Conditia femeii musulmane in lumea contemporana

[batool391]

Islamul si femeia
In prezent, estul se agita in privinta drepturilor femeilor si militeaza pentru egalitatea deplina intre ele si barbati. Unii dintre sustinatorii drepturilor femeilor au sustinut ca din toate privintele islamul a mentinut perfecta egalitate intre sexe, in timp ce altii, datorita ignorantei fata de islam si al neglijentei lor au sustinut ca islamul este un inamic al femeii, deoarece o degradeaza si o coboara la un statut josnic sustinand deficitul sau intelectual si oferindu-i o pozitie foarte apropiata de cea a animalelor. Ea este considerata nu mai mult decat un simplu mijloc de satisfacere a nevoilor pentru a ---------------stra cat este ea de supusa barbatului in viziunea islamului avand ca rezultat faptul ca barbatul o domina si detine o superioritate fata de ea.
Ambele clase de oameni mai sus descrisi sunt perfect ignoranti in ceea ce priveste islamul sau ei intentionat au confundat binele cu raul pentru a-i induce in eroare pe altii si pentru a scoate in evidenta caile de dezacord si rautate in societate pentru a-si usura jocul prostesc pe care cauta sa il joace.
Inainte de a continua o discutie detaliata a pozitiei femeii in islam, propunem ca intai sa prezentam pe scurt istoria miscarii emanciparii femeii in Europa, deoarece este chiar sursa rautatii unde au aparut toate trendurile problematice.
Femeia in Europa si in intreaga lume nu era considerata o fiinta umana. Ea a fost tema multor discursuri a "savantilor" si "filosofilor", care adesea se intrebau: Oare femeia are sau nu suflet? Daca da, atunci de ce natura este sufletul ei, animala sau umana? Presupunand ca ea intr-adevar are un suflet atunci ce pozitie sociala si umana ar trebui ea sa ocupe in relatia cu barbatul? S-a nascut sclava barbatului sau ea detine o pozitie putin mai superioara decat a sclavului?
Aceasta situatie a ramas neschimbata cu toate ca aceste fragmente relativ scurte din istorie unde femeia se pare ca ocupa o pozitie centrala in structura sociala a timpului, de exemplu in Grecia sau in Imperiul Roman. Dar toate aceste inaltari nu insemnau inaltarea femeii ca atare ci mai degraba o inaltare a catorva femei care locuiau in capitale datorita calitatilor lor personale, ele faceau parte cu suflet si trup din viata sociala. Ele nu erau altceva decat mijloace de diversiune si intretinere pentru cei bogati care le aplaudau aparitia lor in public din simpla vanitate sau ingamfare. Dar acest lucru nu reprezenta niciun respect fata de femeie ca fiinta umana ci ea era doar un instrument de placeri ptr barbati.
Aceasta pozitie a femeilor in Europa a ramas neschimbata in timpul perioadelor de iobagie si feudalism. Ea, uneori in ignoranta sa, era flatata cu luxuri si permisiuni iar uneori ea era multumita sa traiasca precum animalele – sa manance, sa bea, sa poarte in pantecele lor copii, sa nasca si sa munceasca zi si noapte.
Cand a avut loc revolutia industriala in Europa, aceasta a adus cele mai rele suferinte posibile pentru femei din intreaga istorie a omenirii. Europa de-a lungul anilor a prezentat o asemenea ridigitate si avaritie a naturii ca lipsa atat a generozitatii cat si a libertatii. A facut omul sa indure munci grele fara sa aiba vreo promisiune de niciun castig material imediat sau de viitor in schimb. Cu toate astea, conditiile economice de viata in timpul perioadei sclavagiste si feudalismului alaturi de ambianta agricola predominanta erau de asemenea natura incat barbatul era responsabil sa sustina femeia. Era chiar firesc si in totala armonie cu spiritul anilor. Femeia la acel moment a muncit in simple ateliere precum sunt cele din orice societate agricola. In acel fel, ea platea barbatilor pretul pentru sustinerea ei.
Dar odata cu revolutia industriala intreaga scena sociala a avut o schimbare radicala atat in mediul rural cat si in cel al oraselor. Viata de familie a fost complet distrusa si legaturile care tin impreuna membrii sai au fost separate in timp ce femeile si copiii au fost, multumita revolutiei industriale, fortati sa plece si sa munceasca in fabrici. Clasele muncitoare treptat au parasit viata rurala, o viata bazata pe principii de responsabilitate reciproca si cooperare, si veneau la oras unde toata lumea ducea o viata solitara in care nimeni nu era interesat de vecinii sai si nimeni nu cauta sa ii ajute pe altii ci lucrau si castigau pentru propria sustinere. Femeile si barbatii nu mai erau interesati de scrupulele morale daca au gasit o oportunitate pentru satisfacerea nevoilor lor sexuale. In consecinta, vointa de a se casatori si de a sustine o familie a suferit un declin intre acesti oameni sau daca inca ar fi perseverat in unele inimi tendinta de a o amana cel putin pentru cativa ani.
Nu intentionam in aceste pagini sa analizam istoria Europei. Noi suntem doar preocupati de factorii care influenteaza cariera unei femei in istoria europeana. Precum am mentionat anterior, revolutia industriala a suprasolicitat femeile si copiii cu munca. Acest lucru a slabit relatiile de familie ceea ce a condus la o completa dezintegrare a vietii de familie. Dar femeia a fost cea care a trebuit sa plateasca. Ea muncea mult mai greu decat a facut-o vreodata, si-a calcat in picioare onoarea si cu toate acestea era inca departe de satisfacerea materiala sau psihologica. Barbatul s-a retras din asumarea responsabilitatii de a o sustine pe sotia sa, pe mama sa ci mai mult el i-a impus sa asigure pentru ea cele necesare. In fabrici, ea a fost exploatata cu duritate de proprietarii fabricilor, lucra acolo ore multe si era platita mult mai putin decat barbatii care indeplineau aceiasi slujba in respectiva fabrica.
Nu este nevoie sa intrebam de ce toate aceste lucruri s-au intamplat precum stim deja ca Europa a fost dintotdeauna cunoscuta pentru nerecunostiinta si rigiditatea sa. Niciodata nu a respectat oamenii ca fiinte umane si nici nu a initiat un act voluntar de bunatate in timp ce cu siguranta ii infecta pe altii cu rautate precum am observat de-a lungul istoriei sale si precum si prezentul ne ---------------streaza, si in mod similar poate ramane neschimbata in anii ce vor urma decat daca Dumnezeu Preainaltul o va conduce pe calea cea dreapta si o va eleva spiritual. Cu toate astea, datorita slabiciunii si neajutorarii femeilor si copiilor ei au avut cel mai mult de suferit.

[batool391]

Au existat de asemenea anumiti oameni care au nu suportat in tacere perpetuarea acestor nedreptati impotriva clasei slabe a populatiei. Ei s-au straduit sa incheie aceasta cruzime fata de copii ( a se nota, copiii nu femeile!). Reformele sociale au denuntat angajarea copiilor ca muncitori in fabrici la varste fragede, impovarandu-i cu munci care vor denatura cresterea lor fireasca in afara de faptul ca erau platiti inadecvat si josnic pentru muncile pe care le realizau. Protestele impotriva nedreptatii sociale nu au trecut neobservate. Ele au dat roade, varsta de angajare a fost crescuta, platile au fost marite si programul de lucru a fost micsorat.
Dar femeile nu au avut pe nimeni care sa le promoveze cauza, caci era nevoie de un rafinament intelectual pe care Europa nu il detinea. In consecinta, si-au continuat drumul prin acest calvar al supraincarcarii intr-un efort disperat de a se sustine in timp ce primesc in schimb plati mult mai mici decat a colegilor sai barbati pentru aceiasi sarcina. In primul razboi mondial milioane de tineri americani si europeni au fost omorati lasand in urma lor milioane de vaduve. Aceste biete femei au suferit cele mai mari chinuri si incercari ale muncii. Ele nu aveau pe nimeni care sa aiba grija de ele, deoarece sustinatorii acestor familii au fost fie omorati in razboi, fie invalizi pentru tot restul vietii lor, sau au suferit o cadere nervoasa datorita fricii, tensiunilor nervoase sau a gazelor otravitoare si astfel au devenit incapabili de a munci, sau abia au fost eliberati din vreo inchisoare iar acum isi petrec timpul incercand sa se reculeaga. Toti acesti oameni si-au pierdut dointa de a se casatori si de a sustine o intreaga familie si astfel au ajuns intr-o stare atat materiala cat si psihica neplacuta. Razboiul a cauzat atat de multe daune omului incat el abia se poate sustine. Fabricile nu isi puteau reincepe productia si nici daunele razboiului nu puteau fi reparate datorita numarului mic de oameni care ar putea ajuta. Astfel, a devenit responsabilitatea femeilor de a lua locul barbatilor, deoarece daca nu faceau acest lucru, ele precum si cei care depindeau de ele – femeile batrane si copiii mici – erau amenintati de foamete. Pentru a munci in fabrici, cu toate astea, era necesar ca femeia sa ignore temperamentul ei moral precum si natura ei feminina care acum au devenit un obstacol pozitiv pentru castigarea existentei sale. Mai mult, proprietarii fabricilor nu doreau doar simple maini de lucru, ei vroiau de asemenea sa isi satisfaca dorintele sexuale. Neajutorarea femeilor le-a promis acum o oportunitate excelenta care sa le fie de ajutor pe deplin. Astfel, femeia trebuia sa indeplineasca o dubla datorie: sa lucreze in fabrici si sa faca tot posibilul sa ii faca pe plac angajatorului. Femeia nu era incercata numai de foamete; de asemenea nevoile sexuale isi cereau drepturile. Numarul barbatilor a scazut datorita razboaielor, si nu toate femeile puteau sa isi satisfaca nevoile in cadrul unei casnicii. Dar credinta si religia predominanta in Europa nu permite poligamia – precum islamul – in asemenea cazuri de urgenta. Astfel, femeia in Europa a fost lasata la mila nevoilor sale. Nevoia de hrana si nevoia de a obtine satisfactie sexuala in afara de dragostea pentru hainele scumpe, cosmetice etc au fost factorii care au fortat-o sa mearga spre acest curs al vietii. Astfel a continuat femeia vestica in acest curs al vietii sa-i multumeasca pe barbati, lucrul in fabrici, cumparaturile si obtinerea lucrurilor pe care le admira prin mijloace drepte sau prostesti. Dar cu cat ajunge sa detina mai mult, cu atat mai mult creste dorinta ei pentru ele. Detinatorii de fabrici au exploatat aceasta slabiciune a femeii pentru propriul lor avantaj. I-au platit ei salariu mult mai mic decat barbatilor care realizau aceeasi slujba in aceeasi fabrica – o nedreptate pe care nici ratiunea, nici constiinta, nici umanitatea nu le poate vreodata justifica.
Sub aceste circumstante revolutia care in sfarsit a izbucnit in Europa a fost inevitabila. Dar care a fost rezultatul acestei revolutii? Ea, fizic a fost supraincarcata, si si-a pierdut atat respectul cat si feminitatea! I-a fost negata chiar si placerea naturala de a detine o familie, copii, traiul alaturi de ei si indeplinirea propriei sale fiinte suferind pentru ei si astfel adevaratul simt albunastarii si generozitatii. Cu toate astea, in schimbul acestora ea si-a castigat drepturi egale in privinta salariului cu cel al barbatilor, singurul drept natural oferit in Europa.
Barbatul european, cu toate astea, nu putut sa renunte cu usurinta la superioritatea lui – la egoismul lui mai degraba decat la respectul fata de femeie. El a fost obligat sa recunoasca drepturi egale pentru ea dupa o lupta foarte intensa si foarte dura in care toate armele obisnuite de razboi erau in intregime folosite. In aceasta lupta pentru drepturile ei, femeia a apelat la greve si necooperare; adunarile publice si jurnalismul s-au angajat pentru a avansa cauza ei . Apoi, ea a realizat ca pentru a stabili aceste lucruri ea va trebui sa participe la promulgarea legislatiei. Astfel, ea si-a cerut dreptul de a vota si apoi a continuat sa aiba dreptul de a deveni un membru al parlamentului. Dupa cum a primit o educatie similara cu cea a barbatului, pentru amandoi le este cerut sa indeplineasca slujbe similare, si acum ca o secventa logica ei ii este cerut o cota egala in guvernare alaturi de barbati.
Aceasta este povestea luptei femeii in Europa pentru obtinerea drepturilor ei. Este o poveste continua de care toate episoadele diferite sunt indeaproape legate. Chiar daca barbatului i-au placut toate acestea sau nu dar trebuie sa realizeze in scurt timp ca ea era la fel de neajutorata ca barbatul in aceasta ordine sociala degenerata unde ea cu succes a doborat barbatul din pozitia de conducere si autoritate.
Dar in ciuda acestor lucruri, cititorii vor fi surprinsi sa afle ca in prezent in Anglia leaganul democratiei – femeile care lucreaza in departamente guvernamentale continua sa primeasca un salariu mai mic decat barbatii din guvern, cu toate ca exista atat de multe femei membre onorabile ale Parlamentului britanic.
Haideti sa privim pozitia femeii in islam si sa vedem daca exista vreo conditie istorica, geografica, economica, ideologica si legala care sa forteze femeia sa lupte pentru drepturile ei precum femeile din vest. Sau este doar un simplu complex de inferioritate ca un rezultat al imitarii in mod nechibzuit al vestului ce le face pe aceste campioane estice a drepturilor lor sa declame cu atata entuziasm in adunarile publice?
Ca un principiu fundamental al acestui sistem, islamul sustine ca femeia este o fiinta umana si are un suflet similar cu cel al unui barbat:
’’O, voi, oameni! Fiti cu frica de Domnul vostru care v-a facut dintr-o singura fiinta si a facut din aceasta si pe perechea eisi care a raspandit din cele doua [fiinte] multi barbati si femei!...’’ (Coran 4:1)
Astfel, barbatii si femeile sunt egali in privinta originii lor, locului de intoarcere si sunt indreptatiti la drepturi egale si similare. Islamul ii ofera dreptul de a trai, de a fi onorata si de a detine proprietati precum barbatii. Este o fiinta respectabila si nu este permis pentru nimeni sa o critice sau sa o barfeasca. Nu este permis nimanui sa o spioneze sau sa o sfideze datorita indatoririlor ei ca femeie. Acestea sunt drepturile de care se bucura atat femeile cat si barbatii, nu este nicio diferenta intre cele doua sexe. Poruncile se aplica atat barbatilor cat si femeilor deopotriva:
" O, voi cei care credeti! Sa nu rada un neam de alt neam, care s-ar putea sa fie mai bun decat el, nici muierile [sa nu rada] de alte muieri, care s-ar putea sa fie mai bune decat ele! Nu va ocarati si nu va batjocoriti cu porecle unii pe altii. " (Coran 49:11)
"... Nu va iscoditi si nu va ponegriti unii pe altii! (Coran 49:12).
“O, voi cei care credeti! Nu intrati in alte case afara de casele voastre, inainte de a cere ingaduinta si a-i saluta pe salasluitorii lor! " (Coran 24:27)
Profetul Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: ,,Este interzis unui musulman sa ia viata, onoarea sau proprietatea altui musulman'' (Bukhari si Muslim)
Rasplata pentru ambele sexe sunt egale in drepturile lor pentru a constientiza nevoile lor materiale in aceasta lume incluzand drepturi similare de a detine proprietati, si de a le stapanii precum doresc. Sunt liberi sa le inchirieze, sa le ofere ca ipoteca, sa le lase mostenire, sa le vanda sau sa le cumpere, sau sa le foloseasca pentru beneficii proprii:
" Barbatilor le revine o parte din ceea ce au lasat in urma parintii si rudele; asemenea le revine si femeilor o parte din ceea ce au lasat in urma parintii si rudele...’’ (Coran 4:7)
si:
" Barbatii vor avea parte de ceea ce au agonisit si femeile vor avea parte de ceea ce au agonisit " (Coran 4:7).
Trebuie sa ne oprim aici pentru a nota doua lucruri importante in ceea ce priveste drepturile femeii de a avea proprietati si de a le folosi precum doresc. Sistemele legale ale Europei ,,civilizate'' pana de curand nu a oferit niciun astfel de drept femeii. Ea putea sa isi exercite aceste drepturi numai indirect prin intermediul unui barbat, sotului ei, tatalui ei sau tutorelui. Cu alte cuvinte, acest lucru inseamna ca dupa ce islamul a oferit femeilor aceste drepturi, femeia in Europa a fost lipsita de ele pentru mai mult de treisprezece secole. Cand in final le-a obtinut, nu i-a fost usor, iar in timpul acestei lupte grele pentru drepturile ei nu a putut sa isi pastreze intacte caracterul, onoarea si nobletea

[batool391]

A trebuit sa renunte la toate aceste virtuti in afara de faptul ca a trait un lant sinistru de munca grea, crime, lipsuri si saracie pentru a obtine o simpla parte din ceea ce islamul a oferit femeilor si asta nu datorita unor presiuni economice si nici ca un rezultat a conflictului dintre clase. A fost mai degraba initiat din dorinta de a implementa adevarul sau dreptatea, cele mai cardinale lucruri din viata umana – in practica si nu intr-o lume de vis.
In al doilea rand, trebuie sa notam ca in particular comunismul si in general in vest, viata umana a fost redusa la o existenta economica a omului. Astfel, ei sustineau ca atata timp cat femeia nu are dreptul de proprietate sau libertatea de folosire a posesiunilor ei ea nu avea o existenta independenta si a obtinut un statut uman numai dupa ce si-a castigat dreptul de a detine o existenta economica independenta, adica atunci cand in sfarsit a obtinut dreptul de a detine proprietati in mod direct si nu prin intermediul unui barbat, fiind libera de a-l folosi si de a se bucura de el asa cum crede de cuvinta. Fara a mai tine cont de faptul ca nu suntem de acord cu un astfel de puncte de vedere a vietii umane si degradarea sa la statutul de simpla existenta economica, cu toate astea, suntem de acord in principiu cu acesti oameni – comunistii si vesticii – ca o economie solida afecteaza sentimentele umane si creste propria constiinta in fiintele umane. Islamul ocupa o pozitie unica recunoscand statutul economic independent al femeii si i-a dat dreptul de a detine, folosi si bucura de el in felul ei fara nici un intermediar sau mediator. Nu numai acest lucru dar si in cea mai importanta problema a vietii ei, adica casatorie si statutul ei independent a fost stabilit. Ea nu poate fi casatorita fara acordul ei: nicio casatorie nu este valida decat daca ea nu este de acord. Profetul Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: ,,Nicio vaduva nu trebuie casatorita fara a fi consultata; si nicio virgina nu trebuie sa fie casatorita fara consimtamantul ei, iar consimtamantul ei este tacerea ei.'' (Bukhari si Muslim). Chiar si dupa ceremonia de nunta daca ea a declarat ca nu este de acord, atunci casatoria este anulata. Inainte de islam, femeia a trebuit sa adopte un curs indirect si necinstit pentru a se elibera de sotul ei care o tinea in statut de perfecta supunere, caci niciuna dintre legile pamantului si nici de drept comun nu i-a oferit dreptul de a-si parasi sotul. Islamul i-a oferit acest drept in termeni clari si neechivoci pe care ii putea folosi oricand isi dorea acest lucru. Nefiind multumit de acest lucru, islamul a facut un pas inainte oferindu-i dreptul de a cere in casatorie orice barbat dorea. Femeile europene au obtinut acest drept abia in secolul optsprezce si a fost privit ca o mare victorie pentru femei impotriva traditiilor vechi din trecut!
Inca o data, islamul a fost cel care, intr-o perioada in care intreaga lume traia in ignoranta si intuneric, a evidentiat importanta cunoasterii pentru umanitate acesta nefiind un privilegiu special al unei clase particulare ci o nevoie esentiala si inevitabila pentru fiecare om. Islamul a poruncit musulmanilor sa caute cunoasterea aceasta fiind o conditie necesara a credintei lor in Dumnezeu si in islam. In plus, islamul a fost prima religie care a constientizat un statut separat si independent al femeii dar ea nu poate obtine perfectiunea fara cunoastere. Obtinerea cunoasterii a fost o datorie mare pentru femeie cat si pentru barbat, caci islamul a dorit ca femeile sa isi dezvolte facultatile rationale odata cu cele fizice si astfel sa atinga un plan mai inalt al existentei spirituale, in timp ce pe alta parte Europa nu a recunoscut un asemenea drept al femeii decat recent si in final le-a recunoscut datorita presiunii circumstantelor economice.
Ceea ce am afirmat mai sus este suficient pentru a respinge afirmatiile false ca islamul acorda femeii numai un statut secundar sau ca este tratata ca supusa barbatului sau ca rolul ei in viata, din punct de vedere islamic, nu are de fapt nicio importanta. Daca ar fi fost asa, islamul nu ar fi acordat o importanta atat de mare cautarii de cunoastere pentru femeie. Faptul ca a realizat acest lucru ---------------streaza ca islamul acorda statul onorabil si nobil pentru femei, atat pentru Dumnezeu cat si pentru societate. Dar dupa ce a primit un statut perfect egal cu fiintele umane atat pentru barbati cat si pentru femei, de asemenea, tratarea lor ca egali, avand drepturi egale, islamul, cu toate astea a facut o diferenta intre femeie si barbat in ceea ce priveste functiile speciale in viata, un pas pentru care multe organizatii feministe au protestat sustinute de anumiti scriitori, ,,reformisti'' si tineri.
Dar inainte de a discuta despre punctele in care islamul face o diferenta intre sexe, haideti sa privim problema de baza din puncte de vedere psihologice, biologice si fizice. Dupa aceea vom privi punctul de vedere islamic.
Barbatii si femeile reprezinta acelasi sex sau sunt doua sexe diferite?
Au aceleasi functii in viata sau sunt functiile lor separate si distincte pentru barbati si femei? Tocmai aici este punctul cel mai incurcat, miezul problemei. Daca femeile tin conferinte, atunci sustinatorii lor, scriitorii, reformistii si tinerii care afirma ca nu exista nicio diferenta in inzestrarea fizica si intuitionala dintre femeie si barbat si la fel si in functiile biologice ale vietii, atunci nu avem nimic sa le spunem. Dar daca constientizeaza diferenta ce exista intre barbat si femeie si respectivele functii, atunci vom discuta aceasta problema mai departe. Despre problema egalitatii dintre cele doua sexe, am dezbatut acest subiect mai pe larg in cartea mea: ,,Omul intre islam si materialism''. Nu este gresit sa reproduc cateva paragrafe in continuare:
,,Ca o consecinta a acestei diferente fundamentale in functiile si obiectivele lor, descoperim ca barbatul si femeia au ajuns atat de mult sa difere unul de celalalt in mentalitate si la fel si in constitutia fiecaruia cu care poate sa isi atinga functiile primare.''
,,Din acest motiv imi este greu sa inteleg cum aceasta vorbararie goala despre o egalitate absoluta intre barbat si femeie se poate incheia. Cererea pentru egalitatea dintre barbat si femeie ca fiinte umane este o cerere naturala si rezonabila. Barbatul si femeia sunt doua componente egale importante ale intregii omeniri, provenind de la acelasi stramos. Cat despre cererea de a fi tratati ca egali in functiile lor in viata si in privinta modurilor de performanta actuale, cum poate fi acest lucru realizat? Este imposibil chiar daca toate femeile de pe acest pamant si-ar dori acest lucru, ar tine conferinte si ar oferi rezolutii pentru acest lucru. Aceste conferinte si aceste solutii nu pot altera caracterele barbatilor si femeilor, si nici nu pot in nici un fel transforma functiile lor facand barbatii sa le imparta cu cele ale femeilor in conceptie, nastere, alaptare si vice versa.''
,,Nicio functie biologica specifica nu poate fi realizata in absenta unui tip special de dispozitie fizico-psihologica.'' Cu alte cuvinte, acest lucru inseamna ca functiile specializate ale femeii in ceea ce priveste conceptia si alaptarea, necesita o inzestrare emotionala si intelectuala ale un tip special ce ii permite sa se pregateasca si ii asigura indeplinirea acestor sarcini dificile.''
,,Cu siguranta, maternitatea cu toate sentimentele sale nobile, actele sale marete, rabdarea in fata greutatilor, in afara de cea mai meticuloasa perfectiune in considerare si performanta, nu poate exista in absenta unei asemenea constitutii fizice ce i se potriveste femeii pentru functiile sale specializate de conceptie si alaptare, oferind forma organismului ei din punct de vedere intelectual, psihologic si nervos. Aceste caracteristici intelectuale, psihologice, fizice si nervoase ale femeii se completeaza una pe alta si in aceiasi masura se coordoneaza si armonizeaza. De aceea, trebuie sa fie o exceptie rara ca una dintre ele sa existe fara existenta simultana a celorlalte parti.''
,,Toate aceste sensibilitati ale sentimentelor, caracterul impresionabil intuitiv si o dispozitie de inalta susceptibilitate cu care o femeie este inzestrata ---------------streaza ca ea detine la baza mai degraba un caracter emotiv decat unul intelectual. Tocmai acest caracter emotional formeaza cele mai frumoase si calde atribute materne, asa cum este necesar pentru cresterea unui copil caci calitatile si nu intelectul ce poate fi pasiv sau activ , pot sau nu sa asigure cerintele necesare pentru cresterea unui copil, iar un surplus de sentimente si pasiuni cum ar fi cele care nu ii permit sa gandeasca clar dar o indeamna sa raspunda la chemarea copilului sau fara intarziere sau trandavie.''
,,Acesta este cu adevarat caracterul femeii in viata. O ajuta sa indeplineasca functiile ei reale si in aceiasi masura in scopurile ei creative.''
,,Pe de alta parte, barbatii trebuie sa indeplineasca o datorie destul de diferita de cea a femeilor caci el este altfel inzestrat decat femeia. El trebuie sa se angajeze in lupta vietii mergand afara fie pentru a imblanzi fiarele junglei, fie pentru a lupta impotriva fortelor naturii de pe pamant sau din ceruri, sau pentru a forma un guvern, sau a legifera pentru economia nationala. El trebuie sa rezolve toate aceste probleme pentru a-si asigura existenta, pentru a se proteja atat pe el cat si pe familia sa de agresiune.''
,,Asemenea barbati nu au nevoie de o natura emotionala vehementa pentru a-si indeplini functiile vietii. Emotiile se dovedesc a fi mai mult daunatoare decat ajutatoare in indeplinirea datoriilor lor, deoarece ele se caracterizeaza cu o frivolitate care le cauzeaza o schimbare rapida si in stari contradictorii de gandire.

[batool391]

Ei vor fi inapti sa continue cursul actiunii pentru mult timp. Scopurile dorite se schimba mereu. Un asemenea caracter emotional ce se schimba in permanenta este potrivit pentru maternitate caci in acest stadiu femeia trebuie sa treaca prin situatii total opuse si in continua schimbare. Dar ele nu sunt de ajutor pentru barbat a carui munca ii cere sa fie constant si neclintit pentru perioade lungi de timp. Mai degraba dispozitia sa intelectuala se dovedeste de ajutor in viata practica unde trebuie sa infrunte atat de multe forte adverse. Astfel, el este mult mai eficace in planificare, in revizuirea atenta a situatiei si luarea in considerare a tuturor consecintelor posibile a planului sau inainte de a il pune in aplicare. Intelectul se misca incet dar constant, caci nu se asteapta o rapiditate a actiunii cum se intampla in cazul emotiilor vehemente care dau culoare intregii existente a femeii. ,,financiare, etc.''
,,Acest lucru nu inseamna ca femeia si barbatul sunt diferiti fundamental si ireconciliabil unul fata de celalalt. Nici nu implica faptul ca toti membrii unui sex duc lipsa de toate necesitatile potentiale pentru functiile pe care membrii sexului opus prin natura le pot indeplini.''
,,Cele doua sexe sunt amestecate. Daca gasim o femeie care este capabila sa conduca, sa faca dreptate, ridicand greutati foarte mari si luptand in razboaie… si daca gasim un barbat care poate gati, realiza treburile casei sau este inzestrat cu sentimente gingase materne fata de copii sau este foarte emotiv si are stari schimbatoare, atunci trebuie sa va amintiti ca acest lucru este natural; nu este nimic natural in acestea. Dar acest lucru nu ---------------streaza ceea ce acesti vestici si esticii discordanti vor ca voi sa credeti. Adevarata problema exprimata pe scurt este: pot toate aceste extra-functiuni pe care o femeie le are de indeplinit sa inlocuiasca, inlocuieste functia ei reala si naturala? In prezenta acestora nu simte ea nevoia pentru o casa, copii si o familie? Mai presus de toate, nu mai simte ea nevoia unui partener barbat (sau satisfacerea instinctului sexual)?'' Acum, cand cunoastem diferentele dintre barbat si femeie, haideti sa ne intoarcem la punctele care formeaza baza diferentelor dintre cele doua sexe si functia lor in islam. Semnul distinctiv al islamului este ca este un sistem de viata si este intotdeauna pregatit sa arate ingaduinta fata de natura umana care cauta mereu sa se opuna sau sa devieze de la cursul sau natural. Cheama oamenii sa purifice sufletele lor si ii face sa se ridice in planuri mai inalte ale fiintei lor apropiindu-se de taramul idealurilor si viselor, dar in intregul proges de a imbunatati si edifica omul, nu cauta sa altereze natura sa si nici nu crede ca o asemenea schimbare in natura omului este posibila sau folositoare pentru bunastare sau pentru omenire daca ar fi posibila. Mai degraba crede ca realizarile omenirii sunt cele obtinute prin si cu ajutorul naturii sale de baza dupa purificarea si inaltarea sa spre cele mai nobile planuri de virtute voluntara decat sa fie un simplu captiv al nevoilor sale materiale.
Atitudinea adoptata de islam in privinta problemei barbatului si femeii sunt in conformitate cu natura umana. Astfel, influenteaza egalitatea dintre ei acolo unde exista o baza pentru ea; si diferentieaza intre ei acolo unde o asemenea diferenta este naturala. Haideti sa privim doua situatii in care islamul face diferenta intre sexe: distributia mostenirii si conducerea familiei.
Despre mostenire islamul spune: ,,Barbatului i se acorda echivalentul a partilor a doua femei'', lucru destul de natural si justificat, caci numai barbatul are sarcina de a asigura toate obligatiile financiare. Femeia nu are o asemenea obligatie in ceea ce priveste modalitatea de a cheltui banii ei fie pentru altcineva, fie pentru ea, decat cu exceptia cazului in care femeia trebuie sa aiba grija de intreaga familie, situatie destul de rar intalnita in societatea islamica, caci atata timp cat o femeie are o relatie destul de vaga ea nu are nevoie sa isi sustina familia. Poate un asemenea aranjament sa fie considerat o nedreptate fata de femeie precum afirma sustinatoarele feministe? Lasand la o parte toate acestea, problema are o solutie simpla: in total, femeia primeste o treime din proprietatea mostenita pentru a o cheltui numai pentru ea, in timp ce barbatului i se ofera doua treimi din ea pentru a-si indeplini obligatiile financiare in primul rand fata de sotie si in al doilea rand fata de familia si de copiii sai. Astfel, analizand in termeni pur matematici cine primeste cea mai mare parte? Probabil exista unii barbati care nu vor cheltui toti banii lot pentru ei si nu cauta sa se casatoreasca sau sa isi intemeieze o familie, dar asemenea cazuri nu sunt comune. In mod normal, barbatul este cel care se ocupa de partea financiara a familiei sale incluzand astfel si o femeie – sotia sa - nu ca un act de mila ci datorita obligatiei morale. Daca o femeie detine o proprietate, sotul ei nu i-o poate lua fara acordul ei; el trebuie chiar sa aiba grija de ea din punct de vedere financiar ca si cum ea nu ar detine nimic pentru a se sustine financiar. Daca el, in schimb, ii va refuza acest drept, sau ii va acorda o parte prea mica comparativ cu veniturile lui, ea poate depune o plangere impotriva lui si astfel sa il forteze sa ii acorde corect drepturile sau sa divorteze de el. nu exista nicio justificare cand se afirma ca femeia primeste o parte mai mica de mostenire decat barbatul, din punct de vedere al obligatiilor lui si este natural ca un barbat sa primeasca o parte dubla fata de cea a femeii. Islamul mentine o proportie similara in distributia mostenirii. Legea urmata aici este una dintre cele mai corecte cunoscute de omenire: ,,Pentru fiecare persoana, tinand cont de nevoile sale'', standardul de determinare a nevoilor incepe cu sarcinile sociale pe care fiecare trebuie sa le indeplineasca. Dar in ceea ce priveste castigurile, nu exista nicio diferenta intre barbat si femeie; nici in plata muncii lor, nici in profitul castigat din negot, nici in veniturile de pe o anumita proprietate etc, caci in aceste chestiuni islamul urmeaza alta lege, legea care trateaza barbatii si femeile in mod egal cu muncile lor si implicit cu platile lor. Nici unul dintre ei nu va fi neindreptatit. Impresia generala curenta intre masele de musulmani sunt raspandite intentionat de opozantii islamului ca in islam femeie valoreaza jumatate dintr-un barbat, este falsa precum am ---------------strat anterior printr-un simplu calcul matematic.
Dovada ca in islam doua femei valoreaza cat un barbat nu ---------------streaza faptul ca o femeie nu este mai buna decat o jumatate de barbat. Este mai degraba un pas sigur pentru a asigura si proteja caracterul autentic al dovezilor legale la judecatorii prin toate mijloacele posibile si impotriva tuturor posibilelor indaratniciri indiferent de faptul ca dovada este pentru sau impotriva acuzatului. Femeia prin natura sa preponderent emotionala, impresionabila si predispusa la devierea de la faptele reale ce se afla in mainile lor. De aceea este bine sa aiba alaturi o alta femeie ,,si astfel daca una va gresi, cealalta ii va aminti'', caci este foarte posibil ca cel acuzat, impotriva caruia sau pentru care respectiva femeie apare ca martora, poate fi o femeie foarte frumoasa si astfel sa devina geloasa si ostila fata de ea si astfel va depune marturie falsa; si inca o data poate acuzatul fi un tanar a carui infatisare poate atat de mult sa o impresioneze ca mama incat constient sau inconstient va depune marturie falsa. Dar este foarte rar ca doua femei care apar la judecatorie in acelasi timp sa cada prada unei asemenea erori, si amandoua sa depuna marturie falsa. Schimbarile in asemenea situatii pot aparea daca una dintre ele este dezamagita sau confunza in privinta adevarului, si astfel colega ei o poate corecta. Cu toate astea, poate fi adaugat ca dovada unei singure femei este destul de importanta daca martora este specialista in bolile femeieste si apare ca martor intr-un caz legat de acest lucru. Cat despre a doua problema, conducerea familiei, este destul de clar ca este nevoie de un adminstrator care sa aiba grija de problemele familiei, reprezentand o asociere intre barbat, femeie si copii cu obligatiile fiecaruia. La fel ca orice alta organizatie sociala, familia are nevoie de un conducator responsabil in absenta caruia se instaleaza anarhia ce in final poate conduce la o privare generala. Exista trei posibilitati in privinta conducerii familiei: prima este reprezentata de barbat caci el este capul familiei, a doua de femeie si a treia posibilitate ca amandoi in acelasi timp sa conduca familia.
Nu este nevoie sa luam in considerare a treia varianta caci aceasta dupa propria noastra experienta este de ajuns sa ---------------treze ca prezenta a doi conducatori intotdeauna duce la o anarhie si o dezordine organizatorica mult mai mare decat atunci cand un conducator lipseste cu desavarsire. Sfantul Coran face o referire la creerea pamantului si cerurilor:
“Daca s-ar afla in ele alti dumnezei afara de Allah, amandoua ar fi stricate. Marire lui Allah, Stapanul Tronului, care este mai presus decat ceea ce spun ei" (Coran 21: 22).
Daca acesta este cazul cu acesti zei imaginari, atunci cum ramane cu fiintele umane care sunt atat de agresive si nedrepte?

[batool391]

Psihologia ---------------streaza ca in cadrul unei familii copiii nascuti din parinti care se cearta asupra conducerii familiei sunt dezechilibrati emotional, in afara de faptul ca sunt victime la atat de multe complexe si dezordini psihologice. Astfel raman doua posibilitati. Inainte de a le analiza, am dori sa adresam urmatoarea intrebare: care dintre cele doua sexe sunt mai bine inzestrate pentru a fi responsabile pentru conducerea familiei? Este cel inzestrat cu calitati rationale mai potrivit pentru conducerea familiei sau cel a carui existenta este dominata characterised de emotii? Problema este rezolvata in momentul in care realizam ca barbatul este cel inzestrat cu calitati rationale si un corp puternic, fiind mult mai indreptatit decat femeia care este prin natura ei emotiva si predispusa la influente externe si astfel neadecvat inzestrata pentru lupta vietii si la fel pentru conducerea familiei. Chiar femeile nu respecta un barbat fara personalitate si care poate fi cu usurinta cucerit de ele. Ea il dispretuieste si niciodata nu poate avea incredere in el. Acest comportament al femeii poate fi o urma a atitudinii de care a fost influentata de-a lungul secolelor si prin instruirea pe care a primit-o in trecut. Cu toate astea, este incontestabil ca ea este puternic atrasa de un barbat bine construit fizic, dupa cum ---------------streaza cazul femeilor americane. Cu toate ca ea a obtinut un statut egal cu al barbatilor si a ajuns sa fie recunoscuta ca o fiinta independenta, ea se bucura de supunerea in fata barbatului, face dragoste cu el si incearca sa il cucereasca. Ea este impresionata de corpul sau bine construit, pieptul sau dezvoltat si cand este satisfacuta de puterea sa ca o antiteza la slabiciunea sa fizica i se supune total. Femeile pot conduce viata de familie atata timp cat nu au copii si nu au responsabilitatea de a-i educa si de a-i creste. Dupa ce a facut copii ea abia isi mai poate permite cateva responsabilitati in plus, caci functia sa ca mama sunt de departe o povara destul de grea pentru ea.
Haideti sa privim legea islamica legata de obligatiile sotiei in a carui nume toate aceste proteste sunt ridicate. In privinta obligatiilor ei prescrise de legea islamica, urmatoarele trei puncte pot fi luate in considerare:
1.Constituie aceste obligatii o nedreptate fata de femeie?
2.Sunt ele unilaterale si nu au nici un drept?
3.Sunt aceste obligatii eterne , de care o femeie nu se poate niciodata eibera?
Femeia are trei obligatii importante fata de sotul ei:
1.Ea trebuie sa il urmeze ori de cate ori el o cheama in pat cu el
2.Ea nu trebuie sa lase pe nimeni sa murdareasca patul sotului ei, fapta care e detestata de el.
3.Ea trebuie sa-i fie fidela in absenta.
La primele dintre acestea este nevoie de o mica explicatie pentru o mai buna intelegere. Intelepciunea sa este evidenta. Constitutia fizica a barbatului are nevoie de o satisfacere sexuala mai mare pentru a se elibera de greutatea sa si pentru a reusi sa isi indeplineasca datoriile in viata practica mai eficient si mai usor. In tinerete, el este in particular mai dominat de instinctul sau sexual si simte nevoia de a si-l satisface mult mai des decat o femeie, cu toate ca sexual ea este mult mai profunda decat el, iar fizic si psihologic este mult mai intens atrasa de acest instinct, dar atractia sa nu se exprima numai in sens fizic.
Casatoria este un mijloc de satisfacere a nevoii naturale a omului si in acelasi timp a vietii sale spirituale, psihologice, sociale si economice. Acum, intrebarea este: ce ar trebui sa faca un barbat daca in intimitate sotia se poarta rece cu el? Ar trebui el sa caute relatii ilicite cu alte femei? Nicio societate nu aproba un asemenea conduita, si nici sotia nu este de acord ca sotul ei sa fie fizic si psihologic atras de o alta femeie caci indiferent care sunt conditiile vietii acest lucru ar fi prea mult pentru ea.
Cat despre refuzul sotiei de a merge in pat cu sotul ei la invitatia lui, aici pot exista trei cauze:
1.Ea il uraste si astfel simte repulsie fata de relatiile sexuale cu el
2.Ea il iubeste pe sotul ei dar uraste actul sexual si astfel il refuza – un stadiu anormal dar cu toate astea este larg raspandit in viata practica
3.Ea este o sotie iubitoare, nu uraste actul sexual dar in anumite momente se intampla sa nu aiba dispozitia necesara pentru el.
Primele dintre aceste cauze prevestesc o conditie permanenta si astfel nu pot si considerate ca niste cazuri particulare sau atribuite unei anumite perioade de timp. Intr-o asemenea situatie legatura maritala nu poate supravietui pentru mult timp. Cel mai bun lucru de facut in acest caz ar fi sa permita barbatului si sotiei sa se desparta. In acest sens, femeia se bucura de mai multe facilitati decat barbatul dupa cum vom vedea in continuare.
In al doilea rand, de asemenea conditia femeii poate parea avand caracter permanent. Originile sale nu stau in dorintele sexuale numai ale sotului. Poate fi remediat si o armonie completa intre sot si sotie poate fi restabilita. Fie sotul trebuie sa se analizeze in cazul in care sotia sa il refuza, fie sotia trebuie sa se supuna dorintei borbatului ei ca o sotie iubitoare daca nu doreste sa se desparta de el. Daca esueaza, ei se despart unul de celalalt intr-o maniera foarte prietenoasa. Dar atata timp cat locuiesc impreuna ca sot si sotie, ea trebuie conform legii islamice sa se supuna dorintei sotului ei in privinta sexualitatii, acest lucru fiind natural. Nu implica in mod necesar o autoritate arbitrara sau constrangere. Este menit sa impiedice sotul de a fi condus de a a avea o conduita de o josnica moralitate sau de a incheia alt contract de casatorie, un lucru mult mai dureros pentru sotie. Cu toate astea, legea nu insista pe continuitatea unei relatii atat de incordate incat sotia sa simta repulsie fata de sotul ei si dragostea sa sa se transforme intr-o neplacere datorita insistentelor lui de a intretine relatii sexuale. De asemenea, in acest caz este mai bine ca ei sa se desparta.
Cea de-a treia situatie este o conditie temporara si poate fi cu usurinta remediata. O asemenea aversiune fata de un act sexual poate fi rezultat oboselii fizice sau a occupation ocupatiei, iar dispozitia ei fizico-psihologica este destul de capabila de a depasi toate acestea. Aceasta forma de apatie la femei poate fi depasita prin oferirea de cadouri si printr-un preludiu ingenios inainte de actul sexual tocmai pentru a transforma starea ei in una de spiritualitate inalta si pentru a fi mai mult decat o relatie fizica pur animalica in care astfel poate degenera. Acest preludiu poate fi de ajutor in indepartarea cauzelor de baza ale aversiunii. Pe de alta parte, daca sotia isi doreste o relatie intima dar din anumite motive sotul nu are in momentul respectiv o inclinatie spre acest lucru – un fenomen rar intalnit la tineri cel putin – sotia poate sa il determine pe sotul ei sa consume relatia sexuala cu ea. Aceiasi lege care sustine ca sotia trebuie sa se supuna dorintelor sotului ei, este valabila si in cazul ei. Sotul de asemenea trebuie sa isi indeplineasca indatoririle maritale daca si cand sotia sa doreste. Daca sotul nu o poate satisface atunci casatoria lor poate fi anulata. Astfel, observam ca in legislatia islamica ambele parti au atat datorii cat si obligatii. Astfel, pentru sotie nu exista constrangere si nici neglijare

[batool391]

A doua obligatie a sotiei fata de sotul ei implica faptul ca ea nu trebuie sa permita nimanui sa intre in casa sotului ei si anume persoanelor care-i sunt antipatice. (Acest lucru, cu toate astea, in niciun fel nu se refera la adulter caci este interzis si trebuie evitat chiar daca sotul aproba acest lucru). Intelepciunea acestei porunci este rezultata din faptul ca multe dispute dintre cuplurile casatorite sunt cauzate de interventia unei a treia persoane care raspandeste vorbe neadevarate, barfe si astfel aduce un motiv in plus de certuri familiale. Dar daca pentru a preveni o asemenea situatie, sotul i-ar cere sotiei sa nu permita intrarea in casa a unei anumite persoane dar ea nu il asculta? Rezultatul va fi o constanta sursa de cearta facand astfel, o aplanare a situatiei imposibila. Astfel, aceasta obligatie a femeii aduce un plus la binele vietii de familie incluzand copiii care au nevoie de o atmosfera placuta de dragoste si intelegere pentru o crestere normala si corecta.
Ne putem intreba: atunci de ce legea nu cere barbatului sa nu permita intrarea in casa a persoanelor cu care sotia nu este de acord? In viata normala, cand sotul si sotia traiesc in pace si dragoste fiind destul de civilizati o asemenea cerinta nu va aparea deloc, caci nu vor simti niciun fel de dificultate in a se intelege unul pe celalalt in toate aceste puncte. Dar presupunand ca o asemenea cearta cauzeaza o ruptura in relatia lor facand imposibila ajungerea la o intelegere, atunci ei trebuie sa ajunga la judecatorie pentru o apropiere a diferentelor lor. Acum, daca sotia ar avea dreptul de a refuza intrarea in casa a unor persoane, atunci acest lucru ar duce la consecinte mai grave, caci in acest punct am putea lasa impresia ca femeia in majoritatea cazurilor este ilogica illogical caci aceasta reprezinta doar reflectia personalitatii sale individuale, si nu rezultatul prudentei lor. Pot aparea constringeri in relatiile de rudenie, de exemplu: mama, sora sa sau rudele sotului ei. De aceea, nu ar fi un pas intelept sa devina o datorie a barbatului sa isi asculte sotia in asemenea circumstante; ci mai degraba ar fi un act de tandrete ce in curand va suferi o schimbare sau nu va avea in realitate nicio baza. Prin acest lucru, nu vreau sa afirm ca sotul are intotdeauna dreptate in tot ceea ce face. Este posibil ca in anumite circumstante comportamentul sau sa fie pueril sau nestatornic. Si nici nu vreau sa sugerez ca sotia nu are niciodata dreptate si intotdeauna greseste. Ea poate avea motive justificate sa isi urasca sotul a carui natura, este posibil, sa fie cauza reala a relatiilor sale fortate. Dar, legea a fost data pentru viata umana normala, in care barbatul actioneaza de obicei mult mai rational decat o femeie normala, oferindu-i un grad de importanta mai mare barbatului decat femeii. Cu toate astea, sotia este libera sa se desparta de sotul ei daca nu mai poate sa convietuiasca alaturi de el.

[batool391]

Cea de-a treia obligatie a femeii – grija fata de proprietatea si onoarea sotului ei in absenta acestuia – este o secventa naturala si logica in casatorie pe care nimeni nu o poate pune la indoiala. Cu toate astea, nu este o obligatie unilaterala ci mai degraba una bilaterala: atat sotia cat si sotul trebuie sa ramana fideli unul fata de celalalt.
In continuare vom analiza cazul in care fie sotia, fie sotul nu se supune. Faptul ca barbatul este responsabilul si sustinatorul sotiei sale ii ofera dreptul sa isi avertizeze sotia care nu il asculta precum arata in mod clar acest verset:
“Pe acelea de a caror neascultare va temeti, povatuiti-le, parasiti-le in paturi si loviti-le! Dar daca ele [revin si] asculta de voi, atunci nu mai cautati pricina impotriva lor.” (Coran 4: 34).
Cititorul trebuie sa observe modul in care acest verset in mod gradat incepe cu descrierea mijloacelor de corectare a atitudinii sotiei ajungand pana la modalitatea pedepsei. Trebuie sa recunoastem ca unii barbati abuzeaza de acest privilegiu, dar in aceiasi masura o fac si in privinta celorlale drepturi. Singurul remediu pentru o asemenea situatie consta in elevarea spirituala si morala a oamenilor pentru care importanta islamului a fost mereu luata in considerare. Dar legea din versetul anterior cauta sa pastreze viata de familie si sa o tina departe de dezintegrare. Pentru ca legea sa fie cu adevarat folositoare sau efectiva necesita puterea de a lupta impotriva celor care o incalca, caci altfel nu reprezinta decat cuvinte goale; pierzandu-si toata utilitatea.
Casatoria este o institutie ce are ca scop binele comun al cuplului casatorit. Se presupune ca atinge cel mai mare bine posibil pentru toti cei care sunt preocupati de dragoste si armonie ce predomina intr-un camin fara aplicarea niciuneia dintre legi. Dar in cazul in care un cuplu casatorit se afla in continua contradictie este posibil ca efectele rezultate sa nu se rezume numai la persoanele lor, si pot afecta in mod negativ copiii, urmatoarea generatie.
Daca sotia este cauza acestei probleme, atunci ce ar trebuie sa facem pentru a o corecta? Judecatoria? Ei bine, judecatoria nu poate face altceva decat sa adanceasca distansta dintre sot si sotie intervenind in problemele lor personale. Divergentele lor pot fi temporare dar interventia judecatoriei nu ar face decat sa agraveze aceasta situatie. Mandria celor doua parti nu le va permite sa cada la o invoiala. De aceea, este de inteles ca judecatoria nu trebuie sa se ocupe numai de problemele vietii conjugale. Poate interveni in anumite probleme importante numai atunci cand toate celalalte mijloace de a realiza o impacare au esuat.
Niciun om nu isi poate dori sa se afiseze in fata judecatoriei cu toate problemele cu care se confrunta in fiecare zi din aproximativ fiecare minut din existenta sa pe acest pamant. Acest lucru ar duce la infiintarea judecatoriilor in aproape fiecare casa pentru a rezolva aceste probleme ce apar zi si noapte.
Acestea ---------------streaza ca este nevoie de o autoritate legala care sa se ocupe de aceste cazuri. Tocmai aceasta autoritate legala este reprezentata de barbat caci el este capul adevarat si fundamental al familiei sale. In versetul anterior i se ofera puterea de a-si avertiza sotia fara a o jigni. Daca ea inceteaza, atunci raul a fost reparat. Dar daca ea persista sa mearga pe aceasta cale gresita, el trebuie sa o pedepseasca – o pedeapsa putin mai severa decat cea anterioara.

[batool391]

De asemenea, ilustreaza cat de bine cunoaste islamul psihologia femeii care este atat de mandra de frumusetea si farmecul ei personal incat la un moment dat se poate ajunge la indecenta. Cat despre separarea ei intr-un alt pat inseamna ca sotul ei este insensibil la farmecul si frumusetea ei. Acest lucru poate reduce mandria ei exagerata. Dar daca toate aceste mijloace de corectie esueaza, sugereaza faptul ca indecenta ei a avansat prea mult pentru a putea fi corectata cu orice altceva in afara de o pedeapsa severa.
Un asemenea comportament fata de femeie o degradeaza sau o raneste? Nu, nu face acest lucru. Trebuie sa ne amintim ca este numai o masura preventiva care sa fie aplicata numai atunci cand toate celalalte masuri de conciliere au esuat. In al doilea rand, trebuie sa pastram in minte ca in anumite cazuri de denaturare psihologica, pedeapsa este singurul remediul. Psihologia ne spune ca in cazurile normale masurile de impacare mai sus mentionate, de exemplu avertizarea sau separarea din pat etc, sunt destul de eficiente dar in cazurile acute de exemplu, masochismul, ele esueaza singurul remediul in asemenea cazuri fiind pedeapsa fizica a persoanei in cauza. In general, femeile sunt victimile maladiei psihologice. Ele simt placere din umilinta si suferinta. Barbatii, pe de alta parte, sufera de ’’sadism’’ ce este marcat de o dragoste morbida pentru cruzime. Daca femeia apartine acestui gen, in mod clar corectarea ei poate avea efect numai prin pedeapsa caci ea poate primi bataia dorita si apoi sa isi revina. Cat de ciudat poate parea, se intampla ca un barbat care sufera de sadism sa se casatoreasca cu o femeie masochista si sa traiasca in perfecta armonie si dragoste fara sa tina cont de baza anormala pe care se afla relatia lor. In mod similar, sunt cazurile in care femeii sadice se casatoresc cu barbati masochisti si ii bat in mod frecvent, cazuri ce sunt destul de rare dar exista. Bataia reda echilibrul mintii a sotului masochist si astfel ei traiesc in dragoste si armonie. este altceva decat o masura Nu trebuie ca dupa fiecare neintelegere barbatul sa se grabeasca sa isi bata sotia. Descrierea masurilor corective in versetul coranic mentionat anterior, evidentieaza acelasi lucru. Profetul Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a interzis barbatilor sa isi exercite acest ,,drept”. Astfel, condamnand pedeapsa fizica el a spus: ’’Niciunul dintre voi sa nu isi biciuiasca sotia cu biciul camilei si apoi la sfarsitul zilei sa aiba relatie intima cu ea.’’ (Bukhari)
Daca, pe de alta parte, sotia are parte de un tratament urat din parte sotului ei, legea este putin diferita:
"Daca o femeie se teme de nepasarea sau indepartarea barbatului ei, atunci nici o vina nu va fi asupra lor daca ajung la o impacare, caci impacarea este mai buna," (Coran 4: 128).
La acestea, sunt unii barbati care sunt inclinati sa ceara egalitate perfecta intre barbati si femei. Dar problema nu este una de dreptate teoretica ci are o forma practica. Niciunei femei nu i-ar placea sa isi bata sotul deoarece el o bate pe ea, nici in vestul ’’civilizat’’ si nici in estul ’’inapoiat’’. Ea nu isi respecta sotul care o bate si o chinuie. De aceea, nicio femeie nu a cerut pana acum dreptul de a-si bate sotul.
Cel mai important lucru pe care il putem observa aici este acela ca islamul nu are nevoie ca femeia sa sufere din cauza unui comportament inadecvat din partea sotului in mod pasiv. In asemenea caz, ea poate cere o separare de el.
1.Obligatiile femeii fata de sotul ei nu sunt aplicate arbitrar. Ei sunt meniti pentru binele general al societatii din care sotia face parte
2. Multe din obligatiile ei sunt echivalente cu obligatii similare pe care sotul le are fata de ea. Cat despre putinele situatii in care barbatul se bucura intr-o forma sau alta de intaietate in fata femeii acestea se bazeaza pe diferentele dintre mentalitatile lor.
3.In privinta autoritatii oferite barbatului in fata femeii, cea din urma are dreptul legal de a-si parasi sotul daca se poarta urat cu ea.
Cat despre despartirea la care s-a facut referire anterior de mai multe ori si care ofera femeii o cale practica de a anula casatoria eliberandu-se de obligatiile sale, exista trei cai de o asigura:
a.Femeia poate avea dreptul de a divorta de sotul ei (in momentul casatoriei, precizandu-se in contract). Legislatia islamica in mod explicit permite acest lucru cu toate ca putine femei apeleaza la acest lucru. Cu toate astea, ele au acest drept de care se pot folosi daca au nevoie.
b.De asemenea, poate cere divort de la sotul ei pe motiv ca il uraste si nu mai poate trai cu el. Am auzit ca unele judecatorii nu aplica acest principiu si nu i se ofera femeii separarea de sotul ei, cu toate ca acest principiu este clar exprimat si sustinut de exemplul personal al Profetului Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) si este astfel o parte a legislatiei islamice...Singura conditie in acest caz este ca femeia sa inapoieze sotului dota primita in conditii perfecte, caci in cazul in care sotul divorteaza de ea el trebuie sa renunte in favoarea ei la tot ceea ce i-a daruit. Astfel, pentru a se elibera, atat femeia cat si barbatul trebuie in egala masura sa suporte pierderea materiala.
c.Cel de-al treilea caz, pentru ca femeia sa divorteze si sa isi pastreze dotele la fel si sustinerea materiala trebuie sa convinga judecatorul ca sotul ei se poarta urat cu ea si nu i-a oferit sustinerea materiala cu care amandoi au fost de acord si in consecinta sa ofere dovezile necesare. Judecatorul va dizolva casatoria daca este convins de adevarul sustinerilor ei.
Acestea sunt armele la care o femeie poate apela daca este nevoie. Ele echilibreaza balanta autoritatii de care se bucura barbatul.
Cu siguranta am auzit despre multe cazuri triste ale divorturilor, cat de mult au suferit copiii si sotia, si cum sunt judecatoriile de pline datorita neintelegerilor familiale care apar in urma divortului. Se intampla adesea ca femeia care este o sotie fericita si ascultatoare, care face tot ce poate sa aduca copiilor lor fericire, brusc primeste brusc actele de divort din partea sotului ei, dintr-o dorinta sau dintr-un capriciu. Este posibil ca el sa fi vazut o femeie mai frumoasa, sau poate doreste o schimbare in rutina sexuala sau poate datorita refuzului ei de a intretine relatii sexuale cu el datorita oboselii.
Aceasta arma periculoasa a barbatului necredincios cu atata indiferenta strica viata unei femei pasnice si rabdatoare si in plus strica viitorul copiilor sai.
In privinta tuturor cazurilor triste recunoastem

[batool391]

In privinta tuturor cazurilor triste recunoastem ca divortul este baza lor, dar care este calea de scapare? Trebuie sa interzicem barbatului sa divorteze? Daca da, cum vom rezolva situatiile dureroase care pot aparea ca un rezultat al acestei interziceri, iar o asemenea situatie intalnim in tarile romano-catolice unde divortul nu este permis? Este o casa in care femeia si barbatul sunt intr-o continua cearta si este imposibila crearea unei legaturi intre cei doi, mai ales daca aceasta casatorie este o legatura eterna si nu exista posibilitatea eliberarii? Nu va conduce o astfel de situatie la crime morale? Atat sotul cat si sotia neglijata pot fi condusi sa caute relatii extraconjugale si de prietenie in afara casei pentru satisfacerea nevoilor sexuale. Cu siguranta, copiii nu pot creste corect si sa se dezvolte sanatos cu personalitate normala intr-o atmosfera atat de trista, innorata si intunecoasa, caci sanatatea mintala a copiilor si dezvoltarea lor sanatoasa sunt mai mult dependente de atmosfera sociala in care traiesc decat de grija parentala. Aici apar anormalitatile care apar in vietile oamenilor. Radacinile lor se afla in certurile parintilor lor.
De asemenea sugereaza ca dreptul barbatului de a divorta trebuie sa fie restrictionat adica divortul nu are loc doar prin simpla pronuntare de catre barbat. Numai judecatorul are autoritatea de a stabili divortul dupa ce a numit arbitrii dintre oamenii din jurul femeii si a barbatului. Arbitrii trebuie sa discute problema, incercand sa il faca pe sot sa renunte la intentia sa si sa fie de acord sa se impace cu sotia sa. Daca eforturile lor esueaza, numai atunci divortul poate fi ordonat de judecator si nu de sot.
Ma intreb daca exista vreo obiectie legala datorita careia adoptarea unei asemenea impacari sa asigure pace si armonie intre sot. Dar nu cred ca exista cu adevarat nevoia ca judecatorul sa intervina caci rezolvarea prescrisa de legislatia islamica este suficienta pentru atingerea scopului. Pacea si armonia dintre soti mai mult depind de ei si de dorinta lor de a repara situatia lor. Daca este vointa si amandoi isi doresc pace, prietenii si rudele se pot dovedi la fel de utili ca orice judecatorie, daca nu exista vointa atunci nici cea mai inalta judecatorie din lume nu va reusi sa asigure pace intre ei. Natiunile ’’civilizate’’ in care numai o judecatorie poate declara divortul dupa ce incearca o impacare a partilor dar cu toate astea numarul divorturilor este mare. Numai in America rata divortului este de 40% - cea mai mare din lume.
Cat despre faptul ca divortul ar trebui declarat numai daca judecatorul este convins ca vina este a sotiei si daca sotul dovedeste ca nu mai poate trai cu ea, ne intrebam ce onoare vor acesti oameni sa aduca femeii prin a o obliga sa locuiasca in casa in care este nefericita si unde sotul mereu ii aminteste ca el nu o mai iubeste? Trebuie ea sa locuiasca in casa respectiva pentru a-l insela?
Cu siguranta legea nu poate sanctiona o asemenea atitudine, iar frauda nu este singurul curs pentru ea caci ea trebuie sa locuiasca in acea casa intr-o stare de tristete si nefericire. Ar trebui ea sa locuiasca in casa tatalui copiilor ei pentru a-si educa si creste copiii? Dar este de dorit si va fi de ajutor in cresterea copiilor ei daca locuiesc intr-o asemenea atmosfera plina de nedreptate?
Solutia acestei probleme consta in cresterea si educarea societatii din punct de vedere moral, cultural, spiritual si psihologic ca un intreg printr-un proces lung de curatire intelectuala pentru a face virtutea si bunatatea sa predomine in final asigurand o baza solida a vietii sociale. Atunci sotul ar trebui sa realizeze ca relatiile maritale sunt foarte sacre si nu trebuie dezbinate intr-o asemenea maniera.
Un asemenea proces de elevare morala si spirituala este unul incet si foarte lung pentru care este nevoie ca intreaga comunitate sa respecte legislatia islamica printr-o lupta acerba si cooperarea tuturor institutiilor sociale, case, scoli, mass-media, presa, literatura, religie si publicul general pentru a ajunge la scopul stabilit. Este un proces lung si greu dar este singura cale de a asigura rezultate solide.
Trebuie sa amintim ca legea in primul rand se ocupa de administrarea dreptatii. Cauta sa ofere ambelor parti, sotului si sotiei, partea lor garantandu-le dreptul de a asigura o separare in cazul in care descopera ca nu mai pot trai unul cu celalalt. In aceasta conexiune, trebuie sa amintim ca ’’dintre toate lucrurile permise, divortul este cel mai urat de Allah.’’
Cat despre institutia poligamiei, nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca este numai o lege de urgenta, si nu reprezinta un principiu fundamental al legii islamice:
“luati de sotii pe acelea care va plac dintre femei - doua, trei sau patru(4), dar daca va temeti ca nu veti fi drepti [cu ele], atunci [luati] una singura” (Coran 4: 3).
Asa cum este evidentiat in acest verset, este necesar ca barbatul sa fie drept ceea ce este foarte dificil in poligamie, porunca sugereaza ca barbatul sa ramana monogam. Astfel, legislatia islamica in viata normala favorizeaza monogamia mai mult decat poligamia. Dar exista anumite circumstante sub care monogamia devine mai degraba nedreapta decat doar o simpla porunca. In asemenea circumstante extraordinare, legislatia islamica lasa usa deschisa poligamiei, caci cu toate ca in cadrul ei nu exista dreptate completa, dezavantajele care rezulta de aici sunt cu mult mai serioase decat cele care apar din monogamie in cazurile de urgenta.
In timpul razboaielor, in special cand un numar mare de barbati mor, balanta dintre sexe este serios zdruncinata. In asemenea circumstante, poligamia devine o necesitate sociala caci poate salva societatea de la anarhie sexuala ce in general apare in lipsa unui numar echivalent de barbati si cresterea numarului de femei in societate. Asemenea femei isi pot castiga traiul zilnic, dar cum ramane cu satisfacerea sexuala?
Acest lucru le poate face o prada usoara barbatilor. Dar, cu toate astea, cea mai mare dorinta a lor ramane dorinta de a avea copii, fara de care existenta lor este redusa la monotonie, la robie.
Ar trebui in asemenea circumstante ca femeile vaduve sa fie lasate sa isi satisfaca nevoile sexuale fara a tine cont de moralitatea sociala? Natiunea franceza a avut parte de asemenea soarta.
Intreaga structura sociala a fost dezintegrata, si francezii au fost doborati din cea mai inalta pozitie de care s-au bucurat in istorie. O asemenea dezintegrare sociala poate fi evitata numai daca omului ii este permis in mod explicit de lege sa aiba mai mult decat o sotie in acelasi timp, iar cu toate sa fie drept din toate punctele de vedere (mai putin bineinteles din punct de vedere a atasarii emotionale ce este departe de controlul omului).
In asemenea cazuri precum cel al razboiului, poligamia devine o necesitate.
Exista barbati care sunt sexual hiperactivi. Asemenea oameni pot cu greu fi multumiti numai cu o singura sotie, si nici nu isi pot controla energia sexuala. Acestui tip de barbati trebuie sa li se permita prin lege sa aiba o a doua sotie, caci altfel poate apela la relatii sexuale ilicite, situatie ce cu greu poate fi tolerata de orice structura sociala sanatoasa

[batool391]

Exista si alte situatii in care poligamie este singura solutie de a rezolva mai multe probleme, de exemplu, sterilitatea sotiei sau o boala cronica datorita careia uniunea sexuala este imposibila. In primul caz, adica atunci cand sotia este sterila nu o putem invinovati, dar de ce atunci sotul ei trebuie privat de dorinta sa de a avea copii? Cea de-a doua casatorie este numai un remediu sensibil intr-o asemenea situatie. Prima sotie poate accepta sau poate divorta. Cat despre sotia bolnava cronic, sa tinem cont de faptul ca sexul este un instinct de baza si de aceea satisfacerea sa nu trebuie cautata prin subminarea fericirii si bunastarii unei femei inocente. Aici nu se pune problema daca sexul este o nevoie de baza sau exaltata. Este mai degraba o nevoie practica pe care nimeni nu o poate ignora. Daca barbatul de bunavoie renunta la placerea sa sexuala si tine cont de placerea sotiei, este un act de noblete si generozitate din partea sa, dar Dumnezeu nu impovareaza pe nimeni cu mai mult decat poate suporta. Mai mult, a tine cont de lucruri asa cum stau ele este mai realist si mai bine decat o noblete falsa sub masca careia se ascund toate felurile de infamii asa cum este cazul oamenilor pentru care poligamia nu este permisa.
Trebuie de asemenea sa tinem cont de situatiile existente in care un barbat este inapt sa ofere dragoste sotiei sale sau divorteaza de ea. In aceasta si in toate situatiile asemanatoare, poligamia ofera singurul raspuns si unica solutie.
In continuare, propun sa analizam alte dubii existente despre femeia in islam. Sa incepem cu dreptul femeii de a lucra sau de a se misca in public, lucru sustinut de islam. In perioada timpurie, femeile lucrau afara atunci cand era necesar. In mod similar, islamul nu interzice femeile sa iasa afara si sa lucreze in asemenea institutii sociale care au nevoie de serviciile lor, de exemplu educatie, ingrijire, tratament medical al femeilor, etc. Serviciile lor pot pentru aceste scopuri pot fi asemanate cu cele ale barbatilor care pleaca in razboaie etc. Daca o femeie nu are pe nimeni care sa o sustina financiar, ea poate de asemenea sa iasa si sa lucreze afara. Dar trebuie amintit ca islamul limiteaza posibilitatile femeilor de a iesi din casele lor, numai daca este nevoie ca ele sa faca acest lucru. In caz contrar, in principiu nu aproba activitatile exterioare ale femeii precum vestul si natiunile comuniste. Acest lucru nu este sustinut de islam, iar o femeie nu poate participa la activitatile sociale in detrimentul functiei sale reale de baza din casa sa, caci prin iesire ea poate genera multe probleme sociale, morale si psihologice. Femeia este psihic, intelectual si intuitiv cel mai bine echipata pentru functia ei reala de mama si acest lucru cu greu poate fi dovedit gresit de oricine. De aceea, daca atentia sa este deviata spre activitati neimportante, omenirea are de suferit. Intr-un asemenea caz, ea devine doar o jucarie in mainile barbatilor si un sclav fata de cererile lor prostesti, facand drum pentru abatere si lux. Islamul nu poate aproba o asemenea situatie caci daca ar fi facut acest lucru atunci ar insemna ca renunta la semnul sau distinctiv si anume sustinerea ca omenirea este o entitate coerenta care nu sufera o schimbare odata cu circumstantele schimbatoare.
De asemenea se poate afirma: de ce nu poate o femeie fi un muncitor afara si o mama inauntru in acelasi timp, avand o bona care sa-i ingrijeasca pe copiii sai? Aceasta este o afirmatie fara baza, caci o bona poate oferi copiilor in cea mai eficienta maniera tot ajutorul fizic, intelectual si psihologic dar nu le poate oferi dragostea si grija unei mame, si insasi mama pentru care viata cu greu poate inflori sau bune maniere sa prinda radacini. Astfel, oricat de mult ar incerca nimeni nu poate realiza o schimbare in natura umana. Copilul are cea mai mare nevoie de atentia mamei cel putin in primii doi ani de viata si atentia si dragostea intreaga caci nu este tolerata nicio asociere, starnind sentimente de gelozie chiar si fata de fratele sau natural. Cum poate oferi o bona aceasta grija materna si dragoste fata de copii? De obicei, are in grija cam in jur de 10-20 de copii. Copiii astfel, se cearta pe jucarii si pe atentia mamei lor artificiale pe care o impart. Cearta devine o trasatura permanenta a vietilor lor pastrandu-si inima rece si dura fara nicio afectiune fraterna. Se poate apela la serviciile unei bone daca este cu adevarat nevoie de ea, pentru a avea grija de copii. Dar fara o asemenea necesitate sa se apeleze la ea nu este decat o prostie. Cu toate astea, vesticii se pot scuza avand ca baza conditiile istorice, geografice si politico-economice, de viata dar in privinta celor care traiesc in orientul islamic? Au o scuza? Nu mai exista barbati care sa lucreze si astfel este nevoie de femei care sa iasa sa munceasca, sau barbatii musulmani – tatii, fratii, sotii si cei asemenea – se abtin sa iasa si sa isi castige existenta?
De asemenea se spune ca lucrand afara, o femeie poate avea o existenta economica independenta care sa ii mareasca onoarea si prestigiul in societate. Dar am vrea sa stim daca islamul a negat pozitia economica independenta a femeii. Problema cu care lumea islamica se confrunta in zilele noastre nu este legata de vreun sistem ci saracia care ii priveaza pe oameni de toate facilitatile unei vieti decente. Solutia consta in sporirea productiei noastre materiale pentru ca intreaga natiune sa prospere atat femeile cat si barbatii si nimeni sa nu mai fie sarac. Competitia dintre femei si barbati pentru detinerea surselor de productie economica nu este o solutie.
De asemenea, unii oameni sustin ca printr-un serviciu in exterior femeia poate ajuta la cresterea veniturilor familiei, caci venitul unui singur membru nu poate fi egal cu cel al celor doi membrii. Acest lucru poate fi adevarat in anumit cazuri dar daca toate femeile ar munci in afara casei, viata de familie ar fi infirma conducand spre o lunga separare a barbatului de sotie ceea ce poate duce la crime morale. Ce justificare morala, sociala si economica este cea care face femeia sa lucreze in afara casei la un pret atat de enorm?
Atribuind femeii functia sa naturala de grija asupra rasei umane cu toata inima islamul acorda importanta necesitatilor naturii umane si in aceiasi masura a societatii. Astfel, barbatul este responsabil cu sustinerea ei si asigurarea a tot ceea ce este necesar pentru ca ea sa fie libera de griji irelevante, si in plus i se ofera cel mai mare respect atat de mare incat cand un barbat a intrebat pe Profetul Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa): ’’Cine are primul drept fata de comportamentul meu bun?’’, El (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a raspuns ’’mama ta’’. Barbatul a spus: ’’Si apoi cine?’’ Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: ’’Apoi mama ta’’. Barbatul a intrebat: ’’Si apoi?’’. Iarasi, Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a raspuns: ’’Mama ta!’’ Barbatul a mai intrebat inca o data: ’’Si apoi?’’ Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: ’’Apoi tatal tau.’’ (Muslim si Bukhari)
Atunci de ce se vorbeste atat de mult de femeia musulmana in ziua de azi? Exista vreun drept sau vreo facilitate pe care islamul nu i-l acorda si astfel ea se simte constransa sa organizeze o campanie pentru a le obtine prin mijloace precum voturi si reprezentare in parlament? Haideti sa vedem:
Ea cere un statut uman egal, dar islamul deja i-a oferit acest lucru atat teroretic cat si practic.
Ea vrea independeta economica si dreptul de a participa la viata sociala direct. Ei bine, islamul este prima religie care i-a oferit acest drept.
Ea vrea dreptul la educatie. Islamul nu numai ca ii recunoaste acest drept dar il face obligatoriu.
Vrea dreptul de a nu fi data in casatorie fara permisiunea ei? Islamul i-a oferit acest drept si in mod similar dreptul de a-si aranja singura casatoria.
Vrea dreptul de a fi tratata cu dreptate si blandete in timp ce ea se ocupa de treburile casei, si ar trebui sa aiba dreptul de a se desparti de sotui ei daca el nu se comporta cu ea intr-o maniera corecta si frumoasa? Islamul ii ofera toate aceste drepturi si face obligatoriu pentru barbati sa aiba grija de ele.
De asemenea, vrea dreptul de a iesi si de a lucra afara? Islamul ii recunoaste chiar si acest drept.
Sau ea vrea libertatea de a se implica in hedonism degradant si umilitor?
Ei bine, islamul nu ii poate oferi acest lucru si nici nu permite barbatilor sa se degradeze prin implicarea in asemenea activitati. Aceste lucru, cu toate astea, nu constau in reprezentarea femeilor in parlament. Ele pot in aceiasi masura sa astepte rabdatoare pana cand relatiile sociale si traditiile se dezintegreaza si degenereaza in anarhie. Apoi toate aceste dorinte pentru aceste permisiuni pot fi realizate.
Exista alte persoane care sustin ca valorile si conditiile noastre de viata difera de cele din vest, dar cu toate astea practic pozitia femeii in est este atat de joasa incat nimeni nu poate protesta in aceasta privinta. Omoloagele ei vestice si-au castigat deja libertatea si statutul social inalt, si atunci de ce nu si femeile estice sa urmeze pasii surorile lor vestice, straduindu-se sa castige drepturile lor?
Acest lucru indubitabil este adevarat. Femeia din tarile islamice nu este in general tratata nici cu respect nici onorabil. Ea traieste o viata similara cu cea a animalelor, intreaga sa existenta nu se invarte decat in jurul placerilor pamantesti, ea sufera de privari mai mult decat de poate bucura de fericire, este supusa mai mult decat ii este oferit, si rar se ridica deasupra nivelului de pura existenta impulsiva.