Notices
 
Results 1 to 2 of 2
  1. Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 61 
    #1
    Moderator yvette's Avatar
    Join Date
    Feb 2008
    Location
    Alexandria - Egypt
    Posts
    820
    Thanked
    110
    Rep Power
    860

    VERSETUL 61
    Şi [luaţi aminte] când aţi spus voi: „O, Moise! Nu vom putea îndura un singur soi de bucate! Roagă-te pentru noi la Domnul tău să scoată pentru noi din ceea ce dă la iveală pământul, din legumele lui: castraveţi, usturoi, linte şi ceapă!”, a zis el: „Voiţi a schimba cu ceea ce este mai rău ceea ce este mai bun? Coborâţi într-un alt oraş, unde veţi găsi ceea ce aţi cerut!” Şi a căzut asupra lor umilinţă şi sărăcie şi s-au întors însoţiţi de mânia lui Allah. Şi aceasta pentru că ei nu au crezut însemnele lui Allah, pentru că i-au ucis pe profeţi pe nedrept; aceasta pentru că ei s-au răsculat şi au călcat rânduielile.


    1. Copii lui Israel preferă alimente cu calităţi nutritive inferioare
    în locul prepeliţelor şi manei care sunt cu mult mai hrănitoare


    Cu alte cuvinte, în acest verset, Allāh (swt) spune: « Şi aduceţi-vă aminte de favorurile Mele, pe care vi le-am pogorât: mana şi prepeliţele, mâncăruri bune, curate, delicioase şi uşor de preparat; şi de nerecunoştinţa voastră pentru ceea ce v-am trimis, căci i-aţi cerut lui Moise să schimbe acestea pentru nişte legume obişnuite şi verdeţuri.»

    Al-Hasan Al-Basrii a comentat că: „Fiii lui Israel se plictisiseră de ceea ce li se pogorâse şi, în virtutea obişnuinţei, ei voiau mâncarea cu care se hrăneau mai înainte, adică: ceapă, linte, usturoi, verdeţuri şi altele asemenea.”

    « ...un singur soi de bucate!... » - adică mană şi prepeliţe, pe care le primeau în fiecare zi, dar numai pe acelea. In verset se pomeneşte despre linte, ceapă şi verdeţuri, în sensul generic, cu referire la legume şi alte ierburi comestibile (cereale, mirodenii)

    Ibn Mas’uud înţelegea «Ęőæă - fuūm» ca fiind « Ëőæă - thuum» care înseamnă «usturoi », iar Ibn Abuu Haatim a preluat de la Al-Hasan comentariul: „Ibn Abas a spus că «fuum – Ęőæă» înseamnă usturoi.”

    In limbajul arhaic, «ĘæăæÇ áäÇ – fuumuu lanaa» înseamnă «coace-ne (nouă)». Ibn Jariyr a comentat: „Dacă e corect, atunci «fuum – Ęőæă» este unul dintre acele cuvinte a căror pronunţare a fost alterată, iar litera «Ę - fa» a fost înlocuită cu litera «Ë - tha», pentru că ele se asemănă ca sunet.”

    Numai Allāh (swt) ştie cel mai bine.

    Alţii spun că «Ęőæă - fuum» se referă la «grâu», din acela folosit pentru pâine.

    Al-Bukhaarii a spus: „Unii zic că «fuūm – Ęőæă» include toate felurile de boabe sau de cereale care se pot consuma.”

    „...Voiţi a schimba cu ceea ce este mai rău ceea ce este mai bun?...” – Această exprimare este un reproş adus evreilor care cereau alimente inferioare ca valoare nutritivă, deşi ei duceau un trai foarte comod tocmai prin favoarea lui Allāh (swt) de a le garanta şi furniza, zilnic, hrană gustoasă, hrănitoare şi curată.

    «....Coborâţi într-un alt oraş, unde veţi găsi ceea ce aţi cerut!”... »
    - « ÇćúÈöŰőæÇú ăöŐúŃđÇ – coborâţi într-un alt oraş»


    „Aceasta înseamnă oricare alt oraş”, după cum spune Ibn Abas.

    Ibn Jariyr a preluat de la Abuu Al-Aaliya şi de la Ar-Rabiy’ bin Anas că: „această expresie se referă la «ăöŐúŃ -Misr», adică Egiptul lui Faraon.”

    Opinia corectă este cea care dă explicaţia că se referă la oricare alt oraş, opinie susţinută de Ibn Abas şi alţi învăţaţi.

    Prin urmare, declaraţia lui Moise are acest sens: „Pentru ce motiv cereţi ceea ce este simplu de găsit, căci alimente dorite de voi se găsesc din abundenţă în oricare oraş aţi intra. Şi atâta vreme cât voi cereţi ceea ce se găseşte peste tot, nu voi cere lui Allāh (swt) să ni le pogoare, mai ales că sunt alimente inferioare ca hrană.” Acesta este motivul pentru care Moise le-a replicat: «....„Voiţi a schimba cu ceea ce este mai rău ceea ce este mai bun? Coborâţi într-un alt oraş, unde veţi găsi ceea ce aţi cerut!”....»

    Cererea evreilor nu era decât o cerinţă a unor aroganţi şi blazaţi, iar solicitarea lor nu era necesară, iar cererea lor a fost respinsă. Allāh (swt) ştie cel mai bine.

    2. Umilința şi sărăcia se abate supra Copiilor lui Israel


    « ...Şi a căzut asupra lor umilinţă şi sărăcie şi s-au întors însoţiţi de mânia lui Allah. ...»
    Aceasta înseamnă că Fii lui Israel au fost pedepsiţi cu umilinţe, iar aceasta este o pedeapsă continuă. Ei vor fi mereu supuşi umilinţelor şi suferinţelor din partea tuturor celor cu care ei vor intra în contact şi vor purta mereu povara unei nefericiri lăuntrice.

    Al-Hasan a explicat: „Allāh (swt) i-a umilit, iar ei nu vor avea ocrotitor. Allāh (swt) i-a pus la picioarele musulmanilor, care au format într-o vreme când ālMajuūs* luau taxe* de la evrei.”

    Abuu Al-Aaliya, Ar-Rabiy’ bin Anas şi As-Suddii au spus că «nenorocirea» lor înseamnă şi « sărăcie», iar Aatiya Al-Auufii a spus că «nefericirea» se referă la «plata taxelor».

    Ad-Dahhaak a adăugat, cu privire la expresia «... Insoţiţi de mânia lui Allah ...»: „ei meritau ca Allāh să se mânie pe ei ”,

    iar Ibn Jariyr a spus că aceasta înseamnă: „s-au ales cu mânia, aşa precum a fost revelat în âyatul: « Eu voiesc să porţi păcatul meu împreună cu păcatul tău şi să ajungi printre oaspeţii Focului, căci aceasta este răsplata celor nelegiuiţi!»(5:29), ceea ce înseamnă că ei s-au întors purtând şi mânia lui Allāh (swt), furia lui Allāh (swt) a pogorât asupra lor, iar ei meritau aceasta.”

    Ultima parte a versetului: «... Şi aceasta pentru că ei nu au crezut însemnele lui Allah, pentru că i-au ucis pe profeţi pe nedrept.» înseamnă: „ - de aceea i-am pedepsit pe Copiii lui Israel cu umilinţă şi sărăcie.”

    Mânia lui Allāh (swt) care s-a abătut asupra Copiilor lui Israel este parte din umilinţa pe care ei şi-au agonisit-o, pentru că nu au crezut în adevăr, în semnele lui Allāh (swt) şi au respins şi i-au batjocorit pe cei care au venit cu mesaje de la El, ucigând pe profeţi şi pe cei care le-au urmat acestora. Desigur, nu există păcate mai mari decât cel al necredinţei în semnele lui Allāh (swt) şi cel al uciderii profeţilor Lui.

    3. Ce înseamnă « ÇáúßöÈúі al-kibr»


    In ceea ce priveşte respingerea adevărului şi batjocorirea celor care îl vestesc, într-un hadith colecţionat în «Cele două Sahiih-uri» relatează că Mesagerul lui Allāh (saas) a spus:
    „- « ÇáúßöÈúі ālkibr» înseamnă respingerea adevărului şi batjocorirea oamenilor”


    Imam Ahmad a relatat că Ibn Mas’uud a preluat de la Rasuul_Allah (saas):
    „- Cei care vor fi cei mai aspru pedepsiţi în Ziua Invierii sunt: acela care a fost ucis de către un profet sau a ucis un profet şi un conducător nedrept care a schingiuit.”


    Allāh (swt) a spus: «...aceasta pentru că ei s-au răsculat şi au călcat rânduielile.»

    Aceste ultime cuvinte ale versetului subliniază ideea că evreii, Copiii lui Israel, vor fi pedepsiţi în acest mod aspru deoarece că ei s-au răzvrătit şi au depășit limitele impuse prin Legea lui Allāh (swt). Răzvrătirea se referă la comiterea faptelor interzise, iar depăşirea limitelor înseamnă a încălca ceea ce este permis sau interzis. Allāh (swt) ştie cel mai bine.
    Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă de el însuşi] şi tare neştiutor
     
     

  2.  
    #2
    Moderator yvette's Avatar
    Join Date
    Feb 2008
    Location
    Alexandria - Egypt
    Posts
    820
    Thanked
    110
    Rep Power
    860
    Nota bene:

    1. « ÇáúăóÌőæÓ / ÇáúăóÌőæÓöíű – Al-Majuus / AlMajuusii» - «mag / magi» - conform «Lane Lexicon» acest cuvânt este de origine persană şi, în forma sa de singular, este o poreclă devenită numele propriu al unui bărbat, care avea o trăsătură fizică definitorie: urechi mici. Desigur că sensul de bază al acestei porecle devenită nume este: «cel cu urechile mici». Este defectiv de genul feminin deoarece epitetul se referă exact la trăsătura fizică specifică a acelui bărbat.

    Acest bărbat « ÇáúăóÌőæÓ - Al-Majuus - Cel cu urechile mici» a fost fondatorul unei caste preoţeşti, iar adepţii lui sunt definiţi prin pluralul derivat din acest nume propriu, ei numindu-se « ÇáúăóÌőæÓöíű – Al-Majuusii » - adică «adepţii ideologiei lui Al-Majuus».

    De-a lungul timpului, numele «ÇáúăóÌőæÓ- Al-Majuus», şi-a pierdut semnificaţia sensului său de bază, adică de «Cel cu urechile mici», şi a căpătat un nou sens, acela de a fi denumirea unui caste cu o religie proprie aparte, ei numindu-se şi astăzi «mag / magi».

    In lucrarea «Istoria Iranului: Parţii seleucizi » a Universităţii Cambridge, se scrie despre magi că erau o castă preoţească din zona Medes (nord-vestul Iranului), care şi-au păstrat identitatea religioasă sub autoritatea Imperiului Persan Ahemenid şi a căror ideologie a penetrat în Grecia antică prin intermediul aristocraţiei persane.

    Magii sunt incorect percepuţi ca fiind vrăjitori practicanţi ai «magiei negre», această confuzie este cauzată de ritualurile sacrificiale şi de personificarea unor principii ale răului în personaje d.emoniace. Magii au fost adoratori ai principiului binelui. De asemenea, magii au mai fost confundaţi şi cu «ghicitorii în stele şi în zodii», însă această activitate nu le era specifică, deoarece astrologia era o practică mistică aparţinând caldeenilor.

    Religia lor era diferită de Zoroastrism şi a fost descrisă de Profet (saas) astfel: „...ei cred în dualitatea principiului: lumină / întuneric; lumina este binele, iar întunericul este răul, şi au atribuit lumina lui Allāh şi întunericul diavolului şi păcătoşilor....”

    Practic, era imposibil ca magii să fie zoroastrieni precum persanii, deoarece această sectă s-a format mai înainte de Avraam, adică înainte de 1700 î.e.n.

    Unii filosofi şiiţi susţin că magii au primit anumite revelaţii de la Allāh (swt) şi care fac parte dintre acele Cărţi Sfinte care s-au pierdut.

    Religia magilor s-a pierdut de-a lungul timpului deoarece a fost asimilată de zoroastrism, care este, de fapt, o reformă a religiilor populaţiilor iraniene antice, în care principul de bază este dualismul bine / rău.

    Zoroastrismul a influenţat în mare măsură şi budismul, jainismul, taoismul, etc.

    Deoarece religia magilor era oarecum similară cu cea a zoroastrienilor, un soi de proto – zoroastrism, şi pentru că zoroastrismul era religia oficială a Imperiului Persan care avea sub stăpânire şi ţinuturile unde locuiau triburi evreiești, precum Canaan, Palestina, Siria, o parte din Egipt, în relatarea lui Al-Hasan «al-Majuus» înseamnă «autoritatea Imperiului Persan».

    Aşadar, evreii au fost sub stăpânire persană şi plăteau taxe către autorităţile Imperiului Persan.

    Este foarte probabil ca Al-Hasan (ra) să se refere la Imperiul Persan Sasanid, care a fost o recucerire persană a fostelor teritorii ale Imperiului Persan Ahemenid, plus Afganistan, India şi Pakistanul, dar nu numai acestea, deoarece el spune în comentariul său, c㠄..Allāh (swt) i-a pus la picioarele musulmanilor, care au format într-o vreme când al-Majuus...” referindu-se la faptul că în timpul lui Muhammad (saas), Imperiul Sasanid era în declin, iar Islamul se răspândea cu rapiditate în teritoriile arabe şi în vecinătăţi. Mai târziu, după unificarea Arabiei, sub comanda generalului Khaalid Ibn Ualiid ra, în timpul califatului lui Abuu Bakr ra, s-a produs cucerirea islamică a Persiei.

    2. «taxa -ÇáúÌöÒúíóÉ - al-jizya »» – în tafsiyr-ul lui Ibn Kathir, în textul din limba arabă, este folosit termenul «ÇáúÌöÒúíóÉ - al-jizya » care este denumirea unei taxe islamice care se aplica, în trecut, pe cap de locuitor non-musulman liber, dintr-un teritoriu musulman, sub anumite condiţii.

    Locuitorii non-musulmani erau şi ei împărțiți în două categorii: păgâni şi «Oamenii Cărţii». Păgânii – adică budiştii, grecii, asirienii, etc. plăteau «jizya» ca taxă de toleranţă a lor pe teritoriul musulman, iar «Oamenii Cărţii» - adică evreii, creştinii, magii şi sabeenii plăteau «jizya» ca taxă de protecţie cu dreptul de a-şi practica religia în interiorul unui stat islamic. – apud «Encyclopedia Britannica»

    «ÇáúÌöÒúíóÉ - al-jizya » - taxa pe cap de locuitor, nu este o inovaţie a musulmanilor, această taxă existând cu mult dinaintea impunerii ei în teritoriile musulmane.
    In Mesopotamia, în Lagash, datând de prin anii 2000 î.e.n., pe câteva tăblițe de lut cu scriere cuneiformă, s-au descifrat informaţii despre sistemul de taxare pe cap de locuitor practicat în timpurile de război. Asemenea lor, şi grecii impuneau taxe pe cap de locuitor în vremuri de război.

    Mai apoi, tot în zona Mesopotamiei, practica de a impune taxe pe cap de locuitor a fost preluată de Hammurabi care a instituit în faimosul său Cod nu numai taxele datorate de locuitori, ci şi pedepse pentru cei care se sustrăgeau de la plată..

    Egiptul nu a fost nici el mai prejos, ba încă a adus inovaţii, căci în vremurile faraonilor a apărut meseria de «agent fiscal» - colectorul de taxe şi tot atunci, ca rezultat, s-a instituit şi sistemul de auditare, adică de verificare a sumelor colectate şi evaluare a unor noi surse de taxare. Egiptenii puneau taxe pe alimente, în special, deoarece ele erau cel mai căutate din cauza aridităţii majorităţii teritoriului său.

    Romanii au fost liderii de necontestat în domeniul taxărilor. Ei au „inventat” taxele vamale, taxele pe proprietate, taxe pe fertilitatea solului, taxe pe profit rezult din vânzări, taxa pe profitul obţinut din moşteniri şi faimoasa taxă pe urină.

    In Imperiul Persan Ahemenid, sistemul de taxare a fost pus la punct de Darius, prin anii 500 î.e.n., împărţind imperiul în satrapii conduse de un satrap, acesta fiind şi responsabil cu colectarea taxelor în funcţie de productivitatea ţinutului guvernat.

    In Imperiul Persan Sasanid, în timpul domniei lui Khosrau I, sau Anushirvan cel Drept, (531-579 e.n.) a fost făcute şi reforme în sistemul de taxare. Taxele erau colectate de mica nobilime a oraşelor, care a devenit şi coloana vertebrală a administraţiei sasanide.

    Prin anii 600 e.n. începe declinul Imperiului Sasanid care, măcinat de războaiele cu bizantinii, impune taxe din ce în ce mai mari pentru locuitorii imperiului.

    surse: site-ul de promovare a imaginii Iranului «Iran Chamber Society»- site non-politic, non-religios şi non-guvernamental, Encyclopedia Britannica, Arabic - English Lane Lexicon şi Wikipedia.
    Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă de el însuşi] şi tare neştiutor
     
     

Thread Information
Users Browsing this Thread

There are currently 1 users browsing this thread. (0 members and 1 guests)

 
Tags for this Thread

View Tag Cloud

 
Bookmarks
Bookmarks
 
Posting Permissions
  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •