Cea mai comuna teorie a politicienilor occidentali este ca radicalii sint fundamentalisti religiosi, saraci, motivati de disperare si de ura. Un studiu Gallup analizat de „Foreign Policy“ -----streaza ca lucrurile nu stau chiar asa. Portretul musulmanului radical angajat politic se suprapune in multe locuri cu cel al musulmanului moderat. Occidentul nu poate trasa o strategie pina cind nu identifica exact cu cine are de a face.

Etichete si idei preconcepute

Pentru ca miscarile teroriste au facut din Islam ostaticul scopurilor lor, acestea au folosit si interpretat Coranul in asa fel incit sa se muleze pe mijloacele si interesele lor, Occidentul este marcat de ideea preconceputa potrivit careia islamul e o religie a violentei, a terorismului, care incurajeaza uciderea de nevinovati. Valabil e tocmai opusul: un verset din Coran spune clar „chiar cind pornesti razboi sfint (Jihad) e interzisa uciderea lucratorilor pamintului, a copiilor si a femeilor!“, adica a civililor. De obicei, multi lideri si politicieni occidentali dau vina pe fervoarea religioasa care ar alimenta pozitiile radicale si violente. Studiul Gallup releva cu totul altceva - nu exista nici o diferenta majora in gradul de religiozitate intre musulmanii mo-derati si cei radicali, ba mai degraba radicalii lipsesc de la ceremoniile religioase. De exemplu, la momentul sondajului, in ultimele sapte zile, 56% dintre radicali fusesera la moschee, iar moderatii in proportie de 59%.

Nu saracia motiveaza radicalismul politic

Radicalismul islamic e pus deseori si pe seama saraciei si a lipsei de educatie. In mod normal, concluzia logica ar fi ca cineva care se simte oprimat tinde sa imbratiseze teorii si idei extremiste. Dar cifrele arata ca majoritatea radicalilor islamisti vin din medii cu un standard de viata cel putin decent si au facut mai multi ani de scoala decit media musulmanilor moderati - 44% dintre radicalii chestionati au studii medii si superioare, in timp ce acelasi lucru e valabil doar pentru 38% dintre moderati. Evident, in acest caz sint luati in considerare nu atentatorii sinucigasi, ci liderii politici radicali. Daca motivatia unui atentator „de rind“ sta intr-un amestec de lipsa de educatie, lipsa de speranta pentru un viitor mai bun, saracie, ei bine nu acelasi lucru este valabil pentru lideri. Acestia se bucura de o stare materiala net superioara musulmanilor obisnuiti, asa-numiti „moderati“.

De ce ne urasc?

Este intrebarea la care s-au grabit sa dea un raspuns in special politicienii americani: „Pentru ca detesta felul nostru de a trai, libertatea noastra, democratia noastra“. Dincolo de propaganda, de ideologie, lucrurile stau altfel, asa cum reiese din sondajul Gallup. Musulmanii radicali, cind renunta la discurs si raspund sincer, recunosc ca admira mai ales progresul tehnologic al Vestului si libertatea de exprimare. La fel musulmanii moderati, care de altfel profita din plin de respectarea drepturilor omu-lui atunci cind emigreaza in Europa de exemplu.

Cum se face deosebirea?

De vreme ce nici gradul de religiozitate, nici starea materiala, nici lipsa de educatie, nici „ura pentru Occident“ nu par a fi criterii de diferentiere intre musulma-nii radicali si cei moderati, atunci ce joaca rol de declic pentru a motiva un act terorist? In general, respondentii la intrebarile sondajului Gallup, cei care se definesc radicali, dar si cei ce se considera moderati, au reprosat Occidentului, in proportii aproape egale, ca nu le arata suficient respect, lor si Islamului. Ei au spus ca simt cum Europa si SUA le ameninta si incearca sa le controleze modul de viata. Singura diferenta semnificativa este aceea ca musulmanii moderati au spus ca doresc legaturi mai strinse cu Vestul prin intermediul dezvoltarii economice. Se poate ca aceasta sa fie cheia luptei antiteroriste, utilizarea asa-numitei „soft-power“ - strategii economice sustinute politic care sa atraga musulmanii moderati mai aproape de Occident si sa determine izolarea radicalilor, din interior, chiar cu ajutorul lumii in care acum se dezvolta, fara sa fie nevoie de interventii militare.




comentarii

De ce urasc Occidentul? Pentru ca le-au facut promisiuni desarte de independenta (in trecut, cam pe la primul razboi mondial) si pentru ca sprijina Israelul.
Chestia cu Israelul o recunosc toti liderii arabi, in diverse interviuri, dar in mass-media nu prea ajunge si partea asta. Vad ca nici Gallup nu s-a gandit la explicatia asta (evidenta).



si in continoarea a ce s-a scris la nr 2, faptul ca adevaratii lideri religiosi islamisti nu condamna public actele de terorism, spunand cu voce tare ca acestia sunt doar niste derbedei fanatici si ca adevaratul islam nu are nimic in comun cu fanatismul si debilitatea teroristilor, eu..ii asimizez pe toti musulmanii cu teroristi sau simpatizanti ai terorismului...
in opinia mea nu exista nicio diferenta intre atentatorii de la 11 sept si cei care au iesit pe strazi pt a se bucura...



"Occidentul este marcat de ideea preconceputa potrivit careia islamul e o religie a violentei, a terorismului, care incurajeaza uciderea de nevinovati."

Da, cind avioane cu oameni NEVINOVATI, sunt parbusite in cladiri cu oameni NEVINOVATI si zeci de mii de oameni din tarile arabe ies sa cinte de fericire pe strazi si se declara mindrii de atentatori (TOTI musulmani) e firesc sa te gindesti ca o cultura a violentei e la mijloc...oricit de pre, non-, a-conceputa idee oi fi avind pina la momentul respectiv despre dulcea "religie a pacii".






cheia terorismului este sentimentul de umilinta. umilinta e cea care poate scoate din sarite si pe cei mai calmi dintre cei calmi. iar umiliti nu se simt in primul rand cei saraci. saracii stiu ca se simt inferiori, accepta acest lucru ca pe un dat. umiliti se simt doar cei care se cred (sau chiar se stiu) superiori si care nu sunt recunoscuti ca atare. pentru a resimti umilinta trebuie sa ai un anumit grad de intelegere asupra modului cum functioneaza lumea din jurul tau.

baudrillard a subiniiat in repetate randuri ca sentimentul de umilinta se naste atunci cand ti se da totul fara ca tu sa fii lasat sa oferi ceva in schimb. civilizatia chiar asta inseamna: a ti se vari pe gat chiar si ceea ce-ti doresti cu ardoare, sau a ti se cere imperativ sa dai chiar ceea ce voiai sa oferi cu de la tine putere. atunci nu poti decat sa intri in panica, sufocat de propria-ti putere pe care o vezi irosita.

intr-un fel, asta e un mod subtil de a ti se lua viata lasandu-te totodata sa traiesti, pentru a te intrista de doua ori ca ai murit--o datga ca ai murit, si a doua oara ca ajungi sa o si vezi, sa resimti durerea unei morti simbolice prin toti porii pielii tale, care inca mai respira.