Profetii si trimisii lui Allah

[flor6]

Putem defini tremenul de profet fiind :fiinta umana ce a fost trmisa de catre Allah pentru a ne aduce la cunostinta cuvantul sau.Fiecare profet a avut menirea sa,fiecare dintre aceștia a chemat propriul său popor la credința în Allah. Au chemat oamenii să nu mai creadă în alți zei și idoli, i-au învățat pe oameni cum să trăiască în adevăr, ca să se îndeplinească voia lui Allah și au elaborat legi drepte care să reglementeze viața lor în societate.
Profeți au fost numiți din rândul mai multor neamuri și că în general ei au propovăduit aceeași religie pe care a propovăduit-o și profetul Muhammed. Din acest punct de vedere toți profeții sunt egali între ei. Cineva care acceptă pe unul dintre ei, implicit trebuie să-i accepte și pe ceilalți, iar cine reneagă pe unul dintre ei, trebuie să renege și pe ceilalți. Tocmai de aceea în Islam este necesar să credem în toți profeții.
Profeții și mesagerii erau ființe umane. Niciodată nu-i vom numi fiii lui Allah. Allah este singurul și El nu are pereche sau fiu. Este un păcat să afirmăm că Allah are vreun fiu sau perche. Mesajul tuturor profeților și al mesagerilor este unul și același. După cum Allah este unic, la fel și mesajul său este unul singur. Toți Profeții de la Adam la Muhammed au fost trimiși cu același mesaj: și anume, totală supunere a omenirii față de Allah.
Profeții lui Allah menționați în Coran: Numele din Coran 1. Adam 2. Idris 3. Nuh 4. Hud
5. Salih 6. Ibrahim 7. Ismail 8. Ishaq 9. Lut 10. Ya’qub 11. Yusuf 12. Shu’aib 13. Ayyub
14. Musa 15. Harun . Dhu’kifl 17. Dawud 18. Suleiman 19. Ilias 20. Al-Yasa 21. Yunus
22. Zakariyya 23. Yahua 24. Isa 25. Muhammed


Ce mi-as dori as vrea ca fiecare(cine doreste si ii multumesc) sa isi aleaga un profet si sa scrie cate ceva despre el. Sincer pe unii abia i-am descoperit.

[flor6]

Eu primul ca e mai simplu

Profetul Ibrahim (Avram) a trăit în țara din Sudul actualului Irak. Tatăl său Azar făcea idoli și-i vindea. Oamenii locului obișnuiau să-i venereze pe acești idoli făcuți de ei înșiși. Aveau un templu pentru acești idoli pe care îi venerau. Avram era un băiat inteligent. I se părea ciudat să vadă oameni prosternându-se pe jos în fața idolilor făcuți din piatră, care nu se puteau nici mișca, nici vorbi. Ei nu puteau nici măcar să alunge muștele care li se așezau pe ochi și pe nas. Avram s-a întrebat de ce oamenii venerează asemenea statui fără putere. Odată el și-a întrebat tatăl:
-O, tatăl meu, de ce venerezi idoli care nu pot nici vorbi nici auzi?
Azar s-a supărat și l-a avertizat pe Avram să nu pună asemenea întrebări. Avram a avut o idee. El s-a gândit că le-ar putea da oamenilor o lecție practică. Odată, când oamenii erau ocupați cu sărbătorirea unui festival, Avram s-a dus la templu unde erau păstrați idolii. El i-a întrebat:
-Ce mai faceți? Aici aveți mâncare și băutură. De ce nu vă serviți?
Idolii de piatră erau tăcuți, firește. Atunci Avram a luat un topor și a început să spargă toți idolii în afară de cel mai mare pe care l-a cruțat anume. Când a terminat, a lăsat toporul atârnat de gâtul celui mai mare idol. La întoarcerea de la sărbătoare, oamenii au venit la templu să se închine idolilor dar au fost uimiți văzând jalnica stare a zeilor lor. Au fost șocați, mâhniți și furioși:
-Cine a făcut acest rău? s-au întrebat. S-au gândit la Avram-singurul care vorbea nerespectuos despre idoli.
În curând Avram a fost găsit. L-au întrebat:
-Cine a spart idolii?
Ibrahim a replicat calm:
-Întrebați-l pe cel mai mare idol. Oamenii știau că idolii nu pot vorbi. Ei au spus:
-O Avram, nu știi că idolii nu vorbesc? Avram a replicat:
-Atunci de ce îi venerați? Nu pot vorbi, nu se pot mișca, nu pot înțelege nimic. De ce vă rugați lor?
Oamenii n-au avut ce să răspundă. Erau siguri că Avram a spart idolii. Nu puteau lăsa lucrurile așa. Ei au ținut o adunare și au hotărât să-l ardă pe Avram de viu. Trebuiau să-și apere zeii. Dar Allah era de partea lui și nimic nu-l putea atinge pe Avram dacă făcea un lucru bun. S-a aprins un foc mare în care Avram a fost aruncat. Dar s-a întâmplat un miracol! Focul nu i-a făcut nici un rău. Allah l-a protejat. Oamenii au fost uimiți să vadaă aceasta și nu și-au putut crede ochilor. Dar așa era. Avram a fost fericit și persecutorii lui s-au simțit triști și neajutorați.
Mintea cercetătoare a lui Avram era în căutarea lui Allah. S-a gândit și s-a tot gândit. I s-a părut că Luna strălucitoare ar putea fi Stâpânul său. Dar când luna a dispărut el și-a spus:
-Nu, un lucru trecător nu poate fi Stăpânul meu.
S-a uitat la soare și și-a spus:
-El este cel mai mare și este Stăpânul meu. Dar când și soarele a coborât, Avram și-a spus:
-Nu acesta nu poate fi Stăpânul meu.
A ajuns la concluzia că doar cel permanent, Nepieritor și Atotștiutor, Atotputernic poate fi Stăpânul său. Stelele, luna, Soarele nu pot fi Stăpânul. Astfel, Allah i-a dat lui Avram lumina adevărului. Avram a fost un trimis și un slujitor al lui Alah , el l-a iubit pe Allah mai mult decât orice altceva. El a fost gata să-și sacrifice fiul, Ishmael, la porunca lui Allah. Allah a acceptat promptitudinea lui Avram și a trimis în loc un miel pentru a fi sacrificat.Pentru comemorarea acestuia există sărbătoarea numită Sărbătoarea Jertfei. Prima clădire construită pe suprafața pământului cu scopul de a face rugăciunea pentru Allah este Kâbe. Cea dintâi Casă [de închinare] ridicată pentru oameni este aceea din Bakka , cea binecuvântată și călăuzitoare pentru toate lumile . Ea a fost construită cu 2000 de ani î.H. de către profetul Ibrahim și fiul său Ismail la Mekka. Pentru a indica locul din care se face înconjurarea acestei construcții a fost așezată în colțul de Sud-Est o piatră neagră, iar primul ocol al acestei construcții a fost realizat de profet împreună cu fiul său Ismael.

[abbu]

Avraham nu poate fi Ibrahim....Avraham care a dat monoteismul poporului evreu-pentru prima data, este cel ce si-a luat poporul si au plecat spre tara promisa.
El este cel ce si-aa luat copilul Isaac sa-l sacrifice...asta cu 3000 de ani inainte de a apare islamul si Coranul.

[abbu]

Eu am sa vorbesc despre Moise,imi place statuia lui facuta de Michelangelo.
Ce mai stiu eu din povestile ce mi le spunea bunica:

Moșé ben Amram, Moise, fiul lui Amram, și este fondatorul, după tradiție, al religiei evreilor - iudaismul, Această religie e uneori numită de aceea și mozaism, după Moise.

Asadar se spune ca poporul evreu de foame a plecat din Canaan spre Egipt unde era faraonul.
dar soldatii faraonului nu ii placeau pe straini si pentru ca se zvonise ca unul din acesti evrei va lua locul faraonului,acesta a hotarat sa omoare pe toti copii..pe Moise ca sa-l salveze,l-au pus parintii intr-un cos si a ajuns plutind pe apa Nilului pana la fata faraonului.
Aceasta l-a ascuns,l-a crescut ca un egiptean pana cand incepe sa vada ca este deosebit de egipteni.
am sa scurtez povestea, caci Moise a vorbit cu D-zeu care i-a spus sa scoata poporul lui israel din robie.
Si cum faraonul se opunea, dumnezeu l-a ajutat pe Moise sa faca 10 minuni care sa-i inspaimante pe egipteni...Nu le mai tin minte,ceva cu intuneric,lacuste,bube,ciuma,ce mai egiptenii s-au ingrozit si i-a lasat sa plece...
Pe drum alte minuni,Moise taie marea cu toiagul sa poata trece,bate cu batul intr-o piatra si au apa,apoi face sa cada din cer mana sa aiba poporul ce sa manance..
Dar poporul e nedisciplinat si se revolta mereu ca nu mai ajung odata inapoi in tara lor
Aron fatele lui Moise cu care aceste conducea poporul incepe si el sa murmure,asa ca Moise suparat cere ajutor la Dumnezeu.Acesta ii spune sa se urce pe munte sa ii vorbeasca ,dar fara sa il vada la fata.4 zile a stat Moise pe munte timp in care poporul si-a facut de cap,a trecut iar la idoli si a facut un vitel de aur sa se inchine la el...
A coborat Moise si tare s-a suparat,a dat de pamant cu tablele legii prmite de la Dumnezeu,
a topit vitelul de aur si a omorat pe razvratiti...
apoi a luat din nou tablele si le-a aratat poporului ca fiind legea de baza a evreilor
adica cele 10 porunci
Moise asa cum i-a spus Dumnezeu nu a ajuns in tara fagaduita,doar poporul lui, sub conducerea lui Aron
Dupa 40 de ani prin desert Moise s-a urcat pe un munte undeva prin Sinai si a ramas acolo sa moara.

Moise s-a casatorit cu Sefora (în ebraică Tzipora), fiica lui Ietro, care i-a nascut un copil. Fiului i-au pus numele Ghershom ("Sunt străin aici")pentru ca erau straini in Egipt;

[ummraschid]

assalamu alakyum wa rahmatu-llahi wa barakatuhu,


mai intai, jazakAllah khair, surioarei flor, pentru acest topic atat de important!...Allah subhanahu wa ta'ala sa-ti rasplateasca munca si stradania cu care cauti stiinta adevarata!!...si sa-ti usureze acumularea a cat mai multa!!...

multumesc si lui abbu, pentru postarea ei, insa cum noi avem un mare respect fata de TOTI Profetii lui Allah subhanahu wa ta'ala, nu puteam sa las doar aceste randuri, pentru ca nu povestim despre mos craciun, astaghfirAllah, ci despre Moise, Profetul si Trimisul lui Allah subhanahu wa ta'ala...

Avraham nu poate fi Ibrahim....Avraham care a dat monoteismul poporului evreu-pentru prima data, este cel ce si-a luat poporul si au plecat spre tara promisa.
El este cel ce si-aa luat copilul Isaac sa-l sacrifice...asta cu 3000 de ani inainte de a apare islamul si Coranul.

...ba da, abbu, Ibrahim, pacea fie asupra sa, ESTE ACELASI Avraam, de care stii tu, si Islamul nu a "aparut" odata cu Profetul Muhammad, , ci este aceeasi religie pe care au avut-o TOTI Profetii si Trimisii lui Allah subhanahu wa ta'ala, de la Adam, pacea fie asupra lui - pana la Muhammad, pacea si binecuvantarea fie asupra sa: toti profetii au venit cu acelasi mesaj - credinta in Unicul Dumnezeu - Allah Preainaltul!...

[ummraschid]

Povestea lui MOISE, pacea fie asupra sa
(fragmente extrase din "Istorisiri despre Profeti" - Ibn Kathir)



Numele său este Moise bin Imran bin Qahath bin Azar bin Levi bin Iacob bin Isaac bin Avraam – Pacea fie asupra lor.

Allah subhanahu wa ta'ala spune:

Şi pomeneşte-l în Carte pe Moise! El a fost ales şi a fost un trimis şi un profet. ~ Noi l-am chemat din partea dreaptă a Muntelui Tor şi l-am apropiat de Noi ca tainic ~ Şi l-am dăruit Noi, prin îndurarea Noastră, pe fratele său Aaron, ca profet.
[19:51-53]

Ta’, Sin, Mim. ~ Acestea sunt versetele Cărţii celei limpezi. ~ Noi îţi recităm în tot adevărul, din povestea lui Moise cu Faraon, pentru [a preveni] un neam [de oameni] care cred. ~ Faraon a devenit prea semeţ pe pământ. A împărţit neamul lui în trepteşi se purta cu trufie, slăbind o ceată dintre ei, măcelărindu-i pe fiii lorşi lăsându-le în viaţă doar pe copilele lor. El era dintre făcătorii de stricăciune. ~ Însă Noi am dorit să Ne arătăm îndurarea faţă de aceia care au fost socotiţi slabi pe pământşi să-i facem pe ei pilde [de credinţă]şi să-i facem pe ei moştenitori. ~Şi să le dăm lor putere pe pământşi să le arătăm lui Faraon, lui Hamanşi oştenilor lor lucrurile de care lor le-a fost teamă [să nu se
întâmple]
[28:1-6]

Naşterea lui Moise

Faraonul a luat măsuri pentru a se asigura că Moise nu se va naşte, a numit chiarşi oamenişi moaşe care să verifice în mod frecvent fiecare femeie însărcinatăşi să cunoască timpul aproximativ al naşterii. Nici o femeie nu dăduse naştere la vreun băiat fără ca oamenii Faraonului să-l măcelărească chiar în acel moment.

In Biblie se spune că Faraonul a poruncit ca băieţii să fie ucişi numai pentru a slăbi moralulşi puterea izraeliţilor, astfel ca aceştia să nu se împotrivească niciodată Faraonului sau să lupte împotriva lui. (Biblia, „Ieşirea”, 1) Acest lucru nu este adevărat. Aceasta poate s-a întâmplat după ce Moise a fost trimis ca profet, după cum se spune în Coran:

Şi când le-a adus lor Adevărul de la Noi, atunci au zis ei: "Omorâţi-i pe pruncii acelora care au crezut împreună cu elşi lăsaţi-le în viaţă numai pe femeile lor!" Dar viclenia necredincioşilor nu este decât în deşert
[Coran 40:25]

Adevărul este că Faraonul a poruncit uciderea pruncilor pentru a se asigura că Moise nu se va naşte.

Mulţi exegeţi au spus: „Copţii (egiptenii) s-au plâns Faraonului că izraeliţii scad din ce în ce mai mult în număr din cauză că băieţii sunt ucişi, astfel că în curând atât bătrânii, câtşi tinerii ar putea pieri. Drept urmare, ar putea pierde mâna de lucru izraelităşi atunci ar fi nevoiţi să ducă ei la împlinire acele munci pe care aceştia le făceau. Atunci Faraonul a găsit o soluţie „bună” din punct de vedere economicşi social: a dat un nou ordin, ca din acel moment să fie ucişi toţi cei ce se nasc pe parcursul acelui anşi să fie cruţaţi toţi cei ce se nasc în anul următor. Se spune că Aaron s-a născut în anul îndurării când copiii nu erau ucişi, iar Moise s-a născut în anul în care aceştia erau ucişi. Mama lui Moise s-a îngrijorat tare în momentul în care a rămas însărcinată. Cu toate acestea, semnele sarcinii nu erau vizibile la ea. Când l-a născut pe Moise, i-a fost revelat să facă un coş precum un cuib. Apoi a luat o funie lungăşi cu un capăt a legat coşul, iar celălalt capăt al funiei l-a legat de casa în care locuia. Locuinţa ei se afla pe malul Nilului. Il hrănea, iar când simţea vreo primejdie, îl aşeza în coşşi dădea drumul funiei, astfel că acesta nu se mai putea zări de păpurişul Nilului.”

Allah a spus:

Şi i-am revelat Noi mamei lui Moise: “Alăptează-l! Iar dacă te temi pentru el, aruncă-l în mare! Şi nu-ţi fie teamăşi nu fi mâhnită, căci Noi îl vom întoarce pe el la tineşi-l vom face pe el [unul] dintre trimişi!” ~Şi clanul lui Faraon l-a cules, ca să le fie lor duşmanşi [motiv de] tristeţe! Faraon, Hamanşi oştenii lor erau ei păcătoşi. ~Şi a zis soţia lui Faraon: “[Acest copil] va fi o bucurie pentru mineşi pentru tine! Nu-l ucideţi! S-ar putea să ne fie de folos sau îl vom lua noi ca fiu! Insă ei nu presimţeau!
[ 28:7-9]

Suhaili a spus: „Mama lui Moise se numea Iochebed. I-a fost revelat să nu se teamă, căci, chiar de fiul ei va dispărea, Allah îl va aduce din nou alături de ea, deoarece Hotărârea Lui era să-l trimită pe Moise ca mesagerşi profet al Său. El va fi un om însemnat în această lume şi în cea de apoi.Şi a făcut ea cum i se poruncise. Totuşi, într-o zi a uitat să lege funia de casă.Şi coşul în care se afla Moise a plutit până ce a ajuns la palatul Faraonului.Şi atunci: „...clanul lui Faraon l-a cules, ca să le fie lor duşmanşi [motiv de] tristeţe! Faraon, Haman şi oştenii lor erau ei păcătoşi.

[ummraschid]

Moise intră în palatul Faraonului

Exegeţii au menţionat: „Sclavele Faraonului „l-au cules” din apa Nilului, când se afla în acel coş închis. Acestea nu au avut curajul să-l deschidă, aşa că l-au adus în faţa soţiei Faraonului, Asiia bint Muzahim bin Ubaid bin Raiian bin Ualid, care era Faraon în vremea lui Iosif. S-a spus de asemenea că ea ar fi fost evreică din neamul lui Moise. Intr-o altă versiune se spune că era mătuşa lui. In acest fel a relatat Suhaili.”

Vom vorbi de asemenea despre eaşi când vom menţiona povestea Mariei (Mariam) bin Imran, căci ambele se vor număra printre soţiile Profetului în Paradis.

Când Asiia a deschis coşul, a aflat acolo un băiat a cărui faţă era luminoasă. Din prima clipă în care l-a văzut l-a îndrăgit. Când a venit Faraonul, a întrebat-o: „Ce înseamnă asta?”Şi a dat poruncă să fie măcelărit. Insă ea l-a rugat pe Faraon ca acesta să fie un dar, spunând că el va fi „o bucurie pentru mine şi pentru tine”. Faraonul a spus: „O bucurie pentru tine, da, însă o bucurie pentru mine, nu.” „S-ar putea să ne fie de folos" Cu adevărat, Allah a binecuvântat-o aşa cum a sperat ea, El a călăuzit-o în această lume, iar în Lumea de Apoi ea se va număra printre cei ce vor sălăşlui în Paradis. „...sau îl vom lua noi ca fiu” Să-l adopte, căci Faraonulşi soţia sa nu aveau copii. „Insă ei nu presimţeau!” Nu ştiau ei ce ascunsese Allah de ei, iar acest băiat urma să le facă regatul fărâme.

In Biblie se spune că cea care a scos coşul din apa Nilului a fost fiica Faraonului, însă nu se menţionează nimic despre soţia lui, ceea ce din punctul
de vedere al Coranului este total greşit. (Biblia, „Ieşirea”, 2)

Allah a spus:

Şi inima maicii lui Moise a devenit goală. Şi puţin a lipsit ca ea să nu dea totul în vileag, dacă Noi nu i-am fi întărit inima pentru ca ea să fie dintre cei credincioşi ~Şi i-a zis ea surorii lui: “Urmăreşte-l!”Şi a privit ea la el de la distanţă, fără ca ei să-şi dea seama. ~Şi Noi l-am oprit pe el mai înainte de aceasta de la doici.Şi a zis [sora lui Moise]: “Să vă duc eu la stăpânii unei case, care să-l îngrijească pentru voişi care să-i fie lui buni sfătuitori?” ~Şi astfel l-am adus Noi înapoi la mama lui, pentru ca ea să se bucureşi să nu fie mâhnităşi pentru ca săştie că făgăduinţa lui Allah este adevărată. Dar cei mai mulţi dintre
ei nu ştiu.
[28:10-13]

Ibn Abbas, Mujahidşi alţii au spus: „Şi inima maicii lui Moise a devenit goală” înseamnă că inima ei era goală în ceea ce privea toate lucrurile din această lume, căci suferinţa ei era atât de mare încât nu se putea gândi la altceva în afară de Moise. „Şi puţin a lipsit ca ea să nu dea totul în vileag”, adică era aproape gata să dezvăluie neamului ei ceea ce făcuseşi să înceapă să-l caute pe Moise fără a se mai ascunde.
„Şi i-a zis ea surorii lui” (adică fiicei sale cele mari): “Urmăreşte-l!”(oriunde este dus şi adu-mi ştiri despre el). „Şi a privit ea la el de la distanţă, fără ca ei să-şi dea seama.” Moise a fost dus în palatul Faraonului,şi, de vreme ce doreau să-l păstreze, au început să caute pe cineva care să-l supravegheze. Moise însă nu a acceptat să fie alăptat de vreo doică. Nu maiştiau ele ce să facă, după cum a grăit Allah: „Şi Noi l-am oprit pe el mai înainte de aceasta de la doici.” Atunci l-au trimis împreună cu moaşeleşi cu alte femei la târg, gândindu-se că poate acolo vor găsi pe cineva care să-l alăpteze. Când se aflau acolo, sora lui Moise l-a zăritşi fără a le da vreun indiciu din care acestea să-şi dea seama că ea era sora lui, le-a zis: “Să vă duc eu la stăpânii unei case, care să-l îngrijească pentru voi şi care să-i fie lui buni sfătuitori?” Ibn Abbas a zis: „După ce a rostit aceste vorbe, ele au întrebat-o: «De unde ştii tu că ei îi vor fi buni sfătuitori?» Ea a răspuns: «Nu am dorit altceva în afară de fericireaşi confortul regelui».”
Şi atunci le-a dus la casa ei. Mama lui Moise l-a luat în braţe şi l-a pus la sânul ei. De îndată a început să sugă. S-au bucurat ele peste măsurăşi au trimis un sol să o înştiinţeze pe Asiia. Aceasta a chemat-o de îndată la palatul eişi i-a oferit să locuiască acolo [în palat], lucru pe care ea nu l-a acceptat. A spus că avea soţşi copiişi nu putea să rămână acoloşi să alăpteze acel copil. A spus de asemenea că era de acord [să-l alăpteze] numai dacă îl lăsau să locuiască în casa ei. Asiia a fost de acord cu această propunereşi a plătit toate cheltuielile necesare copilului.
Mama lui Moise s-a întors fericită acasă alături de fiul ei. Allah a spus:„Şi astfel l-am adus Noi înapoi la mama lui, pentru ca ea să se bucureşi să nu fie mâhnităşi pentru ca săştie că făgăduinţa lui Allah este adevărată. Dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu.”

A fost o îndurare Divină ce i-a fost acordată lui Moise, după cum a grăit Allah către Moise pe muntele Tor:

Şi Noi ţi-am mai dăruit graţia Noastră şi altădată, ~ Când i-am revelat mamei tale ceea ce a fost revelat: ~ „Aşează-l pe el într-un sicriaşşi aruncă-l pe el în valuri, pentru ca apoi apa fluviului să-l arunce la mal, de unde îl va lua un duşman al Meuşi duşman al lui!”Şi am pogorât asupra ta dragostea Mea [şi să fi iubit şi de ceilalţi], pentru ca tu să fii crescut sub ochii Mei.
[20:37-39]

Toţi cei care îl vedeau pe Moise îl îndrăgeau încă din primul moment. Qatadaşi alţi învăţaţi au spus că Asiia l-a îmbrăcat cu cele mai bune veşminte, l-a hrănit cu cea mai bună mâncareşi i-a oferit cele mai bune condiţii de joacăşi amuzament. Toate acestea veneau de la Allah,şi de aceea se spune că a fost crescut „sub ochii Mei.”

Allah a spus:

Şi când a ajuns el la vârsta bărbăţiei şi era pe deplin format, i-am dat lui nţelepciune şi ştiinţă. Astfel îi răsplătim Noi pe făcătorii de bine. ~Şi a intrat el în cetate într-un moment de neatenţie a locuitorilor ei.Şi a găsit în ea doi bărbaţi care se certau între ei: unul era din tabăra lui, iar celălalt era dintre duşmanii lui. Cel din tabăra lui l-a chemat în ajutor împotriva celui dintre duşmanii lui.Şi l-a lovit Moise [cu pumnul]şi l-a ucis pe el.Şi a zis el: “Aceasta este o faptă a lui Şeitan; el este un duşman învederat care duce la rătăcire!” ~ A zis el: “Doamne, eu am fost nedrept faţă de mine însumi. Deci iartă-mă pe mine!”Şi l-a iertat pentru că El este Iertător, Indurător. ~ A mai zis el: “Doamne, pentru că Tu ai revărsat graţia Ta asupra mea, eu nu voi fi susţinător al nelegiuiţilor!”
[28:14-17]

[ummraschid]

Crima lui Moise

Atunci a revelat Allah motivul pentru care Moise a fost nevoit să părăsească Egiptul, să meargă la Madianşi să rămână acolo pentru o vreme.

Allah a spus: „Şi a intrat el în cetate într-un moment de neatenţie a locuitorilor ei.” Ibn Abbas, Suddi, Qatadaşi alţii au spus că era vremea amiezii, când cei mai mulţi oameni se odihnesc. Intr-o altă versiune relatată de Ibn Abbas se spune că era între asfinţitşi rugăciunea de seară,Iş a. „Şi a găsit în ea doi bărbaţi care se certau între ei: unul era din tabăra lui (era evreu), iar celălalt era dintre duşmanii lui (din neamul copţilor). Cel din tabăra lui l-a chemat în ajutor împotriva celui dintre duşmanii lui.” Moise avea acces liber în Egipt datorită legăturilor sale cu Faraonul. Evreii se simţeau de asemenea mândrii că îl crescuseră pe Moise. Atunci când un evreu i-a cerut lui Moise ajutorul împotriva unui egiptean, Moise s-a dus la elşi „...l-a lovit Moise [cu pumnul]şi l-a ucis pe el.” Acel egiptean din neamul copt era un necredincios, însă, chiarşi aşa, intenţia lui Moise nu fusese să-l ucidă. Dorise doar să-l împiedice să mai lupte. De aceea a zis Moise:“Aceasta este o faptă a lui Şeitan; el este un duşman învederat care duce la rătăcire!” ~ A zis el: “Doamne, eu am fost nedrept faţă de mine însumi. Deci iartă-mă pe mine!”Şi l-a iertat pentru că El este Iertător, Indurător. ~ A mai zis el: “Doamne, pentru că Tu ai revărsat graţia Ta asupra mea, eu nu voi fi susţinător al nelegiuiţilor!”

Allah Atotştiutorul ne-a revelat că în Egipt Moise a început să se teamă de Faraonşi de oamenii lui, gândindu-se că aceştia vor afla că a ucis un egiptean din neamul copt pentru a ajuta un evreu. Dacă ar fi descoperit acest lucru, atunci ar fi putut descoperi că Moise se trăgea din neamul acestora.

A doua zi, a venit în cetate „speriat”, uitându-se de jur-împrejur cu teamă. În timp ce mergea, l-a văzut pe acelaşi evreu luptându-se cu un alt egiptean din neamul coptşi acesta i-a cerut din nou ajutorul. Moise l-a certat pe evreu că se luptă din nouşi a zis: „Fără îndoială, tu eşti în rătăcire deplină!” Apoi, când Moise s-a îndreptat spre egiptean, evreul, care era prea-bine conştient de incidentul petrecut cu o zi înainte, s-a gândit probabil că urma să-l loveascăşi a zis:„O ,Moise! Voieşti tu să mă ucizi pe mine, aşa cum ai ucis ieri un suflet? Tu nu voieşti decât să fii un tiran pe pământşi nu voieşti să fii dintre cei împăciuitori!”

După ce a zis acest lucru, egipteanul a aflat secretul şi l-a dezvăluit mai apoi Faraonului. Este de asemenea posibil ca atunci când l-a văzut apropiindu-se, egipteanul să se fi speriatşi să-şi fi dat astfel seama că acesta era cel ce a ucis cu o zi mai înainte un alt egiptean. Se poate însă să fi aflat acest lucru din spusele evreului cu care lupta.

Cu toate acestea,ştirea că Moise ucisese cu o zi mai înainte un egiptean a ajuns la Faraon. Atunci Faraonulşi-a trimis oamenii în căutarea lui. Insă, mai înainte ca aceştia să-l prindă, un prieten i-a adus aceastăştire: „Şi a venit un bărbat de la capătul cetăţii, alergând,şi a zis: “O, Moise! Cârmuitorii pun la cale să te omoare. Deci fugi [din cetate]! Eu îţi sunt bun sfătuitor!

Allah a grăit:

In dimineaţa următoare, pândea el prin cetate speriat.Şi iată-l pe cel care în ajun îl chemase în ajutor, strigându-l [din nou] în ajutor. Insă Moise i-a zis: “Fără îndoială , tu eşti în rătăcire deplină!” ~ Dar când a vrut să-l lovească pe cel care le era duşman amândurora, a zis el: “O, Moise! Voieşti tu să mă ucizi pe mine, aşa cum ai ucis ieri un suflet? Tu nu voieşti decât să fii un tiran pe pământ şi nu voieşti să fii dintre cei mpăciuitori!” ~ Şi a venit un bărbat de la capătul cetăţii, alergând,şi a zis: “O, Moise! Cârmuitorii pun la cale să te omoare. Deci fugi [din cetate]! Eu îţi sunt bun sfătuitor!”
[28:18-20]

Moise merge la Madian

A plecat de îndată din Egipt, fără a şti încotro să se îndrepte sau ce direcţie să apuce.

Allah a spus:

Şi a ieşit din ea, aşteptând cu frică. A zis el: “Doamne, mântuieşte-măpe mine de neamul de nelegiuiţi!” ~Şi când s-a îndreptat către Madyan, a zis el: “Poate că Domnul meu mă va călăuzi pe drumul cel drept!” ~Şi când a ajuns la apa de la Madyan, a găsit acolo o mulţime de oameni care adăpau [vitele].Şi în afară de ei, a găsit el şi două femei care-şiţineau departe [turma lor].Şi le-a întrebat el: “Care este necazul vostru?” Au răspuns ele: “Noi nu vom putea să adăpăm până ce nu s-au dus păstorii, iar tatăl nostru este tare bătrân!” ~Şi a adăpat pentru ele, apoi s-a întors la umbrăşi a zis: “Doamne, eu am mare nevoie
de binele pe care îl faci să coboare asupra mea!”
[28:21-24]

Aceste versete ne revelă povestea lui Moise în momentul în care a fugit din Egipt de teamă să nu fie urmărit. Nu ştia încotro să se îndrepte, căci nu mai ieşise niciodată din Egipt. S-a îndreptat spre cetatea Madian şi a zis: “Poate că Domnul meu mă va călăuzi pe drumul cel drept!”, ceea ce înseamnă că spera ca această cale să-l conducă spre o destinaţie, ceea ce s-a şi întâmplat. „Şi când a ajuns la apa de la Madyan” Din aceste fântâni locuitorii din Madian luau apa necesară lorşi îşi adăpau animalele. Madian era cetatea asupra căreia căzuse Pedeapsa, căci Allah îi nimicise pe locuitorii ei care venerau un copac [din desişuri]. Aceştia erau din neamul profetului Şu’aib. Totuşi, când Moise s-a apropiat de fântână, „...a găsit acolo o mulţime de oameni care adăpau [vitele].Şi în afară de ei, a găsit elşi două femei care-şi ţineau departe [turma lor].” Işi ţineau animalele departe, pentru a nu le amesteca cu ale acestora.

Exegeţii spun: „După ce păstorii îşi adăpau turmele [de oi], obişnuiau să astupe din nou gura fântânii cu o piatră imensă. Apoi cele două femei îşi adăpau turmele din apa rămasă de la turmele păstorilor. Insă în acea zi Moise a venit, a îndepărtat piatra, le-a adăpat turmeleşi apoi a astupat din nou gura fântânii. Califul Omar a spus că acea piatră era atât de mare încât nu putea fi ridicată decât de zece bărbaţi.”

[ummraschid]

Moise găseşte adăpost

Allah a spus:

Apoi a venit la el una dintre cele două [copile], mergând cu sfială,şi i-a zis: “Tatăl meu te cheamă să-ţi dea o răsplată pentru că ne-ai adăpat nouă [turma]".Şi când a venit [Moise] la elşi i-a istorisit povestea, i-a zis: “Nu te teme, căci ai scăpat de neamul de nelegiuiţi!” ~ A zis una dintre ele: “Tată, ia-l cu simbrie, căci cel mai bun pe care-l poţi lua cu simbrie este cel puternicşi vrednic de încredere!” ~ I-a zis lui: “Eu voiesc să-ţi dau de nevastă una din aceste două copile ale mele, cu condiţia să mă slujeşti opt ani. Iar de vei împlini zece, aceasta este de la tine, căci eu nu voiesc să te împovărez, ci mă vei afla pe mine - dacă va voi Allah - printre făcătorii de bine”. ~ A zis: “Aşa să fie între tineşi mine!Şi oricare dintre cele două termene le voi împlini, nu va fi nedreptate asupra mea.
Iar Allah ne este Chezaş pentru ceea ce vorbim!”
[28:25-28]

Moise a mers alături de ea pentru a-i cunoaşte părintele. Atunci i-a povestit trecutul său. Când a sfârşit, bătrânul i-a spus să nu se mai teamă, căci acum era departe de jurisdicţia lor.«...şi [când Moise] i-a istorisit povestea, i-a zis: “Nu te teme, căci ai scăpat de neamul de nelegiuiţi!”.»
Moise era tratat cu multă onoareşi atunci una dintre copile a spus tatălui său:„Tată, ia-l cu simbrie” Ea i-a cerut părintelui său să-l ia „cu simbrie” ca să se îngrijească de turmele lui, lăudându-l că este „puternicşi vrednic de încredere”. Omar, Ibn Abbasşi mulţi alţii au relatat că atunci când fiica lui i-a spus acest lucru, el a întrebat-o: „De undeştii tu?” Ea a răspuns: „A ridicat o piatră pe care nu mai puţin de zece oameni o pot ridica. Iar în timp ce îl aduceam spre casăşi eu eram înaintea sa, a zis: «Stai în spatele meu, iar când trebuie să o iei pe altă cale aruncă numai cu o pietricică pe acea cărareşi eu voişti».”

I-a zis lui: “Eu voiesc să-ţi dau de nevastă una din aceste două copile ale mele, cu condiţia să mă slujeşti opt ani. Iar de vei împlini zece, aceasta este de la tine, căci eu nu voiesc să te împovărez, ci mă vei afla pe mine - dacă va voi Allah - printre făcătorii de bine”.

Moise şi Muntele Tor

Când Moise a împlinit termenul şi a purces cu familia sa, a zărit un foc dinspre Munte şi a zis familiei sale: “Rămâneţi aici! Eu văd un foc. Poate că o să vă aduc o veste de la el sau un tăciune din foc, ca să vă încălziţi!” ~Şi când a ajuns la el, a fost strigat din partea dreaptă a văii, dinspre pomul din locul binecuvântat: “O, Moise! Eu sunt Allah, Stăpânul lumilor! ~ Aruncă toiagul tău!Şi când l-a văzut mişcându-se ca unşarpe, s-a întorsşi a luat-o la fugă, fără să se mai uite înapoi. “O, Moise! Apropie-teşi nu te teme, căci tu eşti dintre cei aflaţi în siguranţă! ~ Vâră-ţi mâna prin deschizătura cămăşii taleşi ea va ieşi albă, neatinsă de nici un rău!Şi strânge braţul către tine pentru ca sănu-ţi fie frică! Acestea sunt două semne de la Domnul tău pentru Faraonşi pentru dregătorii lui. Ei sunt un neam de nelegiuiţi!”
[28:29-32]

După ce a dus la împlinire termenul, Moise a plecat împreună cu familia sa, îndreptându-se spre Egipt. Era nerăbdător să-şi vadă familia care se afla acolo. Se spune că această călătorie a fost făcută într-o noapte întunecatăşi rece. S-au rătăcit, căci nu puteau zări nimic. In timp ce hoinăreau aşa, a zărit în depărtare un foc spre Muntele Tor. Atunci a zis familiei sale: “Rămâneţi aici! Eu văd un foc.” Se pare că numai el a văzut acel foc, căci acesta nu putea fi zărit de ceilalţi membri ai familiei. Acela era de fapt o lumină care nu putea fi văzută de nici o făptură umană. Moise a zis: „Poate că o să vă aduc o veste de la el (cu referire la direcţia pe care o urmăm) sau un tăciune din foc, ca săvăîncălziţi!” Aceasta este dovada faptului că se rătăciseră într-o noapte rece şi întunecată.

Mulţi exegeţi au spus că după ce a zărit focul, Moise s-a îndreptat în acea direcţieşi l-a găsit arzând într-un arbust spinos verde. Focul deveneaşi mai intens, însă, cu fiece moment ce trecea, arbustul era la fel de verde. Totuşi, Moise a rămas liniştit, deşi plin de uimire. Se afla în Valea Tuwaşi era îndreptat cu faţa spreQibla (direcţia spre care se îndreaptă toţi musulmanii în rugăciune). Arbustul acela se afla în partea sa dreaptă, privind dinspre apus. Atunci Domnul său l-a strigat. I-a poruncit mai întâi să-şi scoată încălţările pentru a-şi arăta preţuirea pentru acel loc sfânt.

Apoi a vorbit Allah lui Moise astfel: „O, Moise! ~ Eu sunt Stăpânul tău!” Şi „Eu sunt Allah şi nu există altă divinitatea în afară de Mine! Aşadar, venerează-Mă şi împlineşte Rugăciunea [As-Salat], pentru pomenirea Mea!” Acesta a fost primul Mesaj sau Revelare către Moise. Allah este Stăpânul Lumilor, în afară de care nu există altă divinitate! Numai Lui I se cuvin toată Slavaşi Mărireaşi numai El trebuie slăvit în rugăciune.

Allah l-a întrebat pe Moise despre toiagul pe care îl ţinea de multă vreme în mână, un simplu toiag din lemn. Moise a spus:

„Acesta este toiagul meu, pe care mă sprijinşi cu care scutur frunze pentru oile mele şi de la care mai am şi alte foloase”.
[20:18]

Moise a spus: „Da, acesta este toiagul meuşi sunt foarte obişnuit cu el.”

A zis: „Aruncă-l, Moise!” ~ L-a aruncat şi iată-l [preschimbat într-] un şarpe ce se târa.
[20:19,20]

Aceasta a fost o minune adevăratăşi o ultimă dovadă că Acela Care îi vorbea din interiorul arbustului era Cel ce a creat toate lucrurile.

Allah i-a poruncit apoi să-şi vâre mâna la subsuoarăşi să o scoată, iar când a făcut acest lucru, era albă, fără a avea vreo pată, neatinsă de vreo vătămare. De aceea a spus:

„Vâră-ţi mâna prin deschizătura cămăşii taleşi ea va ieşi albă, neatinsă de nici un rău! Şi strânge braţul către tine pentru ca să nu-ţi fie frică! Acestea sunt două semne de la Domnul tău pentru Faraon şi pentru dregătorii lui. Ei sunt un neam de nelegiuiţi!”
[ 28:32]

Aceste două semne se numără printre cele nouă ce i-au fost acordate lui Moise, după cum a grăit Allah:

„Acestea sunt două semne de la Domnul tău pentru Faraon şi pentru dregătorii lui. Ei sunt un neam de nelegiuiţi!”
[28:32]

se referă la toiag şi la mâna cea albă, în afară de alte şapte, adică în total nouă semne, după cum se spune în Surat Al-Isra:

I-am dat Noi lui Moise nouă semne limpezi. Intreabă-i numai pe fiii lui Israel, la care a venit [Moise]şi Faraon i-a zis: “Eu te socotesc pe tine, o, Moise, vrăjit!” ~ Iar el a zis: “Tu ştii că nu le-a trimis pe acestea decât Stăpânul cerurilor şi al pământului, ca semne limpezi şi eu te cred, o, Faraon, pierdut!”
[17:101,102]

Când Allah i-a poruncit să meargă la Faraon, Moise a zis:

A zis: “Doamne, eu am ucis un suflet de-al lor şi mă tem ca ei să nu mă ucidă! ~ Insă fratele meu Aaron este mai limpede decât mine la limbă. Trimite-l cu mine spre ajutor, ca să adeverească spusele mele, căci mă tem să nu mă socotească mincinos!” ~ A zis [Allah]: “Vom întări braţul tău, [trimiţându-lşi pe] fratele tăuşi vă vom da vouă putere, astfel încât ei să nu ajungă la voi. Cu semnele Noastre veţi fi voi şi cei care vă urmează pe voi biruitori”.
[28:33-35]

Când Allah i-a dezvăluit lui Moise Misiunea ce-i va fi încredinţată, aceea de trimis al Său, acestaşi-a exprimat nelinişteaşi i-a pomenit de ceea ce făcuse în trecut. A spus că ucisese un egiptean din neamul copt şi aceştia se vor răzbuna pe el sau poate chiar îl vor ucide. “Doamne, eu am ucis un suflet de-al lor şi mă tem ca ei să nu mă ucidă! ~ Insă fratele meu Aaron este mai limpede decât mine la limbă. Trimite-l cu mine spre ajutor, ca să adeverească spusele mele, căci mă tem să nu mă socotească mincinos!” Moise l-a rugat pe Allah ca fratele său, Aaron, să fie numit reprezentantulşi ajutorul său, pentru a putea transmite Mesajul într-o formă mai bună, căci fratele său era un mai bun orator decât el. Allah a răspuns cererii sale astfel: “Vom întări braţul tău, [trimiţându-l şi pe] fratele tău şi vă vom da vouă putere, astfel încât ei să nu ajungă la voi. Cu
semnele Noastre veţi fi voi şi cei care vă urmează pe voi biruitori.”

[ummraschid]

Moise merge la Faraon


In Surat Aş-Şuara, Allah a spus:

"Adu-ţi aminte] când l-a chemat Domnul tău pe Moise, [zicându-i]: „Du-te tu la neamul celor nelegiuiţi, ~ Neamul lui Faraon! Oare nu au ei frică?” ~Şi a zis el: „Doamne, mă tem că mă vor socoti mincinos ~Şi că pieptul meu se va strângeşi că limba mea nu-şi va da drumul. Deci trimite după Aaron! ~ Ei mă învinuiesc de un păcatşi mă tem să nu mă omoare!” ~ A zis El: „Nicidecum! Mergeţi amândoi cu minunile Noastre! iar Noi suntem cu voişi auzim. ~ Mergeţi, aşadar, la Faraonşi ziceţi-i: „Noi suntem trimişii Stăpânului lumilor. [El ne-a trimis să-ţi spunem:] ~ Trimite-i pe fiii lui Israel împreună cu noi!” ~ A zis: „Oare nu te-am crescut printre noi când erai tu sugar?Şi nu ai rămas tu printre noi ani [la rând] din viaţa ta? ~Şi ai săvârşit tu fapta [rea] pe care ai săvârşit-o! Iar acum tu eşti dintre cei nerecunoscători!”
[26:10-19]

Din versetele de mai înainte se înţelege că Moiseşi Aaron au mers la Faraonşi i-au vorbit despre Mesajul Divinşi despre scopul misiunii lor, acela de a-l chema împreună cu poporul său să urmeze calea lui Allah şi să-L slăvească numai pe Allah Unicul. A spus de asemenea că ar trebui să-i elibereze pe izraeliţi şi să-i lase să plece. Insă Faraonul s-a arătat trufaş, l-a umilit pe Moise şi a criticat Mesajul cu care fusese trimis, spunând: „Oare nu te-am crescut printre noi când erai tu sugar?Şi nu ai rămas tu printre noi ani [la rând] din viaţa ta? ~Şi ai săvârşit tu fapta [rea] pe care ai săvârşit-o! Iar acum tu eşti dintre cei nerecunoscători!” Oare nu eşti tu acela pe care l-am crescut în locuinţa noastră şi căruia i-am oferit toate bunătăţile acestei vieţi? Faraonul i-a reamintit de asemenea că era vinovat de uciderea unei persoaneşi că era nerecunoscător
celui ce i-a făcut atât de mult bine.

Moise i-a dat răspuns Faraonului referitor la binefacerea pe care acesta i-a făcut-o prin faptul că l-a crescut în palat. A zis:

[Şi cum spui tu că] aceasta este o binefacere pe care o pomeneşti [lăudându-te], când tu i-ai înrobit pe fiii lui Israel?”
[26:22]

Moise i-a răspuns Faraonului printr-un contra-argument. A zis: „Consideri de asemenea o binefacere faptul că ai înrobit întregul neam al lui Israel?

A întrebat Faraon: „Şi ce este Stăpânul lumilor”? ~ I-a răspuns: „Este Stăpânul cerurilorşi al pământuluişi al celor care se află între ele, dacă voi aţi putea să fiţi convinşi!” ~ Le-a zis celor din jurul său: „Voi nu auziţi?” ~ A continuat: „Stăpânul vostruşi stăpânul părinţilor voştri cei dintâi!” ~ A zis: „Mesagerul care v-a fost trimis este nebun!” ~Şi a adăugat: „Stăpânul Răsăritului şi al Apusului şi al celor care se află între acestea, dacă voi pricepeţi!”
[26:23-28]

Faraonul a negat existenţa lui Dumnezeuşi a pretins că el este acela.

In Sfantul Qur'an se spune:

A adunat [oamenii]şi a strigat. ~Şi a zis: "Eu sunt Domnul vostru cel mai înalt!"
[79:23-24]

A zis Faraon: „O, dregători ai mei! Eu nuştiu altă divinitate pentru voi, afară de mine!”
[28:38]

Faraonul a negat existenţa unui Dumnezeu cu toate că ştia foarte bine că Dumnezeu existăşi că el era numai o făptură care s-a născutşi care va muri precum toţi cei de dinainte.

Şi le-au tăgăduit ei, cu nedreptate şi îngâmfare, măcar că sufletele lor erau încredinţate de ele.Şi priveşte care a fost sfârşitul celor care au semănat stricare!
[27:14]

Acesta a fost motivul pentru care Faraonul a respins Profeţia lui Moise, căci nu credea în existenţa unui alt Stăpân în afară de el,şi a zis:

Dacă tu iei un alt dumnezeu afară de mine, te voi pune printre cei întemniţaţi!” ~ A răspuns: „Dar dacă euţi-aş aduce un lucru ca dovadă limpede?” ~ I-a răspuns: „Adu-l, dacă tu eşti dintre cei care grăiesc adevărat!” ~Şi a aruncat toiagul său care s-a făcut un şarpe învederat. ~Şi a scos mâna saşi ea era albă, pentru cei care priveau la ea.
[26:29:33]

Apoi Allah Preaputernicul a spus:

Şi i-am arătat Noi toate semnele Noastre, însă el le-a tăgăduit şi nu a voit [să creadă]. ~Şi a zis el: „Ai venit la noi ca să ne scoţi din pământul nostru cu vrăjile tale, Moise! ~ Iţi vom aduceşi noi vrăji asemenea lor. Deci hotărăşte între noişi tine o întâlnire de la care să nu lipsim nici noi, nici tu, într-un loc convenabil!” ~ A zis: „Intâlnirea cu voi va fi în ziua de sărbătoareşi lumea să se adune dimineaţa!”
[20:56-59]

Exact acest lucru dorea Moise şi acesta s-a înfăptuit cu atâta uşurinţă. Scopul lui Moise era să d e m o n streze Adevărul Divin în faţa oamenilorşi a Faraonului, pentru ca oamenii să cunoască Adevărul direct de la sursă.Şi atunci Moise, fără nici o întârziere, a numit ziua de sărbătoare la care participa toată lumeaşi a zis:„Intâlnirea cu voi va fi în ziua de sărbătoare şi lumea să se adune dimineaţa!” Moise nu numai că a numit ziua respectivă ca fiind ziua de sărbătoare pentru ca toată lumea să asiste la aceasta, ci a numit ceasul în care soarele era sus pe cer pentru ca oamenii să asiste cu atenţie la întâlnire. Aşadar Faraonul nu putea să mai aibă vreun motiv care să-i justifice necredinţa. Moise avea multă încredere în Putereaşi Misiunea Divină, astfel că nu avea nici o îndoială că va ieşi învingător.