Cand musulmanii nu mai simt dragul de moschee

[maryam]

Fara indoiala ca fiecare dintre musulmani va gasi doar in moschee acea liniste care nu se regaseste nicaieri altundeva, nici in coltisorul improvizat acasa, nici in pacea si linistea pe care ti-o ofera solitudinea casei...
O sora (si nu doar o sora) mi-a spus de curand: "ce sa fac m la moschee, numai barfa, barfa, mai linistita sunt acasa, imi fac rugaciunile, citesc Coran in liniste si nu imi fac nici pacate participand direct sau indirect la tot felul de "zvonuri"?"
Oh, da, cred ca multi am experimentat aceasta "practica" din moschei, direct sau indirect si spun cu mana pe inima ca e greu sa rezisti la "tentatia" "senzationalului"; cand plec de acasa ma gandesc si ma rog "Ya Rabb ajuta-ma sa nu-i intalnesc decat pe cei cu adevarat supusi si care vin doar de dragul Tau, departeaza-i de mine pe toti aceia care pot strica imanul meu ptr ca si asa sunt slaba si vulnerabila, fereste-ma de ipocriti, de mincinosi, de fatarnici..."
Si Subhanna ALLAH, in cateva luni au disparut din viata mea o gramada de persoane, Inshaa ALLAH sa se fi indurat de mine! YA RABB!!!

De ce au ajuns moscheile refugii de acasa, centre de "stiri", de ce tocmai cei care trebuie sa le pazeasca- si nu doar de hoti (!) sunt dintre cei care intretin aceste "focuri"?

Fara indoiala ca fiecare dintre noi are partea de vina; in cercul nostru mic, miiiiiic, ne-am facut un obicei, de ne intalnim la moschee, sau de vb la telefon ne ajutam una pe alta si ne sprijinim, ne spunem: "nu-mi mai spune, nu mai zi...si asa sunt eu slaba, lasa este ALLAH si El va face sa iasa totul la iveala!"
Insa multe surori satule de toate rautatile au plecat, s-au "scarbit", ce sa le spui sa revina?

[gabriela guettat]

Este foarte dureros ceea ce spui,nu shtiu cum este in alte orase unde sunt moschee,daca lucrurile se deruleaza la fel,DAR CE E SIGUR MOSCHEA ESTE CASA LUI ALLAH subhanahu,shi mare HARAM fac cele ce fac asha ceva.
MOSCHEA E UN LOC SACRU.

ALLAH subhanahu IAHDIUM WA IAHDINA.

[Yumna]

Maryam,asa este ai dreptate,cam asa stau lucrurile,unele vin la moschee sa mai iasa din casa,doar UNELE.Pentru cele care s-au "scarbit" si prefera sa stea acasa linistite sa citeasca Coranul e bine sa le spunem ca citirea Coranului se invata numai de la un seikh,iar atunci cand vin la moschee sa vina strict pentru curs,sa-si "inchida urechile",sa fie departe de discutii inutile.Pentru unele este mai greu,pentru altele mai usor,dar invatam toate in timp.Si eu am simtit de multe ori ceea ce tu simti.Dar asta e situatia,musulmanii vor fi tot timpul de mai multe "calitati"(daca ma pot exprima astfel).Nici nu stiu ce sa spun,daca izolarea este buna sau nu,daca este bine sa le atragi atentia...iar nu stiu ce sa cred.Din experienta iti spun ca daca le atragi atentia,tot tu "pici" la mijloc.

[Yumna]

AishaA,acum te-am citit,NOI TOTI NU SUNTEM BUNI ca si comunitate,cam asa ceva se vede de afara,cam asa vad cei nemusulmani...si au dreptate atat timp cat noi asta le aratam.

[maryam]

Bunul ALLAH sa va rasplateasca pe toate pentru raspunsurile voastre atat de calde si de patrunse de tristetea care deriva din subiect (sau cel putin eu asa simt).
Nu e usor, intr-adevar sa asisti "neputincios" la acest "spectacol".
Nici eu nu stiu care ar fi situatia ideala, desi cred ca asa cum a spus Aysha ideal ar fi sa treci iar si iar cu o infinita...rabdare si toleranta peste toate porcariile. Insa suntem oameni, nu ingeri (desi si ingerii ii urasc pe cei rai) Inshaa ALLAH sa putem sa trecem mereu peste acele lucruri care ne dereanjeaza, afecteaza...
Eu am o problema, pot alhamdulillah sa trec, subhanna ALLAH, nu pastrez in suflet ranchiuna dar nu pot sa fiu ipocrita, peste asta nu pot sa trec fereasca ALLAH de niciunele., sa ma tai, sa ma pici cu ceara dar cand cineva face numai tacaneli si te intalnesti si te pupa si iti mai baga si o "surioara", brrrrrrrrrrrr ma fac ca matzele alea speriate.

ALLAH sa va aiba in paza si sa va fereasca de asemenea creaturi.

[maryam]

Ca sa nu ramina intrebarea retorica...
1. Am putea invata sa ne iertam, sa uitam, sa o luam de la capat, cu rabdare infinita, sa fim multumiti de progresele minore in loc sa distrugem totul pt ca nu obtinem acea schimbare uimitoare la care speram, sa ii ajutam pe ceilalti cu blindete si sa le respectam liberul arbitru, sa ne uitam intii la ceea ce ne uneste si apoi la ceea ce ne dezbina. Sa o iubim si intelegem si pe sora care nu are hijab, care birfeste, care e tifnoasa... inshAllah va fi mai buna nu daca o izolam, blamam si marginalizam, ci daca o sustinem si ii dam exemple oncrete, vii, viabile... Ce sa zic... cred ca e simplu cu un pic de rabdare si bunavointa si fara sa ii suspectam pe toti de cele mai rele intentii... Imi dau sfatul in primul rind mie insami, prima careia sigutr ii lipseste atitudinea mentionata anterior...

Ya rabb, cred ca atunci cand vom pluti printre nori vom putea sa aplicam constant asta.
Sau cine stie...Inshaa ALLAH!
Este poate visul fiecaruia, de a face numai bine si cine stie, poate ca la un nivel mai modest sau mai...grandios vom si reusi.
Baraka ALLAHU fiiki.

[Saira]

Din pacate e una din realitatile zilelor noastre. Dar ce te faci cand cei in cauza nici nu considera ca aia e rautate,barfa etc?

[elif1977]

Salaam aleikum,

Eu nu am fost niciodata intr-o moschee romaneasca, Inshallah intr-o zi o sa am ocazia, asa ca nu pot sa spun nimic....

Dar imi aduc aminte de experienta de la biserica ortodoxa, in care , ca sa parafrazez, alte bordeie , dar aceleasi obiceie))... acelasi murmurde fundal, acelasi schimb de noutati, barfe si retete de zacusca, aceleasi priviri masuratoare, in fum de tamaie si printre imnuri murmurate cu evlavie ...

Marturisesc , ca pacatoasa din mine s-a lasatrepede scarbita de aceste practici ipocrite si ca am incercat sa calc cat mai putin pe acolo, pana cand am incetat cu totul...

Privind in urma, nu am avut dreptate, am ignorat padurea de ( ne)dragul uscaciunilor, si am dat dovada de slabiciune spirituala, ca sa zic asa, ar fi trebuit sa ma concentrez suficient incat sa ma pot ruga, ignorand desertaciunile din jur...

Anyway, revenind la zilele de azi, nici aici nu am ocazia sa merg prea des la moschee, nu m-am integrat inca bine intr-un anumit grup, dar de fiecare data cand am ocazia, intru intr-o moschee si ma rog, si de FIECARE DATA, am simtit ca rugaciunile din moschee imi sunt altfel decat cele de acasa, nu stiu cum sa va explic, dar sunt sigura ca intelegeti....

e o aura de energie pozitiva lasata de toate acele suflete care s-au rugat acolo, sau sunt eu mai smerita, nu stiu, dar eu ma rog mult mai concentrata in moschei...

asa ca, eu inca nu simt gustul ala amar pe care l-am simtit in bisericile copilariei mele....


O zi frumoasa

[Saira]

Mi-am adus aminte ceva. La noi,aici,eram si asa destul de putine ca sa existe asa multe subiecte "ilicite" de discutie,dar tot uneori existau anumite mici chestii care poate nu erau ok. Dar nu la asta am sa ma refer neaparat,ci la acea senzatie pe care ti-o lasa uneori intalnirea cu anumiti oameni,iti dai seama ca te obosesc,te simti greu si impovarat fara sa fi avut vreo suparare din partea cuiva. N-as sti sa explic foarte bine senzatia,insa uneori,chiar la facultate fiind,ajung acasa super obosita nu fizic,dar psihic,ma simt departe,departe de cum ar trebui....


Referitor la lucrurile pe care fiecare le face,la un moment dat in viata,un pic gresit...e normal sa avem nevoie sa ne indreptam sau sa vrem sa ajutam pe cineva sa se indrepte,dar e fff important sa stim,dar sa stie si cei din jurul nostru cum sa ne spuna ca poate undeva am gresit. Adica sunt anumite "abordari" care pe mine ma enerveaza teribil,nu neg in gresesc dar nah,sunt incapatanata si impulsiva si nu pot sa reactionez decat la metode relativ "blande". Nu am ajuns inca la acel nivel de stapanire de sine ca sa accept o sugestie,indiferent de modul in care este facuta,chiar daca ar fi spre binele meu.

[maryam]

Salaam aleikum,

Eu nu am fost niciodata intr-o moschee romaneasca, Inshallah intr-o zi o sa am ocazia, asa ca nu pot sa spun nimic....

Dar imi aduc aminte de experienta de la biserica ortodoxa, in care , ca sa parafrazez, alte bordeie , dar aceleasi obiceie))... acelasi murmurde fundal, acelasi schimb de noutati, barfe si retete de zacusca, aceleasi priviri masuratoare, in fum de tamaie si printre imnuri murmurate cu evlavie ...

Marturisesc , ca pacatoasa din mine s-a lasatrepede scarbita de aceste practici ipocrite si ca am incercat sa calc cat mai putin pe acolo, pana cand am incetat cu totul...

Privind in urma, nu am avut dreptate, am ignorat padurea de ( ne)dragul uscaciunilor, si am dat dovada de slabiciune spirituala, ca sa zic asa, ar fi trebuit sa ma concentrez suficient incat sa ma pot ruga, ignorand desertaciunile din jur...

Anyway, revenind la zilele de azi, nici aici nu am ocazia sa merg prea des la moschee, nu m-am integrat inca bine intr-un anumit grup, dar de fiecare data cand am ocazia, intru intr-o moschee si ma rog, si de FIECARE DATA, am simtit ca rugaciunile din moschee imi sunt altfel decat cele de acasa, nu stiu cum sa va explic, dar sunt sigura ca intelegeti....

e o aura de energie pozitiva lasata de toate acele suflete care s-au rugat acolo, sau sunt eu mai smerita, nu stiu, dar eu ma rog mult mai concentrata in moschei...

asa ca, eu inca nu simt gustul ala amar pe care l-am simtit in bisericile copilariei mele....


O zi frumoasa

o6:



Subhanna ALLAH, chiar despre asta vorbeam, despre acea nevoie pe care o simte sufletul dupa salatul in moschee, nevoia de a reveni iar si iar.
Insa probabil, dezgustul depaseste necesitatile?!
Ce bine, Inshaa ALLAH nic sa nu ajungi sa simti asa ceva, de fapt, cred ca niciun drept credincios nu e dezamagit de moscheea in sine, ci de ceea ce vede si intampina acolo, de aici renuntarea.
Alhamdulillah, nu sunt in situatia asta, chiar dc vad uratenii, merg Inshaa ALLAH oricand cu drag la moschee, cel putin la moscheea din crangasi este o liniste sublima pe care n-am gustat-o decat in marile moschei din lume, este asa o pace si o liniste si ca femeie te simti intr-adevar pusa la locul dat de ALLAH, nu "inghesuita" intr-o camera oarecare improvizata, asa, ca sa nu se spuna ca nu exista.
Acolo am intre-adevar sentimentul acela despre care vorbesti.