Inima și limba, boli și tratamente de Sheikh Yassin Roushdy

[maha]

Assalamu Aleikum wa Rahmatullahi wa Barakatuhu. Acum cateva zile am citit această carte care mi-a placut foarte mult si am incercat sa traduc o parte din ea pentru a putea impartasi continutul ei si cu cei care nu cunosc limba engleza. Voi posta treptat, pe masura ce voi traduce. Fie ca aceasta carticica sa ne fie tuturor de folos si sa ne invete sa ne pazim de ispitele Shaytanului, insha'Allaah, ameen.

Inima si Limba, boli si tratamente

Inima este locul înțelegerii și al înțelepciunii, și poate ghida pe cineva către cea mai nobilă cunoaștere, anume cunoașterea lui Allah. Dacă îl știi pe Allah, vei face tot ce îți stă în putere pentru a-i fi pe plac și pentru a ajunge la El. Dacă inima nu funcționează așa cum trebuie, atunci este bolnavă și are nevoie de tratament și vindecare. De aceea, fiecare trebuie să-și caute în inimă cu grijă pentru a vedea de ce este plină: este plină de dragoste pentru Allah sau de dragoste de viață și a poftelor ei? În acest context, trebuie să ne punem o întrebare importantă: cum pot fi vindecate bolile inimii? Ca răspuns la această întrebare, există doi pași ce trebuie urmați. Mai întâi, trebuie să-i ceri lui Allah să te ghideze către Calea cea Dreaptă. De fapt, în fiecare rugaciune , cand reciti Al-Fatiha si spui "Arată-ne Calea cea Dreaptă", dacă o spui de fiecare dată sincer și din străfundul inimii, Allah cu siguranță te va îndrepta spre Calea cea Dreaptă. În al doilea rând, trebuie să depui efort pentru a descoperi bolile inimii tale și pentru a le vindeca, ținându-te departe de toate păcatele și faptele interzise care îți umplu inima cu impurități.
Rolul acestui set de discursuri este de a pune în lumină cele mai serioase boli ale limbii și ale inimii pe care mulți dintre noi le neglijăm, pentru că nu ne dăm seama de gravitatea lor. Rolul intenției, ca prim factor în acțiunile cuiva, va fi o temă care va reapărea în aceste lecții.

[maha]

Importanta intentiei


Există patru stadii prin care trece o persoană înainte de a înfăptui un păcat. În primul stadiu, ideea trece prin mintea ei- și de cele mai multe ori Shaytan i-o insinuează. În stadiul acesta nu ești condamnat, pentru că nu poți controla sau opri influența lui Shaytan. În al doilea stadiu, simți dorința de a face fapta. De exemplu, un om postește și în timp ce merge pe stradă simte mirosul mancarii sale preferate; automat simte foamea și mai rău, în același timp cu dorința de a mânca. Acesta este un sentiment pe care nu-l poți controla, de aceea nu ești pedepsit pentru el. În al treilea stadiu, ești înclinat să înfăpuiești păcatul. În al patrulea stadiu, el devine realitate: te-ai hotărât. În acest stadiu ești judecat de Allah, așa cum a zis Profetul (sallallahu alayhi wa salam) : "Faptele sunt judecate în funcție de intenție."
De fapt, intențiile sunt foarte importante, ele fiind determinantul valorii faptelor cuiva. Aceeași faptă poate fi considerată o faptă bună sau un păcat, în funcție de intenția celui care o săvârșește. Iată câteva exemple pentru a clarifica cele spuse.

*Un om își părăsește casa cu intenția de a omorî un om. El așteaptă și împușcă persoana vizata. Chiar dacă reiese că a ratat ținta și victima este teafără. omul este considerat un criminal pentru că intenția lui a fost să omoare.

*Dacă, înainte de a se culca, un om se hotărăște să săvârșească un păcat in dimineata ce urmeaza, dar el moare înainte sa se lumineze de ziua, el va fi judecat pentru păcatul acesta. De aceea, trebuie să fii foarte prudent, să-ți menții intențiile curate, și să nu te hotărăști să săvârșești păcate.

*Un om căsătorit se pune de acord cu amanta să se întâlnească într-o casă pentru a comite adulter. Înainte de a-și părăsi casa, el realizează că va face un păcat și că Allah îl va pedepsi; de aceea se hotărăște să nu comita acest pacat, și îi cere iertare lui Allah pentru intentia ce a avut-o. În acest caz, el va fi răsplătit, precum spune următorul hadith qudsi: "Oricine intenționeaza să facă o faptă rea și apoi nu o face, Allah va considera o faptă bună pentru acela."


*Luând același exemplu, dar de această dată bărbatul merge la casa amantei lui. Chiar înainte de a urca la apartamentul ei, îl vede pe soțul acesteia venind, de aceea pleacă grăbit înainte ca soțul să-l vadă. În acest caz, deși nu a comis adulterul, va fi judecat pentru el- ceea ce l-a oprit de la a păcătui a fost un factor extern și nu frica de Allah.


De fapt, dacă ne gândim să ne căim pentru un păcat, vei vedea că acea căință vine în grade diferite. Cele mai înalte grade sunt atunci când vrei să te căiești imediat după ce gândul de a săvarși păcatul apare în mintea ta. În Surat Al-A'raf , Qu'ran-ul vorbește despre credincioșii de acest fel: "Cât despre aceia cu frică de Allah, când sunt vizitați de Shaytan, își aduc aminte și imediat văd cu claritate." (Surat Al-A'raf, 7:201).

Al doilea grad este când te căiești după ce te-ai hotărât să săvârșești un păcat, precum în exemplul de mai sus. Al treilea nivel este să te căiești după săvârșirea păcatului, și acela este cel mai jos nivel si se refera doar la pacatele mici.

[maha]

Vorbind despre lucruri care nu te privesc


Profetul Muhammad ,saws, l-a vizitat odată pe Ka'b, unul dintre companionii lui, pe când acesta era bolnav. Când l-a văzut pe Ka'b, i-a spus: "Vești bune, Ka'b!" Când mama lui Ka'b l-a auzit pe Profet (sallallahu alahi wa salam) rostind aceasta, ea a spus: "Felicitări, Ka'b, pentru Paradis." Ea a înțeles prin "vești bune" intrarea în Paradis, insa Profetul i-a spus: "De unde știi, mamă a lui Ka'b, că fiul tău va intra in Paradis? Poate a vorbit despre lucruri care nu îl priveau, sau a reținut un lucru care nu ii apartinea!"

Prin urmare, dacă cineva vorbește despre lucuri care nu îl privesc, acest fapt îl poate ține departe de Paradis. De obicei în acest fel se săvârșesc păcate mai grave, cum ar fi suspiciunea. Iată un exemplu: Un om se plimbă cu un prieten, când vede alt prieten trecând cu mașina. Își întreabă prietenul ce il insoteste: " Acela nu era Ali?". Prietenul îi răspunde: "Da, așa se pare." Omul spune: "Cine este femeia aceea care stă lângă el în mașină?". Prietenul îi răspunde că nu știe, nu a mai văzut-o. Omul continuă: "Dar nu este căsătorit, deci cine este femeia?" și așa mai departe. În acest fel multe păcate sunt comise; punctul de pornire este când întrebi despre ceva care nu îi privește decât pe cei implicați direct si pe nici unul dintre interlocutori.

Lăudarea de sine și aroganța


Aceasta se întâmplă când vrei să găsești greșeli în ceilalți, privind cuvintele, înțelesul și obiectivul vorbitorului. De exemplu, când ești la o ședință și seful începe să vorbească, incepi sa ii spui colegului tău: "Ai auzit? Nu știe să se exprime. Ce spune este fără logică și face multe greșeli gramaticale." În acest caz, culegi orice este este greșit în discursul lui, expunând acele greșeli altora.
Alt exemplu: stai la moschee și cineva se ridică, cerându-le oamenilor să contribuie la clădirea unui spital. Îi spui prietenului tău: "Această persoană vrea doar să se dea mare. Vrea să dovedească faptul că este un bun musulman." Ai pus sub semnul întrebării intenția acestei persoane.
Dacă asculți pe cineva vorbind și ceea ce spune este greșit, atunci, dacă chestiunea nu este importantă sau legată de religie, este recomandabil să păstrezi tăcerea și să nu-l corectezi, sau, dacă o faci, fă-o subtil pentru a nu-i provoca jenă.


Argumentarea

Tipul de discuție la care se face referire aici are loc când încerci să -----strezi că tu ești cel care are dreptate, cel care știe mai bine, și nu doar să arăți adevărul. Dacă stai la o întrunire sau un colocviu, și vorbitorul spune un lucru neadevărat, întreabă-te: "Aș fi la fel de mulțumit dacă altcineva l-ar corecta pe vorbitor, sau vreau eu să fiu cel care îl corectează?". Dacă ai fi la fel de mulțumit, nu ești tipul de persoană la care ne referim aici. Dacă vrei să-l corectezi TU neapărat, este o zonă periculoasă pentru că în acest caz motivul este nu de a arăta adevărul, ci de a arăta tu adevărul.
Aceasta este o poveste plină de însemnătate care ne arată cum să corectăm pe cineva într-un fel plin de curtoazie, fără a-l răni. Cei doi nepoți ai Profetului, Allah sa fie multumit de ei, Al-Hasan și Al-Husayn, au văzut odată un om bătrân făcând abluțiunea într-o manieră incorectă, și voiau să-i arate aceasta într-un fel politicos. S-au dus la el și l-au întrebat: "Te rugăm, frate in Islam, ai vrea să fii judecătorul nostru, căci avem opinii diferite în legătură cu abluțiunea. Ai fi atât de bun să ne observi și apoi să ne spui cine o face corect?". Omul fu de acord și ei au început să facă wudu' (abluțiunea). Când au terminat, el le-a spus: "Amândoi aveți dreptate. Eu fac greșeli în abluțiunea mea. Nu e de mirare că înțelepciune vine de la voi, nepoții Profetului (saws)!"

[maha]

LIMBAJUL VULGAR

Limbajul vulgar (al-fuhsh) înseamnă a descrie lucruri vulgare într-un mod mult prea explicit. În Islam este recomandat a se folosi un limbaj ----foric în descrierea unor astfel de lucruri. Dacă citim cu atentie Qur'an-ul, vom învăța cum și când să folosim aceste ----fore. În Surat Al-'A'raf (7:189) Allaah spune : "Și când el s-a împreunat cu ea, a purtat ea o sarcină ușoară și putea umbla cu ea." Când Allaah vrea să facă referire la relațiile intime dintre soț și soție, El spune : "Then when he covered her."
Cand Allah vrea să menționeze despre nevoile fiziologice ale omului, El spune în Surat An-Nisa' (4:43) : "Iar dacă sunteți bolnavi sau în călătorie, sau daca unul dintre voi se întoarce dintr-un loc ferit". Un cuvânt în limba araba pentru closet este "al-gha'it' " care înseamnă low place.
La acea vreme, în absența toaletelor moderne, oricine ar fi vrut să se ușureze de nevoi era necesar să găsească un loc ferit , ca să nu fie văzut. Astfel Qur'an-ul face referire la nevoile fiziologice ale omului prin menționarea locurilor unde acestea aveau loc. Restul versetului spune, "daca ați atins femei." Aici din nou este folosit un eufemism pentru a descrie relațiile intime.



INSULTA

Surat Al-Hujurat (49:11) interzice insultele : "O, voi cei care credeți! Să nu râdă un neam de alt neam, care s-ar putea sa fie mai bun decat el, nici muierile (să nu râdă) de alte muieri, care s-ar putea sa fie mai bune decât ele! Nu vă ocărâți și nu vă batjocoriți cu porecle unii pe alții. "

Profetul, sallallahu alayhi wa salam, spunea, "Este un pacat grav să îți insulti părinții." A fost intrebat : "Cum poate cineva să își insulte părinții,o, Trimisule? " El a raspuns : "Daca cineva înjură părinții altuia, își înjură tatăl; și dacă cineva înjură pe mama altuia, el în schimb înjură pe mama sa." (Ryad As-Salihin, no.342)


BLESTEMUL

Blestemul înseamnă a cere ca cineva să fie ținut departe de Allah și să fie privat de mila Sa. Blestemul este menționat în Qur'an, unde Allaah îl blesteamă pe Shaytan, care refuzaă să i se supună și să se plece în fața lui Adam (alayhi salam). O serie de hadithuri interzic blestemul. Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allaah fie asupra lui, a spus, "Să nu blestemați chemând nici un blestem al Lui Allaah sau Mânia Lui Allaah sau Focul Iadului." (Riyad As-Salihin , no.1554)

De asemenea a spus, "Când un om blesteamă ceva, blestemul urcă la cer ,însă porțile cerului sunt închise. Apoi coboară pe pământ, dar și porțile pământului sunt închise dinaintea lui. Atunci se intoarce la dreapta și la stânga, și dacă nu găsește nici un loc de intrare, se întoarce la lucrul care a fost blestemat și se alipeste de el, daca acesta merită, altfel se întoarce la cel ce l-a rostit." (Riyad As-Salihin,no.1556)

Acest ultim hadith ne arată cât de periculos este blestemul, pentru că dacă blestemi ceva sau pe cineva care nu merită să fie blestemat, blestemul se va întoarce asupra ta. Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allaah fie asupra lui, a spus, " Un om nu poate sa îl acuze pe alt om de ticăloșie sau necredință fără ca aceasta să nu se întoarcă asupra lui, dacă cel acuzat nu este vinovat de cele spuse."

Aceasta înseamnă că nu este permis să blestemăm pe nimeni cu excepția celor ce au fost blestemati în Qur'an, ca Shaytan, necredincioșii în general- nu un necredincios anume- și asupritorii în general. Doar aceste trei categorii și Faraonul Egiptului au fost blestemați de către Allaah în Qur'an. Dacă, cunoști un nemusulman, îți este permis să îl blestemi? Raspunsul este nu, pentru că acel nemusulman poate va îmbrățișa Islamul înainte de moarte.

Allaah spune : " Lui Allaah nu-I place rostirea de vorbe urâte în auzul lumii, cu excepția când unul dintre voi a fost neîndreptățit..Iar Allaah este Cel care Aude Totul, Atoateștiutor." (Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 4:148)

Conform acestui verset nu este permis să rostești cuvinte urâte în public sau în fața cuiva cu excepția unei singure situații - "în cazul în care cineva a fost neindreptațit"-și chiar și atunci, ceea ce îți este permis să spui sunt doar detaliile a ceea ce ți s-a întamplat, fără insulte sau blesteme. Restul versetului spune, "Allah este Cel care Aude Totul, Atoateștiutor." : te aude și știe că ești victima unei nedreptăți, și doar El te poate ajuta.

Când profetul Noe, alayhi salam, suferind din cauza persecuției din partea poporului său, care refuza să creadă în mesajul Lui Allaah, făcând glume pe seama lui și acuzându-l ca fiind nebun, Noe : " Și l-a chemat pe Stăpânul său, (spunând) ”sunt copleșit, deci ajută-mă!„
El nu a insultat poporul său și nici nu i-a cerut Lui Allaah să îi pedepsească. El a spus doar "Sunt coplesit, deci, te rog, ajută-mă!"
Aceastea ne arată cum ar trebui să se comporte un bun musulman.
Allaah spune: "O, voi cei care credeți, să nu râdă un neam de alt neam,care s-ar putea să fie mai bun decât el, nici muierile (să nu râdă) de alte muieri, care s-ar putea să fie mai bune decât ele! Nu vă ocărâți și nu vă batjocoriți cu porecle unii pe alții."(Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 49: 11)



Conform acestor versete, nu trebuie să faci haz de alți oameni, căci ei s-ar putea să fie mai buni decât tine. De fapt, chiar daca tu ești mai bun decât acea persoană, făcând haz de slăbiciunile sau defectele ei, statutul tău devine mult mai josnic decât al acelei persoane, deci acea persoana devine automat mai bună decât tine. Făcând haz de defectele fizice ale unui om, că e negru, urât sau cu dezabilități, tu faci de fapt haz de Allaah, pentru ca Allaah a creat acea persoana în acest fel.
Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allaah fie asupra lui, a spus : "Oricine va face haz de fratele său pentru comiterea unui pacat de care acesta s-a căit deja, cu siguranță că acela va comite același păcat de-a lungul vieții sale.
(Adaug și eu )-Și putem aduce aici ca argument și o parte din ultima predică a Profetului nostru drag, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra lui, care a spus : ” Toti oamenii se trag din Adam si Eva, un arab nu este superior unui ne-arab si un ne-arab nu este superior unui arab, asa cum nici un alb nu este superior unui negru si nici un negru nu este superior unui alb decat in evlavie si indeplinirea de fapte bune. Toti musulmanii sunt frati.

NERESPECTAREA PROMISIUNILOR

Allaah spune : "O, voi cei care credeți! Țineți-vă cu statornicie învoielile!" (Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 5:1)

Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allaah fie asupra lui, a spus, de asemenea : " Sunt trei semne ale unui ipocrit : când vorbește minte; când face o promisiune, nu o respectă; când este crezut, trădează încrederea." (Riyad As-Salihin,nr.199, Bukhari and Muslim)

Atâta timp cât nerespectarea unei promisiuni este considerată un păcat, trebuie să ne străduim să respectăm promisiunile făcute. Mai mult de atât, de fiecare dată când facem o promisiune, ea trebuie urmată de expresia "InshaaAllaah" (cu voia Lui Allaah), astfel Allaah te va ajuta să o împlinești. Trebuie să știi că dacă faci o promisiune pe care nu intenționezi să o respecți, ești un ipocrit. De exemplu, dacă o persoană te roagă să o ajuți în găsirea unei slujbe pentru fiul său și tu îi promiți că vei face tot ce îți stă în putință să o ajuți, în timp ce tu de fapt nu intenționezi să faci nimic în această privință, atunci ești un ipocrit și ipocrizia nu este una din caracteristicile unui musulman.

[maha]

MINCIUNA

Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allaah fie asupra lui, a spus : " Adevărul duce la credință și credința duce în Rai. Omul spune adevărul până ce va ajunge la Allaah ca un om cinstit. Minciuna conduce la necredință, iar necredința duce în Iad. Omul minte până ce ajunge la Allaah ca un mincinos." (Riyad As-Salihin,nr. 54)

Există mai multe tipuri de minciuni, după cum reiese din urmatoarele hadithuri:

Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allaah fie asupra lui, spunea : " Oricine povestește un vis pe care în realitate nu l-a avut, va fi supus la chinuri, va trebui sa înnoade doua semințe de orz, dar nu va reusi, iar cine va trage cu urechea la vorbele oamenilor i se va turna in urechi plumb topit in Ziua Invierii; iar acela ce va face un desen, va fi pedepsit si chinuit sa ii dea suflet, dar negresit, nu va fi in stare de aceasta."(Riyad As-Salihin,nr. 1544)

De asemenea, a spus : " Cea mai rea minciuna este cand un om afirma ca ochii lui au vazut ceva ce de fapt nu au vazut."(Riyad As-Salihin, nr.1545)


O femeie a venit la Profet, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra lui, și l-a intrebat : "Este un păcat să spun că am primit de la soțul meu ceva ce nu am primit?" Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra lui , a răspuns : "Cel care creează impresia greșită că a primit ceva ce nu i s-a dat este ca și acela care poartă două veșminte de minciună."

Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allaah fie asupra lui, vizitând o familie în Medina, o auzi pe mamă chemandu-și fiul și spunându-i : "Vino, fiule, și îți voi da ceva dulce." Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allaah fie asupra lui, o întrebă pe aceasta : " Chiar o să îi dai copilului ceea ce i-ai promis?" Ea raspunse : " Da, o să îi dau niște curmale." Profetul a spus : " Jur pe Allaah că dacă nu intenționezi să îi dai lui nimic, aceasta va fi considerată minciună."


Al Bukhari, cel mai faimos colecționar de hadithuri autentice despre Profet, pacea și binecuvântarea Lui Allaah fie asupra lui , odată a călătorit pentru a vizita un om care era celebru pentru cunoștințele sale despre hadithuri. Șezând alături de acesta, cămila omului a luat-o la fugă. Omul s-a dus după ea încercând să o ademenească, prefăcându-se că îi dă ceva de mâncare. Văzând acestea, Bukhari a plecat. Omul s-a dus în fugă după el, întrebându-l de ce pleacă? Bukhari îi răspunse: "Nu voi accepta un hadith despre Profet, pacea și binecuvântarea Lui Allaah fie asupra lui , de la un om care minte o cămilă."

[maha]

BÂRFA

Allah spune > : ” O, voi cei care credeți! Feriți-vă cu strășnicie de bănuieli, căci unele bănuieli sunt păcat! Nu vă iscodiți și nu vă ponegriți unii pe alții! Oare voiește vreunul dintre voi să manânce carnea fratelui său mort? [Nu!] Voi ați urât aceasta! Și fiți cu frică de Allah, fiindcă Allah este Iertător și Îndurător" (Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 49:12)


Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a definit bârfa pentru companionii săi într-un hadis relatat în Sahih Muslim. El ia întrebat pe companioni:„Știți voi ce înseamnă bârfa?! Au răspuns ei: ”Allah și Trimisul Său știu cel mai bine.” El a spus : ”A pomeni de fratele tău într-un mod neplăcut lui. I s-a spus: ” Dar dacă acel frate este așa cum spun?” El a răspuns: ”Dacă este așa cum spui, atunci ești vinovat de bârfă. Și dacă nu este așa cum spui, ești vinovat de calomnie. (Ryiad As Salihin, no. 1523)

Despre calomnie este menționat în Quran astfel: ” Iar aceia care îi vor necăji pe dreptcredincioși și pe dreptcredinciase, fără ca ei să fi agonisit [ceva pentru care să merite aceasta], aceia vor avea parte de ponegrire și de păcat învederat.” (Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 33:58)
Acest vers face referire la cei care acuză pe nedrept bărbați și femei de păcate pe care aceștia nu le-au săvârșit, sau de atribute pe care aceștia nu le au. Prin urmare , a calomnia este diferit de a bârfi. O a treia categorie este ”ifk”, care înseamnă a împrăștia zvonuri mai mult sau mai puțin adevărate. Se face referire la ”Ifk” în Sfântul Quran astfel :” Căci l-ați rostit cu limbile voastre și ați spus cu gurile voastre lucrul despre care nu aveți nici o știință și l-ați ținut drept [lucru] ușor, când- de fapt-el este la Allah [un lucru] greu.”*Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 24:15)
Bârfa este rezultatul furiei sau invidiei, dorinței de a face haz de oameni, de a ne -----stra nouă însuși că suntem mai presus de alții, încercând să ne integrăm în anumite grupuri sociale prin acest tip de comportament, căutând să părem cât mai ”cool”, sau o putem face pur și simplu din lipsă de ocupație, pentru a face timpul să treacă mai repede, discutând despre alții. Un lucru important de reținut este că de multe ori bârfa poate fi confundată cu o faptă buna de către unii. De exemplu, cu intenția de a urma binele și interzice răul, spui : ” Acest om nu se roagă. Nu este normal. Un bun musulman nu se comportă așa.” Dacă intenția ta de a face bine este cu adevărat sinceră, ar trebui să încerci să îi dai sfaturi acelei persoane în secret, într-un loc ferit, și nu să îi ții prelegeri în fața altora.
De asemenea , bârfa poate îmbrăca mantia milei arătată față de o persoană. De exemplu, îi spui unui prieten : ” Acest om se roagă și postește, dar consumă alcool; haide să ne rugăm Lui Allah să îl călăuzească.” Dacă chiar ai intenții bune, sincere, față de acea persoană, ar trebui să te rogi pentru ea în secret, fără a-i expune păcatele în public.
Bârfa poate fi exprimată prin cuvinte, comportament,mimică (imitare), sarcasm sau insultă.
Allah spune : ” Vai pentru tot defăimătorul și clevetitorul!„(Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 104:1)


Este posibil de asemenea să bârfim o persoană fără să îi menționăm numele, dar pomenind de câteva din trăsăturile sale caracteristice după care toți îl cunosc, dintre cei care te ascultă.
Ce face bârfa să fie un păcat extrem de periculos este faptul că, căința nu este de ajuns pentru a fi absolvit de ea. Cel despre care ai bârfit este cel care trebuie să te ierte mai întâi. Dacă el nu te iartă, în Ziua Judecății va putea lua de la tine fapte bune sau va putea să îți dea ție din păcatele lui. S-a relatat că Hasan, nepotul Profetului, pbuh, a fost informat că cineva l-a bârfit. Acesta l-a rugat pe un servitor să ducă câteva fructe acelei persoane (care l-a bârfit) împreună cu o scrisoare ăn care a scris: ”Mi s-a spus că mi-ai dăruit câteva din faptele tale bune. Nu voi fi capabil să fac același lucru pentru tine, deci acceptă , te rog, aceste fructe ca dar din partea mea.”
Pentru a te putea ține departe de bârfă, prin urmare, trebuie să îți aduci de fiecare dată aminte că dacă vei comite acest păcat, în Ziua Judecății persoana pe care ai barfit-o va lua din faptele tale bune sau îți va da din păcatele ei. În al doilea rând, amintește-ți că ar trebui să fi preocupat de propriile greșeli zilnice și să încerci să îndrepți din ele, decât să stai să îi iscodești pe alții. În al treilea rând, încearcă să găsești motivele pentru care bârfești. Se ascunde vreun motiv sau vreun sentiment de furie față de persoana pe care o bârfești? Dacă da, de ce nu ierți acea persoana devenind unul din cei despre care se amintește în acest minunat verset quranic: ”Ei [mai degrabă] să ierte și să miluiască . Oare voi nu voiți ca Allah să vă ierte vouă?”(Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 24:22)
Te afli în prezența unui grup de persoane care încep a bârfi, și tu te alături lor pentru a le fi pe plac, dar aduți aminte, dacă , cauți mulțumirea oamenilor în locul mulțumirii Lui Allah, Allah va fi nemulțumit de tine și astfel te va face neplăcut la oameni. Deci, dacă te afli într-o asemenea situație, ar trebui să iei apărarea persoanei bârfite; dacă îți este imposibil, încearcă să schimbi subiectul conversației sau părăsește acel loc. Dacă însă nu poți pleca, atunci încearcă să obiectezi în inima ta la cele auzite, să negi cele auzite ( în sensul să nu te apuci să crezi ce se spune, sau să îți formezi o părere despre acea persoană în funcție de cele auzite).
Bârfa este o boală a limbii și a inimii de asemenea, pentru că este posibil să bârfești fără măcar să pronunți un singur cuvânt. De exemplu, dacă vorbești cu tine însuți (cum se spune că îți spui în minte ) menționând ceva rău despre o persoană, este considerată bârfă și deja intrăm pe tărâmul suspiciunii.
Allah spune : ”O, voi cei care credeți! Feriți-vă cu strășnicie de bănuieli, căci unele bănuieli sunt păcat. ”(Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 49 : 12)
Suspiciunea tinde să te facă să spionezi o persoană, cu scopul de a descoperi dacă suspiciunile sunt adevărate sau nu. Acesta este motivul pentru care acest verset continuă astfel: ” Nu vă iscodiți și nu vă ponegriți unii pe alții!” (Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 49 :12)
Bârfa, în concluzie, constituie o serie de păcate, fiecare conducând la un altul. Prima oară suspectezi, apoi urmărești acea persoană, și eventual începi să o bârfești în public.
Există câteva circumstanțe în care este permis să vorbești despre oameni cu scopuri legate de religie, atunci când este indispensabil să o faci. Întâlnim deci 6 situații:
-Un raport pentru răscumpărarea unei nedreptăți, greșeli, unui act de tiranie sau de aroganță.În asemenea cazuri de asuprire a unei persoane, putem face o petiție către autoritățile competente, împotriva unei persoane care ne-a încălcat un drept;
-Când căutăm să ajutăm în stoparea unor acțiuni ce contravin principiilor islamice;
-Când căutăm sfaturi religioase (fatwa) sau ajutor de specialitate într-o problemă aparte;
-Când cineva încurajează deschis la practici diabolice cum ar fi consumul de alcool sau a aduce pagube celor din jur;
-A -i preveni pe musulmani de consecințele grave ce pot apărea după înfăptuirea unor ticăloșii;
-Aprezenta o persoană când ea este deja cunoscută cu o anume poreclă, cum ar fi ” surdul”, ”orbul”, ”sașiul”....În asemenea situații introducerea lui după poreclă este permisă. Dar nu să folosim asemenea cuvinte pentru a umili sau a râde de o persoană, acest lucru este interzis.

[maha]

ZVONURI DĂUNĂTOARE

Allah a spus: ”Nu da ascultare celui care se juruiește întruna și e vrednic de dispreț/ Defăimător, care umblă cu clevetiri.”(Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 68:10-11)
Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a spus: ” Un defăimător nu va intra în Paradis.”(Ryiad As Salihin, no. 1536)
Deasemenea a spus: ”Aceștia sunt pedespiți, și nu pentru ceva foarte grav. Unul dintre ei nu s-a păzit de urină, iar celălalt a fost implicat în defăimare (calomnie).” (Riyad As Salihin, no. 1537)

În conformitate cu hadith-urile, cu toate că mulți oameni nu sunt conștienți că poveștile dăunătoare sunt fapte interzise, este considerat un păcat foarte serios de care un bun musulman ar trebui să se țină departe. Dacă cineva vine la tine și îți spune despre o altă persoană că te-ar fi criticat, acesta este un clevetitor, un defăimător și chiar un bârfitor, în același timp. Nu ar trebui să asculți sau să crezi ce ți se spune, ba chiar încearcă să corectezi persoana care vine cu astfel de zvonuri, povești, sfătuindu-l să nu mai repete această greșeală ( de a împrăștia povești între oameni). Nu trebuie să te lași influențat de ce ai auzit și nu trebuie să te lași condus spre comiterea unor păcate precum iscodirea, urmărirea, spionarea persoanelor implicate în poveștile auzite, doar ca să afli dacă ai fost cu adevărat criticat de acestea.
Dacă vezi pe cineva ce comite păcate care îi afectează și pe alții, cum ar fi furtul, atunci ar trebui să îl dai de gol, și să îl raportezi autorităților, acțiunea ta va fi un bine pentru comunitate și nu o răzbunare personală. Dacă o persoană comite un păcat individual, cum ar fi consumul alcoolului în casă, nu trebuie să te duci să le spui altora despre acesta.
Un om a venit odată la Umar ibn Abdul Aziz- al V lea bun calif, care era cunoscut pentru judecata dreaptă, și a fost atenționat despre o persoană care îl critica. După ce a ascultat acestea, Umar i-a spus celui cu zvonul : ” Dacă minți, atunci este unul dintre cei la care se face referire în acest verset: ” O, voi cei care credeți! Dacă vine la voi un nelegiuit cu o veste, chibzuiți cu [mare] băgare de seamă, ca să nu pricinuiți rău unui neam, din neștiință, și să nu vă căiți pentru ceea ce ați făcut!”(49:6), și apoi să fi considerat decăzut. Dacă, pe de altă parte, spui adevărul, atunci ești unul dintre cei numiți în Quran ”defăimători, clevetitori, bârfitori”(68:11), și vei fi disprețuit pentru asta. Dar dacă vei dori să te căiești, noi te vom ierta.” Omul a cerut iertarea.

[maha]

LAUDĂ ȘI RECOMANDARE
Unele tipuri de recomandări sau laude nu sunt permise în Islam, cum ar fi să atribuim cuiva calități pe care numai Allah le poate cunoaște. De exemplu, dacă spui: ”Acest om este cu adevărat pios: el este un credincios adevărat (mu'min)”, i-ai atribuit o calitate despre care numai Allah Unicul știe cât este de adevărată. Nu poți fi niciodată sigur despre pioșenia unei persoane.
Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, i-a sfătuit pe companionii săi ca atunci când recomandă pe cineva, când laudă o persoană , să folosească întotdeauna cuvântul ”cred”( bănuiesc). De exemplu : ” Cred că Ali este pios.”
Dacă intenționezi să aduci laude unei persoane, laudă-l cu lucruri pe care le știi despre el, cum ar fi ” Ali se roagă regulat la moschee.” Acest tip de laudă este acceptat pentru că tu îl vezi pe Ali rugându-se zilnic la moschee. Dar nu este acceptat să spui ”Rugăciunile acestei persoane sunt acceptate la Allah.”

Dacă ești dintre cei lăudați, ai grijă să nu devii arogant sau plin de tine (prea mulțumit de tine) , încetând să mai faci eforturi pentru mulțumirea Lui Allah. Există o rugă pe care Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, i-a recomandat-o lui Abu Bakr,Allah să fie mulțumit de el, să o spună atunci când era lăudat : ”O, Allah, iartă-mă pentru păcatele pe care ei nu le știu, nu mă condamna pentru cele ce ei le spun, și fă-mă mai bun decât ei mă cred. ”
Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, i-a lăudat pe mulți dintre companionii săi, Allah să fie mulțumit de ei. El a spus ,”Dacă ar fi să fie alt profet după mine, ar fi să fie 'Umar ibn Al 'Khattab."
El a mai spus, ”Dacă ar fi cineva să cântărească între credința lui Abu Bakr, Allah să fie mulțumit de el, și credința restului lumii, credința lui Abu Bakr ar cântări mai mult.”
De asemenea a spus , ”Eu sunt un oraș al cunoașterii, iar Ali ibn Abi Talib, Allah să fie mulțumit de el, este poarta.”
Când Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, își lăuda companionii, o făcea sincer, din inimă, și în cunoștință de cauză. Cât despre companioni, Allah să fie mulțumit de ei, aceștia erau cu mare frică de Allah, foarte modești.
S-a relatat despre Umar ibn Al Khattab că zăcea întins în agonia morții după ce fusese înjunghiat în spate de un sclav , și a spus ” Ia această pernă de sub capul meu, și lasă-mi capul pe nisip, poate că Allah mă va ierta!”

[maha]

Bolile inimii
Am privit la câteva situații în care limbile noastre ne pot trăda, și cum aceste boli verbale pot fi tratate. Dar limba nu poate fi mai mult decât un interpret a celor ce zac în inimă; până la urmă inima este factorul celmai important într-un eventual destin al fiecărei ființe omenești,conducându-ne spre Paradis sau Foc. În Surat Ash-Shu'ra, când Allah le vorbește oamenilor despre Paradis, spune: ”Afară de acela care vine la Allah cu inima curată!„(Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 26: 89)
Există un faimos hadith în care Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, ne-a vorbit despre inimă foarte clar:
„Este o bucată de carne în corp, care dacă este curată, întregul trup este curat, și dacă este coruptă, întregul trup este corupt: aceasta este inima.” (Riyad As Salihin, nr. 588)

Prin urmare este clar că sănătatea inimii (sănătatea spirituală) este de o importanță supremă pentru fiecare dintre noi, și este esențial ca noi să examinăm bolile majore ale inimii și felul cum pot fi tratate acestea. În acest capitol vom vorbi despre furie, invidie, zgârcenie, ipocrizie, iubirea de putere și aroganța.