VERSETELE 45 şi 46
45. Căutaţi liman în răbdare şi Rugăciune (as-salaat)! Ea este anevoioasă, însă nu şi pentru credincioşi

46. care cred că îl vor întâlni pe Domnul lor şi că la El se vor întoarce.


Ajutorul vine din răbdare și Rugăciune


Allāh (swt) a poruncit robilor Săi să fie răbdători şi să se folosească de Rugăciune pentru a obţine binele în această viaţă şi în Viaţa de Apoi.

Muqaatil bin Hayaan a spus că acest verset înseamnă: „a folosi răbdarea şi rugăciunea obligatorie în căutarea Vieţii de Apoi. Aici, răbdarea, se referă la post.”

Mujaahid are aceeaşi opinie.

Al-Qurtubii, dar şi alţi învățați, au comentat: „De aceea luna Ramadaan se numeşte luna răbdării, precum este ea intitulată în literatura tradiţiilor.”

S-a mai spus că «răbdare» în acest âyat mai are şi sensul de «abţinere de la săvârşirea vreunui păcat», de aceea «răbdarea» este mereu alăturată actului de adorare, mai ales, în primul rând, Rugăciunii.

Ibn Abuu Haatim a preluat de la Omar bin Al-Khattaab (ra) că: „Există două feluri de răbdare: cea bună, atunci când necazul loveşte şi cea mai bună atunci când se evită ceea ce Allāh(swt) a interzis.”

Al-Hasan Al-Basrii a relatat aceeaşi idee.

Apoi, Allāh (swt) a spus « ...și Rugăciune... – as-salaat»

«Rugăciunea – as-salaat» - este una dintre cele mai bune soluţii în a merge ferm pe Calea lui Allāh (swt), precum este revelat şi în versetul 45 din sura «Al-Aankabuut (ÚäßÈæőÊ)»: « Recită ceea ce ţi s-a revelat din Carte şi împlineşte Rugăciunea [as-salaat]! Rugăciunea [as-salaat] împiedică de la ceea ce este ruşinos şi de la ceea ce este oprit. Iar pomenirile lui Allāh sunt lucru şi mai mare, iar Allāh ştie ce faceţi voi!»

Mujaahid şi Ibn Jariyr au interpretat că sufixul pronominal pentru persoana a III-a, singular, gen feminin: (ćóÇ- haa) din această exprimare « æóĆöäűóćóÇ áóßóÈöíŃóÉń - (şi) ea este anevoioas㠖 ūa Innahaā lakabiyrat » se referă la Rugăciune.

Insă, mai este posibil ca acest sufix pronominal să se refere la toată povaţa conţinută de âyat, adică: a se căuta liman în răbdare şi Rugăciune, precum Allāh (swt) a mai făcut această recomandare şi în sura «Al-Qasas (ÇáȚŐŐ) », verset 80, atunci când i s-a adresat lui Qaruūn (ȚóÇŃőæä)* « Insă aceia cărora le-a fost dăruită ştiinţa au zis: “Vai vouă! Răsplata lui Allāh este mai bună pentru aceia care cred şi săvârşesc fapte bune!” Insă ea [răsplata] nu va fi primită decât de către cei statornici.»
sau în sura «Fussilat(ĘŐáÊ)», versetele 34 -35:
«Nu este fapta cea bună deopotrivă cu fapta cea rea. Respinge[fapta cea rea] cu cea care este mai bună şi iată-l pe acela care a fost între tine şi el duşmănie ca şi cum ar fi un prieten apropiat. / Insă nu le va fi dat decât acelora care sunt răbdători şi nu-i va fi dat decât aceluia care va avea parte de mare noroc.» însemnând că acest sfat este aplicat numai de cei care sunt răbdători şi norocoşi.

In orice caz, cuvintele lui Allāh (swt) care formează această expresie, în acest context, se referă la Rugăciune care este grea şi anevoioasă, dar nu şi pentru cei răbdători «ÇáúÎóÇÔöÚöíäó – al-khaaşi’iin».*

Ibn Abuu Talha (ÇöÈúä ĂóÈőæ ŰóáúÍóÉ) a preluat de la Ibn Abas (ra) următoarea explicaţie: „«al-khaaşi’iin» sunt cei care cred în ceea ce Allāh (swt) a revelat.”

Afirmația lui Allāh (swt) «care cred că îl vor întâlni pe Domnul lor şi că la El se vor întoarce » este continuarea versetului 45.

Prin urmare, calea răbdării şi a Rugăciunii este anevoioasă, dar nu şi pentru cei smeriţi care sunt încrezători în întâlnirea cu Domnul lor (adică, ei ştiu că li se va acorda favoarea de a vedea faţa lui Allāh (swt), în Ziua Invierii).

« íóÙőäűőæäó – yazunnuuna (ei, cei care) gândesc » - adică «au concepţia că...» « ....şi că la El se vor întoarce » - acesta înseamnă că supuşii smeriţi ai lui Allāh swt au concepţia (gândirea ca şi credinţă) că orice se petrece pe lumea aceasta este supus voinţei lui Allāh (swt), iar El (swt), cu dreptate, decide ceea ce voieşte. Atât timp cât ei ştiu că ei se vor întoarce la Allāh (swt) şi li se va cere socoteală, este uşor pentru ei să împlinească acele fapte care înseamnă supunere şi abţinere de la păcat.

Ibn Jariyr a comentat: „Arabii spun atât la certitudine cât şi la dubiu – « Ùóäű- zann». Sunt cuvinte în această limbă care au dublu înţeles. Spre exemplu versetul 53 din sura Al-Kahf (ÇáßćĘ) «Nelegiuiţii vor vedea focul şi vor şti că vor intra în el, dar nu vor afla scăpare de el.»”*

In «Sahiih» este colecţionat un hadith în care se spune:
„In Ziua Invierii, Allāh (swt) va spune robului Său:
- Nu te-am lăsat Eu să te căsătoreşti, nu te-am onorat Eu, nu am făcut să îţi fie de folos şi caii şi cămilele, nu te-am lăsat Eu să fii conducător şi stăpân?!
Acela va răspunde: - Da!
Allāh (swt) va spune: - Şi nu te-ai gândit (żann) că te vei întâlni cu Mine?
Acela va răspunde: - Nu!
Şi Allāh (swt) va spune: - In această Zi, Eu te voi uita, exact precum tu ai uitat de Mine. ”


Cu ajutorul lui Allāh (swt) vom explica în detaliu această declarație, care apare și în versetul 67 din sura «At-Tauuba (ÇáÊűóæÈóÉ)».

Nota bene:
1. Qaāruūn este un descendent din neamul lui Moise.
2. «ÇáúÎóÇÔöÚöíäó – al-khaaşi’iin» înseamnă « umil, supus preaplecat, smerit »
3. In română, «a gândi» este sinonim cu « a avea concepţia», cu «a crede» şi cu a «a ştii». Un om poate gândi ceva despre un lucru anume, dar acea concepţie poate fi şi corectă sau poate fi incorectă. Fiecare om are modul lui de a percepe lucrurile, o gândire personală formată în funcţie de un sistem de referinţă propriu generat de nivelul de cunoaştere, iar opinia astfel formată poate fi o incertitudine sau o evidenţă, în raport cu realitatea. Deci gândul sau concepţia respectivă poate fi o convingere sau o incertitudine - similar limbii arabe.
In versetul 53 din sura 18. Al-Kahf (ÇáßćĘ) «Nelegiuiţii vor vedea focul şi vor şti că vor intra în el, dar nu vor afla scăpare de el.» unde «ĘóÙóäűőæÇú Ăóäűóćőăú – ei vor ştii (vor gândi) cu siguranţă » înseamnă că până la momentul în care nelegiuiți vor vedea Focul cu ochii lor, ei au avut dubii asupra: fie a existenţei lui, fie că vor fii sălăşlui în el, ori au avut îndoiala că vor fi pedepsiţi, însă atunci când îl văd, vor fi convinşi că vor intra în el şi nici scăpare nu vor afla, aşa precum au gândit înainte de aceasta, numai că s-au îndoit de rigoarea prevestirilor.