VERSETELE 99, 100, 101, 102 şi 103
99. Ţi-am pogorât ţie semne desluşite şi nu le tăgăduiesc decât cei nelegiuiţi

100. De fiecare dată când au făcut un legământ, s-au lepădat de el o parte dintre ei [dintre iudei], ba cei mai mulţi dintre ei nu cred.

101. Şi când a venit la ei un trimis al lui Allah, întărind ceea ce ei aveau, o parte dintre cei care aveau Scriptura au lepădat Cartea lui Allah în spatele lor, ca şi când ei nu ar şti nimic,

102. şi au urmat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon, ci şeitanii au fost necredincioşi. Ei i-au învăţat pe oameni vrăjitoria şi ceea ce a fost trimis celor doi ingeri din Babel, lui Haaruut - ćóÇŃőæÊ şi Maaruut – ăóÇŃőæÊ. Dar ei doi nu învăţau pe nimeni înainte de a-i spune: “Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!” Şi au învăţat de la ei doi [chiar şi] cum să semene dezbinare între bărbat şi soaţa lui. Insă ei nu puteau să facă rău nimănui, fără îngăduinţa lui Allah. Ei au învăţat ceea ce le aduce rău şi nu le foloseşte şi totuşi au ştiut că cei care vor dobândi aceasta nu vor avea parte în Viaţa de Apoi. Ce lucru de nimic au dobândit în schimbul vinderii sufletelor lor! Dacă ei ar fi ştiut!

103. Dacă ei ar fi crezut şi ar fi fost cu frică, ar fi primit răsplată mai bună de la Allah. O, de-ar fi ştiut!


.....
6. A practica magia (vrăjitoria) este « ÇáúßőĘúŃ – al-kufr»


Allah (swt) a spus: « ..Dar ei doi (ingerii) nu învăţau (astfel de lucruri) pe nimeni înainte de a-i spune: “Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!” ..(învăţând de la noi magia) ».

Abuu Ja’far Ar-Raazii a relatat că Ar-Rabiy’ bin Anas a aflat de la Qays bin Aabbaad (ȚóíúÓ Èúä ÚóÈűóÇÏ) că Ibn Abas (ra) a explicat: „Atunci când venea cineva la ingerii aceia să înveţe magia, ei îl avertizau spunându-i: Noi suntem numai o încercare, deci nu cădea în păcatul necredinţei. Ei ştiau ce este bun sau rău, ce este credinţă şi ce este necredinţă, de aceea ei ştiau că magia este o formă de manifestare a necredinţei. Când, cel care venea să înveţe insista în atingerea scopului pentru care venise, ei îi porunceau aceluia să meargă în anumite locuri, în care, odată ajuns, îl va întâlni pe Satan şi îl va învăţa magia. Imediat ce omul învăţa magia, lumina (credinţei) se îndepărta de el şi putea să vadă cum ea se stinge (şi se depărtează) în cer. Atunci, acela striga: - Vai mie!, Păcatele mele!! Ce am făcut!?!”

Al-Hasan Al-Basrii a explicat că acest âyat înseamnă: „Ingerii au fost trimişi cu magia pentru ca oamenii să fie selectaţi şi testaţi, după voia lui Allah (swt). Allah (swt) i-a pus să jure că nu vor învăţa pe nimeni magia, fără să le spună dinainte: «Noi suntem o ispită, deci nu fii necredincios.»” Această opinie a fost preluată şi de Ibn Abuu Haatim .

Qataada (ra) a spus: „Ingerii au făcut legământ în faţa lui Allah (swt) că nu vor învăţa pe nimeni magia până ce nu vor spune mai înainte: «Noi suntem un test, deci nu cădea în păcatul necredinţei.»”

As-Suddiiy a spus: „Când un om venea la cei doi ingeri, aceştia îl sfătuiau: «Nu fii necredincios, căci noi suntem o încercare.» Dacă omul ignora sfatul, atunci ei îi spuneau: «Du-te la grămada aceea de cenuşă şi urinează pe ea.» Când acela împlinea porunca, o lumină, adică lumina credinţei, se depărta de el şi strălucea până ce întra în ceruri. Apoi, apărea ceva ca un fum negru care cobora şi pătrundea în urechile aceluia, în tot trupul lui, iar aceasta era mânia lui Allah (swt). După ce omul spunea ingerilor ce s-a întâmplat, atunci ei îl învăţau magia. Deci, Allah (swt) a revelat: « ....Dar ei doi (ingerii) nu învăţau (astfel de lucruri) pe nimeni înainte de a-i spune: “Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!” (învăţând de la noi magia).» ”

Sunayd bin Daauud (ÓőäóíúÏ Èúä ÏóÇæőÏ) a spus că Al-Faraj bin Fadaala (ÇáúĘóŃóÌ Èúä ĘóÖóÇáóÉ) a zis că Ibn Jurayj (ra) a explicat versetul 102 din această sură astfel: „Nimeni nu îndrăzneşte să practice magia, decât numai cei necredincioşi; cât despre fitna (ĘöÊúäóÉ), acesta presupune încercarea şi libertatea de alegere.”

Acest verset este dovadă pentru mulţi învăţaţi că a învăţa magia este un act de necredinţă «kufr».

Tot ei fac referire pentru a d.emonstra aceasta la o relatare provenind de la Abuu Bakr Al-Bazzaar (ĂóÈőæ ÈóßúŃ ÇáúÈóÒűóÇŃ) a preluat de la Abdulah că: „Oamenii care se duc la ghicitori sau la vrăjitori şi cred în ceea ce ei spun, aceia nu cred în ceea ce Allah (swt) i-a revelat lui Muhammad (saas).” Această relatare are lanţ autentic de naratori şi mai există şi alte hadith-uri care susţin această idee.

7. Separarea soţilor poate fi efectul vrăjitoriei


Allah (swt) a spus: « ...Şi au învăţat de la ei doi (cei doi îngeri) [chiar şi] cum să semene dezbinare între bărbat şi soaţa lui. ».

Aceasta înseamnă că oamenii au învăţat de la Haaruut şi Maaruut magia şi s-au dedat la fapte diavoleşti, inclusiv despărţirea soţilor unul de celălalt, chiar dacă între ei există bună înţelegere şi au relaţii intime. Aceasta este lucrul diavolului.

Muslim a preluat că Jaabir bin Abdulah a spus că Trimisul lui Allah (saas) a zis:
„ Satan îşi ridică tronul lui peste ape şi îi trimite pe solii lui printre oameni. Cel mai apropiat prieten al lui este acela care cauzează cele mai mari rele dispute (fitna). Unul dintre ei (diavol) va veni la Satan şi îi va spune:
- I-am tot instigat pe cutare şi pe cutare până ce şi-au spus cutare şi cutare cuvinte rele.
Ibliys va spune: - Nu, pe Allah! N-ai făcut mai nimic!
Un altul va veni şi va spune:
- I-am incitat pe soţii X şi Y ,unul împotriva altuia, până ce soţul s-a despărţit de soţie. Atunci, Satan îl va trage aproape şi-l va îmbrăţişa, spunând:
- Da, tu ai săvârşit lucru cel mai plăcut mie! ”

Separarea dintre bărbat şi soţia lui se va petrece, în acest caz, pentru că vor avea impresia, unul despre celălalt, că sunt urâţi, ori needucaţi, etc.

8. Allah (swt) a împus un termen limită pentru orice


Allah (swt) a spus: « ...Insă ei nu puteau să facă rău nimănui, fără îngăduinţa lui Allah. ...».

Sufiaan At-Tauurii (ÓőĘúíóÇä ÇáËűóæúŃöíű) a explicat: „Decât numai pentru o vreme.”

Şi Al-Hasan Al-Basrii a spus: „«...Insă ei nu puteau să facă rău nimănui, fără îngăduinţa lui Allah. ...» înseamnă: Allah (swt) îngăduie să se producă efectele magiei asupra cui voieşte El şi apără de ele tot pe cine voieşte El. Vrăjitorii nu pot afecta pe nimeni fără îngăduinţa lui Allah (swt).”

Afirmaţia lui Allah (swt) « ...Ei au învăţat ceea ce le aduce rău şi nu le foloseşte... » înseamnă: ei îşi pierd credinţa şi nu au nici un profit care să acopere această pierdere.

« ....şi totuşi au ştiut că acei care vor dobândi aceasta (magia) nu vor avea parte în Viaţa de Apoi. Ce lucru de nimic au dobândit în schimbul vinderii sufletelor lor! Dacă ei ar fi ştiut!» înseamnă: iudeii au preferat vrăjitoria în loc să-l urmeze pe Trimisul lui Allah (saas), ştiind că aceia care comit astfel de păcat nu vor avea parte (ÎóáóȚ) în Lumea de Apoi.

Ibn Abas a spus că: „«....nu vor avea parte... – ăóÇ áóćő ÎóáóȚò.» înseamnă «nu vor fi părtaşi...».”

Apoi, Allah (swt) a spus: « Ce lucru de nimic au dobândit în schimbul vinderii sufletelor lor! Dacă ei ar fi ştiut! / Dacă ei ar fi crezut şi ar fi fost cu frică, ar fi primit răsplată mai bună de la Allah. O, de-ar fi ştiut!».

Afirmaţia lui Allah (swt) « æóáóÈöÆúÓó – lucru de nimic » înseamnă că lucrul de nimic este «magia» pe care au preferat-o în locul călăuzirii trimise prin Muhammad (saas), aceasta dacă ar fi priceput.

« Dacă ei ar fi crezut şi ar fi fost cu frică, ar fi primit răsplată mai bună de la Allah. O, de-ar fi ştiut!» - aceasta înseamnă că: dacă ar fi crezut în Allah (swt) şi în Trimisul Lui (saas) şi ar fi evitat ceea ce este interzis, atunci Allah (swt) i-ar fi răsplătit pentru aceste fapte bune şi ar fi avut foloase cu mult mai mari decât din ceea ce au ales ei pentru ei.

Allah (swt) a spus: « Insă aceia cărora le-a fost dăruită ştiinţa au zis: “Vai vouă! Răsplata lui Allah este mai bună pentru aceia care cred şi săvârşesc fapte bune!” Insă ea [răsplata] nu va fi primită decât de către cei statornici.»(28:80)