Notices
 
Results 1 to 1 of 1
  1. De ce il ranim pe cel pe care il iubim...? 
    #1
    membru de onoare maryam's Avatar
    Join Date
    Mar 2006
    Location
    Inshaa ALLAH la Firdaws al `ala
    Posts
    3,170
    Thanked
    1169
    Rep Power
    3261
    Te iubesc si ma iubesti, dorim sa fim impreuna si cu toate acestea continuam sa ne ranim reciproc. Ne provocam suferinta prin abuzuri verbale si fizice, ne inselam reciproc increderea, consideram unul despre celalalt ca suntem un „bun posedat ”de care putem beneficia dupa bunul plac fara a oferi nimic in schimb..., ne "jucam" accesand zonele cele mai vulnerabile din trecutul emotional al fiecaruia dintre noi...
    Acesta ar fi, in linii mari, tabloul uneia dintre cele mai comune si frustrante dinamici de cuplu, cea in care partenerii se ranesc emotional si fac asta mod regulat.
    Cum se intampla sa ranim... tocmai atunci cand iubim...?

    Trecutul meu vs. trecutul tau...
    De-a lungul vietii experimentam cu totii traume emotionale, la nivele si de intensitati diferite. Si, din nefericire, ne construim identitatea pe baza acestor experiente - fie ca este vorba despre iubire, respingere, drama, abuz fizic sau emotional.
    Ulterior, in viata adulta exista posibilitatea ca ceva din interiorul nostru sa tanjeasca efectiv dupa acele sentimente de care am avut parte copii fiind. Si, intr-un fel, ne simtim mult mai „vii”, mult mai "noi insine" atunci cand retraim acele sentimente.
    Facem anumite lucruri in mod inconstient pentru a-l determina pe partener sa declanseze in noi acele trairi, sentimente asemanatoare celor de care am avut parte in perioada copilariei..., "ii cerem" sa se poarte cu noi asa cum se purta parintele... al carui comportament ne producea suferinta.

    De exemplu, o persoana care a crescut intr-un climat familial rece, distant, se poate simti inconfortabil cu apropierea, deschiderea, afectiunea partenerului, si o saboteaza deseori provocand certuri, evitand intimitatea. La fel, o persoana care a crescut intr-un climat tensionat, dramatic, se poate simti inconfortabil atunci cand intalneste armonie si liniste in viata de cuplu...

    Tu... o sa ma vindeci?!
    Ca persoane adulte, speram, visam ca va veni acel cineva... acel partener care ne va darui toata IUBIREA de care nu am avut parte atunci cand eram copii.
    Daca parintii nostri ne-au privat de iubire, cautam (in mod inconstient) iubirea la cineva care are o personalitate asemanatoare cu cel/cea care initial ne-a ranit, ne-a provocat suferinta.

    Si, in mod paradoxal, ne simtim atrasi tocmai de acei parteneri care corespund bagajului nostru emotional, alegem persoana care are instrumentele si persoanlitatea perfecta pentru a ne recrea ranile din copilarie. Dupa perioada initiala de iubire pasionala, pe masura ce relatia devine mai profunda, atat fricile partenerului cat si propriile frici se activeaza. Ce se intampla atunci?
    Partenerul reactioneaza in acelasi fel in care s-a comportat parintele, persoana care ne-a provocat suferinta. Rezultatul? Ne simtim raniti si suferim din nou... Doar ca acum este mult mai dureros, pentru ca suntem mult mai constienti de ceea ce se intampla, pentru ca am ales, pentru ca speram... pentru ca ne raneste tocmai acea persoana speciala... de la care, intr-un fel, "cerseam "iubire...
    De ce ne comportam astfel? Pentru ca niciunul din noi nu este constient de propriile defense emotionale...

    Se intampla deseori sa nu avem cunostintele, abilitatile necesare pentru a ne comunica sentimentele in mod constructiv.
    Multe persoane isi dau seama ca isi ranesc partenerii, si ar vrea sa isi schimbe comportamentul, dar pur si simplu nu stiu cum sa o faca sau cum sa comunice ceea ce simt intr-o maniera constructiva.
    Invatatm foarte putin despre cum anume sa relationam cu propriile sentimente, despre cum sa comunicam, cum sa-i transmitem celuilalt ceea ce simtim.

    Barbatii, spre exemplu, traiesc un disconfort emotional atunci cand traiesc sentimente de teama sau vulnerabilitate si se pot simti mult mai siguri exprimand furie sau control!

    Obisnuiam sa imi alimentez EGO-ul cu vulnerabilitatea ta...
    Cu totii trebuie sa ne asumam responsabilitatea de a clarifica si a rezolva ranile din copilarie. E nevoie sa invatam cum sa-l determinam pe partener sa exprime ceea ce simte, sa invatam sa fim iubitori si intelegatori, sa-l ascultam cu adevarat si sa-i valorizam experienta.

    E nevoie sa invatam sa ne exprimam sentimentele intr-un mod care sa creeze apropiere si nu respingere si suferinta.
    S-ar putea sa fie nevoie sa intelegem cum si de ce ne provocam reciproc, cum ajungem sa ne „biciuim” emotional si care sunt factorii care determina aceste comportamente.

    Este nevoie sa respectam faptul ca intr-o relatie profunda, asumata, avem acces la zonele cele mai intime si vulnerabile din viata celuilalt. Acest lucru este un privilegiu, si ar trebui considerat ca si ceva sacru...
    Ceea ce insa trebuie evitat... sunt acele momentele cand calcam efectiv in picioare vunerabilitatea celuilalt, profitam de aceasta doar pentru gratificarea propriului ego.

    Invat si EU, inveti si TU!
    Cu totii suntem intr-o calatorie pe calea evolutiei, iar relatia de cuplu ne ofera posibilitatea de a ne vedea pe noi insine asa cum suntem, cu bune si cu rele... Ne putem ascunde de noi insine, de prietenii nostri, de terapeutii nostri, de maestrii spirituali..., dar nu ne putem ascunde de cel pe care il iubim. Tot ceea ce insemnam, tot ceea ce suntem iese la lumina odata cu miracolul iubirii. Atunci cand se intampla, putem alege sa ne aparam, sa judecam, sa atacam sau sa fugim... Sau putem alege sa fim prezenti, sa privim inauntru cu acceptare si dragoste fata de noi insine. Abia apoi avem capacitatea de a intelege ca acea parte a noastra care il raneste pe celalalt este pur si simplu o parte care are nevoie de mai multa IUBIRE.
    Si da, uneori il ranim pe cel pe care il iubim pentru ca avem nevoie sa invatam lectia iubirii neconditionate fata de noi insine... Odata insa ce invatam sa ne acceptam asa cum suntem, sa ne iubim, sa fim in acord cu propria persoana, odata ce invatam sa ne apreciem si sa ne respectam pe noi insine... incepem sa ne vindecam... incepem sa invatam sa gestionam in mod diferit relatia cu partenerul, incepem sa stim sa iubim.
    LA ILAHA ILA ALLAH MUHAMMAD RASUL ALLAH INNA LILLAHI WA INNA ILAIHI RAJIAUN
     
     

  2. Urmatorii 6 au spus mersi lui maryam pentru acest subiect

    Alexyna (11-11-2010), ecrram (11-10-2010), gabriela guettat (11-11-2010), Kalila (02-02-2013), nour al huda (11-30-2010), umalkasem (01-01-2011)

Thread Information
Users Browsing this Thread

There are currently 1 users browsing this thread. (0 members and 1 guests)

 
Bookmarks
Bookmarks
 
Posting Permissions
  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •