VERSETELE 159, 160, 161şi 162
159. Iar pe aceia care ascund semnele cele limpezi şi Călăuzirea pe care Noi le-am trimis, după ce le-am făcut cunoscute oamenilor prin Scriptură, pe aceia îi blestemă Allah şi îi blestemă blestemătorii,

160. In afară de aceia care s-au căit, au îndreptat [ceea ce au stricat mai înainte] şi au dezvăluit [adevărul]. Pe aceia îi voi ierta, căci Eu sunt Iertător, Indurător!

161. Aceia care au tăgăduit credinţa şi au murit necredincioşi, peste aceia se va abate blestemul lui Allah, al ingerilor şi al tuturor oamenilor.

162. Vor rămâne veşnic în el; nu le vor fi uşurate chinurile şi nu vor fi păsuiţi.


1.Fie veşnic blestemaţi cei care ascund revelaţiile pogorâte de la Allah (swt)


Aceste versete avertizează în mod sever pe cei care ascund semnele limpezi că profeţii au fost trimişi cu învăţămintele care conduc pe calea cea dreaptă şi cu călăuzirea pentru inimile oamenilor, după ce Allah (swt) le-a pogorât pentru robii Săi prin intermediul Cărţilor Sfinte şi prin revelaţiile transmise mesagerilor Săi.

Abuu Al-Aaliya spune că: „ Aceste versete au fost revelate pentru Oamenii Cărţii care au ascuns semnele referitoare la descrierea lui Muhammad .”

Apoi, Allah (swt) a evocat că toată lumea îi va blestema pe acest fel de oameni pentru prejudiciul cauzat de faptele lor.

Intr-adevăr, precum cum toată lumea, chiar şi peştele din apă şi pasărea din văzduh, cer iertare pentru cel învăţat, tot aşa şi cei care ascund învăţăturile sunt blestemaţi de Allah (swt) şi de blestemători.

Intr-un hadith din «Musnad», parvenit prin mai multe lanţuri de naratori care întăreşte sensul general al acestui hadith, se relatează că Abuu Hurayra (ra) l-a auzit pe Rasuul_Allah (saas) spunând:
„ Acela care ascunde ştiinţa pe care o are atunci când i se cere lămurire va veni în Ziua Invierii purtând o zăbală de foc în gura sa.”


In varianta lui Al-Bukhaarii există adăugirea:
„ Şi dacă nu ar fi fost vorba despre versetul din Cartea lui Allah (swt) « Iar pe aceia care ascund semnele cele limpezi şi Călăuzirea pe care Noi le-am trimis ...»(2:159) nu ar fi devenit o obligaţie să relatez cuiva vreun hadith.”

Mujaahid (ra) a spus: „ Când pământul este cuprins de secetă, animalele zic: «Aceasta este din pricina păcatelor săvârşite de fiii lui Adam. Fie ca blestemul lui Allah (swt) să îi ajungă pe păcătoşii copii ai lui Adam.»”

Abuu Al-Aaliya, Ar-Rabiy’ bin Anas şi Qataada (ra) au explicat că expresia «... şi îi blestemă blestemătorii,...» se referă la blestemul rostit de ingeri şi de cei credincioşi împotriva celor care ascund semnele lui Allah (swt).

In plus, există acel hadith mai sus menţionat în care se spune că până şi peştii din mare cer iertare pentru învăţaţi.

Versetul acesta (2:159) spune că vor fi blestemaţi aceia care ascund știința pe care o au şi în această viaţă, dar şi în Lumea de Apoi, în Ziua Invierii, de Allah (swt), de ingeri şi de toţi oamenii, inclusiv de animale, fiecare în felul său. Allah (swt) ştie cel mai bine.

De la această pedeapsă, Allah (swt) îi exclude pe cei care se pocăiesc « în afară de aceia care s-au căit, au îndreptat [ceea ce au stricat mai înainte] şi au dezvăluit [adevărul].... ».

Acest verset se referă la cei care regretă ceea ce au făcut şi îi corectează comportamentul şi apoi explică oamenilor ceea ce au ascuns.

Allah (swt) a decis: « ..Pe aceia îi voi ierta, căci Eu sunt Iertător, Indurător! ». Acest âyat arată că Allah (swt) îi va ierta pe aceia care s-au căit şi s-au îndreptat şi nu mai săvârşesc păcatul de a aduce inovaţii sau de a promova necredinţa.

Allah (swt) a statuat că aceia care trăiesc în stare de necredinţă şi mor în stare de necredinţă «peste aceia se va abate blestemul lui Allah, al ingerilor şi al tuturor oamenilor. / Vor rămâne veşnic în el... (în puterea blestemului, în Iad)».

Aşadar, ei vor suferi sub blestem veşnic, până în Ziua Judecăţii când vor fi trimişi în Focul Iadului, unde «... nu le vor fi uşurate chinurile... » şi nici nu li se va micşora suferinţa căci «... nu vor fi păsuiţi ». Suferinţa lor nu va fi schimbată cu o alta mai uşoară şi nici intensitatea ei nu va scădea nici măcar pentru o oră, ci va fi neîntreruptă, eternă. Fie ca Allah (swt) să ne apere de un astfel de sfârşit nefericit.

2. A-i blestema pe necredincioşi nu este interzis


Nu există divergenţe de opinii privitoare la faptul că este permis ca necredincioşii să fie blestemaţi. Omar bin Al-Khattaab (ra) şi imamii care i-au succedat obişnuiau să îi blesteme pe necredincioşi în «qunuut» (ȚőäőæÊ)* în timpul rugăciunilor sau în afara lor.

In ceea ce priveşte blestemarea unui anume necredincios, unii învăţaţi spun că este interzis să fie blestemat, pentru că nu ştim care va fi sfârşitul acelui om. Alţii spun că este permis să fie blestemat un anume necredincios. Spre exemplu, vom menţiona aici povestea unui om care a fost pedepsit pentru repetatele beţii. După ce acela şi-a primit pedeapsa, „...un om din mulţime a spus:
- Blestemul lui Allah (swt) să se abată aspra ta, beţivule!
Auzind aceste cuvinte, Rasuul_Allah (saas) a zis:
- Nu îl blestemaţi, pentru că, deşi este beţiv, el îi iubeşte pe Allah (swt) şi pe Trimisul Lui.”
Din acest hadith se desprinde concluzia că este permis să fie blestemaţi numai aceia care sunt duşmani declaraţi ai lui Allah (swt) şi ai Trimisului Său.

Nota bene:
* referitor la «qunuut» (ȚőäőæÊ) - a se vedea thread-ul Dua' qunuut din subforumul Al-Fiqh