Asmaa bint Abu Bakr

[daniela_muslimah]

Asmaa bint Abu Bakr

Asmaa bint Abu Bakr facea parte dintr-o familie distinsa de musulmani. Tatal ei, Abu Bakr, a fost un prieten apropiat al Profetului si primul calif dupa moartea sa. Sora ei vitrega, Aishah, a fost sotia Profetului si una dintre Ummahat al-Mumineen. Sotul ei, Zubayr ibn al-Awwam a fost unul dintre ajutoarele apropiate ale Profetului . Fiul ei, Abdullah ibn az-Zubayr, a devenit cunoscut pentru incoruptibilitatea sa si devotamentul constant catre Adevar.

Asmaa insasi a fost una dintre primele persoane care au acceptat Islamul. Numai in jur de saptesprezece persoane, deopotriva barbati si femei, au devenit musulmani inaintea sa. Mai tarziu a fost numita „Dhat an-Nitaqayn“ (adica „Cea cu doua [betelii]“), fapt datorat unui incident legat de plecarea Profetului si a tatalui ei din Mecca, in istorica hijrah catre Medina.

Asmaa a fost una dintre putinele persoane ce au stiut de planul Profetului de plecare din Medina. Tainuirea cea mai desavarsita trebuia sa fie mentinuta din cauza planurilor quraishytilor de a-l asasina pe Profet . In noaptea plecarii lor, Asmaa a fost cea care a pregatit o desaga cu mancare si un vas cu apa pentru calatoria lor. Nu a gasit nimic cu care sa lege desagile asa incat a luat hotararea de a-si folosi betelia (braul) – nitaq. Abu Bakr a sugerat ca ea sa o taie in doua. Ea a facut intocmai, iar Profetul i-a laudat fapta. De atunci a devenit cunoscuta drept „Cea cu doua betelii“.

Cand intaia emigrare de la Mecca la Medina a avut loc, curand dupa plecarea Profetului (sal Allahu alayhi wa salam), Asmaa a ramas insarcinata. Ea nu a lasat ca sarcina sau ca perspectiva unei calatorii lungi si extenuante sa ii impiedice plecarea. De indata ce a ajuns in Quba, la periferia Medinei, a dat nastere unui fiu, Abdullah. Musulmanii au strigat „Allahu Akbar“ („Dumnezeu este Cel mai Mare“) si „La ilaaha illah Allah“ („Nu exista divinitate in afara de Allah“) cu fericire si recunostinta, caci acesta era primul prunc nascut muhajireenilor in Medina.

Asmaa a devenit cunoscuta pentru trasaturile sale nobile si inalte si pentru agerimea mintii sale. Era o persoana extrem de generoasa. Fiul ei, Abdullah, a spus odata despre ea „N-am vazut doua femei mai generoase decat matusa mea, Aishah si mama mea, Asmaa. Insa generozitatea lor era exprimata in feluri diferite. Matusa mea aduna lucru dupa lucru pana ce aduna ceea ce ea simtea ca fiind suficient si impartea aceasta tuturor nevoiasilor. Pe de alta parte, mama mea nu lasa nimic nici macar pentru urmatoarea zi."

Prezenta de spirit pe care Asmaa o dovedea in stiuatiile dificile era remarcabila. Cand tatal ei a parasit Mecca, a luat cu sine toata averea sa, numarand in jur de sase mii de dirhami, nelasand nimic familiei sale. Cand tatal lui Abu Bakr, Abu Quhafah (care era inca un politeist) a auzit de plecarea lui, s-a dus la casa acestuia si a spus catre Asmaa:

„Inteleg ca v-a lasat lipsiti de bani, dupa ce el insusi v-a abandonat.“

„Nu, bunicule, a replicat Asmaa, de fapt, ne-a lasat multi bani.“ Asmaa a luat niste pietricele si le-a pus intr-o mica firida din zid, unde ei obisnuiau sa puna banii. A aruncat o haina peste gramada si a luat mana bunicului ei, acesta fiind orb, si i-a spus: „Vezi cat de multi bani ne-a lasat.“

Prin aceasta stratagema, Asmaa a vrut sa aline temerile batranului si sa-l impiedice din a le da ceva din averea lui. Aceasta era din cauza ca ii displacea orice ajutor venit din partea unui politeist, chiar daca acesta era propriul ei bunic.

A avut o atitudine asemanatoare fata de mama ei si nu era dispusa a-si compromite onoarea si credinta. Mama ei, Qutaylah, a venit odata sa o viziteze in Medina. Nu era musulmana si era divortata de tatal ei din vremuri preislamice. Mama ei i-a adus in dar stafide, unt clarifiat si qaraz (fructele unei specii de arbori). Asmaa a refuzat la inceput sa o primeasca in casa sau sa accepte darurile. A trimis pe cineva la Aishah sa-l intrebe pe Profet (sal Allahu alayhi wa salam) despre atitudinea sa fata de mama ei, iar el i-a raspuns ca trebuie cu siguranta sa o primeasca in casa si sa-i accepte darurile. Cu aceasta ocazie, Profetului (sal Allahu alayhi wa salam) i-au fost revelate urmatoarele:

لَا يَنْهَاكُمُ اللَّهُ عَنِ الَّذِينَ لَمْ يُقَاتِلُوكُمْ فِي الدِّينِ وَلَمْ يُخْرِجُوكُم مِّن دِيَارِكُمْ أَن تَبَرُّوهُمْ وَتُقْسِطُوا إِلَيْهِمْ إِنَّ اللَّهَ يُحِبُّ الْمُقْسِطِينَ
إِنَّمَا يَنْهَاكُمُ اللَّهُ عَنِ الَّذِينَ قَاتَلُوكُمْ فِي الدِّينِ وَأَخْرَجُوكُم مِّن دِيَارِكُمْ وَظَاهَرُوا عَلَى إِخْرَاجِكُمْ أَن تَوَلَّوْهُمْ وَمَن يَتَوَلَّهُمْ فَأُوْلَئِكَ هُمُ الظَّالِمُونَ

(interpretarea sensului): „Allah nu va opreste sa faceti bine acelora care nu au luptat impotriva voastra, din pricina religiei, si nu v-au alungat din caminele voastre, [ba din contra] sa fiti foarte buni si drepti, caci Allah ii iubeste pe cei drepti./ Insa Allah va opreste sa-i luati ca aliati pe aceia care au luptat impotriva voastra, din pricina religiei, si v-au alungat din camintele voastre si au ajutat la alungarea voastra. Iar aceia care si-i iau ca aliati sunt nelegiuti.“

(Surat Al-Mumtahana (60):8-9)

Pentru Asmaa si cu adevarat, pentru multi alti musulmani, viata in Medina era mai degraba dificila la inceput. Sotul ei era destul de sarac si singura lui avere era un cal pe care il cumparase. Asmaa insasi descrie aceste zile de inceput:

„Obisnuiam sa-i aduc nutret calului, sa-i dau apa si sa-l ingrijesc. Macinam grane si faceam aluat, insa nu puteam coace bine. Femeile ansarilor obisnuiau sa coaca pentru mine. Ele erau cu adevarat femei bune. Obisnuiam sa car granele pe cap din parcela lui Az-Zubayr, pe care Profetul (sal Allahu alayhi wa salam) i-o distribuise ca sa o cultive. Era cam la trei farsakh [distanta] (aproximativ opt kilometri) de centrul orasului. Intr-o zi eram pe drum, carand granele pe cap, cand m-am intalnit cu Profetul (sal Allahu alayhi wa salam) si un grup de Sahabah. M-a chemat si si-a oprit camila incat sa pot calari in spatele lui. M-am simtit stingherita sa calatoresc cu Profetul (sal Allahu alayhi wa salam) si mi-am amintit si de gelozia lui Az-Zubayr, care era cel mai gelos dintre barbati. Profetul (sal Allahu alayhi wa salam) a inteles ca eram stingherita si si-a continuat drumul.“

Mai tarziu, Asmaa i-a relatat lui Az-Zubayr exact ceea ce se intamplase, iar el i-a spus: „Pe Allah, faptul ca trebuie sa cari granele ma necajeste mult mai tare, decat sa calaresti [alaturi de Profet].“

[daniela_muslimah]

Asmaa era in mod cert o persoana de o mare sensibilitate si devotament. Ea si sotul ei au lucrat din greu impreuna pana ce situatia lor materiala s-a schimbat. Totusi, cateodata, Az-Zubayr o trata aspru. Odata s-a dus la tatal sau si i s-a plans despre aceasta. Raspunsul lui a fost: „Fata mea, ai rabdare caci daca o femeie are un sot drept si el moare, iar ea nu se recasatoreste mai apoi, vor fi adusi din nou impreuna in Paradis.“

Az-Zubayr a devenit in cele din urma unul dintre cei mai bogati dintre Sahabah, insa Asmaa nu a lasat ca acest lucru sa-i corupa principiile. Fiul ei, Al-Mundhir, i-a trimis odata o rochie eleganta din Iraq, lucrata dintr-un material scump si fin. Asmaa era la aceasta vreme oarba. Ea a simtit materialul si a spus: „E groaznic. Du-i-o inapoi.“

Al-Mundhir s-a suparat si a spus: „Mama, nu era transparent.“

„Ar putea sa nu fie transparent“, i-a raspuns „insa este prea stramt si arata conturul corpului.”

Al-Mundhir a cumparat o alta rochie ce se potrivea cerintelor ei, iar ea a acceptat-o.

Daca evenimentele si aspectele din viata ei, mentionate mai sus, ar putea fi uitate, atunci ultima sa intalnire cu fiul ei, Abdullah, trebuie sa ramana unul dintre cele mai de neuitat momente din istoria islamica timpurie. La acea intalnire si-a dovedit agerimea mintii, fermitatea si taria credintei.

Abdullah se afla in cursa pentru califat dupa moartea lui Yazid ibn Muawiyah. Hijazul, Egiptul, Irakul, Khurasanul si mare parte din Siria il sprijineau si il recunosteau drept calif. Si totusi umeyyazii continuau sa conteste califatul si sa sustina o armata masiva sub comanda lui Al-Hajjaj ibn Yusuf Ath-Thaqafi. Lupte neinduratoare au fost purtate intre cele doua parti, in care Abdullah ibn Az-Zubayr a dovedit mari acte de curaj si eroism. Totusi, multi dintre sustinatorii sai nu au putut rezista efortului continuu al luptei si treptat au inceput sa-l paraseasca. In final, a cautat refugiu la Moscheea Sfanta din Mecca. A fost atunci momentul cand s-a dus la mama sa, la vremea aceasta oarba si batrana, zicandu-i:

- Pacea asupra ta, Mama si indurarea si binecuvantarile Domnului.
- Asupra ta fie pacea, Abdullah, i-a raspuns. Ce anume te aduce aici la acest ceas cand pietrele catapultelor lui Hajjaj cad in ploaie peste soldatii tai in [Moscheea] Haram si zguduie casele Meccai?

- Am venit sa-ti caut sfatul, i-a spus.

- Sa-mi cauti sfatul? a intrebat cu uimire. Despre ce?

- Oamenii m-au parasti temandu-se de Hajjaj, sau fiind temptati de ceea ce are sa le ofere. Chiar si copiii mei si familia mea m-au parasit. Este numai un grup mic de oameni cu mine acum si oricat de puternici si de statornici ar fi, nu pot rezista decat pentru o ora sau doua. Soli ai Banu Umayyah (umeyyazii) negociaza acum cu mine, oferindu-mi toate averile lumesti pe care le-as dori, de mi-as pleca bratele si i-as jura supunere lui Abdul Malik ibn Marwan. Ce crezi despre aceasta?

Ridicandu-si vocea, i-a raspuns: Este treaba ta, Abdullah, si tu insuti stii mai bine. Totusi, daca tu crezi ca ai dreptate si ca stai pentru Adevar, atunci persevereaza si continua lupta, dupa cum companionii tai care au fost ucisi sub steagul tau au aratat perseverenta. Iar daca iti doresti lumea, ce biet nefericit trebuie sa fii. Te-ai distruge pe tine insuti si ti-ai distruge oamenii.

- Insa voi fi ucis astazi, nu incape indoiala.

- Atunci iti e mai bine [oare] sa te predai tu insuti Hajjaj-ului din proprie vointa si [iti e mai bine] ca niste rasfatati din Banu Umayyah sa se joace cu capul tau.

- Nu ma tem de moarte. Ma tem numai sa nu ma mutileze.

- Nu e nimic dupa moarte de care omul sa se teama. Jupuirea nu-i cauzeaza nicio durere oii sacrificate.

Fata lui Abdullah a radiat si el a spus: Ce mama binecuvantata! Binecuvantate sa-ti fie nobilele trasaturi! Am venit la tine in acest ceas sa aud ceea ce am auzit. Domnul stie ca nu m-am pierdut cu firea si nici nu am deznadajduit. El este martor asupra mea ca nu m-am ridicat de dragul acestei lumi si a atractiilor ei, ci numai din manie de dragul lui Allah. Limitele Sale au fost incalcate. Aici sunt, mergand la ceea ce te multumeste. Deci daca sunt ucis, nu te intrista pentru mine si lauda-ma Domnului.

- Ma voi intrista pentru tine, spuse batrana, dar ferma Asmaa, numai daca esti ucis in desert si pentru o cauza nedreapta.

- Fii sigura ca fiul tau nu a sustinut o cauza nedreapta, nici nu a comis vreun act detestabil, nici nu a facut vreo nedreptate nici unui musulman sau dhimmi si ca nu este nimic mai bun in ochii sai decat multumirea Domnului, Cel Preainalt, Cel Maret. Nu spun acestea ca sa ma dezvinovatesc. Domnul stie ca am spus-o numai ca sa-ti intaresc inima si sa o fac statornica.

- Lauda Domnului care ti-a facut fapta conforma cu ceea ce-L multumeste si cu ceea ce ma multumeste. Apropie-te de mine, fiul meu, ca sa-ti pot mirosi si simti trupul caci aceasta ar putea fi ultima intalnire cu tine.

Abdullah a ingenuncheat in fata ei. Ea l-a imbratisat si i-a cuprins capul, fata si gatul cu sarutari. Bratele sale ii strangeau trupul cand deodata le-a indepartat si a intrebat:

- Ce este ceea ce porti, Abdullah?

- Este platosa armurii mele.

- Acesta, fiul meu, nu este vesmantul celui ce doreste martiriul. Da-l jos si miscarile tale vor fi mai usoare si mai iuti. Poarta in locul sau sirwal-ul (un vesmant lung) incat de vei fi ucis awrah ta sa nu fie descoperita.

Abdullah si-a dezbracat armura si a imbracat sirwal-ul. Plecand spre [Moscheea] Haram pentru a se alatura luptei a spus: Maicuta mea, nu ma lipsi de rugaciunea ta.

Ridicandu-si mainile catre cer, ea s-a rugat: „O, Doamne, ai mila de veghea lui pentru ore indelungi si pentru plansetul sau in intunecimea noptii, pe cand oamenii erau adormiti... O, Doamne, ai mila de faomea si de setea lui din calatoriile sale din Medina si Mecca, pe cand postea... O, Doamne, binecuvanteaza-i dreptatea catre mama si tatal sau... O, Doamne, il laud cauzei Tale si sunt multumita cu orice decretezi pentru el. Si daruieste-mi de dragul lui rasplata celor ce sunt rabdatori si a celor ce persevereaza."

Pe la apus, Abdullah era mort. Doar zece zile mai tarziu, mama lui i s-a alaturat. Avea o suta de ani. Varsta nu a facut-o infirma si nici nu i-a afectat agerimea mintii.

-----------------------------
Tradus de aici: Asmaa bint Abu Bakr

[maryam]

ALLAH sa te rasplateasca Inshaa ALLAH in aceasta viata si in viata de apoi.

Cred ca ar fi potrivit daca toate aceste marete exemple ale celor mai reprezentative femei musulmane ar fi adunate intr-o sectiune speciala.
Inshaa ALLAH mai sunt cateva traduceri, poate le grupam daca sunteti de acord.