De cate ori ne putem intalni dragostea?

[batool391]

Aş merge pe partea calitativa a întrebării şi mai puţin pe partea cantitativă şi anume, întrebarea mai corectă ar fi "dacă ne putem îndrăgosti de mai multe ori". Cantitativist vorbind, nimeni nu ştie răspunsul la întrebarea dv. - ar putea fi între 0 şi infinit. Nu există un număr strict de situaţii în care cineva se poate îndrăgosti.

Iar dacă am mai ţine cont şi de latura destinică-ghinionistă, am putea să ne întâlnim şi să nu ştim că o avem în faţă, pentru că nu suntem pe aceeaşi lungime de undă cu respectiva persoană.

A putea să te îndrăgosteşti este o capacitate de care nu toată lumea se poate bucura în viaţă. Ea îşi are premisele de formare în copilărie. De asemenea este puternic conectată cu capacitatea noastră de ataşare, de ataşament faţă de alte persoane. Prima persoană importantă de care ne ataşăm este mama, iar ataşamentul este un proces lung, dificil şi complex. Dacă relaţia cu aceasta sau cu orice substitut matern, din anumite motive, nu se instalează cum trebuie, capacitatea de ataşare de alte obiecte externe (persoane) scade vertiginos mergând până în patologic.

Aceasta 'relaţie primară' permite realizarea ulterioară a oricăror legături de ataşament cu alte persoane, alături de ea ar mai fi şi alte mecanisme şi contexte psihologice care favorizează legături şi ataşamente faţă de alte persoane (mă gândesc la rezolvarea Complexului Oedip).

"Capacitatea de a iubi, de joacă şi de muncă" sunt câţiva factori pe care Freud i-a oferit când a fost întrebat dacă ar putea descrie un portret al unui om sănătos psihic.

A te îndrăgosti presupune să poţi depăşi iubirea narcisică de sine şi să te poţi lăsa condus de alte motivaţii, impulsuri în relaţie cu alţii. Indrăgosteala" este un proces complex, în care intervin factori psihologici dar şi factori biologici importanţi (activitatea diverşilor analizatori, activismul hormonal, activitatea cardiacă, etc).

Psihologic, în mecanismul de îndrăgostire sunt angrenate diverse faţete ale personalităţii: presupune atracţie, curiozitate de celălalt, idealizare, confruntare, seducţie, gândire magică. Când ne îndrăgostim găsim în celălalt acel "ceva" care ne place şi care ne face să vibrăm într-un anumit fel.

Cred că atunci când suntem îndrăgostiţi suntem într-un fel mai puternici şi într-un fel mai slabi. Suntem mai puternici pentru că ne creşte stima de sine, încrederea, împlinirea sufletească este mare şi mai slabi, pentru că suntem vulnerabili, sensibili, şi mai expuşi atacurilor (narcisice) ale celuilalt.

Cred că sunt persoane care se pot îndrăgosti foarte uşor de mai multe ori, cum şi persoane care dacă o fac odată, o fac pentru totdeauna şi sunt mulţumiţi şi satisfăcuţi. Cum nu cred că sunt diferenţe cantitative între bărbaţi şi femei, că unii ar fi mai predispuşi decât alţii...

Acum ar interveni diferenţa între verbele 'a te îndrăgosti' şi 'a iubi' cât şi diferenţa între fantasmă şi realitate. Mulţi spun sau cred că se poate să îţi întâlneşti dragostea pe net, sau să o regăseşti între coperţile unor reviste de modă, la TV, etc. Aceasta nu este o îndrăgostire reală, este virtuală şi mai des întâlnita în adolescenţă, şi este un altfel de relaţie care poate încurca sau ajuta în găsirea unei persoane reale de care să te ataşezi.

Incă ceva, ca o concluzie, a te îndrăgosti este folosit la singular, ceea ce înseamnă că se poate întâmpla ca aceasta relaţie să fie unilaterală, să nu întâlnească în celalalt răspuns, reacţie. In aceste situaţii este mai dificil să putem vorbi de o relaţie bună. In balanţa invizibilă, doar un partener dă, oferă iar altul doar primeşte, fără să întoarcă sentimentele oferite... şi e trist să se întâmple aşa

[suleiman]

Batool , ai atins dragostea aproape din toate colturile psihico-sociale , insa as vrea sa adaug ceva .

Dragostea , este un refugiu unde omul isi recupereaza lipsele lui din copilarie , adolescenta si tinerete .

Termenul de dragoste multipla se gaseste in mod normal la persoane care au dus lipsa de dragoste materna , paterna sau cei care au avut in copilarie ceea ce numin "rivalilate in fratrie" , mai ales ca cel care se simtia "punctul slab" in relatie parinte-copil este acela care cauta dragostea in orice colt , persoana sau chiar in animale ; ca sa recupereze ceea ce ii lipseste .

De asemenea , putem gasi aceasta dragoste multipla , la persoane care au tulburari emotionale si sunt in permanenta cautare a satisfactilor fizico-biologice . Ei cred ca ceea ce fac este o dragoste puternica in timp ce adevarul relateaza ca nu este decat o portita a descarcarilor emotionale , pana cand isi ating ei punctul de neliniste globala , si atunci dragostea devine un fel de auto-razbunare fara sa stie respectivul om unde vrea sa ajunga .

Parerea mea personala , am zis-o de mai multe ori , nu exista dragoste cum o viseaza majoritatea celor care nu o au . Dragostea se explica conform cuvantului : Drag-o-stea , sa stai cu cineva care iti este drag .....

[amal]

hmmmm. draga suleiman tin sa te anunt ca o femeie de obicei nu viseaza la o dragoste ca si cea pe care o descrii tu, " sa stea de dragul cuiva cu cineva".

unde e pasiunea, gelozia, etc?

cam "comoda" dragostea descrisa de tine. sau poate ca e mai obisnuita in mediul in care ai crescut.

[aiscia]

Da, Amal, ai dreptate....Femeile sunt visatoare,sentimentale si spera mereu sa gaseasca barbatul visurilor...
Dar sa discutam din punct de vedere islamic...
o femeie si un barbat nu au cum sa se indragosteasca inaintea casatoriei....Islamul nu permite iesiri, distractii,momente in care viitorii soti sa fie singurei...dar...exista iubirea pentru Allah, iar noi iubim ceea ce Allah iubeste...
O dragoste curata este aceia pe care Allah o accepta, este intre doua persoane care il iubesc pe Allah, iar aceasta iubire pentru Cel care ne-a creat, intareste dragostea dintre cei doi soti....
Pasiunea trece oricum, ...,dar iubirea pentru Allah face ca cei doi soti sa fie mereu uniti, sa se respecte, sa fie amabili si sa isi vorbeasca mereu frumos, sa fie placuti unul in fata celuilalt, iar aceasta este dragostea pura (aceasta este dragostea pe care, de fapt o viseaza femeile)
M-am referit doar la soti, la casatorie,pentru ca nu vad o altfel de dragoste la musulmani...
Cine nu il iubeste pe Creatorul sau nu va iubi nicioadata pe nimeni ,si, la randul sau, nu va fi iubit.

[milena_siria]

E foarte interesant articolul expus mai sus si pentru fiecare din noi prezinta o poveste aparte. De multe ori ne punem intrebarea: Am iubit sau a fost o pasiune. A fi indragostit we frumos dar nu implica aceleasi emotii, sentimente pe care le avea intr-o iubire puternic intemeiata care se naste doar intr-o familie inconjurata de credinta si afectivitate. Deaceea incercati sa iubiti cu adevarat pentru ca e unicul bun ce ni se da doar odata in viata. Ar fi pacat sa-l pierdem...

[amal]

Pentru mine "a iubi" inseamna mai mult decat "a indragi" pe cineva.

imi poate fi draga o prietena, imi poate fi drag un animal de casa, imi poate fi draga mama sau drag tatal.

a iubi= dragoste+pasiune+emotii+"nebunie" uneori+ + + etc

desigur ca iubirea pentru sot include atat dragostea, cat si respectul, prietenia, etc.

insa nu cred in iubirea de care vorbesc unii musulmani (si nu numai-la fel de bine poate fi vorba de crestini, etc). se casatoresc pentru ca se inteleg bine, exista dragoste intre ei si amandoi sunt credinciosi. oricat de pure sau oricat de bune ar fi intentiile lor uneori nu sunt de ajuns. uneori ajung sa se desparta, pt ca nu se potrivesc ca si caracter, etc.

cred ca in tarile islamice exista o "educare" a fetelor in sensul ca sunt incurajate sa se casatoreasca, sa aiba copii, sa fie ascultatoare. ceea ce se bazeaza pe islam, desigur. si este corect.
dar Aisha, radiya-llahu'anha, de exemplu, nu era geloasa? ba da.
nu condamn casatoria bazata pe prietenie, respect , dragoste. dar cred ca o femeie vrea mai mult. cred ca ne este necesara aceasta nevoie de " a visa la iubire" si nu doar la prietenie sau dragoste platonica, pentru a accepta partenerul chiar daca are unele trasaturi care nu ne convin de fapt.

dragostea pura ar insemna iubire daca oamenii si lumea ar fi perfecta.
ori noi nu suntem perfecti, nu traim intr-o lume perfecta si ne lovim de multe incercari. de aceea este necesara iubirea.

iubirea include acel "je ne sais quoi", care ne face sa tinem la persoana de care ne-am indragostit, chiar daca aceasta nu este perfecta, sau pura in totalitate, si unde putem gasi noi perfectiunea?

si iubirea are mai multe etape, se schimba in timp, nu neaparat ca si intensitate, ci ca si calitate.
altfel iti iubesti sotul dupa ce ai copii, iubirea are alta semnificatie decat cea pe care o avea cand v-ati vazut prima oara.

daca mie imi este doar draga o persoana, pot sa ma casatoresc cu ea si sa traim fericiti, dar poate la fel de bine sa intervina rutina, si chiar daca totul este bine in aparenta, casatoria sa nu mai functioneze. este necesara si o doza de pasiune, de iubire.

nu iubirea este cea care ne face sa trecem la inceput cu vederea imperfectiunile partenerului si sa vedem doar ce este frumos, doar calitatile? nu iubirea este cea care ne face sa traim emotii si sentimente care raman in amintire in ciuda certurilor ulterioare?

casatoria, oricat de extraordinari ar fi ambii parteneri, de religiosi si de puri, este pana la urma un compromis. ce ne face sa cedam in favoarea ceilulalt?

o persoana poate sa imi fie draga, dar daca imi cere sa fac un lucru sa nu-l fac. dar daca o persoana iubita mi-l cere, il fac pentru ca o iubesc.

o femeie musulmana care face pentru sotul ei ceea ce ii cere pentru Allah, merita tot respectul, dar oare ei ii va placea sa faca de fiecare data ceva pentru sotul ei daca ea nu doreste acest lucru?

pot sa afirm despre aceasta femeie ca este religioasa si ca il iubeste pe Allah, dar il iubeste oare pe sotul ei?