VERSETELE 130, 131 şi 132
130. Şi cine se leapădă de religia lui Avraam, afară de acela care se nesocoteşte pe sine însuşi? Noi l-am ales, [pe Avraam] doară, în această lume şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei drepţi[evlavioşi].

131. Când i-a zis Domnul lui: "Supune-te!", el a răspuns: "M-am supus [Ţie], Stăpân al lumilor!"

132. Şi Avraam a lăsat-o ca îndemnare fiilor săi şi asemenea şi Iacob [zicând ei]: "O, fiii mei, Allah v-a ales vouă religia [Islamul] şi, de aceea, să nu muriţi altfel decât musulmani!"


1. Numai cei fără de minte se abat de la religia lui Ibrahim


Allah (swt) a respins inovaţiile necredincioşilor prin care ei susţin posibilitatea ca Allah (swt) să aibă parteneri sau asociaţi, ceea ce este în contradicţie cu credinţa lui Ibrahim (as), Imamul celor credincioşi.

Ibrahim (as) s-a închinat numai lui Allah (swt) şi numai pe El l-a adorat cu deplină sinceritate şi nu a mai invocat pe nimeni alături de Allah (swt).

Profetul Ibrahim (as) nu a comis niciodată păcatul politeismului, ba dimpotrivă, el s-a dezis de orice altă zeitate care era adorată în locul lui Allah (swt) şi i-a avertizat pe cei din neamul lui cu privire la aceasta.

Allah (swt) a revelat cuvintele Profetului Ibrahim (as) care a spus:«... "O, neam al meu! Eu sunt nevinovat pentru tot ceea ce voi îi asociaţi [lui Allah]! / Ci eu îmi îndrept faţa cu credinţă doar către Cel care a creat cerurile şi pământul; şi niciodată nu voi mai fi dintre cei care-I fac Lui asociaţi!”» sura «Al-Ana’aam (ÇáĂäÚÇă)», versetele 78 şi 79; şi
«...."Eu mă dezic de aceia la care vă închinaţi voi, / afară de Cel care m-a făcut pe mine şi care mă va călăuzi!"» sura «Az-Zukhruf (ÇáÒÎŃĘ)», versetele 26-27.

Allah (swt) a mai revelat: «Cererea de iertare a lui Avraam pentru tatăl său nu a fost decât din pricina unei făgăduinţe pe care i-a făcut-o. Dar când i-a devenit limpede că el este vrăjmaş al lui Allah, atunci s-a dezlegat de el. Avraam era milos şi blând» sura «At-Tauuba (ÇáÊűóæÈóÉ)», verset 114 şi
« Avraam a fost un călăuzitor supus lui Allah, drept-credincios şi nu a fost dintre politeişti. / El a fost mulţumitor faţă de binefacerile Lui şi El l-a ales şi l-a călăuzit pe drum drept. / Şi i-am dăruit Noi bună parte în această lume, iar în Lumea de Apoi va fi el printre cei drepţi.» sura «An-Nahl (ÇáäÍá)» verstele 120-122.

De aceea, Allah (swt) spune în acest âyat: « Şi cine se leapădă de religia lui Avraam ...» - care înseamnă a abandona modul în care Ibrahim practica religia lui Allah (swt) - « ...afară de acela care se nesocoteşte pe sine însuşi?...» - care înseamnă: acela care se nedreptăţeşte pe el însuşi prin a se abate de la adevăr către rătăcire.

Astfel de persoane se vor dezice de calea celui care a fost ales în această lume să le fie un Imam adevărat, încă din tinereţile sale, pentru că Allah (swt) l-a ales pe el să fie «Khaliil_Ar-Rahmaan» şi el va fi printre cei victorioşi în Viaţa de Apoi. Poate, oare, exista ceva mai nesăbuit decât fapta de a părăsi această cale pentru a urma calea rătăciţilor şi a păcătoşilor?! Poate exista o nedreptăţire mai mare decât aceasta? De aceea, Allah (swt) a spus: «... facerea de părtaşi este fărădelege mare!”» (31:13).

Qataada şi Abuu Al-Aaliya (ra) au spus: „ Acest verset (2:130) a fost revelat pentru iudeii care aveau unele obiceiuri care nu respectau Legea lui Allah (swt) şi se abăteau de la felul în care Ibrahim practica religia lui Allah (swt).

Afirmaţia lui Allah (swt), revelată în sura «Al-Imraan»:«Avraam nu a fost nici iudeu, nici creştin. El a fost credincios adevărat şi întru totul supus lui Allah [musulman], şi nu a fost dintre cei care-I fac semeni! / Cei mai îndreptăţiţi oameni să se socotească apropiaţi de Avraam sunt aceia care l-au urmat pe el şi pe acest Profet şi aceia care cred. Iar Allah este Ocrotitorul credincioşilor!» (versetele 67 şi 68) dovedeşte acest fapt.

Allah (swt) a spus apoi: « Când i-a zis Domnul lui: "Supune-te!", el a răspuns: "M-am supus [Ţie], Stăpân al lumilor!"». Acest verset arată că Allah (swt) a poruncit lui Ibrahim (as) să fie loial Lui şi să-L asculte şi să I se supună, iar Ibrahim a făcut exact ceea ce i s-a ordonat.

Declaraţia lui Allah (swt) « Şi Avraam a lăsat-o ca îndemnare fiilor săi şi asemenea şi Iacob [zicând ei]:..» înseamnă că Ibrahim (as) a poruncit urmaşilor lui să urmeze această religie a lui Allah (swt), adică Islamul.

Acest âyat se mai poate face trimitere şi la declaraţia lui Ibrahim (as), cea în care el spune: «..."M-am supus [Ţie], Stăpân al lumilor!"». Aceasta înseamnă că aceşti profeţi, Ibrahim şi Ya’quub (as), au respectat această proclamaţie până în ziua morţii lor, când i-au sfătuit şi pe urmaşii lor să o urmeze după ce ei nu vor mai fi.

Asemănător, Allah (swt) a revelat: « Şi el [Avraam] a făcut-o [această afirmaţie] un cuvânt care să rămână pentru urmaşii săi. Poate că ei se vor întoarce!» sura «Az-Zukhruf (ÇáÒÎŃĘ)», verset 28 – adică: Ibrahim (as) a făcut din acea proclamaţie: «Laa Ilaha Ila Allah – nu există altă divinitate decât numai Allah», un legământ – testament pentru respectarea monoteismului, lăsat ca îndemnare pentru urmaşi.

Se spune că Ibrahim (as) i-a sfătuit să respecte acest legământ nu numai pe copii lui, dar şi pe Iacob, fiu lui Isaac, care era de faţă. Se spune că, şi Allah (swt) ştie cel mai bine, Isaac a fost dăruit cu acest fiu, Iacob, încă din timpul când Ibrahim şi Sarah erau în viaţă, deoarece vestea cea bună este valabilă pentru amândoi, după cum Allah (swt) spune: « ...Noi i l-am vestit (lui Sarah) pe Isaac, iar după el pe Iacob.»(11:71). Dacă Iacob nu ar fi existat în acel moment, atunci nu ar fi fost pomenit aici printre fii lui Isaac, căci Allah (swt) a revelat: « Şi Noi i-am dăruit lui [Avraam] pe Isaac şi pe Iacob, am dăruit urmaşilor săi profeţia şi Cartea şi i-am dat lui răsplata [cuvenită] în această lume, iar în Lumea de Apoi se va afla el printre cei drepţi.» sura «Al-Aankabuut (ÚäßÈæőÊ)», verset 27 și
« Şi i-am dăruit Noi pe Isaac şi pe Iacob, pe deasupra, şi pe toţi i-am făcut evlavioşi.» sura «Al-Anbiyaa’(ÇáĂäÈíÇÁ)», verset 72. Prin urmare, versetele -----strează că aceste fapte s-au petrecut în timpul vieţii lui Ibrahim (as), iar Iacob (íóÚúȚőæÈ – Ya’quub) a construit «Bayt Al-Maqdis», după cum fac mărturie Cărţile sfinte de dinainte.

In «Cele două Sahiih-uri» este colecţionat un hadith relatat de Abuu Dzarr, în care el povesteşte că:
„ L-am întrebat pe Rasuul_Allah (saas):
- Care moschee a fost construită prima?
- Al-Masjid Al-Haraam – a zis el.
- Şi după ea? – am întrebat eu.
- Bayt Al-Maqdis. – a răspuns el.
- La câţi ani diferenţă? – am întrebat eu.
- 40 de ani. – spus el.”


Mai mult, sfatul pe care Iacob l-a dat fiilor lui, şi despre care vom vorbi mai jos, dovedeşte că Iacob se afla alături de rudele lui, cele menţionate în versetele de mai sus (2:130-132), atunci când acest sfat a fost dat celor prezenţi.

2. A respecta «Tauhiid-ul» până la moarte


Allah (swt) a revelat: «...."O, fiii mei, Allah v-a ales vouă religia [Islamul] şi, de aceea, să nu muriţi altfel decât musulmani!"» - acesta înseamnă a împlini fapte bune pe toată durata vieţii şi a rămâne pe această cale până la sfârşit, pentru că acest fel de moarte este o favoare de la Allah (swt).

In mod frecvent, omul moare în felul în care a trăit şi va fi înviat în starea în care a murit. Allah (swt), Cel Generos, îi ajută pe cei care caută să împlinească fapte bune şi sunt fermi în a rămâne pe calea cea dreaptă.

Acest înţeles este evidenţiat şi în următorul hadith autentic:
„ Cineva poate împlini faptele Oamenilor Paradisului până ceva ajunge aproape de Rai la numai o palmă distanţă, apoi Cartea lui primează şi săvârşeşte o faptă dintre cele ale Oamenilor Focului şi, astfel, acela să ajungă în Iad. De asemenea, cineva poate împlini faptele Oamenilor Focului până ceva ajunge aproape de Iad la numai o palmă distanţă, apoi Cartea lui primează şi săvârşeşte o faptă dintre cele ale Oamenilor Paradisului şi, astfel, acela să ajungă în Rai.”

Allah (swt) a spus: « Cât despre cel care dăruieşte şi are frică [de Allah] / şi crede în răsplata cea frumoasă, / aceluia îi vom uşura Noi [calea] către bucurie. / Cât despre cel care este zgârcit şi caută să se îmbogăţească / şi tăgăduieşte răsplata cea frumoasă, / aceluia îi vom uşura Noi [calea] către ceea ce este cel mai greu...» sura «Al-Layl (Çááíá)»,versetele 5 - 10.