Cand musulmanii nu mai simt dragul de moschee

[maryam]

Fara indoiala ca fiecare dintre musulmani va gasi doar in moschee acea liniste care nu se regaseste nicaieri altundeva, nici in coltisorul improvizat acasa, nici in pacea si linistea pe care ti-o ofera solitudinea casei...
O sora (si nu doar o sora) mi-a spus de curand: "ce sa fac m la moschee, numai barfa, barfa, mai linistita sunt acasa, imi fac rugaciunile, citesc Coran in liniste si nu imi fac nici pacate participand direct sau indirect la tot felul de "zvonuri"?"
Oh, da, cred ca multi am experimentat aceasta "practica" din moschei, direct sau indirect si spun cu mana pe inima ca e greu sa rezisti la "tentatia" "senzationalului"; cand plec de acasa ma gandesc si ma rog "Ya Rabb ajuta-ma sa nu-i intalnesc decat pe cei cu adevarat supusi si care vin doar de dragul Tau, departeaza-i de mine pe toti aceia care pot strica imanul meu ptr ca si asa sunt slaba si vulnerabila, fereste-ma de ipocriti, de mincinosi, de fatarnici..."
Si Subhanna ALLAH, in cateva luni au disparut din viata mea o gramada de persoane, Inshaa ALLAH sa se fi indurat de mine! YA RABB!!!

De ce au ajuns moscheile refugii de acasa, centre de "stiri", de ce tocmai cei care trebuie sa le pazeasca- si nu doar de hoti (!) sunt dintre cei care intretin aceste "focuri"?

Fara indoiala ca fiecare dintre noi are partea de vina; in cercul nostru mic, miiiiiic, ne-am facut un obicei, de ne intalnim la moschee, sau de vb la telefon ne ajutam una pe alta si ne sprijinim, ne spunem: "nu-mi mai spune, nu mai zi...si asa sunt eu slaba, lasa este ALLAH si El va face sa iasa totul la iveala!"
Insa multe surori satule de toate rautatile au plecat, s-au "scarbit", ce sa le spui sa revina?

[maryam]

;salam: Saira, draga mea, ti-am mai spus, tu esti inca mica si totusi extrem de matura si de profunda , nu-ti ramane decat sa-ti creezi un scut, sa fii altfel decat ceea ce este mai putin in ordine...

[Yumna]

Si eu am simtit acea liniste despre care vorbesti Maryam in moscheea de la Crangasi.Eu mergeam in fiecare zi cu ani in urma in luna Ramadan la moscheea de la Liga,dar era foarte aglomerat si ce era mai rau,era ca veneau femei cu copii de toate varstele si din cauza galagiei copiilor abia daca mai auzeai imamul.Asa ca,din aceste motive,intr-o zi am mers la moschhea de la Crangasi pentru rugaciunea tarawich.Ce pot spune?Liniste,femeile nu stateau de vorba intre ele,copii putini si bine tinuti langa mamele lor fara sa deranjeze.Vreau sa spun ca in acea seara am putut sa ma concentrez asupra rugaciunii,AM SIMTIT RUGACIUNEA de la inceputul primelor rekeaturi si pana la ultimele.Cred ca a fost singura rugaciune de tarawich in care nu mi-a atras atentia altceva de la inceputul ei si pana la sfarsitul ei.A fost o seara care a ramas in sufletul meu.Din pacate nu am mai ajuns la acea moschee,e departe de casa.

[genan]

Fara indoiala ca fiecare dintre musulmani va gasi doar in moschee acea liniste care nu se regaseste nicaieri altundeva, nici in coltisorul improvizat acasa, nici in pacea si linistea pe care ti-o ofera solitudinea casei...
O sora (si nu doar o sora) mi-a spus de curand: "ce sa fac m la moschee, numai barfa, barfa, mai linistita sunt acasa, imi fac rugaciunile, citesc Coran in liniste si nu imi fac nici pacate participand direct sau indirect la tot felul de "zvonuri"?"
Oh, da, cred ca multi am experimentat aceasta "practica" din moschei, direct sau indirect si spun cu mana pe inima ca e greu sa rezisti la "tentatia" "senzationalului"; cand plec de acasa ma gandesc si ma rog "Ya Rabb ajuta-ma sa nu-i intalnesc decat pe cei cu adevarat supusi si care vin doar de dragul Tau, departeaza-i de mine pe toti aceia care pot strica imanul meu ptr ca si asa sunt slaba si vulnerabila, fereste-ma de ipocriti, de mincinosi, de fatarnici..."
Si Subhanna ALLAH, in cateva luni au disparut din viata mea o gramada de persoane, Inshaa ALLAH sa se fi indurat de mine! YA RABB!!!

De ce au ajuns moscheile refugii de acasa, centre de "stiri", de ce tocmai cei care trebuie sa le pazeasca- si nu doar de hoti (!) sunt dintre cei care intretin aceste "focuri"?

Fara indoiala ca fiecare dintre noi are partea de vina; in cercul nostru mic, miiiiiic, ne-am facut un obicei, de ne intalnim la moschee, sau de vb la telefon ne ajutam una pe alta si ne sprijinim, ne spunem: "nu-mi mai spune, nu mai zi...si asa sunt eu slaba, lasa este ALLAH si El va face sa iasa totul la iveala!"
Insa multe surori satule de toate rautatile au plecat, s-au "scarbit", ce sa le spui sa revina?

super post , maryam, bravo!
sunt absolut sincera cand spun ca , da, si eu m-am lovit de asa ceva... indiferent de moschee, sunt formate "bisericutze, bisericutze" (scuze pt asocierea unui lacas de cult cu un altul, insa e facuta la figurat) de catre femeile care le frecventeaza. cand apare una nou cine e? romanca? maritata? cu cine? ce face? cu ce se ocupa? cati ani are? etc etc NU poti domne sta si sa-ti vezi de ale tale sub nici cea mai mica forma!!!!!!!!! toata lumea se intereseaza de toata lumea, care sunt ultimele "news" si asa mai departe.
si eu m-am lovit de asa ceva , dar asta e situatia. cred, iarasi, totul pleaca de la interesele mentalitatea fiecareia dn tre noi /ele. aleregea, mai apoi, e a noastra: fie continuam sa frecventam locurile respective si sa nu le bagam in seama, fie ne retragem
eu am ales varianta a doua ..................................

[maryam]

Si eu am simtit acea liniste despre care vorbesti Maryam in moscheea de la Crangasi.Eu mergeam in fiecare zi cu ani in urma in luna Ramadan la moscheea de la Liga,dar era foarte aglomerat si ce era mai rau,era ca veneau femei cu copii de toate varstele si din cauza galagiei copiilor abia daca mai auzeai imamul.Asa ca,din aceste motive,intr-o zi am mers la moschhea de la Crangasi pentru rugaciunea tarawich.Ce pot spune?Liniste,femeile nu stateau de vorba intre ele,copii putini si bine tinuti langa mamele lor fara sa deranjeze.Vreau sa spun ca in acea seara am putut sa ma concentrez asupra rugaciunii,AM SIMTIT RUGACIUNEA de la inceputul primelor rekeaturi si pana la ultimele.Cred ca a fost singura rugaciune de tarawich in care nu mi-a atras atentia altceva de la inceputul ei si pana la sfarsitul ei.A fost o seara care a ramas in sufletul meu.Din pacate nu am mai ajuns la acea moschee,e departe de casa.

Daaaaaaaa. asa e...
Dar sa stii ca anul asta la liga n-a mai fost asa , ne-am atras noi multe "zambete prietenoase", au fost lacrimi si doamne deranjate, dar bi fadliLLAH s-a reusit sa se pastreze linistea, alhamdulillah.
Se poate, totul este sa vrei sa se poata si sa constientizezi de ce vii si unde vii, care e dif dintre moschee si o sueta la cafea...

[maryam]

Oh, draga mea Gennan, cunosc bine, sentimentul, dar anul asta am iesit din "pasivitate" si ptr ca de fapt era o cerere venita de la cineva ce nu putea fi refuzat ne-am mobilizat cateva fete si desi ne-am atras multe antipatii, repet BI FADLI TA`ALA am reusit sa ii facem sa taca, daca nu sa inteleaga ce este de fapt moscheea.
Si culmea, copiii au fost cei care desi la inceput au plans si se uitau la mine (cel putin) ca la o vrajitoare, ajunsesera sa vina cu ochii super fericiti si spuneau: m, am facut 2 raka, acum cand ne intalnim fug si ma strang in brate si jur pe ALLAH ca nimic in lumea asta nu se compara cu aceste sentimente cand vezi cum ALLAH cauzeaza binele, asa, marunt, ca asta, facut doar de dragul LUI!!!
Ptr mine, am mai spus, ramadanul asta, a fost poate cea mai grea incercare, sincer, m-a obosit mult fiecare seara petrecuta la moschee, poate ptr ca nu mi-am imaginat niciodata ca oamneii sunt chiar asa de...departe, de indiferenti, de....................dar alhamdulillah, ALLAH sa primeasca postul nostru, al tuturor, stradaniile, faptele bune, sa ne ierte si sa ne ajute ca anul urmator sa fim muuuuuuuuuuuuuuuuuult mai buni in Ramadan...si mereu.

PS Te imbratisez cu darg.

[genan]

PS Te imbratisez cu darg.

si eu pe tine


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~