VERSETUL 2
Aceasta este Cartea, cea fără îndoială; Ea este Călăuză pentru cei smeriţi!


1. Nu există dubii în Coran

Cartea este Coranul, iar « ÑóíúÈ - rayb » înseamnă «dubiu».

As-Suddii (ÇáÓøõÏøöíø) a preluat de la Abuu Maalik şi de la Abi Saalih (ÃóÈöí ÕóÇáöÍ) care au preluat de la Ibn Abas (ÇöÈúä ÚóÈøóÇÓ)  şi de la Murra Al-Hamdaanii (ãõÑøóÉ ÇáúåóãúÏóÇäöíøý) care a preluat de la Ibn Mas’uud şi alţi Companioni ai Profetului  că:

«áÇó ÑóíúÈó Ýöíåö – laā rayba fiyhi - cea fără îndoială» înseamnă «în care nu există dubii»”


Abuu Ad-Dardaa’(ÃóÈõæ ÇáÏøóÑúÏóÇÁ), Ibn Abas, Mujaahid, Sa’iid bin Jubayr (ÓóÚöíÏ Èúä ÌõÈóíúÑ), Abuu Maalik (ÃóÈõæ ãóÇáöß), Naafi’ Naafi’(äóÇÝöÚ ), Abdulah bin Aataa’ (ÚóÈúÏ Çááøóå Èúä ÚóØóÇÁ), Abuu Al-Aaliya (ÃóÈõæ ÇáúÚóÇáöíóÉ), Ar-Rabiy’ Ar-Rabiy’ bin Anas (ÇáÑøóÈöíÚ Èúä ÃóäóÓ), Muqaatil bin Hayaan (ãõÞóÇÊöá Èúä ÍóíøóÇä), As-Suddii, Qataada (ÞóÊóÇÏóÉ) şi Ismail bin Abuu Khaalid (ÅöÓúãóÇÚöíá Èúä ÃóÈõæ ÎóÇáöÏ)  au aceeaşi opinie.

In plus, Ibn Abuu Haatim (ÇöÈúä ÃóÈõæ ÍóÇÊöã) spune că:
„Nu cunosc să fie divergenţe asupra acestei explicaţii.”

Aceasta înseamnă: Coranul este Cartea revelată fără nici un dubiu de la Allāh , aşa cum El Insuşi a mai revelat şi în sura «As-Sajda», versetele 1 şi 2:
«Alif, Lam, Mim / Revelarea acestei Cărţi este, fără îndoială, de la Stăpânul lumilor.»


Unii învăţaţi spun că versetul 2 al Surei Vacii conţine o interdicţie, şi anume:
«Nu vă îndoiţi de Coran.»
, iar unii recitatori se opresc după « áÇó ÑóíúÈó» şi apoi continuă cu « Ýöíåö åõÏðì áøöáúãõÊøóÞöíäó – fiyhi hudaᶐan_llilmuttaqiyna – (în) Ea este Călăuză (călăuzire) pentru cei smeriţi (pioşi)!».
In orice caz, este mai bine să se facă oprirea după «áÇó ÑóíúÈó Ýöíåö – laā rayba fiyhi - cea fără îndoială » deoarece, în acest caz, «åõÏðì - hudaᶐan - călăuzire » devine atribut al Coranului şi se potriveşte mai bine ca înţeles decât « Ýöíåö åõÏðì - în ea este călăuzire...»

2. Călăuzirea este garantată numai celor care au «taqūaᶐ»*

«ÇáåöÏóÇíöÉ - ālhidaāyaɤ» - corectă călăuzire, ghidare

« åõÏöì- hudaᶐ» - a călăuzi, a îndruma,

«ÇáåöÏóÇíöÉ - ālhidaāyaɤ» este garantată numai pentru cei care au «taqūaᶐ - ÊóÞúæóì » - teamă de Allāh.

Allāh  a spus:
«Dacă Noi am fi făcut un Coran în altă limbă (decât araba) ar zice ei: De ce nu sunt versetele sale tâlcuite? Un (Coran) nearab şi un (Profet) arab? Spune. „El este pentru cei care cred o cârmuire şi tămăduire, însă aceia care nu cred (au) în urechile lor surzenie şi el este pentru ei rătăcire!” Aceştia sunt ca şi cei chemaţi dintr-un loc depărtat!» - sura «Fussilat(ÝÕáÊ)» versetul 44

şi
«Noi pogorâm prin Coran ceea ce este tămăduire şi îndurare pentru drept-credincioşi şi nu face decât să sporească pierderea celor nelegiuiţi.»- sura «Al-Israa’(ÇáÅÓÑÇÁ)», versetul 82.


Sunt doar două exemple din numeroasele versete care fac referire la beneficiile pe care le au credincioşii prin Coran, deoarece Coranul însuşi este o formă de îndrumare, însă această ghidare este garantată numai acestora.

Allāh  Insuşi a spus aceasta
«O, voi oameni! V-a venit vouă îndemn de la Domnul vostru şi tămăduire pentru ceea ce este în piepturi, călăuzire şi îndurare pentru dreptcredincioşi!» - sura Yuunus (íæäÓ), verset 57.


Ibn Abas şi Ibn Mas’uud, precum şi alţi Companioni ai Profetului  au spus că:
„ « åõÏðì áøöáúãõÊøóÞöíäó » înseamnă lumină pentru cei care au «taqūaᶐ - ÊóÞúæóì ».”


3.Ce este « ÊóÞúæóì - taqūaᶐ »

Rădăcina din care este format cuvântul «ÊóÞúæóì - taqūaᶐ» înseamnă «a evita săvârşirea de fapte neplăcute faţă de cineva».
S-a relatat că:
„Omar bin Al-Khattaab l-a întrebat pe Ubay bin Ka’b despre «taqūaᶐ», iar Ubay a răspuns:
- Ai mers vreodată pe undeva pe unde era plin de ciulini?
Omar a răspuns: - Da!
Ubay i-a replicat: - Şi ce ai făcut tu, atunci?
El a răspuns: - Mi-am suflecat poalele hainelor şi am continuat drumul în ciuda dificultăţilor.
Ubay i-a răspuns: - Aceasta este «taqūaᶐ».”


Nota bene:
* Conform Dicţionarului de termeni islamici, în sensul de bază, «ÊóÞúæóì - taqūaᶐ» înseamnă a se abţine de la a face ceva neplăcut altuia. In sensul religios al acestui cuvânt, «taqūaᶐ» înseamnă a se abţine de la a face ceva neplăcut în faţa lui Allāh  însă, datorită implicaţiilor doctrinare, «taqūaᶐ - ÊóÞúæóì » a devenit un concept islamic care defineşte ceea ce se numeşte „conştienţă de Dumnezeu”, care include pioşenie, frică de Allāh  iubire pentru Allāh  şi autocontrol.

« A avea taqūaᶐ - ÊóÞúæóì » înseamnă a fi pe deplin conştient de omniprezenţa lui Allāh  precum şi de toate celelalte Atribute ale Sale, a se menţine în permanentă legătură cu Creatorul şi Stăpânul Universului, ca supus al Acestuia, urmând neabătut călăuzirea Lui şi împlinind poruncile Sale şi menţinându-se în afară oricăror acte sau fapte îndoielnice.

4. Ce înseamnă « ãõÊóÞöíä- muttaqiyn»

Ibn Abas  spunea că:
„Expresia «Călăuză pentru cei smeriţi» se referă la « ãõÊóÞöíä - muttaqiyn»” pe care el îi definea ca fiind: „Aceia sunt credincioşii care se ţin departe de «ÔúÑöß - şrik2» cu privire la Allāh  şi fac eforturi să urmeze poruncile Sale.”

Tot Ibn Abas  spunea despre «ālmuttaqiyn» că sunt:
„Aceia care se tem de pedeapsa lui Allāh  care le-ar fi dată, dacă părăsesc Calea cea dreaptă cu bună-ştiinţă. Aceia care cred în Îndurarea lui Allāh  şi cred în ceea ce le-a fost revelat.”

Şi Qataada  a spus că «muttaqiyn» sunt aceia care au fost descrişi de către Allāh  astfel:
« Care cred în cele nevăzute şi împlinesc rugăciunea şi din ce le-am dăruit fac milostenie» - adică versetul 3 al surei «Al-Baqara» şi următorul verset.

Ibn Jariyr  a spus că acest verset 2, include toate celelalte sensuri pe care învăţaţii le-au precizat şi care au fost expuse mai sus, aceasta fiind şi cel mai corect punct de vedere.
Şi At-Tirmidzii a şi Ibn Majaah au preluat de la Aatiya As-Sa’dii (ÚóØöíøóÉ ÇáÓøóÚúÏöíø)  că Trimisul lui Allāh  a spus:
„Un supus nu va atinge statutul de muttaqiyn (pios - ãõÊøóÞöíä) până când nu va abandona şi chiar ceea ce pare inofensiv din teama de a nu cădea în ceea ce este vătămător.”

At-Tirmidzii a clasificat acest hadiis ca fiind «ɧasan ǧariyb – corect, rar».

Nota bene:
1. «muttaqiyn, sg. mutaqiy» - ãõÊóÞöí – ãõÊóÞõæä – înseamnă o persoană pioasă şi dreaptă, care se teme de Allāh  – adică se abţine de la comiterea oricărui păcat sau faptă rea, pe care Allāh  le-a interzis şi care îl iubeşte pe Allāh  - adică împlineşte toate faptele bune pe care Allāh  şi Profetul Său Muhammad  i le-a poruncit.

2. «şrik» – ÔÑöß - este un verb care defineşte acţiunea unei persoane de a asocia lui Allāh  alţi zei sau falşi dumnezei, ori aceea de a-i face parteneri lui Allāh  în ceea ce priveşte adorarea şi Suveranitatea Sa. Persoana care face astfel de acţiuni se numeşte «muşrik», care este tradus în limba română prin cuvântul «politeist».


5. Există două feluri de călăuziri «åöÏóÇíóÉ - hidaāyaɤ»

In acest verset, «åõÏóì - hudaᶐ» înseamnă «credinţa din inimă» şi numai Allāh  este capabil să o formeze în inimile supuşilor Săi. Allāh  a spus:
«Tu [Muhammad] nu călăuzeşti pe cine-ţi place....» - sura «Al-Qasas (ÇáÞÕÕ)», verset 56;
«Nu e treaba ta, [o, Muhammad], călăuzirea lor...» sura «Al-Baqara (ÇáÈÞÑÉ)», verset 272 şi
«Aceia pe care Allah îi duce în rătăcire nu au ocârmuitor..» sura «Al-Aaraaf(ÇáÃÚÑÇÝ)», verset 186,
iar

«Cel pe care îl călăuzeşte Allah este bine călăuzit, iar aceluia pe care El îl duce în rătăcire tu nu-i vei găsi nici un ocrotitor călăuzitor.» sura «Al-Kahf (ÇáßåÝ)», verset 17.

«åõÏóì - hudaᶐ» mai înseamnă şi «a expune adevărul», «a trasa linii directoare şi a conduce în virtutea lor». Allāh  a spus:
« Tu nu ai ştiut [mai înainte] ce este Cartea şi ce este credinţa, însă Noi am făcut-o lumină cu care călăuzim pe cine voim dintre robii Noştri. Şi tu (Muhammad ) călăuzeşti pe un drum drept (Religia monoteistă islamică).» sura «Aş-Şuura (ÇáÔæÑì)» , verset 52;
«Dar tu eşti numai un prevenitor şi fiecare neam are un călăuzitor»sura «Ar-Ra’d (ÇáÑÚÏ)», verset 7; şi
« In ce-i priveşte pe [cei din neamul] Thamuūd, Noi i-am călăuzit, însă ei au iubit rătăcirea mai mult decât călăuzirea ...» sura «Fussilat(ÝÕáÊ)», verset 17,
care dovedesc acest înţeles.
Allāh  a spus: « ..şi nu i-am dat lui două drumuri... » (90:10) ceea ce înseamnă, în opinia învăţaţilor, că cele două drumuri se referă la calea cea dreaptă (binele) sau la drumul rătăciţilor (răul), care este, de asemenea, o explicaţie corectă.
Allāh  ştie cel mai bine.