Notices
 
Page 1 of 2 12 LastLast
Results 1 to 10 of 19
  1. Povestiri pentru cei mici... 
    #1
    moderator ummraschid's Avatar
    Join Date
    Mar 2006
    Location
    Germany
    Posts
    1,144
    Thanked
    375
    Rep Power
    1212
    assalamu alaikum wa rahmatu-llahi wa barakatuhu,

    m-am gandit sa deschid un thread asemanator celui cu "Povestiri de luat aminte..." insa dedicat de aceasta data copiilor...si iata primele traduceri, alhamdulillah...

    BarakAllahu fikum!



    Dulciurile



    Era odata un baietel caruia ii placeau dulciurile tare mult...Ii cerea mereu tatalui lui sa-i cumpere. Acesta era insa om sarac si nu putea sa-si permita mereu dulciurile dorite de fiul sau. Baietelul insa nu intelegea acest lucru si cerea mereu dulciurile indragite.

    Tatal baiatului se gandi cum sa faca sa-l opreasca pe fiul lui a-i mai cere atat de multe dulciuri. Traia pe atunci un om foarte intelept, chiar in apropiere. Tatal baiatului se decise sa-si duca fiul la acel om deosebit, care ar fi putut sa fie in stare sa-l convinga pe baiat sa renunte la a mai cere tot timpul dulciuri.

    Baiatul si tatal lui se dusera astfel la acel om invatat, iat tatal ii spuse acestuia: " Oh, om intelept, ai putea sa-l convingi pe fiul meu sa nu mai ceara dulciurile pe care nu-mi permit sa i le cumpar?" Omul cel intelept, se afla in incurcatura, pentru ca lui insusi ii placeau dulciurile. Cum ar fi putut sa ii ceara baiatului sa renunte la ele? Inteleptul ii spuse tatalui sa-l aduca pe fiul sau din nou, peste o luna.

    In timpul acelei luni, omul cel intelept renunta la a mai manca dulciuri si atunci cand veni baiatul insotit de tatal sau, el ii spuse: "Dragul meu copil, nu vrei sa incetezi sa ceri acele dulciuri, pe care tatal tau nu ti le poate cumpara?"

    Din acea clipa, baiatul inceta sa mai ceara dulciuri.

    Tatal il intreba pe intelept, "De ce nu i-ai cerut baiatului meu sa renunte la dulciuri, acum o luna?" Inteleptul raspunse:" Cum as fi putut sa ii cer sa renunte la dulciurile, pe care eu insumi mi le doream? In ultima luna insa am renuntat la ele."

    Exemplul unei persoane este mai puternic decat doar cuvintele. Atunci cand cerem cuiva sa faca ceva, noi insine trebuie sa facem acelasi lucru. Nu ar trebui sa cerem nicodata ceva ce nu facem si noi.

    Fii intotdeauna sigur ca vorbele tale sunt asemenea faptelor tale.




    "Doamne! Nu duce in ratacire inimile noastre, dupa ce Tu ne-ai calauzit si da-ne noua indurarea Ta, caci Tu esti Cel Darnic!"
    (Surat 'Al-'Imran:8)




     
     

  2. Urmatorii 8 au spus mersi lui ummraschid pentru acest subiect

    batool391 (06-26-2009), Betti (01-22-2010), elif1977 (06-24-2009), gabriela guettat (06-29-2009), suleiman (06-23-2009), umalkasem (07-01-2009), UMM TAREK (06-24-2009), Yumna (10-07-2009)

  3.  
    #2
    moderator ummraschid's Avatar
    Join Date
    Mar 2006
    Location
    Germany
    Posts
    1,144
    Thanked
    375
    Rep Power
    1212
    Roadele muncii
    dupa Shazia Andaleeb



    Traia odata un om bogat care avea insa un baiat lenes si pierde-vara. El ura munca si se delecta distrandu-se si jucandu-se toata ziua. Insa tatal lui isi dorea ca fiul sau sa devina un om muncitor si responsabil. El isi dorea ca fiul sau sa inteleaga valoarea muncii si a straduintei. El nu-si dorea un fiu lenes.

    Intr-o buna zi el il chema pe baiat si ii spuse:"Astazi, vreau ca tu sa te duci si sa castigi ceva. Daca nu, nu vei primi nimic la cina."

    Baiatul cel lenes, nu era obisnuit cu nici un fel de munca. Aceasta cerere a tatalui sau il sperie si el se duse plangand la mama lui.

    Inima acesteia se topi la vederea lacrimilor din ochii fiului ei. Ea se nelinisti si incercand sa-l ajute, ii dadu un banut de aur.

    Seara, cand tatal ii ceru fiului sa-i arate ce castigase in acea zi, acesta ii prezenta prompt banutul de aur, gandind ca tatal va crede ca el castigase acel banut prin munca lui.

    Tatal insa ii ceru baiatului sa arunce banutul de aur, in fantana. Si baiatul il arunca.

    Atunci tatal, care era un om intelept, intelese ca acel banut ii fusese dat baiatului de catre mama sa.

    A doua zi, tatal o trimise pe sotia sa la parintii ei si ii ceru baiatului sa mearga sa castige ceva, sub amenintarea de a nu primi nimic de mancare la cina, in caz ca ar da gres.

    De aceasta data, baiatul se duse plangand la sora lui, care il iubea mult si aceasta ii dadu si ea un banut de aur, din economiile ei.

    Cand tatal ii ceru din nou sa vada ceea ce agonisise, baiatul ii arata banutul pe care i-l daduse sora lui.
    Tatal ii spuse din nou sa-l arunce in fantana. Si el il arunca.

    Din nou, intelepciunea tatalui ii arata ca banutul fusese daruit de sora baiatului. Astfel ca el o trimise pe fiica sa, la rudele sotului ei.

    Si din nou tatal ceru fiului sa mearga sa castige ceva, ori de nu, va ramane nemancat.

    Insa de aceasta data, nu mai era nimeni care sa-i sara in ajutor, astfel ca baiatul fu nevoit sa mearga la piata, sa caute de lucru.

    Unul dintre negustori ii spuse ca ii plateste doi bani daca il ajuta la caratul marfurilor. Fiul cel lenes nu putu refuza si pana la sfarsitul zilei, plin de sudoare, isi implini munca. Picioarele ii tremurau, ceafa si spinarea il dureau.

    Intorcandu-se acasa si dand tatalui sau banii castigati, cand acesta ii spuse din nou sa-i arunce in fantana, fiul striga disperat. Nu-si putea imagina sa-si arunce banii castigati cu greu, in acest fel. El spuse printre suspine: "Baba! Ma dor toate madularele. Spinarea mi-este zgariata si tu imi cer sa-mi arunc banii in fantana?"

    La acestea, batranul sau tata zambi. El ii spuse fiului ca o persoana simte durere numai atunci cand roadele unei munci grele sunt risipite. Cu doua zile inainte fusese ajutat de mama si de sora lui, si de aceea nu il duruse sa arunce banii in fantana.

    Fiul isi dadu atunci seama de valoarea muncii. El jura sa nu mai fie niciodata lenes si sa se ingrijeasca de averea tatalui sau. Tatal ii inmana cheile pravaliei sale si promise sa il sfatuiasca si sa-l ajute pentru tot restul vietii.




    "Doamne! Nu duce in ratacire inimile noastre, dupa ce Tu ne-ai calauzit si da-ne noua indurarea Ta, caci Tu esti Cel Darnic!"
    (Surat 'Al-'Imran:8)




     
     

  4.  
    #3
    moderator ummraschid's Avatar
    Join Date
    Mar 2006
    Location
    Germany
    Posts
    1,144
    Thanked
    375
    Rep Power
    1212
    Inelul Regelui



    Era odata, de mult, un om pios care le vorbea adesea oamenilor despre Islam.

    Intr-o zi, le vorbea oamenilor despre Bismillah (In Numele lui Allah). El le spunea ca pot obtine o mare rasplata spunand Bismillah inainte sa inceapa a face orice lucru.

    Si era si o fata nemusulmana in acea multime. Ei ii placu atat de mult ceea ce auzise, incat accepta Islamul. Astfel, ea urma acest obicei foarte bun: spunea Bismillah inainte sa inceapa ceva. Se intampla ca tatal ei - care nu era musulman - sa afle ca ea credea in Allah Unicul.

    Oh! Va puteti imagina cat de suparat a fost!
    Vedeti voi, el era Ministrul Regelui si ii era frica de faptul ca oamenii s-ar putea sa nu fie incantati auzind aceasta. Tatal ei incepu sa o ameninte, sperand si dorindu-si ca ea sa renunte la Islam. Insa ea nu renunta - pentru ca iubea atat de mult acest Islam minunat.

    In culmea disperarii, tatal ei incerca sa scape de ea. El se duse la ea si-i dadu un inel. Acel inel era sigiliul cu care Regele obisnuia sa-si inchida scrisorile. Tatal ei ii spuse sa pastreze ea inelul pana cand el i-l va cere. Ea spuse Bismillah, lua inelul si il puse in buzunar.

    Tarziu in intunericul noptii, cand doar greierii se auzeau, tatal se strecura in camera ei si fura inelul.

    De necrezut, el arunca inelul in raul din apropiere! Planul lui era sa vada ce ii va face Regele fiicei lui; o va pedepsi, cu siguranta.

    A doua zi de dimineata, un pescar sosi la casa Ministrului. El ducea cu el un peste, in dar. Ministrul ii multumi pescarului si spuse fiicei lui sa prepare pestele. Astfel, ea spuse Bismillah si se apuca sa curete pestele.

    Cat de mirata a fost ea cand gasi in burta pestelui un inel care semana intocmai cu inelul pe care tatal ei i-l daduse in grija.

    Ea cauta si cauta, insa nu-l gasi. Spunand Bismillah, puse din nou inelul in buzunar.
    La cina, ea servi tatalui ei pestele. Dupa care, el ii ceru sa aduca inelul. Si ce facu fata? Sigur, ea spuse Bismillah si scoase inelul din buzunar. Tatal nu mai intelegea nimic.

    El se aseza si cu capul in maini, ii povesti fetei ce facuse el cu inelul. Apoi o intreba plin de teama, unde il gasise ea. Ea raspunse ca il gasise in burta pestelui pe care il gatise. Ea povesti intreaga intamplare - cum spunea "In Numele lui Allah" de fiecare data cand facea un lucru.

    Cand vazu tatal ei binecuvantarea din Bismillah, el accepta Islamul pe loc, Alhamdulillah.




    "Doamne! Nu duce in ratacire inimile noastre, dupa ce Tu ne-ai calauzit si da-ne noua indurarea Ta, caci Tu esti Cel Darnic!"
    (Surat 'Al-'Imran:8)




     
     

  5.  
    #4
    moderator ummraschid's Avatar
    Join Date
    Mar 2006
    Location
    Germany
    Posts
    1,144
    Thanked
    375
    Rep Power
    1212

    Barfitoarea




    Odata, o femeie raspandi un zvon despre un vecin. Dupa cateva zile, intreaga comunitate cunostea povestea. Persoana in cauza fu profund lezata si ofensata.

    Mai tarziu, femeia raspunzatoare pentru raspandirea acelei barfe, afla ca lucrul respectiv nu era deloc adevarat. Ei ii paru tare rau si se duse la un intelept, sa intrebe cum ar fi putut repara stricaciunea.

    "Du-te la piata" spuse el "cumpara un pui si taie-l. Pe urma, in drum spre casa, smulge-i penele una cate una si arunca-le de-a lungul drumului." Desi surprinsa de sfat, femeia facu ce i se spuse.

    A doua zi, inteleptul spuse: "Acum du-te si aduna toate penele pe care le-ai aruncat ieri si adu-le la mine."

    Femeia urma acelasi drum, insa, spre disperarea ei, vantul spulberase toate penele. Dupa ore de cautare, ea se intoarse doar cu trei pene in mana ei.

    "Vezi", spuse batranul intelept, "este usor sa le arunci, insa este imposibil sa le aduni inapoi. Asa este cu barfa. Nu iti ia mult sa raspandesti un zvon, insa odata ce ai facut-o, nu poti niciodata sa repari raul facut."


    ********************


    "O, voi cei care credeti! Feriti-va cu strasnicie de banuieli, caci banuieli sunt un pacat! Nu va iscoditi si nu va ponegriti unii pe altii! Oare voieste vreunul dintre voi sa manance carnea fratelui sau mort? [Nu!] Voi ati urat aceasta! Si fiti cu frica de Allah, fiindca Allah este Iertator si Indurator"
    [Surah Hujurat 49:12]


    inshaAllah, vor urma si altele...




    "Doamne! Nu duce in ratacire inimile noastre, dupa ce Tu ne-ai calauzit si da-ne noua indurarea Ta, caci Tu esti Cel Darnic!"
    (Surat 'Al-'Imran:8)




     
     

  6.  
    #5
    moderator ummraschid's Avatar
    Join Date
    Mar 2006
    Location
    Germany
    Posts
    1,144
    Thanked
    375
    Rep Power
    1212
    Adevarul


    A spune adevarul este un obicei foarte bun. Daca spui mereu adevarul, poti scapa de o multime de necazuri! Iata povestea unui om care facea o multime de lucruri rele, insa promisiunea lui de a spune adevarul, l-a salvat!

    Un om veni o data la Profetul Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, si spuse: "Oh, Profet al lui Allah, am o gramada de obiceiuri rele. La care dintre ele sa renunt mai intai?" Profetul pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, spuse: " Renunta mai intai la a mai spune minciuni si spune intotdeauna adevarul." Omul promise sa faca intocmai si pleca acasa.

    In acea noapte omul se pregati sa mearga la furat. Inainte sa iasa din casa, el se gandi o clipa la promisiunea facuta Profetului pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui. "Daca maine Profetul ma va intreba unde am fost asta noapte, ce ii voi spune? Sa-i spun ca am fost la furat? Nu, nu pot sa spun asa ceva. Insa nu pot nici sa mint. Daca spun adevarul, toti vor incepe a ma ura si ma vor numi un hot. Voi fi pedepsit pentru furt."

    Asa ca omul se decise sa nu mai mearga la furat in acea noapte, si renunta la acest obicei urat.

    A doua zi, vrand sa bea vin, isi spuse in sinea lui: "Ce sa-i spun Profetului daca ma intreaba ce am facut in cursul zilei de azi? Nu pot spune o minciuna, si daca spun adevarul, oamenii ma vor ura, pentru ca un musulman nu are voie sa bea vin." Si astfel renunta la obiceiul de mai bea vin.

    In acest fel, de oricate ori omul se gandea sa faca ceva rau, el isi aducea aminte de promisiunea facuta, de a spune mereu adevarul. Unul cate unul, el renunta la toate lucrurile rele si deveni un musulman si un om foarte bun.

    Daca spui mereu adevarul, vei fi un om bun, un musulman bun, pe placul lui Allah. Daca Allah - Creatorul nostru - este multumit de noi, El ne va rasplati cu Paradisul, care este un loc al fericirii fara de sfarsit.

    PROMITE SI TU: VOI SPUNE INTOTDEAUNA ADEVARUL




    "Doamne! Nu duce in ratacire inimile noastre, dupa ce Tu ne-ai calauzit si da-ne noua indurarea Ta, caci Tu esti Cel Darnic!"
    (Surat 'Al-'Imran:8)




     
     

  7.  
    #6
    moderator ummraschid's Avatar
    Join Date
    Mar 2006
    Location
    Germany
    Posts
    1,144
    Thanked
    375
    Rep Power
    1212
    Assalamu alaykum!



    Lui Abdullah ibn Umar ibn Al-Khattab, fiul lui Umar ibn Al-Khattab (Allah sa fie multumit de ei) ii placea sa ofere oamenilor salutul de pace (salaam).

    El il vazuse pe Profet, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, spunand salaam tuturor, tineri si batrani, bogati si saraci, spunea salaam pana si copiilor care se jucau pe strada.


    Abdullah il iubea foarte mult pe Profet pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, si ii placea sa faca exact ceea ce facea Profetul pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, el insusi. Astfel ca oferea si el salaam tuturor.

    In fiecare zi, Abdullah se ducea in piata, dadea ocol magazinelor, mergea acolo und musulmanii vindeau diferite marfuri, insa desi facea aceasta in fiecare zi, el nu cumpara nimic. Ce facea el, mergand in piata, in fiecare zi?

    Abdullah oferea salaam! El saluta negustorii, si oamenii din strada. Saluta pe cei care sedeau si pe cei care stateau in picioare. Saluta pe oricine intalnea, mic si mare.

    Cineva observa aceasta si il intreba pe Abdullah de ce venea in piata in fiecare zi, fara sa cumpere nimic. "Vii zilnic in piata, fara gres, insa nu cumperi, nici nu vinzi, nici nu te tocmesti. Nu cauti prin magazine si nu stai la discutii cu negustorii. Vii mereu in piata si pleci din nou, fara sa te opresti nicaieri. De ce faci aceasta?"

    "Vin in piata sa ofer salaam oamenilor!" raspunse Abdullah, "Nu ca sa cumpar."


    "Daca vi se da binete, raspundeti cu binete inca si mai frumos sau [cel putin] raspundeti!
    [Surah Nisa, 4: 86]


    "Calaretul sa-l salute pe cel care merge pe jos, si cel care merge pe jos sa-l salute pe cel asezat, si grupul mai mic sa salute grupul mai mare, si cel tanar pe cel batran."
    [Sahih al-Bukhari]




    "Doamne! Nu duce in ratacire inimile noastre, dupa ce Tu ne-ai calauzit si da-ne noua indurarea Ta, caci Tu esti Cel Darnic!"
    (Surat 'Al-'Imran:8)




     
     

  8.  
    #7
    moderator ummraschid's Avatar
    Join Date
    Mar 2006
    Location
    Germany
    Posts
    1,144
    Thanked
    375
    Rep Power
    1212
    Saracul


    Era o adunare obisnuita. Profetul (salAllahu alayhi wasalam) sedea la locul sau si companionii erau in jurul sau ascultand cuvintele sale intelepte si calauzitoare. Deodata un om sarac si zdrenturos venii, saluta adunarea: " Assalamu Alaikum" si gasind un loc liber, se alatura, asezandu-se. Profetul (salAllahu alayhi wasalam) le spusese ca toti musulmanii sunt frati si in adunari sa se aseze acolo unde gasesc un loc liber, fara deosebire.

    Se intampla insa, ca saracul sa se aseze langa un om bogat. Acesta se simti deranjat si incerca sa stranga marginea straiului sau, langa el, astfel ca saracul sa nu il atinga. Profetul (salAllahu alayhi wasalam) observa aceasta si adresandu-se omului bogat, ii spuse:

    "Poate ca iti este frica ca saracia lui sa nu te afecteze?"
    "Nu, Oh, Mesager al lui Allah," spuse el.
    "Atunci poate ca ti-e teama ca ceva din averea ta sa nu treaca asupra lui?"
    "Nu, Oh, Mesager al lui Allah".
    "Sau iti este teama ca hainele tale sa nu se murdareasca din cauza lui?"
    "Nu, Oh, Mesager al lui Allah".
    "Atunci de ce te-ai tras la o parte si ai strans haina pe langa tine?"

    Omul cel bogat spuse: "Marturisesc ca am facut un lucru foarte urat, a fost o greseala si o recunosc. Vreau sa o ispasesc si ii voi da acestui frate musulman o jumatate din averea mea, pentru a fi poate iertat."

    Auzind aceasta, saracul se ridica si spuse: "Oh Profet al lui Allah, nu accept aceasta oferta."

    Oamenii din jur fura foarte surprinsi. Saracul insa explica:
    "Oh, Profet al lui Allah, refuz oferta sa pentru ca ma tem sa devin la fel de trufas si sa ma port cu fratii mei musulmani, in felul in care s-a purtat el cu mine."

    "Iata ca voi sunteti chemati sa cheltuiti pe calea lui Allah. Si unii dintre voi sunt zgarciti, iar acela care este zgarcit este zgarcit numai spre paguba lui insusi. Allah este deajuns pentru Sine, iar voi sunteti saraci. Iar de va veti intoarce, El va va inlocui cu un alt neam si apoi aceia nu vor fi asemenea voua."
    [47: 38]

    "...Purtati-va bine cu parintii, cu rudele, cu orfanii, cu sarmanii, cu vecinul apropiat si cu vecinul strain, cu tovarasul de alaturi, cu calatorul de pe drum si cu cei stapaniti de mainile voastre drepte, caci Allah nu-i iubeste pe cel trufas si pe cel laudaros!"
    [4: 36]




    "Doamne! Nu duce in ratacire inimile noastre, dupa ce Tu ne-ai calauzit si da-ne noua indurarea Ta, caci Tu esti Cel Darnic!"
    (Surat 'Al-'Imran:8)




     
     

  9.  
    #8
    moderator ummraschid's Avatar
    Join Date
    Mar 2006
    Location
    Germany
    Posts
    1,144
    Thanked
    375
    Rep Power
    1212
    Sacrificiul lui Ali


    "Uite! Am gasit luna," striga micutul Ali, tatalui sau.
    "Unde?" intreba Abdullah, fratele mai mare cu zece ani, al lui Ali.
    "Vezi pomul cel mare? Chiar langa el", raspunse Ali.
    Baietii incercau sa zareasca luna noua, pentru inceputul lunii DhulHijjah. Sarbatoarea de EID urma sa fie la zece zile dupa ziua in care zareau luna noua.
    "Oh, da o vad acum", spuse Abdullah
    "Tati, margem maine sa cumparam o capra?", intreba Ali.
    "Sigur, mergem maine, dupa Rugaciunea de Dhur", raspunse tatal.

    A doua zi, baietii se urcara in masina impreuna cu tatal lor. Voiau sa mearga in satul vecin, sa cumpere o capra pe care sa o sacrifice in Ziua de Eid, in amintirea a ceea ce a facut Profetul Ibrahim (Abraham), alayhi salam.
    "O sa aducem de data aceasta capra acasa", spuse tatal, "asa ca va trebui sa aveti grija de ea si sa o hraniti. Va puteti si juca cu ea."
    "Yuhuu, o sa am grija de ea", spuse Ali, "o sa o invat smecherii!"

    Baietii si tatal lor gasira in sfarsit o capra si o adusera acasa. A doua zi, Ali se trezi devreme mult inainte de cum obisnuia sa se trezeasca. Se spala si se imbraca, si se duse afara sa se joace cu capra. Fratii lui, Uthman si Abdullah, erau deja afara si se jucau cu ea.

    "Assalamu alaikum," ii spusera ei.
    "Wa-alaikum as salam," raspunse Ali.
    "Am decis sa ne ingrijim pe rand de capra. Fiecare dintre noi o va ingriji cate o zi. Tu poti sa fii primul " spuse Abdullah.
    "Bine," spuse Ali, "unde este mancarea ei?"
    "Chiar aici" raspunse Abdullah, aratand spre mancarea ascunsa intr-un colt.
    "Sa te asiguri ca-i dai destul fan si apa" spuse Uthman.
    Ali o chema pe capra. Ea veni supusa la el si manca mancarea. Apoi bau putina apa.
    Baietii se ingrijira de ea pe rand, pana in Ziua de Eid. O plimbara prin vecini, ba chiar o data , cand Abdullah iesi la moschee pentru Rugaciunea de Maghrib, capra se lua dupa el. Baietii incepura sa iubeasca capra foarte mult. Dupa Rugaciunea de Eid, in Ziua de Eid, familia se intoarse acasa. Venise vremea sa sacrifice capra.

    "T-t-taaati, de ce vrei sa o-m-m-moori capra?" intreba Ali, care era gata sa planga, cand tatal isi ascutea cutitul.
    "Trebuie sa o omoram, pentru ca Allah ne-a poruncit aceasta" veni raspunsul. "In fiecare Eid-ul Adha, Musulmanii din toata lumea, cei care isi pot permite, sacrifica o capra, o oaie, o vaca sau o camila. Profetului Ibrahim, alayhi salam, i-a fost poruncit de catre Allah sa-si sacrifice fiul, ca un test. El era pe cale sa faca aceasta, pentru ca era porunca lui Allah, insa Allah ii darui un berbec pentru sacrificiu, si Ibrahim, alayhi salam, il sacrifica pe acela. Ca o comemorare a acestui mare sacrificiu, Musulmanilor li se cere sa sacrifice un animal. Si tu vei sacrifica un animal, cand vei fi mare."

    Ali nu raspunse si privi cum tatal lui sacrifica capra. Apoi fugi in casa, pentru ca nu putea suporta sa o vada murind.
    Abdullah se duse dupa el, si ii explica inca o data ceea ce tatal spusese inainte. Ali intelese in sfarsit, insa era trist.
    Baietii il ajutara mai apoi pe tatal lor cu restul muncii. Stand pe ganduri, Ali realiza ca tocmai invatase intelesul cuvantului "sacrificiu": renunti la ceva ce iubesti, pentru un scop mai inalt. El se inveseli, pentru ca acum stia ca omorasera capra pentru ca Allah le poruncise aceasta. Apoi o zbughi spre casa unde o ajuta pe mama lui la curatatul carnii.




    "Doamne! Nu duce in ratacire inimile noastre, dupa ce Tu ne-ai calauzit si da-ne noua indurarea Ta, caci Tu esti Cel Darnic!"
    (Surat 'Al-'Imran:8)




     
     

  10.  
    #9
    moderator ummraschid's Avatar
    Join Date
    Mar 2006
    Location
    Germany
    Posts
    1,144
    Thanked
    375
    Rep Power
    1212
    Cele trei curmale



    A'isha, sotia binecuvantata a Profetului, (salAllahu alayhi wasalam), era o persoana foarte primitoare si darnica. Ei ii placea sa primeasca oaspeti si petrecea clipe fericite ingrijindu-se de ei.

    O data, o femeie veni sa o vada pe A'isha, aducand cu ea pe cele doua fiice ale ei. A'isha o primi, zambind si urandu-i bun venit, si curand, cele doua femei incepura sa stea de vorba.

    Insa A'isha era ingrijorata, ea voia sa ofere ceva oaspetilor insa in acea vreme, era foarte greu in Medinah. Adesea, oamenii flamanzeau iar in casa Profetului lui Allah, nu se facea focul, zile in sir. Era greu cu mancarea, pana si curmalele erau rare.

    A'isha se hotara sa caute prin casa in speranta sa gaseasca ceva sa ofere oaspetilor ei. Odaia in care ea isi primise oaspetii era atat de mica incat sculandu-se in picioare, A'isha aproape atinse tavanul cu capul.
    Nu-i lua vreme multa sa caute peste tot, si isi dadu seama repede ca nu avea mult de oferit. Si totusi, gasise trei curmale. A'isha le dadu oaspetilor ei, care o privira cu recunostinta.

    Femeia dadu cate o curmala fiecarei copile, si ele le apucara cu repeziciune; erau foarte flamande, caci nu macasera de cateva zile. Mama lor retinu ultima curmala pentru ea, insa nu o manca. O tinu in mana, in timp ce vorbea cu A'isha.


    Fiind foarte flamande, fetitele inghitira repede curmalele lor. Terminand, ele incepura sa priveasca la ultima curmala, pe care mama lor o tinea in mana ei.

    Mama lor le vazu si zambi. Ea stia exact ce voiau ele, si ceea ce trebuia ea sa faca. Astfel, ea rupse ultima curmala in doua si dadu cate o jumatate fiecarei fetite.

    A'isha fu foarte miscata de marea dragoste si de sacrificiul mamei si de cum sosi Profetul lui Allah (salAllahu alayhi wasalam), acasa, ea ii povesti ce se intamplase.

    "Cu adevarat", spuse Profetul lui Allah, (salAllahu alayhi wasalam) " femeia aceasta a intrat in Paradis pentru dragostea si blandetea pe care ea a aratat-o fetitelor ei. Allah va avea mila de ea, pentru ca ea a avut mila de ele."




    "Doamne! Nu duce in ratacire inimile noastre, dupa ce Tu ne-ai calauzit si da-ne noua indurarea Ta, caci Tu esti Cel Darnic!"
    (Surat 'Al-'Imran:8)




     
     

  11.  
    #10
    moderator ummraschid's Avatar
    Join Date
    Mar 2006
    Location
    Germany
    Posts
    1,144
    Thanked
    375
    Rep Power
    1212
    Tusea


    Hakim tusea toata noaptea si nu putea dormi. Mami il duse la doctor pentru ca sa-i dea un sirop de tuse. In acea noapte si in cea urmatoare, nu s-a simtit nici o imbunatatire in tusea lui.
    A doua zi mami vorbi cu prietena ei si aceasta ii sugera sa-i prepare un remediu natural. Prietena ei, Jasmina, spunea ca ea folosea leacuri facute in casa pentru toata familia si ca erau sanatosi, prin Voia lui Allah subhanahu wa ta'ala.

    Mami ii dadu lui Hakim medicamentul. Hakim spuse, "Bismillah (in Numele lui Allah)."
    Mami spuse, "Sa facem Dua la Allah subhanahu wa ta'ala. El este Cel care ne face sanatosi."
    Atunci Hakim spuse,"Ya Allah! Fa-ma sanatos!"

    Prima noapte Hakim a tusit, insa nu atat de rau. Cu fiecare noapte ce trecea mami observa ca Hakim tusea din ce in ce mai putin si Hakim avea un somn din ce in ce mai linistit.

    Dupa cateva zile, Hakim dormea deja toata noaptea fara sa tuseasca. Hakim voia sa impartaseasca aceasta veste bunicii sale, asa ca o chema si ii spuse, "Buni, tusea mea s-a dus, Alhamdulillah ( Slava lui Allah subhanahu wa ta'ala). Pot dormi toata noaptea. Medicamentul a lucrat bine. Trebuie sa-l folosesti si tu cand tusesti."

    Bunica spuse, "Alhamdulillah, esti bine din nou. Hakim, medicamentul a fost bun doar pentru ca Allah subhahau wa ta'ala a voit asta. Ar trebui sa spui: prin voia lui Allah subhanahu wa ta'ala, medicamentul a lucrat bine si eu nu mai tusesc. Alhamdulillah."




    "Doamne! Nu duce in ratacire inimile noastre, dupa ce Tu ne-ai calauzit si da-ne noua indurarea Ta, caci Tu esti Cel Darnic!"
    (Surat 'Al-'Imran:8)




     
     

Page 1 of 2 12 LastLast
Thread Information
Users Browsing this Thread

There are currently 1 users browsing this thread. (0 members and 1 guests)

 
Bookmarks
Bookmarks
 
Posting Permissions
  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •