Voi simtiti la fel sau eu gresesc?

[um-rahmun]

AL SALAMU ALEIKUM WA RAHMATULAH IU BARAKATU!

Citind un Tread postat de o sora :Barbatul "gospodin" si tot acolo citind o replica de o alta sora care suna cam asa:"decat sa stau 3 ore in bucatarie mai bine fac ceva mai important!"
Aceasta postare m-a facut sa deschid acest subiec ba mai mmult m-a facut sa-mi deschid inima si sa va spun of-ul meu:

Cand m-am casatorit eram fericita ca pot sa-mi ingrijesc sotul,i-i gateam cu placere,i-i pregateam hainele cu bucurie faceam menaj,eram fericita ca toate astea i-mi umple ziua si ma simteam de folos.Ce am realizat?
-Si-a facut o burta, ca-i gateam zilnic ,de-i spune baiatul: Tati tu ai o burta mare ca trebuie sa mergem la doctor sa o taie sa vada ce-i inauntru!
-Atatea haine calcam ca nici nu apuca sa le imbrace si se schimba anotimpul si trebuiau spalate si calcate din nou in anul urmator.
-Casa ca o farmacie ca daca-i cade copilului din mana ceva fuge singur si curata ca nu cumva sa vad ca a murdarit ceva si multe altele....

Acum zilnic ma simt fara nici un rost vad ca daca m-as gandi sa lucrez ceva ,sa ma ocup de ceva sa-mi ajut mai mult sotul decat atat(eu i-l mai ajut in birou)poate viata ar fi mai usora .
Ma refer ca poate printre voi mai sint surori casre simt acelas lucru ca mine.
Ma gandeam la niste "idei de afacer" sau o "afacere care poate da roade atat mie cat si familiei mele.
Mai bine as plati o menajera pentru stict necesar si eu sa ma ocup de ceva care poate face familia fericita.Sau a-si cumpara locuinte copiilor mei sa aiba viata mai usoare, sa nu exagerez cel putin sa le implinesc si cateva cerinte m-as multumi.
Astept ideile si parerile voastre!

[ommuhee]

In urma unui studiu femeiia isi petrece jumatate din viata la bucatarie,o alta parte pentru copii si in fine pentru ea mai nimic nu ramine,deci sa fac in concluzie as reteza din procentul bucatariei si mias adauga in folosul meu,nu sint de parerea ca femeia trbuie mereu sa stea cu cratitile in mini,caci sintem pe pamint un timp foarte limitat si chiar daca faci si cu asta hasanate mas incadra si in alte chestii care tot poat aduce fapte bune si sint destul de interesante,si cel mai mult in ocerce conteaza intentia,la mine dac nam intentie buna nici oula prejite nu se fac bine...
si ma gindeam deseori ca sint atitea minti bune de femeei care ar putea aduce un mare folos lumii dar... sint opstacole ,sot copii, bucatarii ,chiar in tarile arabe mam intilinit des cu fete foarte destepte si foarte bravo dar painti nu vreau sa o dea la o facultate ca dupa ei spun ca ea tre sa se casatoreasca repede nu cumva sa ramina nemaritat si sa fie gospodina,asta ma intristeaza mult,mult dar e numai opinia mea si poate alotora le place,de exempulu sora mea spune ca nu poate ea sa lucreze ea mai mult opteaza pentru a fi casnica.in fine fiecare cu a lui durere.

[um-rahmun]

V-am citit pe toate si toate aveti dreptate in felul vostru,fiecare gandeste si traieste intr-un anumit fel.Dar cand ai sot si 3-4 copii eu cred ca nu mai ai timp sa te implici si in alte treburi,decat treburile casei.Apoi eu consider ca este obligatoriu ca fiecare femeie sa cunoasca suficient de bine islamul si sa invete permanent pt educarea copiilor ei,in primul rand,pt ca in Ziua De Apoi,copiii vor atarna de gatul ei.Si nu sunt de acord ca ea sa plece mai mereu de acasa si sa se ocupe de alte treburi in afara casei,lasandu-si copiii in grija unei bone.Ce fel de educatie vor primi acestia?Cat timp femeia nu are copii sau inca nu e casatorita,poate lucra caci timpul ii permite,iar obligatiile si rasponsabilitatile ei sunt mai putine.Dar odata ce apar copiii intr-o casnicie,locul femeii este acasa,consider eu,caci altfel ea nu poate face fata la tot ceea ce trebuie facut.

Al salamu aleikum!
Ai dreptate!Cel mai important lucru este sa invat copii Islamul.
Eu am observat ca doar educarea mea nu este de ajuns.Daca sotul nu contribuie atunci este mai greu.Ex.:eu I-I zic mereu inaite de masa sa zica:Bismilah Rahman Rahim!El doar repeta dupa mine.De cand sotul i-a spus, zice singur.La toaleta la fel Daca nu-i ziceam sa spuna Auzubilah mina hobaz habaiz niciodata nu zicea.De cand i-a zis hotarat sotul ,zice mai mereu.Si multe alte...
Nici nu m-am gandit vreodata sa-mi las copii pe o bona.
I-mi place curatenia,doar aici asi lasao sa ma ajute.
Nici sa-mi faca mancare nu a-si lasa pe nimeni doar pe sot. Doar atunci mananc dupa altcineva daca am asistat cand a gatit sau cunosc in deaprape acea mersoana si cunosc felul acesteia de a gati.Mai ales ca-mi place sa zic mereu Bismilah parca simt ca asa e mai sanatoasa mancarea Suphanalah.Insa mi-ar prinde bine daca m-ar ajuta in bucatarie(i-mi curata legumele).
In primul rand sotul meu ma ajuta in toate:la bucatarie in cresterea copiilor,n-are pretentie sa-i curat incaltamintea ,strange dupa el dupa masa.........
Ma simt oarecum datoare,simt ce bine i-mi cade ajutorul lui v-am zis ca fara el parca nici nu a-si reusi sa educ singura copii de aceia mi-asi dori sa contribui cu ceva sa-l ajut si nu numai, cred ca asta ar fi pentru binele mei si al familiei.Sigur vor fi si copii mandri de mine.
Si sincer vad ca daca vreau sa-mi fac timp reusesc.Daca fac o activitate ce ma face fericita parca sunt mai rapidea si plina de energie.