UMM LAYLA : JURNALUL DETERMINARII
Istoria mea incepe in al cincelea an de casatorie. Ma consideram departe de poligamie, mai ales ca discutasem inainte cu sotul meu, si el mi-a raspuns:'' Nu sunt interesat la poligamie pentru moment.'' Stiu, stiu, trebuia sa imi dau seama de semnificatia cuvintelor '' pentru moment'', dar nu s-a intamplat; si asa, el s-a recasatorit.
Eram foarte indragostita de sotul meu.M-a facut mereu fericita, m-a considerat pe MINE sotia lui, mama copiilor lui, prietena lui, si sprijinul sau; si asa a fost pana la al cincelea an de casatorie...Oare ce s-a intamplat??? M-a anuntat ca dorea sa se casatoreasca cu o alta femeie. Ma rog lui Allah si ii cer sa nu mai trebuiasca sa suport o astfel de durere in viitor. Ceea ce urmeaza sunt paginile jurnalului meu scrise in acea perioada dificila.
21 august :
Nu mai suport viata mea, casatoria mea. Nu mai vreau sa stiu nimic.De ce m-am casatorit cu el? Nu mai pot contuinua. Nu mai imi place sa stau cu el.Nu mai vreau nici macar sa ma atinga. Cum a putut sa imi faca asa ceva, sa ma raneasca asa? Eram prieteni, eram intimi. De ce, de ce? Credeam ca ma iubea. Credeam ca avea grija de mine, ca vroia sa petreaca cu mine tot timpul in aceasta viata . Acum nu ma mai simt bine. Acum am impresia ca vrea sa se indeparteze de mine pentru ca sa iubeasca o alta femeie. Ce i-am facut eu ca sa merit asta? Ce voi face? Nu stiu cum o sa supravietuiesc maine. Sunt bolnava. Sunt obosita. Nu mai am energie si forta.Nu mai simt nici o placere cand il vad sau cand il aud. De ce mi-a facut asta? DE CE??
1° septembrie
Azi a venit sa imi spuna ca nu vroia sa '' distruga'' familia. Dar suntem distrusi. Nu mai exista nici o familie! E moarta. Dragostea mea pentru el e moarta. Nu incetez sa plang. Sufar teribil in interior. zambesc copiilor mei ca si cum ar fi totul ok, si ma joc cu ei ca si cum nimic nu s-a schimbat. Dar sunt sigura ca copiii inteleg ca mama are ceva ce nu merge. De ce mi-a facut asta?Cu ce am gresit ca sotie, pentru ca sa aiba nevoie de alta?? POate ca nu mai e atras de corpul meu...De ce m-am casatorit cu el? Oh, Allah, ajuta-ma. Nu mai suport durerea. O zi aici, o zi acolo, nu ezista un sfarsit. Chestia asta se ampluifica tot mai mult. Ce as putea sa fac? Nu mai suport sa ii privesc chipul. L-am iubit asa de mult. De ce el ma uraste? Care e problema mea?
11 octombrie
esti un jurnal ocazional. Am fost asa de depresa incat nici macar nu am reusit sa tin pixul in mana ca sa scriu. As vrea ca tu sa poti sa imi vorbesti ca sa imi spui ca totul va fi bine, ca aceasta agonie se va sfarsi. Sunt obosita. Stiu ca e ceea ce el doreste. Ieri, a pregatit cina, a pus copiii la culcare, si mi-a oferit un cadou.Era un inel, format din trei verighete impletite. A spus ca un inel era pentru el, unul pentru mine si al treilea pentru Allah, A spus ca vom sta impreuna pentru totdeauna inshaallah.Mi-am pus inelul pe deget, si el m-a imbratisat, spunandu-mi cat de mult ma iubeste si cata fericire i-am dat. Am izbucnit in lacrimi si i-am raspuns ca era un mincinos, ca nu ma iubeste si ca nu m-a iubit vreodata.
19 actombrie
Cat timp a trecut de cand mi-a spus ca vroia sa se racasatoreasca? Abia doua luni? Si uite ca inca plang de durere pentru ca am fost asa ranita. Ma simt mai bine incercand sa ascund si sa continui sa traiesc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Nu mai vorbesc cu el, si sunt sigura ca el crede ca totul e bine si ca am reusit sa depasesc situatia. Acum nu am destula forta ca sa discut cu el.Ma simt golita. Mi-ar placea sa am o prietena cu care sa vorbesc, care sa inteleaga prin ceea ce trec.Oamenii, si casatoriile lor fericite...Unde e credinta mea? De ce ar trebui sa imi distrug viata dupa el? Chiar daca ar trebui sa se intample, si ar trebui sa raman aici, inca ma am ope mine, pe copiii mei, si casatoria care ma leaga de el. Dar nu ajunge. Nu vreau sa il impart. Eu ma dau toata lui, iar el imi da 50% sau mai putin...
continua...