De ce nu am mai venit...acasa

[maryam]

...ma simt ca o...refugiata, desi va scriu din tara mea! Din tara careia apartin...totusi. Si acum cand tastez tampenii am comprimat tot universul meu, la "rasarit".
As fi vrut sa intru si sa va spun ca uneori mi-a fost dor, ca alteori mi-a fost mai bine si am stat mai "linistita", insa dupa portii teribile de ras, am devenit brusc deprimata (sa fie semn de labilitate?!). Nu as fi crezut in veci ca semnele despre care am citit in carti le voi "trai".
...................
Nici nu mai stiu cum era aici, acasa, pe rasarit, imi amintesc doar diminetile cand imi beam cafeaua si va asteptam cu nerabdare, cand citeam si imi umpleam sufletul de putere, ochii de lacrimi si piosenia (?)...cu iman printr-un singur click.
Astazi, imi caut "priza" care ma ajuta sa trec mai departe peste o a nnnnnnnnn-a testare a vietii si ce sa vad? Daca ar trebui sa desenez asa cum fac americanii (un deliciu!) "procesele" as lua un carbune mare si negru si as schita...umbre. Ce e cu voi?
Nu, nu, doar umbre, niste stropi mici, picaturi, poate o raza doua (se stiu ele, ei toate/toti)...
Si totusi, ce e cu voi?
Unde este fratia?
Brotherhood?
Ya ahy, Ya uhty...........
........................................
Noi am crescut impreuna, intr-un fel, va mai amintiti?
Asa cum copiii isi impart jucariile...pana la un timp...ne-am mai tras de par, cand am devenit "studiosi" si "pasionali" dar nu am incetat sa neiubim...cred (eam).
Astazi, parca s-a rupt ceva si, precum poetul "...chiar de m-as intoarce a `ntelege nu mai pot".
.........................................

.........................................

.........................................

[flor6]

iubita eu vb la general,acest mesaj este pentru toata lumea. sper ca rasaritul va redeveni casa de care tu ai vorbit si acea umbra nu ar trebui sa ne afecteze ci sa ne uneasca mai mult.sa stii ca mi-ai lipsit

[maryam]

:
si tie...nu-ti fa griji, nu sunt suparacioasa...si sa stii ca si mie imi lipsesc de multe ori:smile01, lasand gluma la o parte, iti multumesc, ALLAH sa te rasplateasca!

[shama]

Assalaamu alaikum

Cred ca inteleg ce simti si ce doresti sa exprimi, draga Maryam. Bate vant de dezbinare si aici, ca si pe Islamulazi. "Divide et impera" parca se spune, nu? Sunt, fireste, doar impresii pe care ti/vi le impartasesc, n-as putea sa indic o singura entitate vinovata de dispersarea noastra. Daca, insa, ne dorim cu adevarat sa legam din nou amicitii, sa ne impartasim opiniile cu incredere si sinceritate, sa invatam unii de la ceilalti si sa ne sprijinim reciproc, poate ca am avea nevoie de un grup de discutii mai restrans, mai intim - de exemplu un blog sau alt spatiu virtual. Facilitatile si posibilitatile pe care le ofera un forum sunt incontestabile, fireste, dar langa un copac falnic pot creste si alti vlastari... Eu m-as gandi la varianta asta.

Salaam si, poate, pe curand.

[Sarah_Nour]

«Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera. Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o ofera unica fereastra.

Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria celuilalt ce vedea afara.

Omul ce nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rate salbatice isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau lansand la apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce cresteau din belsug in parc. Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare.

Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa amiaza calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc. Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa-si imagineze colvnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare.

Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia eforul celui de la fereastra de a-i descrie in detaliu ce se intampla afara dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepu sa-si antipatizeze colegul de camera si, in cele din urma, ajunse sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia.

Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, chema asistentii sa ia trupul neinsufletit.

Curand dupa aceasta, bolnavul ce tanjise dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat. Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara! Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra.

In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: „Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc cu un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa-mi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?”.

Sora ii raspunse surprinsa: „Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite altceva”. Apoi adauga, trista: „Poate ca voia sa te incurajeze”.»

[QURRAT-UL-AIN]

BAssalamu alaikum!Bine v am regasit...cineva pe aici?

[suleiman]

Wa'alaikum assalam
Deocamdata nu ... in curand inshallah