VERSETELE 170 şi 171
170. Dacă li se spune: “Urmaţi ceea ce a trimis Allah!”, ei zic: “Ba noi urmăm cele cu care i-am găsit pe părinţii noştri!”. Chiar dacă părinţii lor au fost neştiutori şi nu s-au lăsat călăuziţi.

171. Şi, de pildă, cei care tăgăduiesc sunt ca şi cel la care se strigă, însă el nu aude decât un ţipăt şi o chemare: surzi, muţi, orbi - ei nu pricep nimic!


1.Politeiştii se imită unii pe alţii


Allah (swt) a afirmat că dacă politeiştii şi necredincioşii ar fi chemaţi să urmeze ceea ce El (swt) a revelat Trimisului Său (saas) şi să abandoneze ceea ce făceau din proasta călăuzire şi neştiinţa în care ei se complac, ei vor spune: «“Ba noi urmăm cele cu care i-am găsit pe părinţii noştri!”» - adică vor adora în continuare idolii şi falşii lor dumnezei. Allah (swt) a criticat modul lor de gândire «... cele cu care i-am găsit pe părinţii noştri!..» care înseamnă că ei vor imita cele ce au făcut strămoşii lor care « au fost neştiutori şi nu s-au lăsat călăuziţi.»- adică ei nu au nici ştiinţă şi nici călăuzire.

Ibn Ishaaq (ra) a relatat că Ibn Abas (ra) a spus că acestea au fost revelate atunci când „ un grup de iudei au fost chemaţi la Islam de către Rasuul_Allah (saas), iar ei au refuzat spunând: «“Ba noi urmăm cele cu care i-am găsit pe părinţii noştri!”». De aceea, Allah (swt) a revelat acest verset (2:170).”

2.Necredinciosul este asemenea unui animal


Allah (swt) a dat o pildă cu privire la necredincioşi zicând « Acelora care nu cred în Viaţa de Apoi li se potriveşte pilda răului, ...» sura «An-Nahl (ÇáäÍá», verset 60; la fel şi în acest verset (2:171) Allah (swt) a spus: «Şi, de pildă, cei care tăgăduiesc sunt ca şi cel la care se strigă, însă el nu aude decât un ţipăt şi o chemare: surzi, muţi, orbi - ei nu pricep nimic!»

« Şi, de pildă, cei care tăgăduiesc ...» - în sensul că acela care e nedrept, rătăcit sau ignorant este asemenea unor animale de turmă, care nu pricep nimic din ceea ce li se spune. Dacă un păstor le-ar da unor astfel de animale o veste sau le-ar povăţui la ceea ce le este de folos, ele nu ar înţelege nimic din acele vorbe, pentru că ele nu ar auzi decât nişte sunete fără noimă.

Aceasta este explicaţia pe care o dau Ibn Abas, Abuu Al-Aaliya, Mujaahid, Ikrima, Aataa’, Al-Hasan, Qataada, Al-Khuraasaanii şi Ar-Rabiy’ bin Anas ra.
« ...surzi, muţi, orbi - »- adică ei nu pot auzi adevărul, nu-l pot rosti şi nici nu-l pot vedea si nici distinge calea.
« ...ei nu pricep nimic!» - adică nici nu percep şi nici nu înţeleg.