Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 178 şi 179

[yvette]

VERSETELE 178 şi 179

178. O, voi cei care credeţi, v-a fost prescris talionul pentru cei ucişi: slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă, iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă. Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare, iar cel care mai vatămă după aceea va avea parte de osândă dureroasă.

179. Şi aveţi în talion [pavăză pentru] viaţă, o, voi cei dăruiţi cu minte, şi poate că o să vă feriţi!

1. Porunca «Legii echivalenţei - al-qisas» şi înţelepciunea ei

Allah (swt) a statuat: « O, voi cei care credeţi, v-a fost prescris talionul* pentru cei ucişi (în caz de crimă): slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă, iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă. Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare, iar cel care mai vatămă după aceea va avea parte de osândă dureroasă.».

Motivul pentru care s-a revelat acest verset este acela de a preveni o practică din Vremea Ignoranței – Jaahiliia - a unor triburi evreieşti, mai exact: se referă la cazul când tribul Banuu An-Nadiir a invadat teritoriile tribului Qurayza şi i-a cucerit. După acesta, cei din Banuu An-Nadiir au instituit o regulă prin care dacă era ucis unul dintre ei ucidea pe unul dintre Qurayza nu li se aplica legea talionului, ci numai plata unei răscumpărări constând în 100 de «uasq» de curmale. In schimb dacă unul dintre Qurayza ucidea pe unul dintre Banuu An-Nadiir, atunci acela era ucis. Dacă rudele celui ucis dintre Banuu An-Nadiir cereau răscumpărare pentru cel ucis în locul pedepsei talionului, atunci cel vinovat trebuia să plătească 200 de «uasq» de curmale, dublul preţului de sânge plătit de cei din Banuu An-Nadiir pentru aceeaşi vină.

Din acest motiv, Allah (swt) a poruncit să se facă dreptate după codul penal şi să se evite modul injust al celor necredincioşi, care în răzvrătirea şi rătăcirea lor depăşesc limitele impuse lor prin poruncile lui Allah (swt).

Allah (swt) a spus: «O, voi cei care credeţi, v-a fost prescris talionul pentru cei ucişi (în caz de crimă): slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere....».

Acest âyat a fost abrogat prin versetul 45 din sura «Al-Maa'ida» în care se spune: « Şi noi am prescris, pentru ei, în ea: suflet pentru suflet,... ».

In această privinţă majoritatea învăţaţilor sunt de acord asupra faptului că un musulman nu va fi ucis pentru un necredincios pe care l-a ucis.

Al-Bukhaarii a colecţionat un hadith în care Rasuul_Allah (saas) spune:

« Nu se ucide un musulman pentru un necredincios. - وَلَا يُقْتَلُ مُسْلِمٌ بِكَافِر».

Nu există nicio opinie contrară în acest sens şi nici nu există vreun alt hadith autentic care să contrazică această idee.

Abuu Haniyfa (أَبُو حَنِيفَة) era de părere că un musulman poate fi ucis pentru un necredincios şi aceasta datorită sensului general dat de conţinutul versetului 45 din sura «AlMaa'ida» unde se spune: « ...suflet pentru suflet,... ».

Toţi cei patru imami, Haniyfa, Maalik, Aş-Şaafi’ii şi Ahmad, şi majoritatea învăţaţilor sunt de acord asupra faptului că un grup de persoane care se face vinovat de uciderea în comun a unei victime, fiecare din cei care au alcătuit acel grup criminal va primi aceeaşi pedeapsă pentru cel ucis.

Omar (ra) a spus în cazul unui băiat ucis de şapte bărbaţi că: „Dacă toţi locuitorii din San’aa' (صَنْعَاء) au colaborat la uciderea lui, atunci îi voi ucide pe toţi!”

Nu a existat nicio opinie contrară acestei afirmaţii a lui Omar care să provină de la Companioni, iar aceasta a constituit un curent de opinie similar unei «إِجْمَاعِ - Ijmaa’»*.

Există o opinie atribuită lui Imam Ahmad în care acesta este părere că nu este necesară şi obligatorie aplicarea aceleiaşi pedepse pentru toţi membrii unui grup care au participat la uciderea unei persoane şi că această pedeapsă se aplică numai aceluia care a dat lovitura cauzatoare de moarte.

Ibn AlMundzir (اِبْن الْمُنْذِر) atribuie această opinie şi lui Mu’aadz, Az-Zubayr , Abd_AlMalik bin Maruaan, Ibn Siiriin şi Habiib Abuu Thaabit (حَبِيب بْن أَبُو ثَابِت).

Afirmația lui Allah (swt) «.... Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă, iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă. ...» înseamnă: „Dacă ucigaşul este iertat de fratele sau rudele celui ucis în schimbul preţul pentru sângele vărsat, atunci criminalul nu trebuie să mai fie tratat cu ostilitate, iar expresia « ..despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă... » se referă la acceptarea preţul răscumpărării pentru crima comisă în schimbul iertării criminalului, pentru cazurile de omucidere intenţionată.” Această opinie este atribuită lui Abuu Al-Aaliya, Mujaahid, Jubayr, Al-Hasan, Qataada, bin Hayaan.

Ad-Dahhaak şi Ibn Abas au spus că: „«...Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva,... » înseamnă că ucigaşul este iertat de fratele sau rudele victimei prin acceptarea preţului de răscumpărare în cazul în care pedeapsa capitală îi devine obligatorie pentru pedepsirea criminalului – acesta fiind iertarea la cer se face referire în verset.”

Allah (swt) a spus apoi: «... i se arată bunăvoinţă ...» ceea ce înseamnă că după ce rudele celui ucis acceptă preţul răscumpărării, aceştia trebuie să –şi primească drepturile cuvenite cu bunăvoinţă, iar «... despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă ...» înseamnă că dacă ucigașul a acceptat condiţiile şi termenii răscumpărării atunci el trebuie să plătească ceea ce datorează fără a mai cauza alt rău şi fără a opune rezistență în ceea ce priveşte plata.

Afirmația lui Allah (swt) « ...Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare ...» înseamnă că implementarea unei reguli prin care se permite răscumpărarea pentru sângele vărsat în cazurile de crimă* este o uşurare şi o dovadă de îndurare din parte lui Allah (swt).

Această idee subliniază concluzia acestui verset: în caz de crimă, fie ucigaşul este pedepsit prin aplicarea pedepsei capitale, fie este iertat de cei asupra cărora s-au răsfrânt efectele crimei lui.

Sa’iid bin Mansuur a relatat că Ibn Abas (ra) a spus: „Li s-a cerut Copiilor lui Israel să aplice legea echităţii în cazurile de crimă şi nu li s-a făcut favoarea de a obţine anularea acestei pedepse prin iertare în schimbul răscumpărării. Allah (swt) a făcut această favoare acestei Umma (comunităţii musulmane) revelând « v-a fost prescris talionul pentru cei ucişi: slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă, iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă...» Aşadar, clemența sau iertarea este acordată prin acceptarea preţului răscumpărării pentru sângele vărsat de către rudele celui ucis, în cazurile de crimă.” Ibn Hibbaan a colecţionat această explicaţie în «Sahiih-ul» său.

Qataada a spus: „ «... Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare... ». Prin acest âyat, Allah (swt) se milostiveşte de comunitatea musulmană făcându-i favoarea răscumpărării (دِيَّة - diyia)* care nu a fost permisă pentru nicio altă naţiune de mai înainte. Oamenilor Torei li s-a permis ori să aplice legea talionului ori să ierte pe făptaş, dar nu li s-a permis să primească răscumpărare pentru uciderea rudei lor. Oamenilor Evangheliei li s-a cerut să îl ierte pe făptaş, fără să ceară răscumpărare. Acestei Umma i s-a prescris fie să aplice codul penal, fie să îl ierte pe făptaş primind răscumpărare.”
Aceeaşi explicaţie a fost raportată ca fiind dată şi de Sa’iid bin Jubayr, Muqaatil bin Hayaan şi Ar-Rabiy’ bin Anas .

In ceea ce priveşte afirmaţia lui Allah (swt) « ...iar cel care mai vatămă după aceea va avea parte de osândă dureroasă.» - înseamnă că acela care va ucide pe criminal după ce a primit sau după ce a acceptat să primească «diyya» asupra lui se va abate pedeapsa aspră a lui Allah (swt).” Aceasta este explicaţia dată de Ibn Abas, Mujaahid, Aataa’, Ikrima, Al-Hasan, Qataada, Ar-Rabiy’ bin Anas , As-Suddiiy şi Muqaatil bin Hayaan.

[yvette]

2.Efectele benefice ale «Legii echivalenţei»

Allah (swt) a spus: « Şi aveţi în talion [pavăză pentru] viaţă,....».

Aceasta înseamnă că instituirea Legii echivalenţei pentru crimă prin aplicarea pedepsei cu moartea este o lege care aduce beneficii comunităţi prin a apăra sacralitatea vieţii persoanei, şi aceasta pentru că îl va determina pe cel cu porniri criminale să se abţină de la ucidere ştiind ce pedeapsă îl aşteaptă.

In Cărțile revelate anterior sunt prevederi care promovează ideea că pedeapsa cu moartea previne omuciderea.

Aceasta idee este clar exprimată în Coran prin exact acest âyat: « Şi aveţi în talion [pavăză pentru] viaţă,....».

Abuu Al-Aaliya a spus: „Allah (swt) a spus că în Legea echivalenţei este viaţă. Câţi dintre cei care premeditau un omor sau abţinut preveniţi tocmai de această Lege care le-a inspirat teama de pedeapsa cu moartea pe care o vor primi la rândul lor, în schimb, pentru moartea pe care o vor da altora?!”

Asemenea au afirmat şi Mujaahid, Jubayr, Abuu Maalik, Al-Hasan, Qataada, Ar-Rabiy’ bin Anas şi Muqaatil bin Hayaan.

Allah (swt) a spus: «...o, voi cei dăruiţi cu minte, şi poate că o să vă feriţi!» - care înseamnă că aceia care sunt raţionali, înţelepţi şi cu dorinţă de cunoaştere se vor abţine în a depăşi limitele normelor şi interdicţiilor impuse de Allah (swt) şi se cor abţine de la ceea ce El (swt) consideră a fi nelegiuit. «تَقْوَى - taqua » la care se face referire în acest verset înseamnă a împlini toate actele şi faptele care presupun obedienţă şi a se abţine de a încălca interdicţiile.



Nota bene:
*Explicaţiile pentru «talion» şi «ᶝإِجْمَاعِ - Ijmaa’» / «diyia - دِيَّة‎ » - a de vedea Dicţionarul Răsăritului
* Acest verset se aplică pentru cazurile de crimă - ucidere - omor
Diferenţa dintre crimă, ucidere din culpă şi ucidere/ omor prin imprudenţă.

Crima este omorul intenţionat, înfăptuit cu premeditare, prin asigurarea mijloacelor care să ducă la îndeplinirea ţeluiui faptei, adică moartea victimei. Făptuitorul doreşte moartea victimei, îşi asigură mijloacele necesare (arme, substanţe sau materiale cauzatoare de moarte, forţă fizică, etc) şi se asigură că şi-a atins scopul.

Uciderea din culpă este uciderea săvârşită în îndeplinirea unei funcţii sau meserii prin neaplicarea măsurilor de siguranţă care să prevină moartea victimei.(ex: o moaşă care asistă la o naştere în care apar complicaţii cauzate de o hemoragie post-partum şi nu solicită ajutor specializat, aplicând victimei tratamente empirice. Făptuitorul nu urmăreşte moartea victimei, însă e pe deplin conştientă de pericolul la care îşi expune victima.)

Omorul prin imprudenţă se referă la acele omucideri care rezultă ca urmare a unor accidente, făptuitorul nici nu a urmărit moartea victimei şi nici nu a planificat in vreun fel fapta. Ex: un părinte îşi lasă copilul nesupravegheat si acesta cade într-o fântână şi se îneacă. Părintele nici nu a vrut moartea copilului şi nici nu a săpat fântâna în acest scop, însă vina îi aparţine pentru că putea preveni prin acest accident fie prin a supraveghea mai atent copilul fie prin a acoperi fântâna.