Iubesc un arab

[Mariyah]

L-am vazut pentru prima oara intr-un club. Un barbat inalt, de o eleganta impecabila si de o distinctie rara. Am aflat ulterior de la prietena mea Camelia care ii observase interesul pentru mine inca de la sosirea in club ca este arab si ca isi manifestase deschis dorinta de a ma cunoaste apeland la unul dintre baietii care ne insoteau. Intorsesem capul dar privirea lui continua sa ma strapunga. Ma simtem vulnerabila. Pana la plecare s-a ridicat de la masa si m-a insotit afara insistand sa-mi ia numarul de telefon pentru a ma cunoaste mai bine. Initial am fost sceptica. De abia il cunoscusem, nu stiam absolut nimic despre el, iar teama de a avea de-a face cu cu un musulman exista in stadiu latent in sufletul meu, desi pe moment imi era imposibil sa reactionez.

Am aflat apoi ca Aswad este intr-adevar din Cairo, stabilit de cinci ani in Romania unde se ocupa cu afaceri imobiliare si, culmea, ca este ortodox. Certitudinea ca este de aceeasi religie cu mine m-a impulsionat sa-i accept in urmatoarele zile invitatiile in oras, eliberandu-ma de orice temere ca ma voi izbi de conservatorismul si mentalitatea rigida a musulmanilor. Ma simteam usurata si implinita. Il simteam de fiecare data cald, afectuos. In plus, ma lasam rasfatata de cadourile luxoase pe care mi le facea in mod frecvent, de invitatiile sale in localuri selecte in care initial nu m-am regasit, dar treptat am deprins gustul acestor mici placeri ale vietii.

Uneori ma privea ca pe un copil, alteori ca pe femeia de care s-a indragostit nebuneste. Reusise sa-mi rastoarne intregul sistem de valori. Nu ma mai interesa ascensiunea profesionala dupa care tanjisem atat inainte (imi doream sa devin un critic literar de succes). Reusisem in doar cateva luni sa abandonez pasiunea mea primara, cititul, imi petreceam tot timpul alaturi de el. In singuratate nu numai ca ii simteam lipsa, dar ma simteam incapabila sa mai iau decizii fara a-l consulta. Il veneram si asta ma facea sa ma subapreciez. Prietenele mele nu-i agreau prezenta si ma avertizau permanent ca imi impune prea multe restrictii in existenta actuala spunandu-mi ca sunt orbita de iubire. Mi se pareau absurde aceste comentarii, iar Aswad, sesizand atitudinea lor oarecum ostila fata de el, incerca subtil sa ma indeparteze de ele, convingandu-ma ca sunt doar geloase pe ceea ce am eu, adica un partener ca el.

Dupa doar sase luni ne-am mutat impreuna in apartamentul lui desi eu eram convinsa ca nu este momentul oportun pentru a intemeia o familie. Parintilor mei le-a displacut ideea la inceput, insa ulterior au inceput sa se obisnuiasca cu aceasta noua faza din viata mea. Totusi ceva se schimba in viata mea si puteam simti ca nebunia de la inceput se incheia gradat, pe masura ce Aswad pretindea ca ma iubeste si ma apreciaza mai mult ca niciodata. Cu toate acestea eu nu mai eram prezenta la toate escapadele lui in cluburi, restaurante si aflam abia apoi ca a avut niste obligatii de onorat, cand am realizat ce se petrecea in mintea lui. Eram un trofeu deja castigat, un bun al lui care nu mai necesita efortul dobandirii. Nu trecuse decat un an si eu aveam impresia ca ma aflu intr-un mariaj de ani de zile in care rutina se instaurase vizbil. Incerca intr-adevar sa-mi controleze existenta si facea in permanenta planuri de stabilire in Cairo. Imi povestea cu entuziasm despre pasiunea parintilor lui pentru copii si ma asigura ca ma vor placea ca pe un al doilea copil al lor.

Ma simteam ingradita, fara personalitate si cu toate acestea ma lasam directionata de fluxul iubirii pentru el. Ma simteam dependenta de el din toate punctele de vedere si ma gandeam cu mai putin entuziasm la finalizarea studiilor mele universitare. Imi propusesem sa le imbin armonios pe amandoua, dar relatia aceasta devenise prioritatea mea in viata. Iar Aswad era clar o oglinda a mediului in care crescuse, mentalitatea lui liberala de la inceput reusea sa releve acum o persoana cu foarte multe prejudecati. Observam cu tristete in suflet ca pe langa faptul ca incerca sa ma tina departe de orice tentatie in viata mea, isi dorea cu multa convingere sa ma transforme intr-o sotie obedienta alaturi de care sa-si intemeieze un viitor. Eram totusi o piesa de puzzle care nu se putea integra in proiectul lui. Am inceput sa observ ca alaturi de prietenii lui dispunea de libertate absoluta, in timp ce eu deveneam un tip de femeie in care nu ma regaseam: deveneam supusa, nu-i puteam riposta, il iubeam dar in acelasi timp il uram pentru ca incerca sa ma modeleze dupa tiparul feminin traditional din familia sa si asta ma infuria cumplit.

Probabil va doriti sa aflati finalul sau macar il puteti intui. A fost o despartire dureroasa pentru mine si cred ca sentimentele mele pentru el nu se vor putea anula cu usurinta. Exista insa discrepante de caracter, de mentalitate, de mod de viata care stau mai presus de trairea interioara deoarece un singur sentiment nu are forta de a anihila astfel de incompatibilitati. Momentan este casatorit cu o femeie de cetatenie araba si urmeaza sa aiba un copil. Oare am gresit eu ca nu m-am putut adapta la modul de viata pe care el il proiectase pentru mine?

Anonim

[Mariyah]

e un articol dintr-o revista
l-am postat aici pt ca e un caz tipic, f des intalnit
2 oameni din 2 civilizatii diferite .......si problemele care pot aparea

[shama]

Miscatoare, descrierea anonimei.
Eu sunt de parere ca sentimentul de depersonalizare poate transforma o iubire frumoasa, echilibrata, in opusul ei: o iubire maladiva care aduce mai mult a dependenta din ce in ce mai accentuata de celalalt.
Nu cred ca o iubire care te poate des_fiinta, literalmente, in care sa nu te mai recunosti pe tine, cea "dinainte", cea "adevarata", cu aspiratii firesti, cu demnitatea propriilor decizii, cu siguranta de a fi o persoana intreaga si iubita in intregimea ta, si nu o amoeba care se lasa, usor-usor, absorbita de o alta amoeba, nu cred ca o astfel de iubire poate face pe cineva fericit mult timp.
Adaptarea la celalalt si la viata in 2, apoi intr-o comunitate sau alta, nu inseamna sa ajungi sa dispari din propria ta viata si din propria ta personalitate.
Eu asa cred dar, fireste, admit si inteleg existenta unor opinii si situatii de viata asemanatoare celor descrise de anonima.
Fiecare isi tese fericirea asa cum considera.

[maryam]

............
io ...............ma abtin sa scriu si culmea, nu m-am imbolnavit!!!!!

[Rafa']

Assalamu aleylum

Din pacate , dupa stiinta mea(situatiile pe care le cunosc), de cele mai multe ori faptele se petrec precum in scrisoarea anonima. Apoi dupa personalitatea, vointa si putinta fiecarei femei exista cele doua optiuni: despartirea sau acceptarea situatiei. Exista si a treia situatie, mai rar intalnita, aceea in care el renunta la o parte dintre obisnuintele sale si accepta modificari in obiceiurile sale si in modul sau de gandire(schimbari statornice). Idealul este a treia situatie, dar asta numai Allah o poate harazi!

[shama]

Si cum raspuns da, de cele mai multe ori, nastere la o alta intrebare, sper ca nu ne indepartam prea mult de subiect daca intreb: cum se face ca femeile au capacitatea si bunavointa necesara sa se schimbe mai usor decat barbatii? Sau, altfel spus, de ce barbatii isi schimba mai greu obisnuintele sau comportamentul decat femeile? Or fi mai putin maleabili?

Assalamu aleylum

Din pacate , dupa stiinta mea(situatiile pe care le cunosc), de cele mai multe ori faptele se petrec precum in scrisoarea anonima. Apoi dupa personalitatea, vointa si putinta fiecarei femei exista cele doua optiuni: despartirea sau acceptarea situatiei. Exista si a treia situatie, mai rar intalnita, aceea in care el renunta la o parte dintre obisnuintele sale si accepta modificari in obiceiurile sale si in modul sau de gandire(schimbari statornice). Idealul este a treia situatie, dar asta numai Allah o poate harazi!

[Rafa']

Si cum raspuns da, de cele mai multe ori, nastere la o alta intrebare, sper ca nu ne indepartam prea mult de subiect daca intreb: cum se face ca femeile au capacitatea si bunavointa necesara sa se schimbe mai usor decat barbatii? Sau, altfel spus, de ce barbatii isi schimba mai greu obisnuintele sau comportamentul decat femeile? Or fi mai putin maleabili?

Sincera sa fiu nu cred ca am raspunsul exact la intrebarile tale. Totusi cate ceva as putea adauga...fiecare in viata aplica ceea ce a vazut ca se face in propria casa de cand era copil. Adica anii copilariei isi pun amprenta pe comportamentul ulterior al adultului. Se zice ca femeile invata de la mama lor ce inseamna sa fii femeie, dar de la tatal lor afla ce valoreaza ca femei.
A nu se uita ca discutia se refera strict la relatia barbat arab - femeie de orice alta origine... adica culturi diferite.

[maryam]

Si cum raspuns da, de cele mai multe ori, nastere la o alta intrebare, sper ca nu ne indepartam prea mult de subiect daca intreb: cum se face ca femeile au capacitatea si bunavointa necesara sa se schimbe mai usor decat barbatii? Sau, altfel spus, de ce barbatii isi schimba mai greu obisnuintele sau comportamentul decat femeile? Or fi mai putin maleabili?

Depinde ce fel de raspuns dorim la aceasta intrebare, pe care cred ca fiecare si-o pune la un moment dat si mai depinde si de cel care raspunde.
Un malitios ti-ar spune ca se intampla asta ptr ca femeile sunt mai usor de prostit, un misogin ar spune ca oricum, femeile nu au anumite capacitati....
Nu cred ca barbatii sunt mai putin maleabili, ci doar ca au capacitatea sa treaca cum se spune chiar si peste propriul cadavru decat sa faca compromisuri- in sensul bun al cuvantului. Mai tine si de doza de orgoliu infiltrata in constiinta fiecaruia.
Plus ca dc, de ex un barbat este stiut in "cercul" lui ca un barbat care cedeaza si este mai usor...schimbabil de catre partenera, el in ochii celorlalti devine din barbat "papagal".
Nu cred ca femeile se schimba, ci doar se...pliaza pe felul de a fi al partenerului, asta pana in momentul in care nu le mai convine...si atunci sa te tii!!!
Cred ca de fapt datorita proportiei dintre ratiune si sentiment femeile au aceasta disponibilitate; dc femeia ar fi mai mult rationala si mai putin sentimentala, lucrurile ar sta (probabil) altfel, dar in general, nu este!

Acum sigur ca astea sunt generalitati, fiecare caz are particularitatile lui, ideal ar fi ca aceste deschideri sa se faca reciproc si fara a trece peste limitele umane, ale bunului simt, respectului samd.

[maryam]

Sincera sa fiu nu cred ca am raspunsul exact la intrebarile tale. Totusi cate ceva as putea adauga...fiecare in viata aplica ceea ce a vazut ca se face in propria casa de cand era copil. Adica anii copilariei isi pun amprenta pe comportamentul ulterior al adultului. Se zice ca femeile invata de la mama lor ce inseamna sa fii femeie, dar de la tatal lor afla ce valoreaza ca femei.
A nu se uita ca discutia se refera strict la relatia barbat arab - femeie de orice alta origine... adica culturi diferite.

Ba eu te-as contrazice, se poate ca o fata sa vada la mama ei supunere totala si asta sa fie cauza pentru care acea mama sa aiba o viata plina de compromisuri si ca atare compromisa si asta sa o faca sa devina exact invers decat mama ei, se poate ca un barbat sa vada la tatal lui o atitudine extrem de agresiva si asta sa-l faca sa-si impuna un cu totul alt fel de a fi; sunt "n" situatii...cred ca da, ai perfecta dreptate cand spui ca anii copilariei isi pun amprenta, dar adolescenta, experientele din propria viata, maturitatea, educatia proprie...astea sunt cele care te ajuta cu adevarat sa poti sa decizi corect care sunt adevaratele valori.

[Mariyah]

Parerea mea la acest articol este simpla.
Toata lumea trebuie sa inteleaga ca, cultura araba este evident diferita de cultura occidentala.
Vb de 2 lumi diferite, cu obiceiuri diferite, ei nu se viziteaza precum o facem noi, se impun anumite reguli in caz de vizite, sexele nu socializeaza precum o facem noi si exemplele pot continua.
Anonima care a scris articolul, spune la un moment dat, eu am simtit+o ca o usurare ca s+a bucurat ca era ortodox insa a uitat ca el a trait intr-un mediu si o cultura araba care indiferent de religie este diferita de cultura occidentala.
E mai bine ca s-au despartit. Sa+si ia un roman si sa umble pe unde vrea ea , cu cine vrea.Mi-e asta mi se pare un caz rezolvat cu brio. Daca ar fi ajuns sa se casatoreasca si sa mai aiba si copii?