Cit de adevarate sunt relatarile evanghelice-Agonia din gradina Ghetsimani

[karim munir]

In Evangheliile sinoptice, Isus ,face apel la ucenicii săi sa-l urmeze intr-un loc numit Ghetsimani. După masă de Paşti . Era însă un fapt de neconceput pentru evrei primul secol ca o asemenea actiune sa aibe loc. Exempu: In (Exodul 12:22,25 ) unde se interzice părăsirea casei cuiva in ajun de Paşti), Acest incident este relatat in Ev.dupa Marcu în întregime:
Marcu 14:32-42 (Matei 26:36-46, Luca 22:39-46)

32. Şi au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, şi acolo a zis către ucenicii Săi: Şedeţi aici până ce Mă voi ruga.
33. Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni.
34. Şi le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi.
35. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta).
36. Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu.
37. Şi a venit şi i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tărie ca să veghezi un ceas?
38. Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.
39. Şi iarăşi mergând, s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând.
40. Şi iarăşi venind, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-I răspundă.
41. Şi a venit a treia oară şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! E gata! A sosit ceasul. Iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.
42. Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat.

Relatarea acestui episod suna mai mult ca o piesă de teatru sau a unei relatari fictive decât una reala. Pentru un singur lucru, reţineţi faptul ca Isus a plecat la o oarecare distanţă fata de Petru, Iacov şi Ioan înainte de a începe să se roage şi că atunci când sa întors ia găsit dormind! Acum, este firesc să ne intrebam, în cazul în care Isus a fost la o oarecare distanţă fata de ucenicii Lui si ei erau adormiti, care dintre ei a auzit "rugăciunea lui Isus către Tatăl lui? Cu alte cuvinte, în acest caz cine dintre ucenici a fost sursa lui Marcu de la care a obtinut acesta informatie? Reţineţi, de asemenea, că Isus a fost arestat imediat după acest episod, aşa că, cu siguranţă, nu ar fi putut să-l transmita ucenicilor Săi. De asemenea, faptul că Isus sa rugat şi sa întors la ucenicul său de trei ori face relatarea acestui incident artificiala. Răspunsul în sine ne forteaza sa spunem ca: relatarea agoniei lui Isus în Ghetsimani este fictiva. Episodul in ansamblu a fost foarte probabil, inventat de imaginaţia pioasa a tradiţiei post-apostolice.
Există, de asemenea, in plus faţă de acest episod, în Luca,un alt fapt care vine sa ne confirme concluzia de mai sus :
Luca 22:43-44

43. Iar un înger din cer s-a arătat Lui şi-L întărea.
44. Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ.

Reţineţi că nimeni, cu excepţia lui Isus nu a fost in apropiere ca să asiste la acest eveniment (amintiţi-vă că Patru, Iacov şi Ioan erau adormiti). În acest caz Luca inseamna ca primeşte informaţii de la inger insusi?Dar Luca evanghelistul se gasea in acel moment in Grecia .El nici macar nu a facut parte dintre ucenicii lui Isus .Atunci cine i-a relatat lui intilnirea dintre Isus si inger, cind nici macar unul dintre ucenici nu era de fata iar Isus nu a mai avut vreme sa relateze cuiva acest episod ?Acest pasaj este, evident, un plus de fictiune într-o relatare fictiva .

[yvette]

..... a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga.....o fi piesă de teatru...dar au recunoscut că nu "bătea cruci" ci se prosterna!
......"care dintre ei a auzit "rugăciunea lui Isus către Tatăl lui? " - poate au auzit numai prima frază, aia cu Avva (Iisus ştia greacă neogreacă? - că cică dex: e din neogreacă secolul XVII)
.....suntem răi....
uite ... că ne explică popa Sofronie Saharov cum au aflat ucenicii:
"(.....)Pentru a cunoaste, chiar si numai „prin oglinda, ca-n ghicitura” (cf. I Corinteni 13, 12), felul in care S-a chinuit Hristos Insusi pentru a preface natura noastra fizica in rugaciune care sa reflecte fie si macar in chip palid rugaciunea Sa din Ghetimani in cea mai tragica noapte din istoria lumii, trebuie sa acceptam stramtorarea. (…)"

Deci, avem răspunsul: AU GHICIT

[munir]

As salam alaykum wa ramaduAllah wa barakatuku
Pentru ca surioara yvette a atins colateral in postarea ei acest punct
am sa vorbesc acum citeceva despre doctrina de ispasire prin singele lui Isus
Doctrina ispasirii a fost in asa fel creata pentru ca primii crestini sa reuseasca sa-si faca cit mai multi prozeliti .
Există o altă problemă cu doctrina ispăşirii. Dacă Moartea lui Iisus a fost în primul rând o plata pentru păcatele lui Adam şi Eva, de ce Dumnezeu, în conformitate cu cronologia biblică, a asteptat timp de patru mii de ani înainte de al trimite pe Fiul său sa moara prin sacrificiu? Dacă este adevărat că nimeni nu poate fi mântuit decât prin credinţa în Isus şi planul ispăşitor al lui Dumnezeu, atunci ce se întâmplă cu toate fiinţele umane care nu au avut niciodată o şansă de a primi vestea ,,morţii ispăşitoare a lui Isus "pentru că au trăit înainte de vremea lui? Daca spunem că ,,vor suferi osânda” am face pur şi simplu din cei patru de mii de ani aşteptaţi, un timp inexplicabil de crud. Daca spunem că acestia au fost salvati prin anticipare, moartea lui Isus este inutila; deoarece dacă unii ar putea fi salvati fără ea… si alţii ar putea fi, fără îndoială de asemenea salvati. Fara ca jertfa sa fie necesara
Şi chiar şi asa după,, moartea ispăşitoare a lui Isus ", cu siguranţă, doar o mică parte a rasei umane a auzit iniţial de ea. A fost nevoie sa treaca multe generaţii de creştinism ca ea sa ajunga in cea mai mare parte a Imperiului Roman, nemaivorbind de lume. Intrebarea este: ce sa întâmplat cu acei nenumăraţi oameni care nu au avut niciodata sansa de a primi "vestea bună" despre,, moartea lui Isus "?
In cazul în care teologii răspund că ignoranţa lor fata de planul ispăşitor al lui Dumnezeu împiedică damnare lor, atunci nu este crud şi inutil pentru ei ca acesta ,,vestea bună” sa le fie facuta cunoscuta ? Pentru ca odată ce acestia nu mai sunt în ignoranţă, ei nu mai pot scăpa de condamnare . nu va fi mai puţin crud sa nu le fie facuta cunoscuta aceasta ,,veste buna” lasindu-i astfel sa scape de damnare?

[munir]

Teologii creştini, , afirma de asemenea că doctrina ispăşirii manifesta spiritul divin de iertare. Cu toate acestea, doctrina ortodoxă ne spune că "moartea lui Isus a plătit o datorie a omului fata de Dumnezeu. Acum, cum se face că o datorie care este deja plătita trebuie să fie iertata ? Problema se reduce la aceasta: în cazul în care "moartea lui Isus” a plătit datoria, atunci este stabilit, nu este nevoie de iertare. Dar daca avem încă nevoie de iertare, întreaga schemă de ispăşire este lipsită de sens.
O altă problemă cu doctrina ispăşirii este în conţinutul său moral. Este într-adevăr moral ca un om nevinovat sa sufere pentru greselile altora? Oare nu ne gândim ca la un judecător care a condamnat cu bună ştiinţă un om nevinovat pentru crimă altora? Acest judecător ar fi universal condamnat, şi ar fi cu siguranta scos din postul său. Dar acest lucru este exact ceea ce acesta doctrina afirma ca face Dumnezeu. El a "condamnat" pe Isus să sufere pentru păcatul care provine de la Adam şi Eva. Daca acel judecator ipotetic ne-ar condamna pentru asta nu ar fi total imoral?
Doctrina ispăşirii este o credinţă lipsită de sens dezvoltat de o succesiune de taţi nepiosi şi nu prea-luminati ai bisericii crestine.

[munir]

Pentru prima mie de ani de creştinism, a fost "cunoscut" ca doctrina ispăşirii, trebuie sa fie acceptata ca interpretarea corectă a pasajelor din Noul Testament. Această doctrină a fost introdusa în jurul anului 200 de unul dintre părintii bisericii crestine, Origen (c185-C253). El a afirmat că, după cadearea in pacat (a lui Adam), Satana a dobândit drepturi de exclusivitate asupra sufletului omului şi Isus a fost plătit ca o răscumpărare data de Dumnezeu pentru a dobândi înapoi sufletul omului. Origen însuşi îl pune:
Diavolul a fost cel care ne- a tinut robi: lui i-am fost dati pentru păcatele noastre. De aceea el a cerut sângele lui Hristos ca preţ al răscumpărării noastre.
Aceasta teza a fost dezvoltata in continuare de către părinţii bisericii timpurii, cum ar fi Sf. Atanasie (c296-373), Sf. Ambrozie (c339-397) şi Sf. Augustin (354-430) si a dus în cele din urmă la doctrina clasică a ispăşirii în forma sa finală.
In această formă, doctrina afirma că Satana a câştigat controlul asupra sufletelor tuturor bărbaţilor şi femeilor, deoarece acestia au păcătuit. Dumnezeu a facut apoi un târg cu Satana, sufletul lui Isus pentru sufletele tuturor omenilor. Satana a fost de acord, neştiind că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Atunci când sufletul lui Isus a fost predat lui Satan, el nu a putut sa-l retina pentru că era divin.Deci, Satana ramas cu mâinile goale. Doctrina clasică arată pe Dumnezeu ca un iluzionist care il trage pe sfoara(il inseala) pe Satana.
Evident, o doctrină in care Dumnezeu este prezentat ca un iluzionist foarte bun, chiar dacă victima a fost scârba de Satana, nu era prea ,,confortabila” pentru creştini. Şi astfel, în secolul al unsprezecelea au fost invocate două interpretări noi cu privire la ispăşire. Prima a fost de Sf. Anselm (1033-1109), . In cartea sa Dues Homo Cur (latină pentru "De ce sa făcut Dumnezeu om?"), El promulga o noua idée personala cu privire la ispăşire. Omul, a spus Anselm, datora ascultare completa fata de Dumnezeu; în acest sens tot binele pe care il putea face omul ii era datorat lui Dumnezeu. Apoi, începând cu Adam, omul a încălcat legile lui Dumnezeu şi astfel l-a dezonorat. El a motivat că Dumnezeu nu putea ierta pur şi simplu pe oameni pentru păcatele lor, pentru ca atunci onoarea şi prestigiul său ar fi suspecte, astfel încât datoria trebuie să fie platita. Singurul mod în care putea fi platita era prin ispăşirea unui om fără de păcat, o fiinţă perfectă, care nu datorează nimic lui Dumnezeu de la început. Astfel, a spus Anselm, Dumnezeu a trimis pe Fiul său, întrupat ca fiinţă umană, pentru a se oferi ca jertfa fata de ceea ce i se datorează lui. Numai atunci păcatele oamenilor pot să fie iertate iar onoarea şi prestigiul lui Dumnezeu să fie păstrate intacte. Aceasta este pe scurt, interpretarea lui Anselm referitoare la doctrina ispăşirii.
Si uite asa ajunsera crestinii sa creada intr-o iluzie utopica si fara nici un fel de logica sau sustinere prin scrierile biblice.

[hannen]

Teoretic in mare aceste lucruri ne sunt cunoscute tuturor (in amanunt nu prea si inca o data multe multumiri pt. timpul si rabdarea cu care ne informati si pe noi,domnule munir) insa tot reusesc sa ne uimeasca ori de cite ori le citim/auzim/discutam cu crestinii.Adica aceasta iluzie utopica fara pic de logica sau sustinere in scrierile biblice.Eu una raman mereu fara cuvinte si chiar nu mai doresc sa discut pe aceste teme deoarece indiferent cite argumente as aduce pt. crestini tot exista o logica.Incredibil,dar da,cica exista!Culmea,cica noi nu intelegem trinitatea,conceptul de jertfa...pacatul originar...Si mereu ma gindesc "olelei,ce ti`e si cu credinta asta nene!".Imi dau seama ca este imposibil ca eu sau alt muritor sa schimbe inima unui om,sa`l faca sa "vada".
Nu stiu de ce am scris,probabil ca sa nu adorm dar mereu am o reactie de genul "incredibil!" cu toate ca zi de zi mi se -----streaza ca este foarte credibil,multi privesc dar nu vad,multi asculta dar nu aud...

[munir]

As salam alaykum .Eu nu renunt asa de usor ca tine surioara hannen .Voi posta si voi aduce mereu alte si alte argumente .Stiu ca ai o prietena crestina care te streseaza cu argumentele ei si am zis ca poate citind ii vei putea tine piept cu brio.

[munir]

As salamau Alaykum wa ramaduAllah

Cuvinte .....nerostite de Isus
Multe dintre cele ce sunt prezentate in Evanghelii ca fiind cuvinte spuse de catre Isus se dovedesc la o analiza mai atenta a fi in mod eronat atribuite lui.

Nu este o întrebare mai fundamentală în ceea ce priveşte colecţiile de proverbe ale lui Isus decit aceasta: sunt ele in majoritate lor autentice? Au fost cuvintele atribuite lui Isus în Evanghelii, spuse de fapt de Rabi galileanul şi păstrate în tradiţie de apostolii săi şi ulterior de către urmaşii lor? Sau au fost puse în gura lui Isus de către primii creştini, care nu aveau acces la tradiţia originala?
Spusele colectate(adunate la un loc) atribuite lui Isus în Evanghelii, nu sunt foarte multe. Sa calculat că toate acestea ,,spuse" adunate la un loc nu reprezinta mai mult de şapte ore . Acest fapt, oricum l- am privi nu este o colecţie substanţială. Dacă Isus a propovăduit pentru un an (maxim posibil ,acesta derivind din evangheliile. sinoptice), sau de trei ani (conform Evangheliei lui Ioan), sau chiar câteva luni, el trebuie să fi rostit mult mai multe cuvinte decit cele prezentate in scrierile evanghelice.
Răspunsul la acesta intrebare este macat de,ceea ce ştim cu certitudine si anume faptul ca, cel puţin unele dintre cuvintele atribuite lui Isus nu au fost niciodată (sau nu ar fi putut fi), spuse de Isus.Primul exemplu în acest sens este în episodul cu divorţul prezentat în Marcu 10:1-12. Aici Isus este presentat avind o discutie cu fariseii unde isi exprima parerea cu privire la problema divorţului. După dezbatere Isus şi ucenicii lui au mers la o casă unde ucenicii i-au solicitat clarificări cu privire la problemele dezbătute. Răspunsul lui Isus a fost:
Marcu-cap.10:11-12
Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.
Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter.
Cuvintele lui Isus de mai sus,si în special acesta teza expusa astfel , nu are niciun sens în contextul legilor evreiesti din acea perioadă. Femeile palestiniene în timpul lui Isus, pur şi simplu nu ar fi putut divorţa de soţii lor. Ele nu aveau un astfel de drept. GA Wells are dreptate atunci când a formulat acest enunţ: Aceste vorbe sunt o născocire facuta într-o comunitate creştină aflata la distanţă în timp şi spaţiu de Palestina dupa anii 30.en Al doilea exemplu presupune o altă dezbatere cu fariseii unde Isus intr-o discutie avuta cu fariseii aduce urmatoarea critica la adresa comportamentului lor: Marcu 7:6-8
Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris: "Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine".
Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti.
Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi.
Isus citeaza aici un pasaj din Isaia (29:13). El face acesta remarca pentru a arata , cu sprijinul versetului din Isaia, că fariseii urmeaza tradiţia în detrimentul legii scrise. Cu toate acestea, versetele citate din Isaia se găsesc, în forma în care lui Isus I s-ar permite să obţină această concluzie, numai în traducerea greacă a Bibliei, Septuaginta.In Biblia ebraică, Isaia 29:13 diferă considerabil de cea greca. Să ne compara aceste două lecturi:
Isaia 29:13 (Septuaginta)
Iar Domnul a zis, acest popor apropia de mine cu gura lor, şi ei Ma onorează cu buzele, dar inima lor este departe de mine: dar în zadar Mă cinstesc ei, învăţând porunci şi învăţături omeneşti.

Isaia 29:13 (Biblia ebraică)
Domnul a spus, "Pentru că poporul acesta se apropie cu gura şi cu buzele lor eiMa onorează cu buzele, dar inima lor este departe de mine: , dar frica lor de mine este o poruncă invatata de la oameni

Acum, este improbabil ca un taran Galilean evreu ar şti Vechiul Testament în limba greacă. Este chiar mai ridicol să credem că el va încerca să aduca ca un argument in fata fariseilor (evreii ortodocxi), citând o greşeală de traducere (din Biblia in limba greacă )a lui Isaia! Prin urmare, cuvintele atribuite lui Isus în Marcu 7:6-8 nu ar fi putut fi spuse de el . Este cel mai sigur ca acestea fac parte din tradiţia creştină timpurie.

Daca vi se pare interesant voi revenii si cu alte exemple

[yvette]

Frate munir....

Atenţie la formulare!!..... dacă nu sunteţi român, aveţi toate circumstanţele....

1. Spusele colectate(adunate la un loc) atribuite lui Isus în Evanghelii, nu este foarte mare...

Cine nu este foarte mare??? Isus??

2.Acest lucru, oricum am privi-o nu este o colecţie substanţială.

Care lucru? pe acela pe care am privi-O (adică pe ea "o")...
sau acest lucru nu este o colecţie ....

FOND
1. ştim cu certitudine că cel puţin unele dintre cuvintele atribuite lui Isus nu au fost niciodată (sau nu ar fi putut fi), spuse de Isus.....
In ceea ce priveşte primul exemplu ok...femeia nu avea drept să divorţeze..şi prin Duteronom se susţine ideea ...ok
A fost "o corectură" necesară dogmei creştine...şi au băgat în text o inovaţie....Alllah să se îndure de ei!

In cel de-al doilea nu mai e aşa de ... sigur!!!

Septuaginta - versiunea Bibliei Ebraice -a fost tradusă cu vreo 130 de ani înaintea lui Isus....

Şi acum cam...intri pe domeniul meu...LIMBA ROMANĂ....and DO NOT TRESPASSING!!!!

Isus a fost un Profet a lui Alllah (subhanahu wata'ala), la fel cum a fost şi Profetul nostru Muhammad (sala allhu alaihi wa salam)....
şi precum a fost Isus un ţăran galilean, aşa a fost şi Muhammad (sala allhu alaihi wa salam) un analfabet....însă AMANDOI, frate munir, au vorbit inspiraţi de Domnul lor!!, AMANDOI au săvârşit minuni, AMANDURORA li s-a dat înţelepciune: şi fiului tâmplarului pe nume Isus şi orfanului Muhammad (sala allhu alaihi wa salam).
Aşa cum Profetului nostru Muhammad (sala allhu alaihi wa salam). i s-au revelat lucruri pe care nu le ştia, aşa, poate, i s-au revelat acele cuvinte şi lui Isus, mai ales, că ele (cuintele) se referă, în ambele cazuri, la ipocrizie!

Septuaginta
Iar Domnul a zis, acest popor apropia de mine cu gura lor, şi ei Ma onorează cu buzele, dar inima lor este departe de mine: dar în zadar Mă cinstesc ei, învăţând porunci şi învăţături omeneşti.

Isaia 29:13 (Biblia ebraică)
Domnul a spus, "Pentru că poporul acesta se apropie cu gura şi cu buzele lor eiMa onorează cu buzele, dar inima lor este departe de mine: , dar frica lor de mine este o poruncă invatata de la oameni

Iar Isus a spus (conform Evangheliei)

Şi El a spus "Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine".
Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti.
Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi.

Tot ceea ce au schimbat, în opinia mea, corupătorii a fost începtul frazei: în loc de "Şi El a spus" (adică Isus) trebuia să fie "Şi Dumnezeu a spus...."

Dacă faceţi shimbarea aceasta veţi vedea că TOTUL e la fel...

[munir]

As salam alaykum surioara yvette .Ma bucur ca a-ti citit postarea mea .In viteza cu care incerc sa postez avind in vedere ca ,calculatorul meu este crestin si cum vede ca incerc sa postez ceva se restarteaza,pot face si unele greseli de exprimare. Daca tinem cont si de faptul ca in copilarie am avut guvernanta frantuzoaica si am ramas cu unele defecte de exprimare poate este cu atit mai mult scuzabil .Nu-i bai ca ma corectezi .Dar in ceea ce priveste datele nu este tocmai asa cum plina de bunavointa proletara aratati dumneavoastra aici. .Acum intrati dumneavoastra pe terenul meu ....

Septuaginta - versiunea Bibliei Ebraice -a fost tradusă cu vreo 130 de ani înaintea lui Isus..

..
Tanachul(Vechiul Testament) a fost tradus in limba graca pentru prima data pe la anul 250 ien .Sau daca vreti la 244-246 de ani inaintea lui Isus la cererea faraonului de origine greaca Ptholemeu al II lea Filadelful.Nu la 130 de ani inainte de nasterea lui Isus

Din exemplele date de mine si subliniate in postarea dumneavoastra nu ati inteles exact despre ce este vorba.Anume ca Isus in discutia cu fariseii CITA din cartea lui Isaia nu primea sau exprima o revelatie

Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris:.....

.Greseala facuta de cei care au scris Evangheliile este ca, au transpus in scrierile lor citatul existent in Septuaginta si nu cel din Tanach ca fiind vorbele spuse de Isus aceasta dovedind ca ei s-au inspirat din traducerea in greaca si nu din cea ebraica . Isus nu putea face asta la vremea respectiva.De aceea am marcat cu rosu greseala de traducere din ebraica in greaca

dar în zadar Mă cinstesc ei, învăţând porunci şi învăţături omeneşti.

dar frica lor de mine este o poruncă invatata de la oameni

Aici este greseala si nu la inceputul frazei cum gresit a-ti mentionat dumneavostra .De al ,,Ma cinstesc" la ,, frica lor de mine" distanta este cam mare.
Ori Isus nu putea sa citeze din ceva ce nu cunostea .El cunostea Tanachul in limba materna si nu traducerea lui denumita generic Septuaginta care circula doar in comunitatea existenta in Egipt ( mai ales in zona Alexandriei unde se formase o comunitate puternica ce va devenii mai apoi leaganul crestinismului timpuriu)si cea din Nubia( Sudan).In Grecia existau doar citeva familii de evrei la acea data si nu formau o comunitate inchegata .Conform celor scrise despre Isus in cartea sa ,,Antichitati Iudaice " a lui Iosif Flavius reiese faptul ca Isus vorbea aramaica si ebraica .Atit.
Sper ca acum am fost mai clar si ati inteles ce am vrut sa scot in evidenta in postarea mea