’ta aala) .

[Sarah_Nour]

- inregistrari ale subconstientului;
- originea in impresiile senzoriale si experimentale obisnuite;
- se refera la datoria acumulata de un suflet din prisma faptelor bune sau rele;
lista explicatiilor poate continua, in functie de gandirea fiecaruia se pot interpreta anumite exprimari ----forice, facem o analiza de text? o analiza a interpretarilor ? sau incercam sa vedem oare textul este iesit din tipare nu cumva insinueaza aspecte neacceptate de noi? , ….eu las la latitudinea dvs .