Pelerinajul - impresii de neuitat

[imanikka]

Assalam w aleykum
Dragi Rasariteni ,cei care au facut Pelinajul in acest an va rugam sa impartasiti cu noi impresiile voastre , ce ati simtit , v-a schimbat aceasta calatorie viata?

Asteptam povestirile voastre pline de sentimente pure si amintiri frumoase. Daca aveti poze ati putea sa ni le aratati si noua ...

[maryam]

Inshaa ALLAH sa ajungeti toate acolo...dupa un an si mai bine...dorul de Mekka, de Medina, nu s-a estomat, ba din contra, tristetea este si mai mare, imaginile vazute on line sau la tv...pozele...aducerile aminte sunt greu de suportat.
Parca a ramas doar speranta si dorinta ca intr-o buna zi Bunul ALLAH sa ma readuca acolo unde imi pare ca am trait toata existenta.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu as putea sa jur ca sufletul meu a ramas acolo, ca si cum acolo ar fi locul lui, ca o intoarcere la matca.

[Hager]

ALHAMDULILAH RABIL ALAMIN ,ALF ALHAMDULILAH si nu doar atat,cuvintele nu sunt de ajuns pt a povesti despre minunatia pelerinajului ,a locurilor ,a KAABEI,a tot ceea ce ALLAH SWT a creat pt noi toti.
Multumita bunului ALLAH PREAINALTUL si eu am fost la hajj ,si nu pot uita asta si inshaALLAH sa nu uit .,intr-adevar a ramas si in mine o mare tristete si un dor de nedescris pt casa lui ALLAH,pt tot ceea ce am vazut si ce am trait acolo alhamdulilah .
cu aceasta ocazie m-am intalnit si cu fete care aici in ro nu le-am cunoscut decat pe net,ca sa vezi ce mica e lumea,nu?
cand aud adhanul la ceas(il am si la pc)dar acesta e cumparat dim mekka(pt ca nu aveam un ceas cu adhan in casa)ma grabesc de parca nu as avea loc ...................si dupa imi dau seama ca am tot locul din lume pt ca nu sunt acolo ,sunt in casa mea...............
insha ALLAH va doresc ca bunul ALLAH SWT sa va calauzeasca spre casa lui si hajj-ul vostru si al nostru sa fie acceptat.
ALHAMDULILAH RABIL ALAMIN ALLAH ZAUAGEL.ALLAH KERIM.

[Sarah_Nour]

eu una nu-mi gasesc cuvintele inshaAllah sa pot sa scriu si eu cateva randuri, va doresc la toate sa ajungeti acolo inshaAllah si sa traiti aceasta experienta este minunat, am sa atasez cateva imagini

[Sarah_Nour]

waww acum am realizat ce mult le-am marit insa aceste poze vorbesc de la sine, ce poti simti cand le revezi
- imagine de pe terasa hotelului

- in drumul catre Mina

- prima zi la corturi

[Sarah_Nour]

- drumul spre Jamarat (prima aruncare la Jamarat)

[huda_alrahim]

Imaginile promise







- La parterul moscheei din Mekka, lumea astepta sa inceapa salat al fajr







-Rugaciune pe strada ce ducea la moschee...nu intotdeauna reuseai sa ajungi pana in moschee, dar se auzea perfect...aproape pe fiecare rand era cate o persoana care sa spuna Allahu Akbar si pentru cei din spate si se propaga incet pana la mare distanta de moschee


- corturile din Mina

[Sarah_Nour]

Lebbeike Allahumme lebbeik, lebbeike la seroke leke lebbeik, innel-hamde uen-ni’mete leke uel-mulk la serike lek. “
= Iata-ma, O, Allah, (raspunzand chemarii Tale) iata-ma! Iata-ma, Tu esti Fara de seama, iata-ma! Cu adevarat, a Ta este Slava, Maretia si Gloria! Tu nu ai pe nimeni egal!

Ecoul acesta ma urmareste pretutindeni, incerc sa ma adun, incerc sa ma regasesc, sa ma reintegrez in aceasta viata , in care practic nu ma mai regasesc sau nu mai imi gasesc locul, toata experienta pelerinajului ma marcat foarte mult, toti care au trecut prin aceasta experienta , o pot confirma. De foarte multe ori am incercat sa astern pe hartie experienta Hajjului, dar cuvintele nu pot exprima ceea ce sufletul detine ca informatie, nu pot de cat sa redau secvential, voi incerca insa sa conturez anumite aspecte, inshaAllah.
Inca din clipa in care am pus piciorul pe Pamantul Sfant - Mekka, am simtit cum sufletul si trupul si mintea au fost inundate de trairi dintre cele mai diverse, este intradevar un miracol, intensitatea, amalgamul acestor puternice emotii prin care fiecare pelerin trece inca din prima clipa. Momentul in care am intrat in Moskeea Sfanta, toata splendoarea si maretia, clipa in care privirea, sufletul si fiinta noastra, in fata Kabbei, realizam cat suntem de mici, dar in acelasi timp cata putere si energie , dragoste si iubire ne sunt oferite de Allah swt. In prima secunda cand am vazut Kaba pentru prima oara, lacrimi de fericire dar si sentimental de implinire m-au inundat, intradevar visul devenise realitate, ca un film in mintea mea s-au developat secvente, amintiri, momente din viata mea, clipe si secunde, mai bune insa si clipe dintre cele mai grele, momente de durere si tristete, momente de disperare, peste toate acestea am trecut cu voia lui Allah swt si tot cu voia Sa am beneficiat de acest privilegiu de-a ma numara printre oaspetii Sai , elhamduliAllah, de-a ma naste inca o data, de-a putea trai o alta etapa a vietii mele, numai si numai datorita lui ALLAH swt, caruia nu stiu daca o viata in rugaciune sau orice fapta vor putea reprezenta recunostinta mea, cu siguranta insa Allah swt stie cel mai bine.
Ritualul inconjorului Kabbei (de 7 ori) este piatra de incercare sau Jihadul femeii( opinie personala) simti ca toata multimea in care te aflii prin rugaciune si Du’a ,constituim o singura fiinta, simti protectie, simti intensitatea rugaciunii, esti mai aproape de Allah swt, simti cum toata puterea si dragostea lui Allah swt se revarsa asupra noastra, asupra tuturor. Tot ritualul si aceste cercuri in care se concentreaza atata energie si putere, dorinta fiecaruia de-a atinge Kabbe, este o experienta extraordinara.(observatie: dupa ce am atins Kabbe cateva zile am simtit ca mana avea un miros dintre cele mai fine,subhanAllah).
Aici suntem cu totii egali, nu exista diferente, cu totii incercam sa fim cat mai aproape de Allah swt prin rugaciunile noastre, sa nu pierdem nici-o secunda, sunt oameni care vin din cele mai indepartate colturi ale lumii si care nu beneficiaza de un buget mare, insa dorinta lor este extrem de puternica, multi dintre ei si-au adjudecat o suprafata suficienta in perimetrul Moskeei Sfinte, pe care nu au parasit-o pe tot parcursul acestor zile, acesti oameni te impresioneaza, imaginea aceasta este o lectie pentru noi toti, este o dovada ca Hajjul nu este de cat rugaciune,meditatie si citire Coran, restul activitatilor si tot ce tine de confort, nu sunt de cat lucruri trecatoare.

http://www.youtube.com/watch?v=mSkAA...elated&search=
http://www.youtube.com/watch?v=F7gv5...elated&search=

[huda_alrahim]

Un pelerin in Casa lui Allah

Pelerinajul este o experienţă unică în viaţă, ce se transformă din a cincea obligaţie a fiecărui musulman într-o binecuvântare pentru aceia care cu inima deschisă călătoresc spre Casa lui Allah. Nimic nu te poate pregăti cu adevărat pentru ceea ce te aşteaptă acolo. Înainte de a pleca ştiam în mare ce ne aşteaptă acolo, unde urma să mergem şi ce o să facem, dar… sentimentele ce le trăieşti acolo nu se pot calcula de acasă.

Când am ajuns în Mekka am descoperit un oraş aglomerat şi zgomotos, oameni care hoinăreau pe stradă, totul plin de culoare, mirosuri care îţi înnebunesc simţurile. Deja mă simţeam ameţită si era doar începutul visului…

Din primele momente doream să mergem la Casa lui Allah, deşi eram pe drumuri de mai bine de o zi. În cele din urma ne-am împlinit ţelul, ne-am apropiat de moschee, încercând sa facem faţă mulţimii…oameni veneau, oameni plecau. Simpla vedere a minaretelor iţi taie respiraţia şi este abia începutul… mulţimea se înţesea pe măsura ce încercam să ne apropiem şi preocuparea de a ajunge înăuntru iţi ajută inima sa facă faţă la toate trăirile care o invadează.

Am intrat în moschee cu permanenta senzaţie ca niciodată nu o să fiu în stare să mă descurc singură în spatiul acela imens şi cu puţin efort am traversat-o şi dintr-o dată a aparut în faţa noastră Qibla. Un moment am avut impresia ca e ireală... atât de multe imagini văzute cu ea te fac sa crezi ca este un simplu afiş. Cu greu îţi vine sa crezi ce eşti faţă în faţă cu ea...tu şi atât de mulţi alţii.

Tawaful este un amestec de uimire, rugăciune şi efort de a-ţi menţine echilibrul in mulţime şi de a nu te pierde de grup. Pe unde te uiţi vezi oameni de toate originile, călăuziţi de aceeaşi dorinţă ca şi a ta- aceea de a termina tawaful şi de a se apropia cât mai mult de Qibla.

Întâia oara când am făcut tawaf am ajuns atât de aproape de ea, atât de aproape... Puteam sa vad picături de apa pe acea piatră şi imaginea mă hipnotiza. Abia m-am putut desprinde şi continua tawaful, imaginea rămânând în minte mult timp. Din acel moment Mekka s-a schimbat pentru mine, era ca şi cum eram acolo de o veşnicie.

După ce am terminat umrah am avut la dispoziţie câteva zile până să începem hajjul. În acest timp am încercat sa profităm de avantajul de a fi atât de aproape de moschee şi adesea ne întorceam sa ne rugăm aici. Cele mai dragi amintiri sunt cele ale rugăciunilor de dimineaţă de la Haram. Nimic din ceea ce am trăit până acum nu se poate compara cu ele. Îmi vine în minte o noapte anume...

Am ajuns la moschee şi pentru prima dată de când ajunsesem acolo nu era aşa de aglomerată. Am hotărât să mergem la ultimul etaj al moscheei şi acolo sa aşteptam să intre timpul de rugăciune. Când am ajuns sus, inima a început să bată din ce in ce mai tare: deasupra ta e cerul liber, sub picioarele tale este acea marmura albă şi rece şi când îţi îndrepţi privirea spre centrul moscheei vezi Qibla şi acea mulţime care face tawaf. Numai imaginea acelor persoane care fac tawaf este suficientă să iţi dea fiori.

Am găsit un locşor unde să ne aşezăm şi să ne rugam...este de fapt singura dorinţă care te cuprinde în timp ce eşti la Haram. Cu toate ce se întâmplau îin jurul meu, mă simţeam în altă lume, nimic nu mai conta, decât să fiu aproape de Allah şi să mă rog. Acolo am simţit cel mai bine forţa lui Allah, iubirea lui Allah. Te simţi un ales al lui Allah, un privilegiat. A început să se audă adhanul şi pur şi simplu am început să tremur...mai auzisem vocea aceea, dar acea noapte, intensitatea, ecoul, imaginile din jurul meu... simţeam cum lacrimile se rostogolesc pe obraji şi vântul rece le uscă. Rugăciunea a avut ceva magic şi întoarsă acasă am încercat să recompun sentimentele din acea noapte, dar este inutil- numai acolo se va mai întoarce magia.

A începutul Hajjul şi aveam senzaţia că trăiesc într-un vârtej...ziua a devenit noapte şi noaptea a devenit zi. Mina, Arafah, Muzdalifah, din nou Mina, sunt locuri în care a trebuit să ne dovedim credinţa, răbdarea şi încrederea că Pelerinajul nostru este acceptat. Cum aş putea sş explic ce se întâmplă la Arafah? Acolo simţi că fiecare minut contează, că fiecare rugă este ascultată, că Arafah este cheia de boltă a hajjului. Acolo am ascultat cele mai impresionante rugi şi o foarte frumoasă khutba, căci anul acesta ziua de Arafah a coincis cu ziua de vineri, exact ca în vremea când Profetul (salleAllahu aleihi we sellem) a făcut hajj.

La Arafah, Allah coboară în cerul Pământului şi ascultă rugile supuşilor Săi. La Arafah pur şi simplu stai în cort şi te rogi. Ritmul rugăciunilor se accelerează pe măsură ce se apropie momentul plecării. Timpul se scurge atât de repede, încât nu îţi doreşti sa îl iroseşti. Vezi acolo oameni din toate colţurile lumii, auzi toate limbile pământului. Nu este uşor, dar îţi răsplăteşte sufletul cu credinţă şi sperantă, maturizează mintea şi îţi întăreşte corpul.

Sa plecăm de la Mekka s-a dovedit a nu fi atât de uşor. Deşi ne fusese destul de greu în Mekka, nimeni nu vroia de fapt să plece de acolo. Dar Medina te întampină atât de călduros încât dorul de Mekka începe să se vindece. Medina este exact opusul Mekkăi. Daca Mekka nu doarme niciodată, Medina este atât de linişitita, atât de calmă, atât de curată... este odihnă pentru toţi şi sentimentul că ai pierdut ceva drag începe să se estompeze.

Cele 15 zile petrecute acolo au trecut foarte repede, dar au lăsat urme adânci în interior. Nu te poţi întoarce aceeaşi persoană care a plecat şi deja începi sa te întrebi: oare când mă voi mai întoarce acolo? Vreau să văd Mekka din nou, cu străzile ei înguste şi aglomerate, să văd din nou moscheea, să beau Zam-Zam...


Acestea sunt impresiile pe care le-am scris la scurt timp dupa ce m-am intors de la Hajj si azi le-am descoperit in calculator...
Si aici se afla o serie de poze pe care pelerinii din grupul nostru le-au facut, incepand din ziua concusrsului pentru hajj si pana la intoarcerea in tara : http://www.youtube.com/watch?v=Yil0FAdq9_I

[Sarah_Nour]

Assalamu aleykum, intradevar pelerinajul este foarte greu de descris in cuvinte, Huda revazand imaginile si citind postarea ta, e ceva in sufletele noastrea care nu va disparea niciodata, am retrait acele clipe .......inshaAllah sa reusim cu totii sa ajungem din nou acolo si pentru cei care inca nu au ajuns, inshaAllah sa ajunga cat de curand, nici nu mai e mult daca stam bine sa ne gandim la cum zboara timpul