VERSETELE 116 şi 117
116. Au spus: “Allah şi-a luat un fiu”. Mărire Lui! Nici vorbă! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ! Toate Ii sunt ascultătoare Lui!

117. [El este] Făcătorul desăvârşit al cerurilor şi al pământului şi dacă hotărăşte un lucru, El spune doar: „Fii” şi acesta este!


1. Respingerea ideii că Allah (swt) a conceput un
fiu

Acest verset şi următorul resping categoric concepţia creştinilor, blestemul lui Allah (swt) să fie asupra lor!, ca şi asupra iudeilor şi arabilor idolatrii, care spun că ingerii sunt fiice ale lui Allah (swt).

Allah (swt) a respins cu desăvârşire aceste teorii prin care ei susţin că El (swt) a conceput un fiu.

Allah (swt) a spus: « ÓõÈúÍóÜäóåõ – Slavă Lui!» - care înseamnă că El (swt) este Sacru şi Perfect pentru a fi aşa cum ei pretind; «...Nici vorbă! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ! Toate Ii sunt ascultătoare Lui!...» - care înseamnă: adevărul nu este aşa cum pretind necredincioşii că ar fi, ci a lui Allah (swt) este Impărăţia cerurilor şi a pământului, cu tot ceea ce se află în ele şi între ele. Allah (swt) este Autoritatea supremă şi în ceruri şi pe pământ, El (swt) este Creatorul, Atotţiitorul şi Ocrotitorul, Cel care hotărăște peste toată creaţia Sa după cum este Voia Lui. Toate creaturile sunt supuse lui Allah (swt) şi El (swt) este Stăpânul lor absolut. Prin urmare, cum poate fi cineva dintre creaturile Sale, fiul Său; un fiu care este conceput din două fiinţe asemănătoare? Allah (swt) nu are egal şi nici rival cu care să împartă Divinitatea şi Măreţia Sa! Cum poate Allah (swt) să aibă un fiu, când El (swt) nu are nevastă?!

Allah (swt) a spus:
« Făcătorul desăvârşit al cerurilor şi al pământului! ( ÈóÏöíÚõ ÇáÓøóãóæóÇÊö æóÇáúÃóÑúÖö badii’u-ssamaauaati ua_lArd) Cum să aibă El un fiu, de vreme ce El nu a avut o soaţă? El le-a creat pe toate şi El pe toate le ştie.» sura «Al-Ana’aam (ÇáÃäÚÇã)», verset 101;


şi
« Şi ei zic: "Cel Milostiv şi-a luat un fiu!" / Voi spuneţi un lucru cumplit! / Aproape că cerurile se crapă de aceste [vorbe], pământul se despică şi munţii se prăbuşesc în fărâme, / pentru că ei Ii atribuie Celui Milostiv un fiu, / în vreme ce nu se cuvine ca Cel Milostiv să-şi ia un fiu! / Toţi cei care se află în ceruri şi pre pământ vor veni la Cel Milostiv ca robi, / El i-a socotit şi i-a numărat pe ei bine. / Şi fiecare dintre ei va veni la El în Ziua Invierii singur.» sura «Mariyam (ãÑíã)», versetele 88-95;


şi « Spune: "El este Allah, Cel Unic! / Allah-us-Samad! / El nu zămisleşte şi nu este născut / Şi El nu are pe nimeni egal!" » sura «Al-Ikhlaas (ÇáÅÎáÇÕ)».


In aceste versete Allah (swt) a statuat că El este Stăpânul Suprem, care nu are nici egal şi nici rival, totul este creat de El (swt), deci cum este posibil să aibă un fiu dintre acestea?!

De aceea, în tafsiyr-ul pentru acest âyat, Al-Bukhaarii a consemnat că Ibn Abas (ra) a spus că Profetul (saas) a zis:
„ Allah (swt) a spus: «Fiul lui Adam M-a tăgăduit, şi aceasta nu e bine, el M-a insultat şi aceasta iarăşi nu e bine. Când M-a tăgăduit a spus că Eu nu-l pot aduce în starea lui de dinainte (să-l reînvii), iar când M-a insultat, el a spus că Eu am un fiu. Mărirea şi Slava este a Mea! Este o nechibzuinţă să se spună că Eu am nevastă sau fiu.»."
Acest hadith a fost consemnat de Al-Bukhaarii.

In «as-Sahiihayn» este colecţionat un hadith în care se relatează că Rasuul_Allah (saas) a spus:
„Nimeni nu este mai răbdător la insulte decât Allah (swt). Ei îi atribuie un fiu lui Allah (swt), şi cu toate acestea, El încă le dă cele necesare traiului şi sănătate.”


2. Totul este în Puterea lui Allah (swt)


Allah (swt) a spus: « ßõáøñ áøóåõ ÞóÇäöÊõæäó - Toate Ii sunt ascultătoare Lui! »

Ibn Abuu Haatim a spus că Abuu Sa’iid Al-Aşaj (ÃóÈõæ ÓóÚöíÏ ÇáúÃóÔóÌ) le-a zis că Asbaat (ÃóÓúÈóÇØ) a aflat de la Mutarrif (ãõØóÑøöÝ), prin Aatiya, de la Ibn Abas care a explicat: „« ÞóÇäöÊöíäó -qaanitiin- supuşi preaplecaţi»înseamnă că ei se închină lui Allah (swt)”

Ikrima şi Abuu Maalik au spus şi ei că « Toate Ii sunt ascultătoare Lui! - ßõáøñ áøóåõ ÞóÇäöÊõæäó » înseamnă dependenţi de El (swt), cu supunere faţă de El (swt).”

Sa’iid bin Jubayr a spus: „« ßõáøñ áøóåõ ÞóÇäöÊõæäó - Toate Ii sunt ascultătoare Lui! » -înseamnă se vor prezenta în faţa lui în ziua Invierii.”
Şi As-Suddii a spus: „Aceasta înseamnă că toate îi sunt supuse Lui în Ziua Invierii.”

Khusayf (ÎõÕóíúÝ) a spus că: „Mujaahid a explicat că afirmaţia «ßõáøñ áøóåõ ÞóÇäöÊõæäó –kullu llahu qaanitiin» - înseamnă «ascultător». Dacă El (swt) spune: "Fii om!" Acela se face om. Apoi el a continuat: „Dacă Allah (swt) spune: "Fii măgar!", acela se face măgar.”

Şi Ibn Abuu Najiyh a spus că Mujaahid a explicat că âyatul «ßõáøñ áøóåõ ÞóÇäöÊõæäó » înseamnă «ascultător».

Tot Mujaahid a spus: „Ascultarea necredinciosului se produce atunci când umbra lui se prosternează, pe când el urăşte aceasta.”

Ibn Jariyr consideră ca fiind cea mai bună explicaţie aceea care însumează toate sensurile pe care Mujaahid le dă, şi anume: ascultare şi supunere faţă de Allah (swt).

Există două feluri de « supunere - ÞõäõæÊ - qunuut »*: cea reglementată şi cea predestinată, deoarece Allah (swt) a spus: « Inaintea lui Allah se prosternează [toţi aceia] care sunt în ceruri şi pe pământ, cu voie şi fără voie, şi la fel şi umbrele lor dimineaţa şi la asfinţit.» sura «Ar-Ra’d (ÇáÑÚÏ)», verset 15.

Nota bene:
* « ÞõäõæÊ - qunuut » - înseamnă, în sens de bază, «docilitate, supunere, devoţiune», dar este şi denumirea unei «suplicaţii speciale» care se rosteşte după ridicarea din plecăciune, după ce se spune „Allah îi aude pe cei care-i aduc laude.”, fie în timpul Rugăciunii din zori - «Salaatu_lFajr» sau în Rugăciunea cu o singură rak’a - «Salaatu_lUitr», ori în timpul rugăciunilor voluntare în vreme de restriște, ori calamitate. A se vedea şi nota de la versetul 159.