În luma mai, organizaţiile evreieşti vor sărbători cea de-a şaizecea aniversare a fondării statului Israel. Acest lucru este de înţeles în contextul secolelor de persecuţie care au culminat cu Holocaustul. Ceea ce este Holocaustul pentru evrei, este Naqba pentru palestinieni.

În aprilie 1948, în aceeaşi lună cu josnicul masacru din [satul palestinian] Deir Yassin şi bombardarea civililor palestinieni din piaţa din Haifa, a fost pus în practică Planul Dalet. Acesta autoriza distrugerea satelor palestiniene şi expulzarea populaţiei indigene dincolo de graniţele statului.

În iulie 1948, 70.000 de palestinieni au fost alungaţi de la casele lor din Lydda şi Ramleh în canicula verii fără mâncare şi fără apă. Câteva sute au murit. Este cunoscut sub numele de Marşul Morţii.

În total, 750.000 de palestinieni au devenit refugiaţi. Aproximativ 400 de sate au fost şterse de pe hartă. Acest lucru nu a pus capăt purificării ethice. Mii de palestinieni (cetăţeni israelieni) au fost alungaţi din Galileea în 1956. Alte mii atunci când Israelul a ocupat Cisiordania şi Gaza. Conform legilor internaţionale şi sub sancţiunea rezoluţiei 1948 a ONU, refugiaţii de război au dreptul să se întoarcă sau să primească compensaţii. Israelul nu a acceptat niciodată acest drept.

Se sarbatoreste naşterea unui stat fondat pe terorism, masacre şi deposedarea unui alt popor de pământurile sale. Se sarbatoreste naşterea unui stat care se angajează chiar şi acum în purificare etnică, care violează legea internaţională, care pricinuieşte o monstruoasă pedeapsă colectivă populaţiei civile din Gaza şi care continuă să nege palestinienilor drepturile umane şi aspiraţiilor lor naţionale.

Oare când arabii şi evreii vor trăi ca egali şi în pace în Orientul Apropiat? Atunci v-om sarbatori.