- Ijmaa - termen din jurisprudenţa islamică şi care nseamnă aviz consensual al comunităţii.

Această instituţie a consensului comunităţii musulmane şi are izvorul ntr-un hadith autentic al Profetului (saas) care a spus:
Umma mea nu va cădea niciodată la nvoială atunci cnd este vorba despre ceva greşit.


In dreptul islamic,Ijmaa este cea de a treia sursă după Coran şi Suna n ceea ce priveşte - şariia .

In dreptul islamic sunnit există două feluri de Ijmaa:
  1. Consensul ntregii comunităţi,
  2. Consensul autorităţilor n materie de religie.


Maalik Ibn Anas ţine cont doar de Ijmaa provenind de la Companioni (ra) şi de la descendenţii direcţi ai acestora care au trăit la Medina.

Aş-Şaafiii lua n considerare toate Ijmaa indiferent din ce comunitate musulmană ar fi provenit sau dacă ar fi fost emise de un exeget al jurisprudenţei islamice sau de un simplu jurist musulman.

Abuu Haniyfa şi Ahmad bin Hanbal considerau numai acele Ijmaa care proveneau de la Companioni, excluznd pe descendenţii acestora.

At-Tabarii si Ar-Raazii au definit ca fiind Ijmaa valabile n sistemul de drept islamic sunnit acelea emise chiar prin alcătuirea unei simple majorităţi de opinii a unei Umma care sunt n consens, iar Ibn Taimiia le-a restricţionat numai la aceea care sunt emise de o majoritate a unei comunităţi sunnite de nvăţaţi n ceea ce priveşte Islamul.